Vanzarea directa. Conditiile prealabile, obligatorii, necesare in cazul vanzarii directe.

      Potrivit art. 102 din Legea nr. 64/1995, imobilele din patrimoniul debitoarei vor putea fi vandute direct, in urma propunerii lichidatorului, aprobata de judecatorul-sindic, propunere ce trebuie sa cuprinda datele de identificare a acestora prin situatia de pe teren si prin datele din registrele de publicitate imobiliare, precum si sarcinile de care acestea sunt grevate.
      
      La data de 6 iunie 2003 s-a inregistrat raportul intocmit de lichidatorul judiciar DG prin care a prezentat ofertele obtinute pentru vanzarea unor active din patrimoniul  debitoarei SC G SA Galicea Mare. S-a precizat ca ofertele primite au fost inaintate creditorului principal AVAB Bucuresti care si-a prezentat punctul de vedere, in sensul ca activele sa fie valorificate prin organizarea unor licitatii publice, valorile ofertelor constituind pretul de plecare.
      Judecatorul-sindic desemnat in cauza a incuviintat prin incheierea nr.367 din 19.06.2003, vanzarea activului - hala nr.1 catre DV la pretul de 100.000.000 lei si a celorlalte active la pretul de 1.600.000.000 lei, cu plata in doi ani, catre SC I  P A SRL Galicea Mare.
      S-a considerat ca adunarea creditorilor si-a dat votul cu o majoritate de 2/3 din valoarea creantelor verificate si s-a facut aplicarea dispozitiilor art.84 alin.3 din Legea 64/1995.
      Impotriva incheierii a declarat recurs creditorul AVAB Bucuresti, sustinand ca acordul sau pentru vanzarea activelor a fost conditionat de organizarea unei licitatii publice, avand ca pret de pornire sumele specificate de lichidator in raport, si ca in mod gresit judecatorul-sindic a calificat acordul ca fiind neconditionat.
      O alta critica a vizat incuviintarea data de judecatorul-sindic privind plata pretului in 2 ani, fara sa fi luat garantii.
      Prin decizia nr.1403 din 25.09.2003, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, in dosarul nr.1666/COM/2003, s-a admis recursul, s-a casat incheierea si s-a trimis cauza pentru rejudecare.
      In rejudecare, prin sentinta nr.56 din 19.02.2004, pronuntata de judecatorul-sindic desemnat in dosarul nr.2/F/1999, s-au respins obiectiunile creditorului si s-a incuviintat vanzarea activelor in  modalitatea propusa de lichidator.
      S-a retinut ca lichidatorul a incercat valorificarea  bunurilor atat prin vanzarea in bloc, cat si prin vanzarea la licitatia publica, care au esuat, ca activele respective sunt amplasate intr-o zona izolata, au un grad mare de degradare, contrar pretului ridicat stabilit de evaluator si  ca in aceasta situatie modalitatea oportuna de valorificare a activelor este aceea a vanzarii directe, pentru a  nu se pierde si putinele oferte. De altfel, oferta numitului DV a fost retrasa pentru hala nr.1.
      Obiectiunile creditorului au fost apreciate ca neintemeiate, cata vreme lichidatorul a organizat mai multe  licitatii publice fara vreo eficienta, iar acesta cunoaste ca nu exista interes al investitorilor pentru achizitionarea activelor din profilul zootehnic, raportat si la pretul mare al acestora.
      Impotriva sentintei a declarat recurs creditorul AVAS Bucuresti, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
      Recursul este fondat.
      Lichidarea, valorificarea bunurilor din averea  debitorului se efectueaza de lichidator sub controlul judecatorului-sindic, operatiunea incepand imediat dupa afisarea tabelului final al creantelor (art.100 alin.1 si 2 din Legea 64/1995).
      Aceasta lege prevede ca modalitati de valorificare a bunurilor, vanzarea in bloc a acestora, atunci cand bunurile constituie o unitate functionala(art.101) si vanzarea directa a imobilelor, potrivit art.102 din aceeasi lege.
      Din cele doua rapoarte depuse de lichidator nu rezulta ca vanzarea  activelor s-ar fi solicitat in temeiul art.84 din Legea 64/1995, masura  ce se ia in timpul activitatii de sigilare a bunurilor, deci in faza de inceput a falimentului, dimpotriva, lichidatorul precizeaza ca a incercat si alte modalitati de vanzare a bunurilor, ceea ce inseamna ca a fost stabilit pasivul debitoarei falite.
      Potrivit art.128 din Legea 64/1995, dispozitiile acesteia se completeaza in masura compatibilitatii cu cele ale codului de procedura civila, asa incat vanzarea la licitatie publica a bunurilor - ca modalitate de valorificare a activelor - se realizeaza in mod exclusiv in baza dispozitiilor codului de procedura civila, si nu a unui regulament aprobat de catre creditori si a unei publicitati corespunzatoare, cum in mod eronat sustine recurenta.
      Lichidatorul are alegerea, evident, dupa consultarea adunarii creditorilor, modalitatii de valorificare a bunurilor mobile si imobile din patrimoniul debitoarei falite, care este apreciata cea mai eficienta.
      Vanzarea la licitatie publica a imobilelor se realizeaza in conformitate cu dispozitiile procedurale cuprinse in Cartea a V-a, capitolul IV, art.488 -519 C.p.civ., dispozitii care insa vor fi aplicate in masura compatibilitatii cu cele cuprinse de Legea 64/1995, atributiile executorului-judecatoresc fiind indeplinite de catre lichidator.
      Cel de-al doilea raport depus de lichidator cu ocazia rejudecarii, la 12.02.2004, cuprinde numai propunerea de vanzare  directa a unor imobile din patrimoniul societatii debitoare.
      Potrivit art.102 din Legea 64/1995, imobilele din patrimoniul debitoarei se pot vinde si direct in urma aprobarii judecatorului-sindic. Propunerea lichidatorului in acest sens, trebuie sa cuprinda identificarea fiecarui imobil prin situatia de pe teren - dispozitii similare cu cele cuprinse in art.504 pct.6 C.p.civ.- prin datele din registrele de publicitate imobiliara, aratandu-se si sarcinile de care este grevat.
      Acelasi text prevede ca propunerea trebuie notificata debitorului si creditorilor care au garantii reale, inainte de a fi supusa spre aprobare judecatorului sindic.
      Se constata ca in speta propunerea lichidatorului judiciar nu indeplineste conditiile prevazute de text, astfel incat judecatorul-sindic in mod gresit a respins obiectiunile care vizeaza neindeplinirea cerintelor legii si a aprobat vanzarea directa a imobilelor.
      Propunerea de vanzare directa nu identifica imobilele prin situatia de pe teren, nu precizeaza datele din registrele de publicitate imobiliara si nici sarcinile fiecaruia.
      In consecinta, Curtea constata ca gresit judecatorul sindic a respins obiectiunile si a admis cererea lichidatorului, incuviintand vanzarea directa a imobilelor, facand o aplicare gresita a legii, asa incat in baza art.312 alin. 1 si 3 C.p.civ., se va admite recursul, se va modifica sentinta in sensul admiterii obiectiunilor si respingerii propunerii lichidatorului judiciar de vanzare directa a imobilelor.