Sanctiunea nulitatii absolute a deciziei de desfacere a contractului de munca impusa de art. 268 al. 2 din Codul Muncii, pentru incalcarea dispozitiilor cuprins la litera c, s-a prevazut in situatia in care nu i s-a asigurat in mod real si efectiv dr...

      La data de 24.02.2006 contestatoarea M.D.A. s-a adresat Tribunalului Dolj cu contestatie impotriva deciziei nr.41/19.01.2006 emisa de intimata SC HELIN S TRADING SRL Craiova, prin care i se desfacuse disciplinar contractul individual de munca.
      In fapt a aratat ca a fost salariata intimatei cu contract individual de munca, in functia de ospatar la Clubul Helin"s si ca prin decizia nr.41/19.01.2006 emisa de intimata i s-a desfacut contractul individual de munca in temeiul art.61 lit.a din Codul Muncii, retinandu-se ca se face vinovata de savarsirea unor abateri disciplinare constand in aceea ca a desfasurat activitate in favoarea unor societati concurente sprijinind deschiderea unui local concurent in imediata vecinatate a clubului HELIN S si ca nu s-a mai prezentat la locul de munca, incalcand prevederile regulamentului de ordine interioara.
      Contestatoarea a considerat ca decizia incalca prevederile art.268 alin.2 lit.c deoarece nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de ea in timpul cercetarii disciplinare, mentiunea ca "apararile formulate in nota de explicatii nu sunt sustinute cu dovezi obiective" fiind prea sumara, laconica. De asemenea incalca prevederile art.268 alin.2 litc.c deoarece nu cuprinde motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de ea in timpul cercetarii disciplinare, mentiunea ca "apararile formulate in nota de explicatii nu sunt sustinute cu dovezi obiective" fiind prea sumara, laconica. De asemenea, s-au incalcat prevederile art.268 alin.2 lit.d deoarece nu este in totalitate intemeiata in drept, art.61 lit.d Codul muncii nefiind coroborat cu dispozitiile art.264 Codul muncii care prevede sanctiunile pe care angajatorul le poate aplica.
      In plus s-au incalcat prevederile art.265 alin.2 Codul muncii potrivit carora pentru aceiasi abatere nu se pot aplica doua sanctiuni. Astfel din corespondenta purtata cu intimata, a reiesit ca pentru aceeasi abatere i s-au aplicat doua sanctiuni : suspendarea contractului individual de munca conform art.264 alin.1 lit.b si desfacerea contractului individual de munca conform art.264 alin.1 lit.f.
      Pe fondul cauzei contestatoarea a considerat ca nu se poate retine existenta abaterii disciplinare in forma concurentei neloiale deoarece nu a existat clauza de neconcurenta negociata de parti si consemnata in contractul individual de munca: o astfel de clauza isi produce efecte doar daca e stipulata expres in contractul individual de munca conform art.21 alin.2 Codul muncii. Nu a prestat activitate in favoarea unei societati concurente, nu a lipsit de la serviciu, unitatea nu a mai primit-o la munca.
      A solicitat anularea deciziei nr.41/19.01.2006 emisa de intimata, obligarea acesteia la plata unei despagubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate conform art.78 Codul muncii si plata drepturilor salariale restante 310 lei-salariu pentru luna octombrie 2005, 160 lei salariu pentru perioada 01-19.11.2005, 20 de bonuri de masa sau contravaloarea lor pentru lunile octombrie 2005 si 10 bonuri de masa sau contravaloarea lor pentru luna noiembrie.
      In drept, si-a intemeiat cererea pe dispoz.art.268 alin.5 Codul muncii.
      In scop probator a depus la dosar decizia contestata, notificarea societatii, notificarea catre societate si copia carnetului de munca.
      La data de 29.03.2006 intimata a formulat intampinare solicitand respingerea contestatiei ca neintemeiata deoarece contestatoarea in calitate de salariata a incalcat obligatia de a nu presta activitati salarizate sau nu in favoarea unei societati concurente prevazut in regulamentul de ordine interioara cu abatere deosebit de grava, supusa sanctiunilor disciplinare prevazute in acelasi regulament de ordine interioara, despre care salariata luase cunostinta odata cu semnarea contractului individual de munca.
      Tribunalul Dolj-Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, prin sentinta nr.1546 din 6 septembrie 2006, pronuntata in dosarul nr.380/CM/2006, a admis contestatia formulata de M.D.A., impotriva deciziei nr.41/19.01.2006 emisa de intimata SC HELIN S TRADING SRL Craiova, a constatat nulitatea absoluta a deciziei nr.41/19.01.2006 emisa de intimata, a obligat intimata sa plateasca contestatoarei drepturile salariale cuvenite pentru munca prestata in perioada 01.10.2005-19.11.2005 si contravaloarea tichetelor de masa neacordate pentru perioada 01.10.2005-19.11.2005.
      In baza art.78 alin.1 Codul muncii a obligat intimata sa plateasca contestatoarei o despagubire egala cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la data emiterii deciziei de desfacere a contractului individual de munca pana la data pronuntarii prezentei hotarari 06.09.2006.
      S-a luat act de renuntarea intimatei la solutionarea cererii reconventionale.
      Pentru a hotari astfel s-a constatat nulitatea absoluta a deciziei nr.41 din 19.01.2006 care a fost emisa cu incalcarea prev. art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii deoarece nu contine motivul pentru care au fost inlaturate apararile contestatoarei formulate in timpul cercetarii disciplinare.
      Potrivit art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii,  decizia trebuia sa cuprinda in mod obligatoriu, sub sanctiunea nulitatii absolute, aceste mentiuni iar trimiterea sumara ca apararile formulate in nota de explicatii nu sunt sustinute de dovezi obiective, nu a fost suficienta in opinia instantei.
      Impotriva sentintei a declarat recurs intimata, criticand-o ca nelegala si netemeinica aratand ca in mod gresit s-a retinut ca decizia atacata nu cuprinde motivele pentru care apararea formulata de catre salariata au fost inlaturate argumentandu-se ca : apararile formulate in nota de explicatii nu sunt sustinute de dovezi obiective deoarece s-a retinut cu ocazia cercetarii disciplinare, dupa analiza sustinerilor salariatei, ca aceasta nu-si probeaza in nici un fel afirmatiile precum si faptul ca prin nota de relatii salariata a facut doar afirmatii generale si nu a indicat nici un martor, nici o proba care sa permita o cercetare a sustinerilor sau vreo cauza exoneratoare de raspundere.
      Art.268 alin.2 Codul muncii instituie in sarcina angajatorului doar obligativitatea mentionarii si nu distinge in privinta amplitudinii pe care trebuie sa o aiba aceasta mentiune.
      Sunt criticate si admiterea celorlalte capete de cerere in sensul ca nu s-a retinut ca salariata are incheiat cu societatea contract individual de munca pe o durata determinata pana in data de 10.12.2005, astfel ca, drepturile salariale cuvenite muncii prestate trebuiau acordate pana in data de 10.12.2005 si nu pana la 06.09.2006.
      Potrivit art.1 prin Legea nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masa, nu este o obligatie a angajatorului de a acorda aceste tichete ci este o optiune.
      Acordarea devine obligatorie numai in masura in care se obliga expres la aceasta prin prevederi ale contractului individual sau colectiv de munca, ceea ce in speta, nu s-a dovedit.
      Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor arata in continuare :
      Orice sanctiune disciplinara trebuie concretizata, materializata intr-un inscris, act unilateral al angajatorului.
      In conformitate cu art.268 alin.2 din Codul muncii sub sanctiunea nulitatii absolute, decizia trebuie sa cuprinda printre altele la litera c, motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile.
      In cuprinsul deciziei de sanctionare au fost indicate motivele pentru care s-au inlaturat aprecierile formulate de salariata invinuita, astfel ca a fost asigurat in mod real si efectiv dreptul ei la aparare, in sensul ca apararile formulate in nota de explicatii nu sunt sustinute cu dovezi obiective.
      Nu poate fi retinut faptul ca aceasta formulare ar trimite la nota de relatii ci s-a constatat ca aceasta nu si-a probat in nici un fel afirmatiile.
      Sanctiunea nulitatii absolute impuse de art.268 alin.2 pentru incalcarea dispozitiilor cuprinse la lit.c s-a prevazut in situatia in care nu i s-a asigurat in mod real si efectiv dreptul la aparare al salariatului, ceea ce in speta de fata s-a realizat, contestatoarea avand posibilitatea sa-si formuleze apararea, iar faptul ca nu a adus dovezi obiective nu impune nulitatea absoluta a deciziei din acest punct de vedere.
      Avand in vedere aceste considerente in mod nelegal s-a constatat nulitatea absoluta a deciziei urmand ca in temeiul art.312 alin.5 C.pr.civ., sa se admita recursul, sa se caseze sentinta si sa se trimita cauza spre rejudecare aceleiasi instante.
      Cu ocazia rejudecarii, se va analiza cauza pe fond si se vor avea in vedere si celelalte motive de recurs care constituie aparari ale recurentei.