Verificarea din oficiu a regularitatii actului de sesizare. Restituirea cauzei la prim-procurorul parchetului in vederea verificarii rechizitoriului sub aspectul legalitatii si temeiniciei. Recurs declarat de procuror. Admitere
(Decizie nr. 455 din data de 31.05.2007 pronuntata de Curtea de Apel Iasi)Verificarea din oficiu a regularitatii actului de sesizare. Restituirea cauzei la prim-procurorul parchetului in vederea verificarii rechizitoriului sub aspectul legalitatii si temeiniciei. Recurs declarat de procuror. Admitere
Potrivit art. 264 alin. 3 si 4 C.pr.pen., rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului.
Daca rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul care a efectuat verificarea il inainteaza instantei competente.
Decizia penala nr. 455 din 31 mai 2007
Prin sentinta penala nr. 262 din 19 aprilie 2007, Tribunalul Iasi a dispus, in baza art. 300 alin. 2 C.pr.pen., restituirea cauzei privind pe inculpatul H.C. la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi
A fost mentinuta masura arestarii preventive luata fata de inculpatul H.C.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi cu nr. 2472/P/2006 din data de 16 februarie 2007 a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, inculpatul H.C. pentru savarsirea infractiunilor de talharie, viol si omor deosebit de grav, prevazute de art. 211 alin. 2 lit. "b" alin. 2, ind. 1 lit. "c" si alin. 3 C.pen., art. 197 alin. 1 C.pen. si art. 174 alin. 1 - 176 alin. 1 lit. "d" C.pen.
In actul de sesizare s-a retinut ca, in seara zilei de 29 septembrie 2006, inculpatul H.C. a patruns fara drept in imobilul unde locuia victima B.S. de unde a sustras un radiocasetofon, dupa care, exercitand violente si prin constrangere, a intretinut un raport sexual cu victima si, pentru a pastra radiocasetofonul si a-si asigura scaparea, a sugrumat victima, provocandu-i moartea.
Verificand regularitatea actului de sesizare, tribunalul a constatat ca rechizitoriul este lovit de nulitate absoluta pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 264 alin. 3 teza I C.pr.pen., rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, iar cand urmarirea este facuta de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior.
Potrivit art. 264 alin. 4 C.pr.pen., daca rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea il inainteaza instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei si cu un numar necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati in stare de detinere.
Obligativitatea verificarii rechizitoriului de catre procurorul ierarhic superior a fost introdusa prin O.U.G. nr. 60/2006 care a intrat in vigoare la data de 10 septembrie 2006.
Rechizitoriul prin care instanta a fost sesizata in prezenta cauza a fost intocmit la data de 26 februarie 2007 cand erau in vigoare dispozitiile legale amintite.
Asadar, rechizitoriul nr. 2472/2006 din 16 februarie 2007 trebuia supus confirmarii prim-procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi.
Cu toate acestea, procedura de verificare a rechizitoriului de catre procurorul ierarhic superior nu a fost indeplinita nici inainte de sesizarea instantei si nici dupa termenul acordat de instanta in acest sens.
Neprevederea in legea procesuala a formei pe care trebuie sa o imbrace actul procesual al verificarii legalitatii si temeiniciei rechizitoriului nu inlatura obligativitatea indeplinirii acestei conditii de fond.
De astfel, nici legea anterioara (art. 209 alin. 5 C.pr.pen.) nu prevedea modalitatea in care trebuia consemnata in scris confirmarea rechizitoriului de prim-procuror si, cu toate acestea, atestarea procedurii de confirmare se facea prin mentiune pe rechizitoriu, prin semnarea si parafarea de catre prim-procuror a rechizitoriului supus confirmarii.
Abrogarea dispozitiilor art. 209 alin. 5 C.pr.pen., care reglementau confirmarea rechizitoriului de prim-procurorul parchetului doar in situatia in care urmarirea penala era efectuata de procuror, nu goleste de continut dispozitiile art. 264 alin. 3 C.pr.pen. modificata prin O.U.G. nr. 60/2006, potrivit carora toate rechizitoriile trebuie verificate de prim-procurorul parchetului indiferent daca urmarirea penala este sau nu efectuata de procuror.
Neindeplinirea procedurii de verificare a actului de sesizare este sanctionata de dispozitiile art. 197 alin. 2 C.pr.pen. cu nulitatea absoluta, care poate fi invocata in orice stare a procesului penal.
Semnarea de catre prim-procuror a adresei de inaintare a rechizitoriului la instanta competenta nu produce efecte juridice sub aspectul procedurii de verificare prevazut de art. 264 alin. 3 C.pr.pen.
Adresa de inaintare semnata de prim-procuror constituie doar mijlocul de corespondenta intre autoritatile judiciare, sesizarea instantei fiind efectul rechizitoriului, care trebuie sa cuprinda pe langa dispozitia de trimitere in judecata si dispozitia de verificare si de confirmare de catre prim-procuror.
Indeplinirea procedurii de verificare prevazuta de art. 264 alin. 3 C.pr.pen., nu trebuie sa fie echivoca si nu poate rezulta implicit din semnarea unei adrese de inaintare a dosarului, adresa in care nu se mentioneaza ca s-a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei rechizitoriului.
Intrucat instanta a fost legal investita si pentru ca regularitatea actului de sesizare a instantei trebuia verificata, mai intai de prim-procurorul parchetului in virtutea principiului subordonarii ierarhice care guverneaza activitatea Ministerului Public, tribunalul, in temeiul art. 300 alin. 2 C.pr.pen. a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi pentru aplicarea dispozitiilor art. 264 alin. 3 C.pr.pen.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi, invocand nelegalitatea hotararii.
In motivarea recursului s-a subliniat ca prima instanta a dispus restituirea cauzei intrucat a interpretat diferit dispozitiile art. 264 si 300 alin. 2 C.pr.pen.
S-a precizat ca dispozitiile art. 264 alin. 3 C.pr.pen. prevad ca rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de catre primul procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, fara a se solicita vreo forma scrisa (ad validitatem) sau vreo mentiune speciala.
Dispozitiile sus-mentionate trebuie interpretate in stransa legatura cu cele ale art. 264 alin. 4 C.pr.pen. care prevad ca, daca rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea il inainteaza instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei si cu un numar necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati in stare de detinere.
Intrucat primul procuror a semnat adresa de inaintare a dosarului la tribunal si nu a infirmat rechizitoriul, per a contrario inseamna ca l-a mentinut.
S-a mai aratat in motivarea recursului ca prima instanta a incalcat dispozitiile art. 300 alin. 2 C.pr.pen.
Potrivit dispozitiei legale sus-mentionate, dosarul se restituie organului care a intocmit rechizitoriul pentru refacerea acestuia doar daca neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop.
La termenul din data de 22 martie 2007 instanta a pus in discutia partilor regularitatea actului de sesizare, dispunand tot atunci acordarea unui termen pentru depunerea actului procedural care sa ateste verificarea legalitatii si temeiniciei rechizitoriului de catre prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi.
La termenul urmator, din data de 19 aprilie 2007, a fost depusa la dosar adresa nr. 2472/P/2006 din 3 aprilie 2007 a Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, semnata de prim-procuror si din care rezulta ca rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei odata cu semnarea adresei de inaintare a dosarului.
Desi obligatia ce revenea primului-procuror a fost indeplinita in termenul prevazut de lege, instanta a dispus restituirea cauzei, fara a mai face referire in motivarea sentintei la adresa depusa de parchet in termenul acordat.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei pronuntate si trimiterea dosarului la aceeasi instanta pentru continuarea judecatii.
Curtea, verificand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate, a constatat ca recursul promovat este fondat si a fost admis pentru urmatoarele considerente. Potrivit dispozitiilor art. 264 alin. (31) C.pr.pen., rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului. Nu este prevazuta o anumita forma sau mentiune care sa materializeze aceasta verificare.
In alin.4 al aceluiasi articol se mentioneaza ca, daca rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea il inainteaza instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei si cu un numar necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati in stare de detinere.
Daca legiuitorul ar fi avut in intentie o anumita conditie de forma care sa ateste aceasta verificare, ar fi prevazut-o in mod expres; textul analizat nu prevede o astfel de conditie.
Abrogand alin. 2 al art. 264 C.pr.pen. prin Legea nr. 356/2006, dispozitie legala care prevedea obligativitatea confirmarii rechizitoriului de catre procurorul ierarhic superior, legiuitorul a inteles ca numai infirmarea actului de sesizare sa fie expresa, iar confirmarea sa fie implicita din momentul inaintarii acestui act impreuna cu dosarul cauzei la instanta competenta material. Cum dispozitiile procedurale sunt de stricta interpretare, a concluziona in alt mod inseamna a adauga la lege.
Pe cale de consecinta, in situatia in care un rechizitoriu a fost infirmat, instanta nu mai este sesizata, ceea ce inseamna per a contrario ca atunci cand instanta a fost sesizata, actul respectiv a fost verificat conform dispozitiilor procedurale prevazute in art. 264 alin. 3 C.pr.pen. In cauza de fata, adresa prin care rechizitoriul impreuna cu dosarul au fost inaintate instantei de judecata, a fost semnata de prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi si poarta sigiliul acestei institutii, fapt ce complineste cerinta impusa de art. 264 alin. 31 C.pr.pen. si atesta ca rechizitoriul nu a fost infirmat in urma acestei verificari. Legiuitorul este explicit atunci cand prevede ca numai procurorul ierarhic, care a efectuat verificarea rechizitoriului este abilitat sa-l inainteze, impreuna cu celelalte acte procedurale, instantei competente, in conditiile in care, in urma verificarii actul de sesizare nu a fost infirmat.
Adresa de inaintare a dosarului semnata de primul-procuror si purtand sigiliul unitatii atesta faptul ca rechizitoriul nu a fost infirmat in urma verificarii, nefiind necesara o alta mentiune sau o alta conditie de forma, neprevazuta de lege in mod expres.
In prezenta cauza, prima instanta a acordat un termen pentru complinirea neregularitatii actului de sesizare.
Cu toate ca a fost depusa pentru termenul urmator, din data de 19 aprilie 2007, adresa nr. 2472/P/2006 in care se preciza ca rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de catre primul-procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, aspect reflectat si dovedit prin semnarea adresei de inaintare catre instanta, nu s-a tinut cont de continutul acesteia, cauza fiind restituita in baza art. 300 alin. 2 C.pr.pen..
In cauza, prima instanta mai acordase doua termene de judecata. La primul termen, din data de 8 martie 2007, instanta a verificat din oficiu regularitatea actului de sesizare si, apreciind ca este legal investita, a interpelat partea civila cu privire la despagubirile solicitate, a interogat inculpatul si a audiat patru martori. Totodata au fost discutate probele.
La al doilea termen, din data de 22 martie 2007, instanta a pus in discutie oportunitatea acordarii unui nou termen de judecata pentru ca prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi sa confirme actul de sesizare a instantei, potrivit dispozitiilor art. 264 alin. 3 C.pr.pen., iar la data de 19 aprilie 2007 instanta a dispus restituirea cauzei.
In prima incheiere intocmita, instanta a constatat ca a fost legal investita cu judecarea cauzei, imprejurare fata de care solutia de restituite in baza art. 300 alin. 2 C.pr.pen. apare ca nelegala.
Fata de aceasta situatie de fapt, nu se mai putea face aplicarea dispozitiilor art. 300 alin. 2 C.pr.pen. si sa se dispuna restituirea cauzei la parchet.
Din continutul dispozitiilor art. 300 C.pr.pen. rezulta ca instanta, in contextul verificarii actului de sesizare, se preocupa exclusiv de latura formala a actului si nu de fondul cauzei care face obiectul sesizarii instantei si care urmeaza a fi examinat ulterior, in sedintele de judecata. Neregularitatea actului de sesizare se poate referi la imprecizia sau lipsa unor mentiuni necesare, la lipsa semnaturii procurorului, la neatasarea unor copii de pe rechizitoriu.
Verificarea aspectului formal al actului de sesizare a instantei, potrivit dispozitiilor art. 300 C.pr.pen., nu tine de cadrul procesual in care urmeaza sa se desfasoare judecata, fiind o chestiune prealabila inceperii cercetarii judecatoresti.
Sub acest aspect "prima infatisare" reglementata de dispozitiile art. 300 C.pr.pen. nu are aceeasi semnificatie juridica cu "prima zi de infatisare", reglementata de art. 134 C.pr.civ. si nu presupune indeplinirea acelorasi conditii.
Examinand cauza si prin prisma dispozitiilor art. 300 alin. 1 si 2 C.pr.pen., curtea constata ca prima instanta a gresit atunci cand a dispus restituirea cauzei la pachet dupa ce s-a considerat legal investita si a efectuat audieri de martori, inculpat si a discutat probele propuse de parti.
NOTA:
Similar s-a pronuntat si decizia penala nr. 399 din 15 mai 2007.
Potrivit art. 264 alin. 3 si 4 C.pr.pen., rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului.
Daca rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul care a efectuat verificarea il inainteaza instantei competente.
Decizia penala nr. 455 din 31 mai 2007
Prin sentinta penala nr. 262 din 19 aprilie 2007, Tribunalul Iasi a dispus, in baza art. 300 alin. 2 C.pr.pen., restituirea cauzei privind pe inculpatul H.C. la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi
A fost mentinuta masura arestarii preventive luata fata de inculpatul H.C.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi cu nr. 2472/P/2006 din data de 16 februarie 2007 a fost trimis in judecata, in stare de arest preventiv, inculpatul H.C. pentru savarsirea infractiunilor de talharie, viol si omor deosebit de grav, prevazute de art. 211 alin. 2 lit. "b" alin. 2, ind. 1 lit. "c" si alin. 3 C.pen., art. 197 alin. 1 C.pen. si art. 174 alin. 1 - 176 alin. 1 lit. "d" C.pen.
In actul de sesizare s-a retinut ca, in seara zilei de 29 septembrie 2006, inculpatul H.C. a patruns fara drept in imobilul unde locuia victima B.S. de unde a sustras un radiocasetofon, dupa care, exercitand violente si prin constrangere, a intretinut un raport sexual cu victima si, pentru a pastra radiocasetofonul si a-si asigura scaparea, a sugrumat victima, provocandu-i moartea.
Verificand regularitatea actului de sesizare, tribunalul a constatat ca rechizitoriul este lovit de nulitate absoluta pentru urmatoarele motive:
Potrivit art. 264 alin. 3 teza I C.pr.pen., rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului sau, dupa caz, de procurorul general al parchetului de pe langa curtea de apel, iar cand urmarirea este facuta de acesta, verificarea se face de procurorul ierarhic superior.
Potrivit art. 264 alin. 4 C.pr.pen., daca rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea il inainteaza instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei si cu un numar necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati in stare de detinere.
Obligativitatea verificarii rechizitoriului de catre procurorul ierarhic superior a fost introdusa prin O.U.G. nr. 60/2006 care a intrat in vigoare la data de 10 septembrie 2006.
Rechizitoriul prin care instanta a fost sesizata in prezenta cauza a fost intocmit la data de 26 februarie 2007 cand erau in vigoare dispozitiile legale amintite.
Asadar, rechizitoriul nr. 2472/2006 din 16 februarie 2007 trebuia supus confirmarii prim-procurorului Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi.
Cu toate acestea, procedura de verificare a rechizitoriului de catre procurorul ierarhic superior nu a fost indeplinita nici inainte de sesizarea instantei si nici dupa termenul acordat de instanta in acest sens.
Neprevederea in legea procesuala a formei pe care trebuie sa o imbrace actul procesual al verificarii legalitatii si temeiniciei rechizitoriului nu inlatura obligativitatea indeplinirii acestei conditii de fond.
De astfel, nici legea anterioara (art. 209 alin. 5 C.pr.pen.) nu prevedea modalitatea in care trebuia consemnata in scris confirmarea rechizitoriului de prim-procuror si, cu toate acestea, atestarea procedurii de confirmare se facea prin mentiune pe rechizitoriu, prin semnarea si parafarea de catre prim-procuror a rechizitoriului supus confirmarii.
Abrogarea dispozitiilor art. 209 alin. 5 C.pr.pen., care reglementau confirmarea rechizitoriului de prim-procurorul parchetului doar in situatia in care urmarirea penala era efectuata de procuror, nu goleste de continut dispozitiile art. 264 alin. 3 C.pr.pen. modificata prin O.U.G. nr. 60/2006, potrivit carora toate rechizitoriile trebuie verificate de prim-procurorul parchetului indiferent daca urmarirea penala este sau nu efectuata de procuror.
Neindeplinirea procedurii de verificare a actului de sesizare este sanctionata de dispozitiile art. 197 alin. 2 C.pr.pen. cu nulitatea absoluta, care poate fi invocata in orice stare a procesului penal.
Semnarea de catre prim-procuror a adresei de inaintare a rechizitoriului la instanta competenta nu produce efecte juridice sub aspectul procedurii de verificare prevazut de art. 264 alin. 3 C.pr.pen.
Adresa de inaintare semnata de prim-procuror constituie doar mijlocul de corespondenta intre autoritatile judiciare, sesizarea instantei fiind efectul rechizitoriului, care trebuie sa cuprinda pe langa dispozitia de trimitere in judecata si dispozitia de verificare si de confirmare de catre prim-procuror.
Indeplinirea procedurii de verificare prevazuta de art. 264 alin. 3 C.pr.pen., nu trebuie sa fie echivoca si nu poate rezulta implicit din semnarea unei adrese de inaintare a dosarului, adresa in care nu se mentioneaza ca s-a procedat la verificarea legalitatii si temeiniciei rechizitoriului.
Intrucat instanta a fost legal investita si pentru ca regularitatea actului de sesizare a instantei trebuia verificata, mai intai de prim-procurorul parchetului in virtutea principiului subordonarii ierarhice care guverneaza activitatea Ministerului Public, tribunalul, in temeiul art. 300 alin. 2 C.pr.pen. a dispus restituirea cauzei la Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi pentru aplicarea dispozitiilor art. 264 alin. 3 C.pr.pen.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen Parchetul de pe langa Tribunalul Iasi, invocand nelegalitatea hotararii.
In motivarea recursului s-a subliniat ca prima instanta a dispus restituirea cauzei intrucat a interpretat diferit dispozitiile art. 264 si 300 alin. 2 C.pr.pen.
S-a precizat ca dispozitiile art. 264 alin. 3 C.pr.pen. prevad ca rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de catre primul procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, fara a se solicita vreo forma scrisa (ad validitatem) sau vreo mentiune speciala.
Dispozitiile sus-mentionate trebuie interpretate in stransa legatura cu cele ale art. 264 alin. 4 C.pr.pen. care prevad ca, daca rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea il inainteaza instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei si cu un numar necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati in stare de detinere.
Intrucat primul procuror a semnat adresa de inaintare a dosarului la tribunal si nu a infirmat rechizitoriul, per a contrario inseamna ca l-a mentinut.
S-a mai aratat in motivarea recursului ca prima instanta a incalcat dispozitiile art. 300 alin. 2 C.pr.pen.
Potrivit dispozitiei legale sus-mentionate, dosarul se restituie organului care a intocmit rechizitoriul pentru refacerea acestuia doar daca neregularitatea nu poate fi inlaturata de indata si nici prin acordarea unui termen in acest scop.
La termenul din data de 22 martie 2007 instanta a pus in discutia partilor regularitatea actului de sesizare, dispunand tot atunci acordarea unui termen pentru depunerea actului procedural care sa ateste verificarea legalitatii si temeiniciei rechizitoriului de catre prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi.
La termenul urmator, din data de 19 aprilie 2007, a fost depusa la dosar adresa nr. 2472/P/2006 din 3 aprilie 2007 a Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, semnata de prim-procuror si din care rezulta ca rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei odata cu semnarea adresei de inaintare a dosarului.
Desi obligatia ce revenea primului-procuror a fost indeplinita in termenul prevazut de lege, instanta a dispus restituirea cauzei, fara a mai face referire in motivarea sentintei la adresa depusa de parchet in termenul acordat.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei pronuntate si trimiterea dosarului la aceeasi instanta pentru continuarea judecatii.
Curtea, verificand actele si lucrarile dosarului prin prisma motivelor invocate, a constatat ca recursul promovat este fondat si a fost admis pentru urmatoarele considerente. Potrivit dispozitiilor art. 264 alin. (31) C.pr.pen., rechizitoriul este verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de prim-procurorul parchetului. Nu este prevazuta o anumita forma sau mentiune care sa materializeze aceasta verificare.
In alin.4 al aceluiasi articol se mentioneaza ca, daca rechizitoriul nu a fost infirmat, procurorul ierarhic care a efectuat verificarea il inainteaza instantei competente, impreuna cu dosarul cauzei si cu un numar necesar de copii de pe rechizitoriu pentru a fi comunicate inculpatilor aflati in stare de detinere.
Daca legiuitorul ar fi avut in intentie o anumita conditie de forma care sa ateste aceasta verificare, ar fi prevazut-o in mod expres; textul analizat nu prevede o astfel de conditie.
Abrogand alin. 2 al art. 264 C.pr.pen. prin Legea nr. 356/2006, dispozitie legala care prevedea obligativitatea confirmarii rechizitoriului de catre procurorul ierarhic superior, legiuitorul a inteles ca numai infirmarea actului de sesizare sa fie expresa, iar confirmarea sa fie implicita din momentul inaintarii acestui act impreuna cu dosarul cauzei la instanta competenta material. Cum dispozitiile procedurale sunt de stricta interpretare, a concluziona in alt mod inseamna a adauga la lege.
Pe cale de consecinta, in situatia in care un rechizitoriu a fost infirmat, instanta nu mai este sesizata, ceea ce inseamna per a contrario ca atunci cand instanta a fost sesizata, actul respectiv a fost verificat conform dispozitiilor procedurale prevazute in art. 264 alin. 3 C.pr.pen. In cauza de fata, adresa prin care rechizitoriul impreuna cu dosarul au fost inaintate instantei de judecata, a fost semnata de prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi si poarta sigiliul acestei institutii, fapt ce complineste cerinta impusa de art. 264 alin. 31 C.pr.pen. si atesta ca rechizitoriul nu a fost infirmat in urma acestei verificari. Legiuitorul este explicit atunci cand prevede ca numai procurorul ierarhic, care a efectuat verificarea rechizitoriului este abilitat sa-l inainteze, impreuna cu celelalte acte procedurale, instantei competente, in conditiile in care, in urma verificarii actul de sesizare nu a fost infirmat.
Adresa de inaintare a dosarului semnata de primul-procuror si purtand sigiliul unitatii atesta faptul ca rechizitoriul nu a fost infirmat in urma verificarii, nefiind necesara o alta mentiune sau o alta conditie de forma, neprevazuta de lege in mod expres.
In prezenta cauza, prima instanta a acordat un termen pentru complinirea neregularitatii actului de sesizare.
Cu toate ca a fost depusa pentru termenul urmator, din data de 19 aprilie 2007, adresa nr. 2472/P/2006 in care se preciza ca rechizitoriul a fost verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei de catre primul-procuror al Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi, aspect reflectat si dovedit prin semnarea adresei de inaintare catre instanta, nu s-a tinut cont de continutul acesteia, cauza fiind restituita in baza art. 300 alin. 2 C.pr.pen..
In cauza, prima instanta mai acordase doua termene de judecata. La primul termen, din data de 8 martie 2007, instanta a verificat din oficiu regularitatea actului de sesizare si, apreciind ca este legal investita, a interpelat partea civila cu privire la despagubirile solicitate, a interogat inculpatul si a audiat patru martori. Totodata au fost discutate probele.
La al doilea termen, din data de 22 martie 2007, instanta a pus in discutie oportunitatea acordarii unui nou termen de judecata pentru ca prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul Iasi sa confirme actul de sesizare a instantei, potrivit dispozitiilor art. 264 alin. 3 C.pr.pen., iar la data de 19 aprilie 2007 instanta a dispus restituirea cauzei.
In prima incheiere intocmita, instanta a constatat ca a fost legal investita cu judecarea cauzei, imprejurare fata de care solutia de restituite in baza art. 300 alin. 2 C.pr.pen. apare ca nelegala.
Fata de aceasta situatie de fapt, nu se mai putea face aplicarea dispozitiilor art. 300 alin. 2 C.pr.pen. si sa se dispuna restituirea cauzei la parchet.
Din continutul dispozitiilor art. 300 C.pr.pen. rezulta ca instanta, in contextul verificarii actului de sesizare, se preocupa exclusiv de latura formala a actului si nu de fondul cauzei care face obiectul sesizarii instantei si care urmeaza a fi examinat ulterior, in sedintele de judecata. Neregularitatea actului de sesizare se poate referi la imprecizia sau lipsa unor mentiuni necesare, la lipsa semnaturii procurorului, la neatasarea unor copii de pe rechizitoriu.
Verificarea aspectului formal al actului de sesizare a instantei, potrivit dispozitiilor art. 300 C.pr.pen., nu tine de cadrul procesual in care urmeaza sa se desfasoare judecata, fiind o chestiune prealabila inceperii cercetarii judecatoresti.
Sub acest aspect "prima infatisare" reglementata de dispozitiile art. 300 C.pr.pen. nu are aceeasi semnificatie juridica cu "prima zi de infatisare", reglementata de art. 134 C.pr.civ. si nu presupune indeplinirea acelorasi conditii.
Examinand cauza si prin prisma dispozitiilor art. 300 alin. 1 si 2 C.pr.pen., curtea constata ca prima instanta a gresit atunci cand a dispus restituirea cauzei la pachet dupa ce s-a considerat legal investita si a efectuat audieri de martori, inculpat si a discutat probele propuse de parti.
NOTA:
Similar s-a pronuntat si decizia penala nr. 399 din 15 mai 2007.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.)
Recurs inadmisibil - Decizie nr. DP148/R/2008 din data de 31.03.2009Apel respins ca tardiv formulat - Sentinta civila nr. 1053 din data de 23.12.2015
Gresita conexare a 2 cauza si gresita dobandire a calitatii de inculpat ca urmare a admiterii plangerii , art 278 al 8 , lit a c p p . Casare cu trimitere pentru respectarea art 372 c p p - Decizie nr. 121 din data de 30.04.2010
Admiterea plingerii si trimiterea cauzei la prim-procuror pentru motivare. Inadmisibilitatea acestei solutii fata de dispozitiile art.278 ind 1 al.8 C.p.p. - Decizie nr. 4 din data de 12.01.2009
ART.220 CP. MODALITATEA DE SESIZARE A INSTANTEI ANTERIOR INTRARII IN VIGOARE A LEGII 247/2005. - Decizie nr. 113 din data de 28.01.2009
Competenta materiala de solutionare a unei exceptii de nelegalitate, invocata dupa intrarea in vigoare a noului Cod de procedura civila, intr-un proces inceput sub incidenta vechiului Cod de procedura civila – regulator de competenta. - Sentinta civila nr. 129/F din data de 25.09.2014
Termenul de prescriptie a dreptului de a cere restituirea taxei speciale pentru autoturisme si autovehicule, raportat la jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene. - Decizie nr. 2066/R din data de 11.09.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs. TVA tranzactii imobiliare. Efectele deciziei CJUE pronuntata la data de 07.11.2013 in cauzele conexe C-249/12 si C-250/12 (Tulica si Plavosin). Regim juridic nulitate acte administrativ fiscale. - Decizie nr. 1110/R din data de 28.03.2014
Noul cod de procedura civila - Recurs CASJ. Nivelul contributiei la FNUASS aferent veniturilor din profesii libere si comerciale, in anul 2009, este de 6,5 %. Decizie Curtea constitutionala nr. 439/2013. Legalitate decizie de impunere emisa de CASJ sub ac - Decizie nr. 1759/R din data de 06.06.2014
Noul cod de procedura civila - Apel impotriva incheierii de respingere ca inadmisibila a cererii de interventie accesorie – art. 64 alin. 4 c.pr.civ. Cerere interventie accesorie consilier local in litigiu avand ca obiect obligare Consiliu Local la adopta - Decizie nr. 2/Ap din data de 13.06.2014
Achizitii publice. Respingere ca tardiva a contestatiei la CNSC. Legalitate decizie CNSC - Art. 256 ind. 2 alin. 1 lit. b) raportat la art. 3 lit. z) din OUG nr. 34/2006 (Decizia nr. 1967/R/8.08.2014,Dosar nr. 350/64/2014 – redactat jud. M.I.M.) - Decizie nr. 1967/R din data de 08.08.2014
Exigenta motivarii masurii luate printr-un act administrativ este necesara pentru verificarea legalitatii acestuia. - Decizie nr. 1718/R din data de 04.04.2013
Actiune formulata de instanta de contencios administrativ impotriva Deciziei de impunere emisa de CASJ B pentru plata obligatiei la CAS si majorarea dobanzilor. Admisibilitatea actiunii. Legalitatea deciziei de impunere emisa de CASJ – Sanctiunea nelega - Decizie nr. 2075/R din data de 17.04.2013
Admisibilitatea cererii de revizuire in conditiile dovedirii de revizuenta a indeplinirii conditiilor prevazute de art. 322 pct. 2 Cod procedura civila. In sens contrar cererea de revizuire se va respinge ca neintemeiata si nelegala - Decizie nr. 436/R din data de 31.01.2013
1. In cazul veniturilor pentru care exista atat obligatia evidentierii, cat si obligatia declararii, daca veniturile au fost evidentiate in actele contabile sau in alte documente legale, dar nu au fost declarate la organul fiscal competent, nu se poate di - Decizie nr. 105/Ap din data de 03.10.2013
Audierea unui numar de martori in faza actelor premergatoare nu confera procesului verbal de consemnare a acestor audieri caracterul de proba ilegala. Incalcarea dreptului aparatorului de a asista la aceste audieri este sanctionata cu nulitatea relativa - Decizie nr. 365/R din data de 11.04.2013
Exceptia de nelegalitate prevazuta de art. 4 din Legea nr. 554/2004 – efecte In cazul admiterii exceptiei de nelegalitate instanta in fata careia s-a ridicat exceptia va solutiona cauza, fara a tine seama de actul a carui nelegalitate a fost ... - Decizie nr. 560/R din data de 08.02.2012
Nu se poate dispune, printr-o incheiere de indreptare a erorii materiale data in camera de consiliu, fara citarea partilor, ulterior redactarii minutei si pronuntarii hotararii, schimbarea incadrarii juridice retinute prin actul de sesizare al insta... - Decizie nr. 232/R din data de 16.03.2012
Traficul de persoane. Individualizarea judiciara a pedepsei. Criterii de apreciere. - Decizie nr. 129/R din data de 20.12.2011
Continutul convorbirilor telefonice interceptate in baza autorizatiei date de judecator in conditii de legalitate pot fi valorificate sub aspect probator de instanta investita cu solutionarea cauzei in fond, in masura in care acestea se coroboreaza c... - Decizie nr. 36/R din data de 19.01.2012