Recunoasterea paternitatii ce nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata ,concluzie se impune si din perspectiva drepturilor copilului consacrate de legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor care prev...

         Potrivit dispozitiilor art. 58 cod familiei,recunoasterea paternitatii  ce nu corespunde adevarului poate fi contestata de orice persoana interesata  . Datele de stare civila ale unei persoane trebuie sa corespunda adevarului, chestiunile referitoare la statutul persoanei interesand in mod deosebit atat persoana in cauza - cu toate implicatiile ce decurg in privinta raporturilor nepatrimoniale si patrimoniale in care este implicata persoana inca de la nasterea sa, dar si societatea.
Tocmai datorita acestor aspecte, legea a consacrat in mod expres dreptul oricarei persoane de a contesta o recunoastere ce nu corespunde realitatii, avandu-se in vedere si drepturile copilului consacrate de legea 272(2004 privind protectia si promovarea drepturilor care in art. 8 alin. 2 teza a II-a prevede ca minorul  are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale, de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia.            Judecatoria Baia de Arama, prin sentinta civila nr.496/2.10.2006 a respins exceptia lipsei   de interes a minorului C.M.A. in promovarea actiunii privind contestarea recunoasterii de paternitate, a admis actiunea privind contestarea recunoasterii de paternitate, formulata de reclamanta B. G., s-a constatat ca paratul C. M. nu este tatal biologic al minorului C. M. A.
Pentru a  pronunta aceasta solutie instanta de fond a  retinut ca, din depozitiile martorilor audiati, coroborate cu concluziile expertizei medico legale a rezultat in mod indubitabil faptul, ca recunoasterea  paternitatii facuta de parat in momentul nasterii minorului, nu corespunde adevarului,paratul nefiind tatal biologic  al minorului, scopul promovarii actiunii fiind stabilirea adevaratei filiatii a copilului, situatie ce presupune si existenta interesului minorului.
Impotriva acestei sentinte, considerata netemeinica si nelegala au declarat apel, atat paratul, cat si reclamanta.
Prin dec.civ. nr.21/A/31.01.2007 a Tribunalului Mehedinti fost admis apelul reclamantei, anulat ca insuficient timbrat apelul paratului, schimbata partial sentinta, in sensul obligarii apelantului parat si la plata sumei de 1440 lei ROL cheltuieli de judecata reprezentand transport, cu mentinerea  celorlalte dispozitii ale sentintei.
Recursul declarat de  parat impotriva acestei decizii a  fost admis de  catre Curtea  de Apel Craiova prin decizia nr.81/20.04.2007, casata decizia recurata si trimisa cauza spre  rejudecare aceleiasi instante, pentru a pronunta aceasta decizie instanta de recurs retinand ca, incunostintarea in scris a apelantului parat cu mentiunea platii taxei de timbru pentru termenul din 31 ian.2007 s-a facut cu neobservarea formelor legale prescrise de disp.art.92  alin. 2 teza finala si art. 100 alin.1 pct. 7.
     Dupa casare,  apelanta a formulat un memoriu si a depus la dosar bilet de iesire din spital,declaratie extrajudiciara, certificat de cazier  judiciar, certificat de inregistrare in evidenta populatiei.
     Tribunalul Mehedinti prin decizia civila nr. 210/A/11 octombrie 2007 a respins apelul formulat de  parat,a admis  apelul reclamantei, a schimbat partial sentinta, in sensul ca a obligat paratul si la plata sumei de 144 lei cheltuieli de judecata, reprezentand contravaloare transport.
     A fost obligat apelantul parat la plata catre apelanta reclamanta a sumei de 1047,4 lei cu titlu de cheltuieli de judecata facute in apel.
Pentru a se pronunta astfel instanta a avut in vedere urmatoarele considerente:
In ce priveste apelul promovat de catre parat, prin prisma criticilor aduse, si in raport cu textele legale aplicabile in speta s-a  constatat ca acesta este nefondat.
Astfel, in conditiile in care o proba stiintifica, precum cea administrata la fond, a concluzionat ca este imposibil ca paratul sa fie tatal natural al minorului, prin urmare, recunoasterea de paternitate a acestui minor facuta de parat cu ocazia nasterii  minorului, necorespunzand adevarului, solutia instantei de  fond de  a admite actiunea reclamantei prin care aceasta contesta recunoasterea de paternitate facuta de parat  este una temeinica si legala, fiind in interesul minorului de a cunoaste adevarata sa  filiatie acesta avand posibilitatea  de a-si stabili paternitatea  din afara  casatoriei fiind dreptul lui de a-si cunoaste adevaratul tata.
Este  evident ca, aceasta schimbare in starea civila a  copilului a determinat, in conditiile legii, efecte cu privire inclusiv la ocrotirea  acestuia prin parinti, acest fapt insa nu  este de natura a  paraliza admiterea  unei actiuni in contestarea  recunoasterii de  paternitate atunci cand aceasta recunoastere se dovedeste a fi o "minciuna", toate drepturile si indatoririle parintesti revenind parintelui fata de care minorul are filiatia stabilita, in cazul de fata mamei, evident in situatia in care aceasta  nu ar face fata acestor indatoriri, exista reglementari prin care aceste indatoriri sa fie date unei alte persoane.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs paratul, criticand-o ca nelegala sub aspectul dispozitiilor art. 304 pct. 8 si 9 Cod pr.civ. recurentul aratand ca, desi a fost exclus de la paternitate de examenul ADN, este puternic atasat de copil, atat el cat si mama sa, fiind in interesul mino4rului sa ramana in familia in care a fost crescut si ingrijit de la nastere.
O solutie contrara ar aduce grave prejudicii minorului, neavand importanta ca paratul nu este tatal  biologic al copilului de vreme ce acesta dovedeste afectiune fata de copil are mijloace materiale sa-l creasca si, in felul acesta statutul civil al copilului ii este favorabil, avand tata.
Analizand decizia recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, dar si a dispozitiilor legale aplicabile in cauza, Curtea a constat urmatoarele:
Este de principiu admis ca, datele de stare civila ale unei persoane trebuie sa corespunda adevarului, chestiunile referitoare la statutul persoanei interesand in mod deosebit atat persoana in cauza - cu toate implicatiile ce decurg in privinta raporturilor nepatrimoniale si patrimoniale in care este implicata persoana inca de la nasterea sa, dar si societatea.
Tocmai datorita acestor aspecte, legea a consacrat in mod expres dreptul oricarei persoane de a contesta o recunoastere ce nu corespunde realitatii. In acest fel, pe langa faptul ca se tinde la inlaturarea inexactitatilor in legatura cu statutul civil al persoanei, se creeaza si mijlocul eficient de sanctionare a unor acte singulare prin care s-a urmarit fraudarea legii.
Indiferent in ce context s-a realizat recunoasterea paternitatii minorului, de vreme ce acest act nu corespunde realitatii rezulta ca ea nu poate primi consacrarea impusa de dispozitiile legale.
De aceea, contestarea recunoasterii paternitatii se poate realiza in orice termen, atat partea interesata cat si instanta in virtutea rolului activ prev. de art. 129 cod pr.civ. putand administra toate probele ce se considera necesare pentru aflarea adevarului (art. 49 cod fam.).
Aceasta concluzie se impune si din perspectiva drepturilor copilului consacrate de legea 272(2004 privind protectia si promovarea drepturilor care in art. 8 alin. 2 teza a II-a prevede ca minorul  are dreptul la stabilirea si pastrarea identitatii sale, de a-si cunoaste parintii si de a fi ingrijit, crescut si educat de acestia.
In cauza instantele au fost investite cu o actiune in contestarea recunoasterii  paternitatii realizata de parat care, de la bun inceput a stiut ca face o recunoastere nereala.                                                               
            Actiunea este admisibila , au fost administrate probe - testimoniala si examenul A.D.N. in urma carora indubitabil  s-a stabilit ca numitul C. M. nu este tatal biologic al minorului C. M. A., astfel incat instantele au pronuntat hotarari legale.
In ceea ce priveste  " temerea" recurentului parat cu privire la viitorul copilului, Curtea reaminteste faptul ca, aceeasi lege 272/2004  reglementeaza cadrul legal privind respectarea, promovarea si garantarea drepturilor copilului instituind masuri speciale si obligatii in sarcina autoritatilor publice, subordonate cu prioritate principiului interesului superior al copilului (art. 1 alin.. 1 si 2 si art. 2 Legea 272/2004) in rezolvarea tuturor situatiilor de dificultate in care se poate afla minorul.
Pentru aceste considerente, Curtea constatand ca recursul declarat este nefondat, in baza art. 312 al. 1 Cod pr.civ. teza a II-a l-a respins ,obligandu-l pe recurent, in temeiul art. 274 cod pr.civ. la  cheltuieli de judecata .