Anulare acte frauduloase.

Anularea transferului pretins fraudulos, pentru alte motive decat cele invocate de lichidator in actiune, schimband astfel cauza juridica a actiunii,  atrage nulitatea hotararii - motiv de recurs de ordine publica.
Predarea bunului  de catre posesorul dobanditor catre titularul dreptului de gaj, in temeiul Legii nr.99/1999 nu este un act fraudulos  iar prevederile art.43 din Legea 64/1995, potrivit carora creditorul cu garantii nu mai poate continua  valorificarea bunului dupa deschiderea procedurii decat cu acordul judecatorului-sindic, nu sunt aplicabile in ipoteza in care bunul nu mai era in patrimoniul debitoarei la data deschiderii procedurii.

SC NI SRL Craiova, administrator judiciar al debitoarei SC D SRL Bailesti a solicitat, in contradictoriu cu paratii DEN si CDE, anularea transferului din patrimoniul debitoarei vanzatoare in cel al cumparatorului C si restituirea autoturismului marca Daewoo Tico cu nr. de inmatriculare DJ -08-DMM sau valoarea acestuia la data transferului.
In motivare s-a aratat ca vanzarea  autoturismului s-a efectuat in perioada suspecta, cand debitorul acumulase datorii in suma de 6.458.676 .000  lei, pretul obtinut nefiind utilizat pentru plata datoriilor dar, actul nu poate fi considerat ca fiind dintre cele efectuate in cursul desfasurarii normale a activitatii.
Reclamanta si-a precizat cererea, solicitand introducerea in cauza a SC OMINASIG SA Craiova si constatarea nulitatii absolute a procesului verbal nr.1 din 5 iulie 2003 de predare a autoturismului, incheiat intre OMNIASIG SA si SC D SRL prin CDE, deoarece acesta nu avea calitatea de reprezentant al societatii, iar inscrisul nu poarta stampila persoanei juridice.
      Prin sentinta nr.442 din 23 iunie 2005, pronuntata de judecatorul-sindic, s-a admis actiunea precizata, s-a anulat contractul de vanzare-cumparare intitulat "chitanta" incheiat la data de 25.07.2002, intre paratii DEN  si CDE cu privire la autoturismul marca DAEWOO TICO, nr. de inmatriculare DJ-08-DMM. S-a mai constatat nulitatea absoluta a procesului verbal nr.1/5.07.2003, incheiat intre paratii SC OMNIASIG SA Craiova  si CDE si s-a dispus restituirea in natura a autoturismului catre averea debitoarei.
      Impotriva sentintei a declarat recurs parata SC OMNIASIG SA  Sucursala Dolj,  criticand-o ca nelegala.
      S-a invocat ca, in mod gresit, instanta a apreciat ca a avut reprezentarea fraudarii intereselor celorlalti creditori prin sustragerea bunului de la urmarire, deoarece in legatura cu autoturismul avea  incheiat un contract de garantie reala mobiliara ce-i da dreptul de a fi privilegiat in urmarirea bunului afectat garantiei. A mai aratat ca predarea bunului a fost ulterioara obtinerii titlului executoriu emis de Judecatoria Craiova, iar potrivit art.86 din Legea 99/1999, masurile intreprinse de creditor pentru executarea garantiilor reale mobiliare nu se  suspenda ca urmare a intrarii in faliment, recurenta subrogandu-se in drepturile creditoarei DAEWOO, iar in temeiul dispozitiilor art.5 din contractul de garantie a intrat in posesia bunurilor prin mijloace proprii.
      Recursul este fondat.
      Curtea constata ca in actiune au fost invocate  motive referitoare la inregistrarea in evidentele unor servicii publice, a societatii debitoare ca proprietara a autoturismului, la nesemnarea avizului de catre cumparator, la incheierea contractului in perioada suspecta si la destinatia pretului.
Judecatorul-sindic a anulat transferul pe motiv ca prestatia debitoarei a depasit vadit pe cea primita si actul s-a incheiat cu intentia partilor de a frauda interesele creditorilor prin sustragerea bunului de la urmarire.
Motivele expuse in actiune, ce au determinat partea sa actioneze, constituie fundamentul juridic, cauza acesteia, iar judecatorul este tinut de cauza invocata de parte si  nu de textele de lege indicate.
Din cele expuse anterior reiese ca judecatorul-sindic a anulat transferul autoturismului pentru alte motive decat cele invocate de lichidator, schimband astfel cauza juridica a actiunii, ceea ce atrage nulitatea hotararii - motiv de recurs de ordine publica.
Actul juridic incheiat de debitoare in conditiile  aratate in actiune nu se incadreaza in nici una din conditiile prevazute de art. 61 din lege pentru care se poate intenta actiune in anulare, asa incat cererea initiala este neintemeiata.
Vanzarea unui bun mobil se realizeaza prin acordul de vointa al partilor, neavand relevanta juridica evidenta din registrele mentionate si nici neregulile din avizul de expeditie a marfii, dupa cum nici modul de folosire al pretului. Nu orice act incheiat in cei 3 ani anterior deschiderii procedurii poate fi anulat, ci numai transferurile efectuate in conditiile reglementate de art. 61 din Legea 64/1995 R.
Societatea debitoare  a instrainat autoturismul cumparat cu plata pretului in rate si care era afectat de o garantie reala mobiliara, inscrisa in arhiva electronica, debitoarea avand acest drept potrivit art. 21 din titlu VI cap. II din Legea 99/1999.
In raport de motivele invocate de lichidator, transferul efectuat de debitoare  nu poate fi considerat  fraudulos,  iar prin procesul verbal din 5 iulie 2003, persoana care avea posesia bunului afectat garantiei, respectiv intimatul CDE a predat autoturismul, avand aceasta obligatie, potrivit art. 64 din cap. V, titlu VI din Legea 99/1999.
Intimatul parat CDE nu avea calitatea de reprezentant al SC D SRL Bailesti,  insa procesul verbal din 5 iulie 2003 produce efecte in ce priveste predarea autoturismului creditorului cu garantii de catre posesorul acestuia, in temeiul dispozitiilor legale enuntate. Critica recurentei vizand neaplicarea de catre judecatorul-sindic a dispozitiilor art. 86 din Legea 99/1999 este nefondata, deoarece aceste dispozitii au fost abrogate prin art. X pct.16 din Legea 161/2003, asa incat in prezent creditorul cu garantii nu mai poate continua  valorificarea bunului dupa deschiderea procedurii, decat cu acordul judecatorului-sindic, potrivit art. 43 din Legea 64/1995.
In speta insa, nu se regaseste aceasta situatie deoarece la data deschiderii procedurii autoturismul nu mai era in patrimoniul debitoarei, recurentul creditor primind bunul de la posesorul acestuia, respectiv cumparatorul CDE.
In raport de considerentele aratate anterior, Curtea constata ca judecatorul-sindic a pronuntat o hotarare nelegala, urmand ca in baza art. 312 alin. 1 si 3 Cod pr. civila, sa admita recursul, sa modifice sentinta in sensul respingerii cererii de anulare a contractului de vanzare-cumparare si cererea de constatare a nulitatii absolute a procesului verbal.