Prin cererea inregistrata sub nr.106/109/09.01.2009, reclamantul Tribunalul Arges a chemat in judecata pe parata C.I. solicitand ca prin hotararea judecatoreasca ce se va pronunta sa fie ob.ligata aceasta sa restituie contravaloarea diurnei ...

Prin cererea inregistrata sub nr.106/109/09.01.2009, reclamantul Tribunalul
Arges a chemat in judecata pe parata C.I. solicitand  ca prin  hotararea
judecatoreasca  ce se va pronunta sa fie ob.ligata aceasta sa restituie
contravaloarea diurnei incasata necuvenit in zilele in care s-a deplasat in
interesul serviciului la Tribunalul Valcea, respectiv a sumei de 812 lei.
In motivarea cererii se arata ca paratei, in calitate de asistent judiciar la
Tribunalul Arges, i s-a acordat diurna intr-un cuantum mai mare decat cel
cuvenit pentru zilele in care s-a  deplasat in interesul serviciului la Tribunalului
Valcea .
Astfel, in loc sa i se plateasca diurna conform prevederilor  art.17 din OUG
nr.17/2006 aprobat prin Legea nr.45/2007, "in cazul  in care asistentii  judiciari
sunt delegati sau detasati  la  instante care au sediul in alte localitati decat cele
in care  isi au domiciliul, acestia beneficiaza de decontarea cheltuielilor  de
transport si cazare, precum si de diurna, potrivit  dispozitiilor legale aplicabile
personalului din unitatile bugetare", i s-a achitat diurna de 2% din indemnizatia
de incadrare bruta lunara, asa cum este prevazut in art. 13 din actul  normativ
mai sus amintit pentru judecatori si personalul asimilat.
Prin sentinta civila nr.982/CA din 12 iunie 2009, Tribunalul Arges - Sectia civila
- Complet specializat pentru conflicte de munca si asigurari sociale - a admis
actiunea formulata de reclamantul Tribunalul Arges, in contradictoriu cu parata
Cristina Ioana si a obligat-o pe aceasta sa restituire reclamantului suma de 812
lei, reprezentand contravaloare diurna.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Parata ocupa functia de asistent judiciar in cadrul Tribunalului Arges, calitate in
care, in perioada  23.04.2007- 22.04.2009, a efectuat 13 deplasari  la
Tribunalul Valcea, in interesul serviciului .
Conform adresei nr. 1105/02.10.2008 (fila 2) emisa de Compartimentul
Financiar -  Contabil al Tribunalului Arges, pentru aceasta perioada, paratei i s-
a calculat si   platit  diurna in procent de 2% din indemnizatia de  incadrare 
lunara, respectiv suma de 981 lei .
Potrivit prevederilor art. 17 din OUG nr. 27/2006 aprobata  prin Legea           
nr.45/2007 "in cazul in care asistentii judiciari  sunt delegati sau detasati la
instante care au sediul in alte localitati decat cele in care isi au domiciliul,
acestia beneficiaza de decontarea cheltuielilor de transport si cazare, precum
si de diurna, potrivit  dispozitiilor legale  aplicabile personalului din unitatile
bugetare".
Hotararea nr.1860/21.12.2006 reglementeaza drepturile si obligatiile
personalului autoritatilor si institutiilor publice pe  perioada delegarii si detasarii
in alta localitate, precum  si in cazul deplasarii, in cadrul localitatii, in interesul
serviciului .
La art. 9 din acest act normativ se arata ca  "Persoana  aflata in delegare sau
detasare intr-o  localitate situata la o distanta  mai mare de 5 km de localitatea
in care  isi are  locul permanent de munca primeste o indemnizatie  zilnica de
delegare sau de detasare de 13 lei, indiferent de functia pe care o indeplineste
si de autoritatea sau institutia publica in care isi desfasoara activitatea" .
Deci, pentru cele 13 deplasari efectuate in interesul serviciului  la Tribunalul
Valcea, in perioada 23.04.2007- 22.04.2008, paratei i se cuvenea suma de 169
lei (13 zile x 13 lei/zi  =169 lei), ci nu suma de 981 lei, pe care  reclamantul, din
eroare, i-a achitat-o acesteia.
Prin urmare,  suma de 812 lei i-a fost platita paratei in mod nedatorat .
Potrivit dispozitiilor  art. 272 alin.1 din C.muncii "Salariatul care a incasat de la
angajator o   suma  nedatorata  este obligat sa o restituie".
Fata de considerentele de fapt si de drept mai sus retinute, instanta a admis
actiunea  ca intemeiata si, in consecinta, a obligat-o  pe parata sa restituie
reclamantului suma de 812 lei, reprezentand diferenta dintre diurna acordata si
cea cuvenita in mod legal.
Impotriva sentintei instantei de fond, in termen legal a declarat
recurs parata, criticand-o pentru nelegalitate, invocand dispozitiile art.299-316
Cod pr.civila, insa criticile sale pot fi incadrate in dispozitiile art.304 pct.5 si 9
Cod pr.civila, dupa cum urmeaza:
- sentinta pronuntata de instanta de fond este nula deoarece,
atat minuta cat si dispozitivul sentintei recurate nu sunt semnate de catre
asistentii judiciari, situatie in care au fost incalcate dispozitiile art.258 Cod
pr.civila, coroborate cu dispozitiile art.35-36 din Legea nr.304/2004 privind
organizarea judiciara;
- sentinta s-a pronuntat cu lipsa de procedura pentru
recurenta-parata, avand in vedere faptul ca la primul termen de judecata
recurenta s-a abtinut de la solutionarea acestui dosar pe considerentul ca este
parte in proces, ulterior a solicitat un termen pentru lipsa de aparare, iar cand
dosarul s-a luat in pronuntare procedura de citare cu recurenta nu a fost
indeplinita, practic a fost viciata;
- pe fondul solutiei se solicita de catre recurenta-parata
respingerea actiunii pe considerentul ca nu exista nici un inscris pentru a fi
admisa actiunea formulata de catre intimatul-reclamant, in plus actiunea este
eliptic formulata, iar instanta s-a pronuntat in mod nelegal fara a avea vreo
dovada in acest sens.
Examinand actele si lucrarile dosarului si sentinta recurata prin
prisma motivelor de recurs invocate de recurenta-parata, Curtea a admis
recursul, a casat sentinta si a trimis cauza spre rejudecare la instanta de fond
(Tribunalul Arges), constatandu-se  intemeiata prima critica, pentru
urmatoarele considerente:
Asa dupa cum rezulta din examinarea minutei precum si a
dispozitivului sentintei recurate, acestea nu au fost semnate de catre asistentii
judiciari.
La fila 20 din dosarul instantei de fond exista un referat
intocmit de catre grefierul de sedinta, din care rezulta ca asistentii judiciari nu
au semnat minuta si dispozitivul sentintei, intrucat nu au participat la dezbateri.
Potrivit dispozitiilor art.258 Cod pr.civila, se arata ca
dispozitivul hotararii se semneaza sub sanctiunea nulitatii de catre judecatori si
coroborand aceasta prevedere legala cu dispozitiile art.35 si 36 din Legea
nr.304/2004 privind organizarea judiciara, care in materie de dreptul muncii
precizeaza in mod concret ca alcatuirea completului de judecata este formata
din doi judecatori si doi asistenti judiciari, se retine de catre curte ca sentinta
pronuntata de instanta de fond este lovita de sanctiunea nulitatii.
Conform dispozitiilor art.105 Cod pr.civila actele indeplinite cu
nerespectarea formelor legale se vor declara nule daca s-a pricinuit partii o
vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor, iar dispozitiile art.108
alin.3 Cod pr.civila prevad ca neregularitate actelor de procedura se acopera
daca partea nu a invocat-o la prima zi de infatisare ce a urmat dupa aceasta
neregularitate si inainte de a se pune concluzii pe fond.
Sintagma "neobservarea formelor legale" semnifica nu numai
conditiile referitoare la forma exterioara a actului de procedura, ci si toate
conditiile necesare pentru desfasurarea in legalitate a procesului civil.
Cerinta semnarii minutei si dispozitivului de catre asistentii
judiciari este menita sa garanteze neschimbarea hotararii pronuntate precum si
sa ofere posibilitatea de a se verifica legalitatea compunerii completului de
judecata. Incalcarea mentionatei prevederi legale prin nesemnarea minutei si
dispozitivului de catre asistentii judiciari atrage, deci, nulitatea hotararii.
Pe de alta parte, notiunea de instanta independenta si
impartiala in acceptiunea dispozitiilor art.6 din CEDO, se refera si la
respectarea cu strictete a prevederilor legale interne ale statelor, pentru ca
justitiabilii sa poata beneficia de un proces echitabil si rezonabil, cu
respectarea tuturor garantiilor procesuale.
In situatia infrangerii de catre instante a acestor dispozitii
legale imperative, vatamarea procesuala se prezuma si nu mai trebuie
dovedita de catre parte, nefiind vorba de o nulitate relativa.
Punctele de vedere ale asistentilor judiciari, sunt absolut
obligatorii in litigiile de munca, in aceasta materie, legiuitorul impunand reguli
speciale tocmai pentru respectarea principiului securitatii juridice si pentru a
oferi garantii procesuale si procedurale tuturor partilor din proces, precum si
pentru respectarea principiului "egalitatii armelor" parte componenta a
dispozitiilor art.6 din CEDO.
Cea de-a doua critica  prin care se pretinde de catre recurenta-
parata ca nu a fost citata in mod legal, a fost respinsa deoarece, pe de o parte,
la termenul din 28 aprilie 2009 a formulat cerere de abtinere, care de altfel i-a
fost si admisa, evident, luand cunostinta de termenul de judecata, ulterior a
solicitat un termen pentru lipsa de aparare si, in fine, la data cand dosarul s-a
luat in pronuntare procedura de citare a fost legal indeplinita, recurenta-
reclamanta semnand personal citatia (fila 14 dosar fond).
Ultima critica ce a vizat aspecte de fond ale hotararii atacate
nu a mai fost analizata de instanta de recurs, avand in vedere admiterea
recursului in baza primului motiv de recurs care conduce la nulitatea hotararii
cu consecinta reluarii judecatii la instanta de fond.
Fata de cele aratate mai sus, Curtea, in baza dispozitiilor
art.312 alin.3 si 5 Cod pr.civila, a admis recursul declarat de recurenta-parata
si a casat sentinta, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond
(Tribunalul Arges).

17. Acordarea daunelor morale in materia dreptului muncii
Art.998 Cod civil.

Repararea daunelor morale constituie o componenta importanta a raspunderii
civile, raspundere care are ca scop nu numai repararea daunelor materiale, dar
si a celor morale, iar repararea prejudiciilor corespunde, in general, unor
necesitati sociale.
Pentru a interveni raspunderea civila delictuala se admite, atat in literatura
juridica, cat si in practica judiciara, ca trebuie indeplinite conditiile de existenta
ale acesteia sau elementele sale constitutive si anume: prejudiciul (material
sau moral), fapta ilicita, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu si
culpa sau vinovatia autorului faptei ilicite.
Prejudiciul reprezinta efectul sau rezultatul negativ al incalcarii ilicite a unui
drept subiectiv sau, in anumite conditii, a unui simplu interes. Daca acest efect
sau rezultat negativ poate fi evaluat in bani, atunci el este un prejudiciu
material, patrimonial, iar in aceasta situatie urmarile faptei ilicite se rasfrang
asupra patrimoniului persoanei.
Dimpotriva, daca rezultatul incalcarii unui drept subiectiv nu poate fi evaluat in
bani, atunci el este un prejudiciu moral.
In speta, desi recurenta a solicitat inca din anul 2003, luna ianuarie, trecerea la
pensie pentru limita de varsta, din eroare, asa dupa cum arata intimata,
aceasta cerere nu a fost solutionata.
Astfel, prejudiciul rezulta din vatamarea unui drept recunoscut de lege,
respectiv dreptul contestatoarei de a beneficia de o pensie pentru limita de
varsta, ceea ce-i cauzeaza suferinte psihice, determinate de cuantumul mic al
pensiei de invaliditate pe care a continuat sa o primeasca, raportat la cerintele
normale de viata si la devalorizarea continua a sumelor de bani.

(Decizia civila nr.1618/R-CA din 06 noiembrie 2009)