Asupra recursului civil de fata: Constata ca, prin sentinta civila nr.736/19 iunie 2008, Judecatoria CA a admis in parte actiunea formulata de reclamantele Comuna C, judetul A si Primaria Comunei C, reprezentata prin primar II, in contradictoriu c...

Asupra recursului civil de fata:
Constata ca, prin sentinta civila nr.736/19 iunie 2008, Judecatoria CA a admis in parte actiunea formulata de reclamantele
 Comuna C, judetul A si Primaria Comunei C, reprezentata prin primar II, in contradictoriu cu paratii RNPR- prin DSP si OSV, a obligat pe parati sa lase in deplina proprietate si posesie reclamantelor terenul in suprafata totala de 186,868 ha., din care: 13,828 ha. in pct."M" si 173,40 ha. in pct."C", astfel cum a fost identificat in raportul de expertiza completat - planurile de situatie nr.2 si nr.5, ce fac parte integranta din prezenta hotarare si a luat act ca reclamantele nu solicita cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca din examinarea amenajamentelor silvo-pastorale, intocmite in
anul 1950, a rezultat ca reclamantele au detinut in proprietate golurile alpine din muntele C cu o suprafata totala de 435
ha., din care pasunabila 265 ha, si din muntele P cu o suprafata totala de 394 ha., din care pasunabila 183 ha.
In anul 1982, intre Primaria Comunei C si parati a operat un schimb de terenuri in baza Decretului prezidential nr.210/1982. Din suprafata de 249,9 ha. teren forestier situat in muntele Comarnic, predat paratilor in baza ordinelor nr.140/24.12.1983 emis de M.A.I.A. si respectiv nr.439/26.12.1983 emis de MA, Primaria Comunei C a primit in schimb numai suprafata de 62,5 ha. in pct."M", fata de suprafata de 76,50 ha. mentionata in protocolul incheiat intre Consiliul Popular al Comunei C si Ocolul Silvic V.
Potrivit concluziilor raportului de expertiza completat (f.49-53 si 70-78 dosar), OSV a predat Comunei C in punctul ,,M"
 suprafata totala de 62,672 ha. teren pasune, in loc de 76,50 ha. cat este prevazut in actul de schimb conform Decretului
 nr.210/1982. Restul suprafetei de padure de 173,40 ha. din muntele Comarnic nu a facut obiectul schimbului in baza
decretului sus-mentionat, fiind trecuta abuziv in administrarea OSV.
Conform art.480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru in mod exclusiv
 si absolut, insa in limitele determinate de lege.
Instanta de fond a constatat  ca reclamantele si-au dovedit cu acte dreptul de proprietate, in temeiul textului de lege
sus-mentionat, drept pentru care a admis in parte actiunea si a obligat pe parati sa lase in deplina proprietate si posesie
reclamantelor terenul in suprafata totala de 186,868 ha. din care: 13,828 ha. in pct."M" si 173,40 ha. in pct."C", astfel
 cum a fost identificat in raportul de expertiza completat - planurile de situatie nr.2 si nr.5.
A luat act ca reclamantele nu solicita cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs RNAPR prin DSP, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in sensul
ca instanta nu a avut in vedere ca terenurile ce au facut obiectul schimbului au fost compensate, asa incat comuna C a
 primit in plus 2-3 ha., asa cum rezulta din expertiza intocmita in fata instantei de fond. Cat despre punctul "M", se
arata ca terenul primit de Comuna C a suferit fenomenul de impadurire naturala in margine de masiv, asa incat intreaga
proprietate este detinuta de reclamanta, masuratoarea nefiind facuta cu participarea organelor silvice.
Prin decizia civila nr.2180/R/15.12.2008, Tribunalul A, admitand recursul, a respins actiunea ca nefondata.
S-a motivat in sensul ca reclamanta nu-si dovedeste calitatea de proprietar asupra terenului revendicat, intrucat
Anexa nr.1, intocmita de OSV, si nici planul de exploatare a pasunii intocmit in anul 1957, care priveste comuna O, iar nu
 comuna C, nu constituie act translativ de proprietate. Se conchide ca potrivit Protocolului incheiat in anul 1990, ocolul
 silvic a predat comunei C suprafata totala de 629 ha., preluata prin Decretul nr.72/1983, fiind astfel in posesia
reclamantei-intimate.
Impotriva acestei decizii, in termen, reclamanta Comuna C a formulat recurs, criticand-o pentru gresita calificare a caii
 de atac si, deci, gresita compunere a instantei de judecata, motiv prevazut de art.304 pct.1 Cod procedura civila,
aratandu-se ca valoarea terenului revendicat este de 408.000 lei, cu mult peste cea limita prevazuta de dispozitiile
 art.2821 Cod procedura civila.
Alte critici au vizat lipsa oricarei obiectiuni si contestari a dreptului de proprietate din partea paratei, singurul motiv
de critica fiind gresita intocmire a expertizei pe limita arboretului si neparticiparea vreunui reprezentant al paratei,
dar si gresita respingere in tot a actiunii in ciuda faptului ca OSV nu a formulat apel, fata de acesta hotararea ramanand
definitiva si irevocabila.
Prin decizia civila nr.1160/R/24.06.2010, Curtea de Apel P a admis recursul formulat de Comuna C, a casat decizia civila
 nr.2180/R/15.12.2008 si a trimis cauza spre rejudecare la acelasi tribunal pentru solutionarea apelului in complet legal
constituit.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de control judiciar a apreciat ca, in raport de valoarea terenului
 revendicat - stabilita prin expertiza efectuata in fond la suma de 408.000 lei - precum si de dispozitiile art.2821
 Cod procedura civila, apelul era calea de atac prevazuta de lege pentru a critica solutia pronuntata de catre instanta
 de fond, iar nu recursul, asa cum a apreciat tribunalul, fara a prezenta vreun motiv pentru care s-a gasit legal investit.
In rejudecare, Tribunalul A, in vederea solutionarii apelului, a analizat cauza numai in limitele aratate in motivarea
apelului, conform art.292 alin.1 Cod procedura civila.
Potrivit apelului (calificat astfel de Curtea de Apel P, din recurs) declarat de RNPR, prin DSP, criticile pe care aceasta
apelanta le-a adus sentintei instantei de fond au privit urmatoarele aspecte:
Instanta de fond nu a avut in vedere faptul ca in anul 1982 intre Primaria comunei C si OSV a operat un schimb de terenuri,
conform Decretului prezidential nr.210, pentru o parte de teren, restul de 173,4 ha. din punctul C fiind compensata pe
 raza judetului A sau intre judete.
In ceea ce priveste terenul din punctul "M", apelanta a aratat ca in urma masuratorilor a rezultat ca suprafata efectiva
 este de 62,6723 ha., cu mult mai mica decat parcelele prevazute ca predate in anul 1982, astfel ca se poate aprecia ca
 masuratoarea a fost facuta gresit, in limita arboretului, limita modificata in prezent din pricina impaduririlor naturale
ce s-au produs in marginea de masiv.
Se conchide in sensul ca aceste constatari neconforme cu realitatea au fost posibile datorita faptului ca reprezentanti
ai OSV nu au participat la masuratoare.
De altfel, aceste considerente au fost sintetizate de catre Curtea de Apel, cu prilejul redactarii deciziei civile
 nr.1160/R/24.06.2010, in urmatoarele motive:
"Instanta nu a avut in vedere ca terenurile ce au facut obiectul schimbului au fost compensate, asa incat comuna C a primit
 chiar in plus 2-3 ha., asa cum rezulta din expertiza intocmita in fata instantei de fond. Cat despre punctul "M" se arata
ca terenul primit de Comuna C a suferit fenomenul de impadurire naturala in margine de masiv, asa incat intreaga proprietate este detinuta de reclamanta, masuratoarea nefiind facuta cu participarea organelor silvice."
Fata de toate cele ce preced, tribunalul a constatat ca prin motivele de apel se contesta insusi dreptul de proprietate
al reclamantei asupra vreunei suprafete de teren in plus, apelanta aratand ca pe tot terenul care a facut obiectul
 Protocolului incheiat in anul 1990 intimata se afla in posesie. In concret, apelanta a criticat solutia in raport de
 expertiza pe care aceasta s-a intemeiat, in sensul ca masuratorile care ar fi determinat suprafata revendicata s-ar fi
efectuat incorect si in lipsa reprezentantilor sai.
Pe cale de consecinta, in temeiul art.295 Cod procedura civila, instanta de apel a verificat, numai in limitele cererii de
apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de catre prima instanta.
Tribunalul A - Sectia civila, prin decizia nr.155 din 15 octombrie 2010, a respins ca nefondat apelul formulat de parata
 RNPR - prin DSP si a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecata catre intimatele-reclamante.
Pentru a se pronunta in acest sens, tribunalul a retinut ca, la primul termen de judecata, parata RNP, prin DSA, a formulat
 cerere de amanare a cauzei pentru lipsa de aparare. Dand eficienta dreptului la aparare de care beneficiaza partile in
procesul civil, instanta de judecata a dat curs cererii paratei Regii si in temeiul art.156 alin.1 Cod procedura civila
 a acordat un alt termen de judecata, amanand cauza.
Cu toate acestea, in fond, pricina s-a derulat pe parcursul a 10 (zece) termene de judecata, fara ca vreunul dintre
reprezentantii paratei sa fie prezenti - procedura fiind legal indeplinita.
Astfel, s-a apreciat ca lasand ca procesul sa curga impotriva sa, parata si-a asumat si insusit fiecare act de procedura
 efectuat in cauza si fiecare dispozitie luata de catre instanta. De asemenea, s-a constatat ca aceasta nu si-a exprimat
pozitia fata de actiunea reclamantelor formuland intampinare.
Expertiza a fost incuviintata ca proba in cauza la data de 04.10.2007 si tot cu aceasta data s-au fixat obiectivele,
 ocazie cu care parata nu a depus diligente pentru a formula, in scris, obiective proprii prin care sa fie relevate
aspectele de fapt pretinse ulterior prin exercitarea caii de atac.
De asemenea, s-a apreciat ca neinteresat s-a comportat parata si fata de imprejurarea ca in contra rezultatelor expertizei
 aceasta nu a formulat nicio obiectiune, probabil pentru ca aceasta a fost prezenta, prin reprezentantii sai, atat la prima
 expertiza, cat si la cea efectuata dupa admiterea obiectiunilor formulate de reclamante (aceasta rezultand din pagina a
 doua a fiecarui raport de expertiza) si a fost de acord explicit cu constatarile si concluziile expertului. Se citeaza:
"Analizand impreuna cu reprezentantii DSP si OSV situatia parcelelor de teren ce trebuiau predate catre Primaria Comunei
 C, am constatat ca acestea nu s-au predat in totalitate, existand in prezent in fondul forestier al Ocolului (...).
Aceasta situatie s-a analizat de catre toti reprezentantii DSP si ai OSV ... acestia recunoscand realitatea si veridicitatea celor aratate mai sus".
Prin urmare, s-a constatat ca sustinerea apelantei in sensul ca neprezentarea sa la masuratori a permis expertului sa
 favorizeze reclamanta prin constatarile sale, nu subzista in cauza, fiind respinsa ca nefondata, pe de o parte pentru ca
aceasta nu-si poate invoca propria culpa (absenta) in apararea drepturilor sale, iar pe de alta pentru ca reprezentanti ai
 apelantei s-au deplasat in teren si au participat efectiv la expertiza, fiind in plus de acord cu concluziile acesteia.
Astfel se explica de ce OSV, in administrarea si posesia caruia se afla terenul in litigiu, fiind obligat efectiv la
 eliberarea lui, nu a formulat apel (recurs la momentul 04.08.2008), in ceea ce il priveste pe acesta hotararea ramanand
definitiva.
Impotriva acestei din urma decizii a declarat recurs, in termen legal, parata DSA, criticand hotararea tribunalului din
perspectiva gresitei interpretari a probei cu expertiza administrate.
Astfel, in mod gresit tribunalul a retinut, potrivit raportului de expertiza intocmit in cauza, ca OSV a predat Comunei C
 in pct. "M" suprafata totala de 62,672 ha. teren padure, in loc de 76,50 ha., cat este prevazut in actul de schimb conform
 Decretului nr.210/1982, iar restul suprafetei de padure de 173,40 ha. din muntele Comarnic a trecut abuziv in administrarea OSV, nefacand obiectul schimbului in baza decretului sus-mentionat.
In fapt, in anul 1982, intre Primaria Comunei C si O. S. V s-a operat un schimb de terenuri in baza Decretului prezidential
nr.210/1982. Diferenta de suprafata de 173,4 ha. dintre suprafata totala de 249 ha. predata in pct. "Comarnic" si 76,5 ha.
primita in pct. "M" a fost compensata in cadrul judetului A sau intre judete.
Suprafata rezultata in urma masuratorilor din cadrul expertizei in pct. "M" de 62,6723 ha. este mult mai mica decat
 suprafata parcelelor respective predate in anul 1982. Suprafata predata in afara protocolului incheiat intre O. S. V si
Primaria C - u.a.23 este mult mai mare de 777 m.p., aceasta fiind de circa 2-3 ha. (specificata la pagina 4 din expertiza).
Avand in vedere ca suprafata determinata la expertiza in pct. "M" este mult mai mica decat cea din prevederile
amenajamentului, recurenta presupune ca aceasta masuratoare a fost facuta la limita arboretelui, iar aceasta limita s-a
schimbat din cauza impaduririlor naturale in marginea de masiv, suprafata pe care sunt proprietare in prezent Primaria
Comunei C si pe care partial o mai cer inca o data.
De asemenea, se sustine ca la masuratoarea respectiva nu a participat niciun organ silvic.
La data de 3.01.2011 RNPR - DSA a depus concluzii scrise, in cuprinsul carora a reiterat criticile din cererea de recurs,
 mai putin aceea referitoare la neparticiparea vreunui organ silvic la masuratoarea terenului (f.12-13).
La termenul din 4.01.2011 RNPR - DSA a depus Hotararea Comisiei Judetene de Fond Funciar A nr.265/07.06.2007 (f.17-20).
La acelasi termen de judecata, recurenta a depus o nota de sedinta prin care a invocat direct in recurs exceptia
inadmisibilitatii actiunii in revendicare formulata de Primaria Comunei C, intemeiata pe decizia nr.33/09.06.2008 a
Sectiilor Unite ale ICCJ (f.21-40).
La acelasi termen de judecata, 4.01.2011, intimatii-reclamanti au depus note scrise, solicitand in primul rand respingerea
 recursului  ca nemotivat, iar in subsidiar ca nefondat, cu cheltuieli de judecata (f.41-42).
Analizand decizia recurata, prin prisma criticilor formulate si avand in vedere actele si lucrarile dosarelor de fond,
Curtea constata ca recursul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente:
Exercitarea caii de atac a recursului presupune, in ceea ce priveste solutiile care pot fi pronuntate de instanta ierarhic
superioara, casarea sau modificarea hotararii atacate doar pentru motive de nelegalitate, expres si limitativ prevazute de
art.304 pct.1-9 Cod procedura civila, putand fi invocate si puse in dezbaterea partilor, din oficiu, de catre instanta de
 recurs, doar motive de ordine publica.
Din dezvoltarea motivelor de recurs exprimate in cererea de la filele 3 si 4 (neincadrate in drept in vreuna din prevederile legale sus-mentionate), reluate prin concluziile scrise - cu privire la care recurenta, prin reprezentant, sustine in concluziile orale, ca ar viza criticile prevazute de art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura civila - (f.12-13), Curtea observa ca recurenta nu face decat sa conteste starea de fapt retinuta de tribunal in baza raportului de expertiza intocmit in cauza, prin prisma continutului inscrisurilor depuse in probatiune in fata instantelor de fond si de recurs, concluzionand spre aceea ca, la masuratorile in baza carora s-a intocmit lucrarea de specialitate, nu ar fi participat niciun organ silvic si subliniind ca admiterea acestor critici ar impune constatarea nulitatii absolute a hotararii atacate.
Analizand si cererea de recurs formulata de aceeasi parte la data de 31.07.2008 impotriva sentintei civile nr.736 din 19
iunie 2008 pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges (calificata prin decizia civila nr.1160/R din 24 iunie 2010 a
 Curtii de Apel, drept apel, si trimisa spre rejudecare la acelasi tribunal, in complet legal constituit), Curtea
constata ca ea cuprinde, in esenta, critici identice privind starea de fapt retinuta de prima instanta, stare de fapt
care a fost insa confirmata de catre tribunal, care a constatat legalitatea si temeinicia hotararii de fond.
Or, in recurs, sub pretextul incadrarii criticilor in oricare din prevederile art.304 pct.1-9 Cod procedura civila,
nu se mai poate repune in discutie probatoriul administrat, iar in raport de dispozitiile sus-mentionate, criticile
de netemeinicie aduse hotararii recurate nu mai pot conduce la modificarea acesteia, cu atat mai mult cu cat,
 inscrisurile depuse la dosar in aceasta faza procesuala nu sunt noi, ci dateaza din perioada sesizarii primei instante
 cu actiunea in revendicare, recurenta nejustificand de ce partea interesata, OSV, in administrarea si posesia caruia
 se afla terenul in litigiu, fiind obligat efectiv la eliberarea lui, nu a formulat apel si nu s-a prevalat de ele in
 vederea solutionarii caii de atac, de catre tribunal.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare formulata de intimata Primaria C, cu trimitere
la decizia nr.33/9.06.2008 a Sectiilor Unite ale ICCJ in recurs in interesul legii, prin care  s-ar fi declarat
inadmisibile actiunile in revendicare pentru imobilele ce fac obiectul unor legi speciale de restituite, Curtea retine
 urmatoarele:
Recurenta face trimitere la o decizie pronuntata in interesul legii, prin care ICCJ s-a pronuntat cu privire la actiunile
intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada
 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001 si solutionate neunitar de
instantele judecatoresti, considerand ca situatia premisa se regaseste in speta dedusa judecatii.
Insa, asa cum reiese din inscrisurile dosarului, in speta, terenul nu a facut obiectul vreunei notificari in temeiul
Legii nr.10/2001, ci, in legatura cu o parte din acesta, s-a sustinut ca ar fi facut obiectul altor legi de reparatie,
 respectiv Legea nr.18/1991, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.247/2005(in acest sens recurenta a depus in
 recurs Hotararea nr.265/07.06.2007 emisa de Comisia Judeteana Arges pentru stabilirea dreptului de proprietate privata
asupra terenurilor agricole si forestiere - f.18-19).
Deosebit, chiar si in situatia in care recurenta nu ar fi facut confuzie intre obiectul recursului in interesul legii
si obiectul cauzei deduse judecatii, acceptand ca s-ar fi referit la Legea nr.247/2005 prin prisma modificarilor aduse
 Legii nr.10/2001, iar aceasta ar fi fost aplicabila in speta, ori ca principiile subliniate in considerentele deciziei,
avand un caracter general s-ar impune a fi avute totusi in vedere, Curtea urmeaza a observa ca ICCJ, in decizia
 sus-mentionata, contrar celor sustinute de recurenta, nu a recomandat respingerea ca inadmisibila a actiunii in
revendicare, ci a subliniat tocmai necesitatea analizarii in concret a fiecarei cauze.
Astfel, instanta suprema a facut trimitere in analiza efectuata, atat la Constitutia Romaniei care, in art.21 consacra
 accesul liber la justitie, cat si la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale,
ratificata de Romania prin Legea nr.30/1994 care, in art.6 garanteaza fiecarei persoane dreptul la un tribunal, adica
 dreptul ca o instanta judiciara sa solutioneze orice contestatie privitoare la drepturile si obligatiile sale civile
 (cauzele Ad‘t Mouhoub contra Frantei, Waite at Kenedy contra Germaniei, Prince Hans-Adam II de Lichtenstein contra
 Germaniei), iar in art.1 din Protocolul nr.1 aditional garanteaza oricarei persoane fizice sau juridice dreptul la
 respectarea bunurilor sale, lasand totodata dreptul statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru
 a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor
 contributii ori a amenzilor.
In acest sens, ICCJ a subliniat, cu privire la raportul dintre legea interna si Conventie, ca problema dreptului
 de acces la un tribunal trebuie examinata intr-un context mai larg, si anume acela al obstacolelor sau impedimentelor
 de drept ori de fapt care ar fi de natura sa altereze dreptul la un tribunal chiar in substanta sa.
Adoptarea reglementarii speciale, derogatorii de la dreptul comun, cu consecinta imposibilitatii utilizarii unei
 reglementari anterioare, s-a retinut ca nu incalca art. 6 din Conventie in situatia in care calea oferita de legea
speciala pentru valorificarea dreptului dedus pretins este efectiva.
Sub cel de-al doilea aspect criticat, al unui potential conflict intre art.1 din primul Protocol aditional la Conventie
si procedura de aplicare a Legii nr. 10/2001, ICCJ a recomandat sa se analizeze, de asemenea, in functie de circumstantele
 concrete ale cauzei, in ce masura legea interna intra in conflict cu Conventia europeana a drepturilor omului si daca
 admiterea actiunii in revendicare nu ar aduce atingere unui alt drept de proprietate, de asemenea ocrotit, ori securitatii
raporturilor juridice.
Or, din perspectiva celor susmentionate, se poate lesne observa, ca atat judecatoria, cat si tribunalul, raportandu-se
 la starea de fapt dedusa judecatii si temeiul juridic invocat, in mod corect au analizat cauza pe fond, in baza
 probatoriului administrat, nemaiputand fi pus in discutie in acest stadiu procesual modul de apreciere a probelor,
pentru considerentele deja exprimate.
In ceea ce priveste singura critica din recursul recurentei, ce ar putea fi incadrata in vreunul din motivele de
 nelegalitate prevazute de art.304 Cod procedura civila, respectiv in pct. 9, iar nu in pct.7 sau 8, privind neparticiparea
 vreunui reprezentant al recurentei la efectuarea masuratorilor pe baza carora a fost intocmita lucrarea de specialitate,
 Curtea retine ca, pe parcursul solutionarii cauzei in fata instantei de fond, recurenta, legal instiintata in vederea
 efectuarii expertizei, a fost reprezentata in teren, participand prin ing. VC si NE la studierea concreta a amplasamentelor terenului solicitat de reclamanta, la analiza situatiei parcelelor, in prezenta si a delegatului Primariei comunei Cicanesti.
Astfel tribunalul a constatat in mod corect ca sustinerea apelantei in sensul ca neprezentarea sa la masuratori
a permis expertului sa favorizeze reclamanta prin constatarile sale, nu subzista in cauza,  pe de o parte pentru
 ca aceasta nu-si poate invoca propria culpa (absenta) in apararea drepturilor sale, iar pe de alta pentru ca reprezentanti
ai apelantei s-au deplasat in teren si au participat efectiv la expertiza, fiind in plus de acord cu concluziile acesteia.
Prezenta reprezentantilor recurentei este reflectata pe tot parcursul desfasurarii expertizei de catre ing. PI, in
lucrarea de specialitate depusa la filele 70-78 dosar fond, iar dupa depunerea lucrarii recurenta nu a invocat,
in conditiile art.208 si urmatoarele Cod procedura civila, acest motiv de nelegalitate ori altul care sa conduca la concluzia ca partii i-ar fi fost produs vreun prejudiciu, de neinlaturat decat prin anularea probei astfel administrate, asa cum in mod corect a retinut si tribunalul.
Prin urmare, fata de cele retinute mai sus, in temeiul art.312 Cod procedura civila, Curtea va respinge ca nefondat
 recursul declarat de parata RNPR- DSA, impotriva deciziei nr.155 din 15 octombrie 2010, pronuntata de Tribunalul A, in dosarul nr.1292/216/2007.
Vazand si dispozitiile art.274 Cod procedura civila, o va obliga pe recurenta la 2000 lei cheltuieli de judecata catre
intimatii-reclamanti, reprezentand onorariu aparator ales, potrivit chitantei nr.112 din 22 decembrie 2010 (f.12 dosar recurs).

2. Imprejurarea ca ambii parinti ai magistratului care a solutionat actiunea la fond au fost salariati ai societatii
reclamante, iar in prezent lucreaza la intimata-parata, si ca au fost supusi unei proceduri de preluare pe care
 recurentul-reclamant o contesta sub toate aspectele ce vizeaza legalitatea si temeinicia acesteia incalca dreptul
partilor la un proces echitabil, sub aspectul impartialitatii instantei,  din perspectiva art. 6 din CEDO.
Art. 6 par. 1 din CEDO
Art. 304 pct.1 Cod procedura civila

Lipsa prejudecatilor si atitudinea nepartinitoare sunt elemente definitorii ale impartialitatii: "Existenta
 impartialitatii in sensul art.6 paragraf 1 din CEDO trebuie determinata conform unui text subiectiv, pe baza
 convingerilor personale ale unui anumit magistrat, intr-o anumita cauza, dar si conform unui text obiectiv, vizand
sa stabileasca daca un judecator a oferit suficiente garantii pentru a exclude orice indoiala legitima in aceasta
pricina" (Hauschildt vs. Danemarca).
Urmand demersul subiectiv trebuie demonstrat, pornind de la faptele cauzei, ce gandea un anumit judecator, intr-o
anumita circumstanta, daca a actionat sau nu in mod partinitor.
Demersul obiectiv a fost explicat de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului, astfel: ceea ce trebuie asigurat
 este increderea pe care intr-o societate democratica instantele trebuie sa o inspire publicului si in primul rand
oricarui justitiabil.
In aplicarea acestui text opinia partii in cauza cu privire la impartialitatea instantei este foarte importanta, dar
 nu decisiva. Esential este ca indoielile privitoare la impartialitate sa poata fi justificate in mod rezonabil. Insa,
 daca exista o indoiala cat de cat justificata, magistratul banuit de aceasta atitudine partinitoare trebuie sa se retraga
de la judecata cauzei si in acest context CEDO a aratat ca statul are obligatia de a verifica acuzatiile de partinire aduse
 unui magistrat.
In speta dedusa judecatii, raportat la faptul ca ambii parinti ai magistratului care a solutionat actiunea la fond au fost salariati ai SC T. 2000 SA si in prezent lucreaza la societatea nou infiintata, respectiv la intimata-parata, si ca au fost supusi unei proceduri de preluare pe care recurentul-reclamant o contesta sub toate aspectele ce vizeaza legalitatea si temeinicia acesteia, Curtea constata ca respectivul magistrat trebuia sa se abtina de la solutionarea cauzei pentru respectarea unui proces echitabil si rezonabil si, de asemenea, pentru ca instanta sa ofere garantia de impartialitate prevazuta de dispozitiile art.6 din CEDO.
(Decizia civila nr. 138/R-CM/27 ianuarie 2011)