Constatarea aprobarii tacite privind corespunderea unui spatiu din punct de vedere al desfasurarii activitatii de notariat. Conditii de admisibilitate

Constatarea aprobarii tacite privind corespunderea unui spatiu din punct de vedere al desfasurarii activitatii de notariat. Conditii de admisibilitate
Camera Notarilor Publici, ca organ de conducere al unei persoane de drept privat, ce reuneste notari publici care desfasoara o profesie liberala, nu poate fi asimilata autoritatilor administratiei publice, la care face referire O.U.G. nr. 27/2003, astfel ca instanta de contencios administrativ nu avea competenta de solutionare a cererii subsecvente a reclamantei, constand in recunoasterea obligatiei de eliberare a avizului pentru schimbarea sediului profesional de parata.
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 230/CA din 14 aprilie 2008
Prin sentinta nr. 2259/CA din 2 octombrie 2007, Tribunalul Iasi a admis actiunea formulata de reclamanta I.B., in calitatea sa de reprezentant al Biroului Notarial Public "I.B.", in contradictoriu cu paratul Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Iasi, pe care l-a obligat sa emita, in baza dispozitiilor art. 8 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, astfel cum a fost modificat, confirmare necesara pentru schimbarea sediului profesional al reclamantei, in Iasi, str. Sf. L. nr. 4, bloc "P.C.", demisol in cadrul Complexului de birouri "A.O.C." Iasi.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, in vederea schimbarii sediului profesional, reclamanta a solicitat paratului confirmarea necesara, potrivit dispozitiilor art. 8 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, cerere ce a fost inregistrata la Camera Notarilor Publici Iasi sub nr. 120 din 26 ianuarie 2007.
S-a mai retinut ca, desi prin hotararea  nr. 175 din 8 decembrie 2006 a Uniunii Nationale a Notarilor Publici din Romania, s-a recomandat paratului sa reanalizeze cererea de schimbare a sediului profesional al reclamantei, in lumina Hotararii nr. 5 din 2 iunie 2006 a Congresului al VI-lea al Notarilor Publici din Romania, prin care au fost abrogate dispozitiile art. 28 alin. 1 lit. j) din Codul deontologic al notarilor publici, privind obligativitatea mentinerii unei distante de minimum 50 m intre birourile notariale, paratul nu a solutionat in nici un fel cererea reclamantei.
Raportandu-se la dispozitiile art. 8 alin. 3 din Regulamentul de punere in aplicare a Legii notarilor publici si a activitatii notariale nr. 36/1995, prima instanta a apreciat ca cererea reclamantei este justificata, avand in vedere ca aceasta a dovedit indeplinirea conditiilor impuse de catre imobilul unde se dorea schimbarea sediului, lipsa unui raspuns din partea autoritatii sesizate aparandu-i ca nejustificat si de natura a produce o paguba reclamantei.
Apreciind ca in cauza nu sunt incidente dispozitiile O.U.G. nr. 27/2003 privind procedura aprobarii tacite, dat fiind faptul ca paratul nu reprezinta o autoritate administrativa, in intelesul dat acestui termen de art. 1 din actul normativ citat si ca cererea reclamantei excede sferei si obiectivelor acestuia, prima instanta a considerat ca nu se poate da curs cererii paratului, de respingere a actiunii reclamantei, prin neprezentare, intrucat aceasta solutie nu este procedurala, in conditiile in care ea doar a comunicat paratului intentia sa de a nu se prezenta in instanta, ceea ce nu echivaleaza cu o renuntare la judecata, care trebuie sa fie expresa si neechivoca, astfel precum art.246 alin. 1 Cod procedura civila impune, din adresa nr. 88 din 26 aprilie 2007 nerezultand nici intentia neechivoca a reclamantei de a renunta la judecata, considerandu-se ca partile pot sa solutioneze orice neintelegere si in faza de executare a hotararii.
Curtea a constatat ca cererea de recurs formulata de parat este intemeiata, sens in care a retinut urmatoarele:
Prin actiune, reclamanta a solicitat, pe de o parte, "constatarea confirmarii tacite a autoritatii publice - Colegiul Director al Camerei Notarilor Publici Iasi cu privire la faptul ca spatiul situat in municipiul Iasi, str. Sf. L. nr. 4, bloc "P.C.", demisol, este corespunzator desfasurarii activitatii specifice", iar pe de alta parte, ca o consecinta a admiterii primului capat de cerere, "obligarea paratului la emiterea actului administrativ prevazut de art. 8 alin. 3 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1996 necesar in vederea certificarii inregistrarii in Registrul special tinut de primul grefier al Curtii de Apel Iasi".
De asemenea, din continutul aceleiasi cereri introductive, rezulta fara echivoc ca reclamanta si-a intemeiat si sustinut actiunea pe dispozitiile O.U.G. nr.27/2003 privind procedura aprobarii tacite, apreciind ca acestea "nu se aplica in totalitate", asimilandu-se Camera Notarilor Publici Iasi cu o autoritate publica.
Raportat la obiectul actiunii - constatarea confirmarii  tacite - si la temeiul de drept al acesteia - O.U.G. nr. 27/2003 - in mod justificat prima instanta a retinut ca, in raportul juridic dedus judecatii, paratul -organ de conducere al unei persoane de drept privat, care reuneste notari publici, ce desfasoara o profesie liberata - nu poate fi asimilat autoritatilor administratiei publice la care face referire O.U.G. nr. 27/2003.
Desi nu s-a pronuntat in mod explicit asupra cererii de "constatare a confirmarii tacite", din considerentele hotararii rezulta fara echivoc ca prima instanta a apreciat ca procedura aleasa de reclamant este  improprie realizarii dreptului pretins.
In atare conditii, constatarea inaplicabilitatii procedurii urmate de reclamanta, in raportul juridic dedus judecatii, nu mai permitea primei instante sa cerceteze si sa solutioneze cererea subsecventa actiunii principale, intrucat recunoasterea obligatiei de eliberare a actului solicitat nu putea fi decat urmarea legala a constatarii aprobarii tacite, avand in vedere ca art. 3 lit. b din O.U.G. nr. 27/2004 defineste aceasta procedura ca fiind "procedura prin care autorizatia este considerata acordata daca autoritatea administratiei publice nu raspunde solicitantului in termenul prevazut de lege pentru emiterea respectivei autorizatii".
Obligand paratul sa emita confirmarea necesara pentru schimbarea sediului profesional, fara sa fi constatat incidenta procedurii aprobarii tacite, aleasa de reclamanta prima instanta nu numai ca a acceptat mixajul facut de reclamanta intre doua proceduri judiciare total diferite, respectiv intre cea consacrata de O.U.G. nr. 27/2003, si cea prevazuta de Legea nr.554/2004,  dar a si schimbat, in mod nepermis, natura si intelesul lamurit si vadit neindoielnic al obiectului actului de investire, in care cererea de obligare la emiterea actului vizat este inteleasa si solicitata ca fiind urmarea directa, imediata si legala, a cererii avand ca obiect "constatarea confirmarii tacite", lucru care din punct de vedere al Codului de procedura civila nu poate fi acceptat,  instanta neputandu-se substitui partilor si corecta din oficiu, impreciziunile sau imperfectiunile conceptuale ale actului de sesizare.
Din moment ce era  neindoielnic ca s-a ales calea procedurii consacrate de O.U.G. nr. 27/2003 si atata timp cat s-a constatat ca aceasta nu putea fi acceptata in raportul nascut intre reclamanta si parat, prima instanta era obligata sa respinga actiunea in interesul ei, pentru ca nu a fost investita sa cerceteze legalitatea refuzului paratului de a solutiona cererea, ci i s-a cerut doar sa constate ca, prin faptul nerezolvarii cererii, aceasta se considera aprobata tacit.
Daca s-a ocupat de verificarea temeiniciei motivelor pentru care cererea nu a fost solutionata, prima instanta ar fi trebuit sa sesizeze ca reclamanta a solicitat Curtii de apel Iasi sa dispuna "certificarea inregistrarii schimbarii sediului biroului notarial" prin actul nr. 39 din 5 februarie 2007, la doar zece zile de la data la care, prin adresa nr. 28 din 26 ianuarie 2007, solicitase Camerei Notarilor Publici Iasi sa-i acorde regulamentara  confirmare, fara sa fi notificat, in mod explicit, intentia de schimbare a sediului, prin cererea respectiva solicitandu-se punctul de vedere cu privire la faptul ca spatiul situat in Iasi, str. Sf. L. nr. 4, bloc "P.C.", demisol, este corespunzator desfasurarii activitatii biroului notarial si conservarii arhivei in bune conditii", si fara sa se fi facut dovada "instiintarii prealabile a notarului ce functioneaza in biroul deschis initial".
Faptul ca, prin hotararea nr. 5 din 2 iunie 2006, s-a decis eliminarea tezei inserate la art. 28 alin. 1 lit. j) din Codul deontologic al Notarilor Publici, referitoare la interzicerea deschiderii de birouri notariale in acelasi imobil sau la o distanta de minim 500 m unul de altul", nu a afectat celelalte prevederi referitoare la concurenta neprincipiala astfel ca, atata timp cat nu s-a cerut verificarea legalitatii refuzului si cat nu s-au cercetat si celelalte cerinte ale mentionatului cod, prima instanta nu avea temeiuri de fapt si de drept care sa-i permita sa concluzioneze ca tacerea paratului a fost nejustificata si sa procedeze, pe aceasta baza, la obligarea lui la emiterea actului solicitat, simpla tacere administrativa neconducand, de drept, intr-un asemenea caz, la recunoasterea dreptului.
Ca atare, constatand ca s-a facut o gresita aplicare a legii si ca admiterea actiunii este urmarea schimbarii din oficiu a naturii cererii si temeiurilor sale de drept, fara sa se verificat pe deplin legalitatea refuzului celui chemat in judecata, prin prisma ansamblului normelor inserata in Codul deontologic al Notarilor Publici, Curtea, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, a admis recursul paratului, a modificat in tot hotararea atacata si, in fond, a respins actiunea, avand in vedere ca cererea de obligare a paratului la emiterea actului administrativ vizat nu poate subzista, in cauza de fata, aprecierii ca inadmisibila a cererii avand  ca obiect "constatarea  confirmarii tacite a Colegiului Director cu privire la faptul ca spatiul este corespunzator desfasurarii activitatii specifice", reclamanta ramanand singura raspunzatoare de toate consecintele ce decurg din alegerea unei cai improprii pentru realizarea pretinsului drept.