Abuz in serviciu contra intereselor persoanelor. Neglijenta in serviciu. Distinctie.

Abuz in serviciu contra intereselor persoanelor.
Neglijenta in serviciu.
Distinctie.

(decizia penala nr.1969/R/28 oct.2004 - C.A.B.- S I Pen)

Fapta inculpatului, vicepresedinte al unei societati bancare, constand in
intocmirea referatului  pentru aprobarea unui credit, in lipsa documentelor
suficiente si necesare conform normelor bancare si trecand peste obiectiunile
Comitetului de Credite si Risc referitoare la lipsa garantiilor reale si a
documentelor financiar-contabile si sustinerea acestui referat in sedinta
Comitetului de Directie, actiuni urmate de acordarea creditului si producerea
unui prejudiciu deosebit de grav bancii, intruneste elementele constitutive ale
infractiunii de abuz in serviciu contra intereselor persoanelor prev.de art.246
Cod penal, rap.la art.248/1 Cod penal si art.258 Cod penal, iar nu cele ale
infractiunii de neglijenta in serviciu prev.de art.249 Cod penal.
Inculpatul a actionat cu vinovatie sub forma intentiei, indeplinindu-si cu
stiinta in mod defectuos atributiile de serviciu si prevazand ca prin aprobarea
creditului in absenta unor garantii reale se poate cauza prin nerambursare o
tulburare a activitatii obisnuite a bancii, rezultat care, chiar daca nu a fost
urmarit de inculpat, acesta a acceptat posibilitatea producerii lui.

Prin sentinta penala nr.291 din 31.01.2003 pronuntata de Judecatoria
sector 4 Bucuresti in dosarul 12397/2001 in baza art.334 Cod procedura
penala s-a schimbat incadrarea juridica data prin rechizitoriu faptei, din
infractiunea prev. de art.248 - 248/1 Cod penal in infractiunea prev.de art.249
al.1 Cod penal.
In baza art.249 al.1 Cod penal a fost condamnat inculpatul B V la 6 luni
inchisoare pentru neglijenta in serviciu.
In baza art.1 din  Legea 137/1998 s-a constatat gratiata pedeapsa
aplicata.
I-au fost puse o in vedere inculpatului prevederile art.10  din Legea
137/1997.
S-a dedus preventia de la 17.11.2000 la 09.01.2001.
         S-a  respins actiunea civila alaturata procesului penal de partea civila
Banca Nationala a Religiilor SA -banca  in faliment , prin lichidator SC
Reconversie si  Valorificare active  SA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca in
cursul lunii martie 1997 , SC I Il SRL, prin reprezentatul R  I a solicitat B.I.R.
un credit pentru suma de 1.000.000 USD destinat rambursarii capitalului 
social SC B SRL subscris si varsat integral de firma franceza Pargest SA
(51% din parti sociale ale SC B SRL apartinand firmei  Pt SA , iar 49% SC B
T SA)capital depus la Banca Societe Generale.
Nefiind intrunite cerintele Regulamentului valutar al B.N.R din 1994
pentru aceasta forma de solicitate, cererea a fost respinsa , dupa cum a fost
respinsa si cererea prin care s-a solicitat creditul in lei, ce urma a fi garantat
cu un depozit in valuta, ce constituia chiar capitalul social depozitat la Societe 
Generale,  nefiind permisa nici creditarea in legatura cu capitalul social al
unei societati  comerciale.
In 1993, SC B T SA a constituit cu firma P SA societatea mixta B SRL
al carei capital social de 1.000.000 USD a fost depus la  Banca Societe
Generale Bucuresti in proportie de 51% - partea franceza si 49% partea
romana, achitat in intregime de catre P SA , care a avansat si cota firmei
romane.
Ulterior , la 29.04.1997, administratorii P SA au dispus  cesionarea
partilor sociale pe care le detineau la SC B SA firmei romane SC I Il SRL.
De asemenea ,  P SA a incheiat o "promisiune unilaterala de vanzare"
cu SC I Il SRFL in care se preciza ca  trebuie sa aduca aport: investitii
efectuate sub forma de studii, proiecte, lucrari si amenajari pentru
reconstruirea si modernizarea Complexului B si Cina , precum si a imobilului
IPIU si a pretins 2.500.000 USD  cin care 1.000.000 USD in 15 zile dupa
semnarea acestei promisiuni.
Pentru a obtine creditul in formele cerute de legislatia romana, a fost
schimbat obiectul acestuia in raport de cele convenite cu partenerul extern,
SC I Il  SA prin R I, solicitand imprumutul conform cererii din 15.05.1997
pentru plata unui avans de 40% (1 milion dolari) din valoarea contractului
incheiat cu P SA si avand ca obiect livrarea , integrarea si instalarea de
echipamente Hardware si echipamente electronice.
Creditul urma sa fie garantat prin cesionarea in favoarea BRI  a
creantelor pe care SC I Il SA le avea de incasat prin derularea a doua
contracte de export, unul in valoare de 1.600.000 marci germane si unul in
valoare de 820.000 USD.
Potrivit regulamentului  BIR, aprobarea sau neaprobarea debitului urma
sa fie dispusa de Comitetul Director al BIR in baza unui referat cu rol
consultativ intocmit de Comitetul de Credite si Risc, in urma analizei si 
verificarii cererii si documentelor anexate.
            In speta cererea inregistrata la 15.05.1997 a fost repartizata spre
analiza  de catre inculpatul B V - la acea data vicepresedintele BIR, martorei
O C - director al Directiei de credite, care la randul sau a repartizat-o 
martorei P A - Sef serviciu Credite, acestea doua refuzand intocmirea
referatului cu aviz consultativ favorabil considerand dosarul incomplet.
     In aceasta situatie, inculpatul B V a luat spre  analiza personala cererea
de credit si apreciind ca operatiunea este rentabila  si profitabila bancii, a
intocmi o ciorna a unui  referat de avizare consultativa a aprobarii creditului,
proiect pe care l-a adus in discutia  Comitetului de Credite si Risc, membrii 
acestuia semnand si asumandu-si astfel referatul  cu diferite obiectii si
mentiuni, inculpatul avizand prin semnatura, propunerea acestui referat spre 
aprobare in Comitetul de directie.
In referat se propunea  acordare creditului de 1.000.000 lei USD 
solicitat de SC I Il SRL pentru avans la contractul de vanzare - cumparare
nr.705061/1997 incheiat cu firma  P SA , reprezentand livrarea, integrarea,
instalarea echipamentelor hardware si alte echipamente electronice , in
urmatoarele conditii: perioada de rambursare a creditului - 60 zile , dobanda
- 18,5%  pre  an; comision de gestiune  - 2% , garantii - cesionarea
contractelor de export incheiate de cu firmele R AEC si I SA precum si
cesionarea in favoarea BIR a primei transe de 3.000.000 USD din creditul ce
urma sa fie acordat SC I Il SA de  catre M SA.
Comitetul de Directie, in urma analizei  referatului, ca urmare a
dezbaterilor si sustinerilor creditului de  catre inculpat, a aprobat prin hotarare
la data de 20.05.1997, imprumutul  solicitat conditionat de refacerea 
documentatiei , cu referinte exclusiv la credit, fara conexiuni privind o 
participare la capitalul social al SC BI si conditionat de cesionarea incasarilor
la export in favoarea BIR anterior creditului.
Dupa obtinerea  aprobarii, referatului a fost refacut conform 
observatiilor Comitetului de Directie, iar contractul a fost incheiat prin  filiala
Bucuresti Nord a BIR la  data de 20.05.1997, in urma comunicarii telefonice a
inculpatului privind aprobarea, catre directului filialei G N, fiind virata suma de
1.000.000 USD la data de 21.05.1997., dupa incheierea contractelor de
export ale imprumutantului cu firmele straine, ce constituiau garantii. 
Ulterior , desi scadenta  a avut loc  la 21.07.1997, imprumutul nu a fost
restituit si nici dobanzile facandu-se apoi eforturi sustinute din partea BIR in 
vederea recuperarii sumelor creditate, in final, la 24.12.1997(dupa revocarea
intre timp a inculpatului din functii) reusindu-se transferul depozitului de
1.096.924,22 USD de la Societe Generale la BIR iar  la  4.06.1998 a fost
executat un depozit colateral ( cu o valoare ajunsa la 1.114.054 USD prin
acumularea de dobanzi) ramanand o datorie de 126.882 dolari SUA constand
in dobanzi si penalitati.
In acest sens s-a observat ca faptul intocmirii personal, de catre
inculpatul B Va ciornei referatului, insusit ulterior de catre Comitetul de
Credite si Risc prin semnaturile membrilor, nu constituie in sine o ilegalitate,
cum lasa sa se inteleaga rechizitoriul,pentru ca o ciorna nu are nici o valoare
juridica, putand  fi intocmita de oricine. Ceea ce produce efecte este
"referatul# - ca act juridic cu valoare de aviz consultativ, iar "ciorna" a devenit
"referat"doar dupa semnarea de catre membrii Comisiei de Credite si Risc,
care si-au insusit continutul si pozitia consemnata fata de continut. Astfel,
"ciorna" nu are relevanta decat ca  mijloc probator cu privire la pozitia
inculpatului fata de imprumut si la participarea activa in aceasta faza.
S-a retinut din declaratiile inculpatului, martorilor si existenta "ciornei",
ca desi pus in garda de refuzul initial al martorelor O C si P A, a analizat
structura cererii de imprumut si a , a semnat referatul spre a fi propus spre
avizare si a sustinut avizul favorabil, cat si aprobarea creditului.
Or, aceasta pozitie a inculpatului s-a nascut din demersurile sale
efectuate in conditiile in care nu au fost respectate in totalitate normele BIR
privind verificarea bonitatii si solvabilitatii clientului si evaluarea riscului, in
sensul ca nu s-a solicitat pentru verificare acte din care sa rezulte situatia
economico -  financiara  a solicitantului si care puteau aduce elemente noi in
privinta solvabilitatii clientului si evaluarii riscului si nu a solicitat documente
din care sa rezulte derularea efectiva a contractelor de export aduse ca
garantii - cu consecinta constatarii ulterioare ca in fapt aceste exporturi nu s-
au derulat.
In concluzie s-a retinut ca inculpatul si-a indeplinit in mod defectuos
atributiile de serviciu.
Prima instanta a retinut ca activitatile inculpatului au constituit parti si
elemente in traseul acordarii creditului, iar faptul ca deciziile au apartinut
organului colectiv nu inlatura raspunderea inculpatului pentru activitatile sale
defectuoase ci dimpotriva alaturi de inculpat ar putea raspunde si celelalte
persoane ale caror acte au condus la abordarea eronata sau defectuoasa a
creditului, in  masura in care s-ar face vinovate de neglijente sau abuzuri prin
incalcari ale normelor de creditare.
Cu privire la urmarea cauzata prin fapta inculpatului, instanta a
constatat ca s-a cauzat o tulburare inse4mnata adusa  bunului mers al filialei
Bucuresti Nord a BIR in sensul ca a fost afectata activitatea acesteia  si ca au
fost necesare eforturi deosebite pentru recuperarea partiala a creantelor.
S-a mai retinut ca urmarea periculoasa rezultata nu o constituie
prejudicierea bancii cu suma de 1.000.000 USD - creditul acordat - de vreme
ce, chiar cu intarziere, aceasta suma a fost recuperata(inclusiv, partial,
dobanzile si comisionul de gestiune); in consecinta nu exista din punct de

vedere penal, o pagubire in sensul rechizitoriului, neexistand pierderi ci doar
castiguri efective mai reduse decat cele specificate in contract, reprezentand
de fapt echivalentul unor  dobanzi mai mici.
          Instanta de fond a avut in vedere , in contra sustinerilor inculpatului , ca
existenta riscului bancar, nu exclude raspunderea penala, atunci  cand
evaluarea riscului se face defectuos prin culpa persoanei care s-a ocupat de
acordarea creditului,cu incalcarea normele de lucru ale bancii, cauzand astfel
un  prejudiciu sau o tulburare insemnata a activitatii. Ca urmare existenta
unor credite nerambursate sau rambursate cu intarziere nu echivaleaza
automat cu raspunderea penala, insa  atunci cand prejudiciul este rezultatul
unor actiuni sau inactiuni ce se inscriu in elementul material al unor 
infractiuni, apare si raspunderea penale.
Cu privire la vinovatie s-a retinut ca nu se poate vorbi de intentie directa
si nici despre neglijenta sa se aprecieze daca in speta s-a actionat cu intentie
directa sau cu modalitatea mai grava a culpei , culpa cu prevedere.
Intentia indirecta nu este de conceput fara un scop ori  mobil  principal
al actiunii faptuitorului , urmarit de acesta, altul decat cel al carui producere 
eventuala prevazuta si acceptata este incriminata.
In speta, probatoriul nu a sustinut convingator existenta unui mobil ori
scop urmarit de inculpat si nici ca acesta in ideea atingerii unui scop propus,
ar fi acceptat producerea urmarii periculoase, astfel ca intentia indirecta este
exclusa.
Astfel s-a considerat ca fapta inculpatului care din culpa cu prevedere a
participat  la elaborarea referatului  consultativ de aprobare a creditului, l-a
avizat spre inaintare Comitetului de  Directie, unde l-a sustinut, votand spre
aprobare, fara a  solicita si aviza documentele necesare pentru verificarea
bonitatii si solvabilitatii clientului si fara  a verifica realitatea unor garantii si de
a semna personal dispozitia de  virare a sumei , cu consecinta tulburarii
insemnate a activitatii filialei Bucuresti Nord BIR pana la recuperarea partiala
prin executarea unui depozit bancar a debitelor, constituie infractiunea de
neglijenta in serviciu prevazuta de art.249 al.1 Cod penal, sens  in care , in 
baza art.334 Cod procedura penala instanta a procedat la schimbarea
incadrarii juridice a faptei.
La individualizarea pedepsei, prima instanta a tinut seama de art.72
Cod penal avand in vedere lipsa antecedentelor penale, varsta acestuia,
concluziile referatului de evaluare psiho - sociala, de faptul ca arestul
preventiv a putut deja realiza in parte scopul reeducativ si preventiv al
pedepsei, sinceritatea inculpatului, aspectul ca imprumutul s-a savarsit  in
forma mai grava a culpei - culpa cu prevedere.
Pe latura civila s-a constata ca partea civila BIR - banca in lichidare a 
solicitat o suma de 126.882 USD constand  in dobanzile si penalitatile
datorate de SC I Il  SA, astfel ca ceea ce s-a invocat a constitui un prejudiciu
delictual cauzat de inculpat reprezenta dobanzile si penalitatile contractuale
ale SC I Il SA, ori prejudiciul cauzat de fapta inculpatului nu se poate
confunda cu obligatia beneficiarului creditului si creanta corelativa a bancii.
Mai concret, tinand seama de acoperirea creditului, prejudiciul cauzat
de fapta inculpatului, il constituie nu dobanzile si penalitatile  datorate intre
partile contractului de credit - deoarece inculpatul nu era parte in contract -  
ci  il constituie beneficiile de care banca s-ar fi putut bucura in cazul in care
creditul nu ar  fi fost acordat .
In concluzie, retinandu-se  ca dobanzile si penalitatile ramase
neachitate, sunt obligatii contractuale ale SC I Il SA si nu datorii decurgand 
din prejudiciul delictual cauzat de inculpat  prin fapta sa, instanta de fond  a
respins ca  neintemeiata actiunea civila.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel Parchetul de  pe langa
Judecatoria sector 4 Bucuresti si inculpatul.
Parchetul a criticat sentinta pentru nelegalitate sub aspectul gresitei
incadrari juridice  a faptei retinuta in sarcina inculpatului, sustinand ca nu
poate fi  retinuta culpa cu prevedere, deoarece inculpatul, specialist in
domeniul bancar, nu putea accepta in mod  usuratic ca exista posibilitatea
rambursarii creditului , cand stia  ca lipsesc garantiile reale.
Parchetul mai sustine ca o dovada a incalcarii cu stiinta a atributiilor de
serviciu este faptul ca inculpatul a intocmit singur referatul respectiv, desi
aceasta  nu intra in  atributiile sale si ca este neintemeiata sustinerea
instantei de fond  ca, pentru savarsirea cu intentie directa sau indirecta a
infractiunii prev. de art.248 Cod penal este nevoie ca faptuitorul  sa actioneze
cu un mobil sau scop special, deoarece art.248 Cod penal nu prevede
aceasta cerinta.
Inculpatul a criticat sentinta , pentru gresita sa condamnare si a 
solicitat achitarea , avand in vedere  ca lipseste probatiunea pentru
infractiunea retinuta si ca in cauza nu exista prejudiciu. A mai aratat ca
instanta a motivat retinerea acestei infractiuni prin aceea ca, in calitatea pe
care o avea in cadrul BIR, si-a indeplinit in  mod defectuos atributiile de
serviciu si in mod usuratic nu a acceptat  nerambursarea creditului, cand de
fapt in mod constient si responsabil a acceptat posibilitatea nerambursarii  ,
aceasta fiind o trasatura a activitatii bancare.
Prin decizia penal nr.1831/A/2003 s-au respins ca nefondate apelurile
declarate de Parchetul de pe  langa Judecatoria sector 4 Bucuresti si
inculpatul B V  impotriva sentintei penale nr.291/2003. A fost obligat
inculpatul la 200.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta decizia tribunalul a retinut urmatoarele:
In mod corect instanta de fond a schimbat incadrarea juridica a faptei
din infractiunea prev.de art.248 - 248/1 Cod penal in infractiunea prev.de
art.249  al.1 Cod penal, cu motivarea ca inculpatul  din culpa a participat la
elaborarea referatului consultativ de aprobare a creditului, l-a avizat spre
inaintare in Comitetul de Directie unde l-a sustinut, votand  pentru aprobare
fara a solicita si analiza documentele necesare pentru verificarea bonitatii si
solvabilitatii clientului si fara a verifica realitatea unor  garantii, cu consecinta
tulburarii insemnate a activitatii filialei Bucuresti Nord a BIR pana la
recuperarea  prejudiciului.
Instanta de fond a retinut , ca situatie de fapt imprejurarea ca la
15.07.1997 SC I Il a solicitat acordarea  unui credit pe termen scurt de
1.000.000 USD ce urma sa fie garantat cu doua contracte de  export, in
valoare de 1.600.000 marci germane si 820.000 USD.
Inculpatul,  in calitate de vicepresedinte al BIR a repartizat dosarul
Directiei de Credite, care a dat aviz negativ, imprejurare fata de care,
personal a intocmit un referat pe  care l-a inaintat Comitetului de Directie,
unde l-a prezentat, l-a sustinut, afirmand ca este vorba de o afacere rentabila.
Desi nu pot fi retinute apararile facute de inculpat conform carora , s-a
implicat personal in redactarea acelui referat, intrucat era o afacere rentabila
pentru banca, nu i se poate imputa acestuia ca a redactat personal acel
referat, avand in vedere ca potrivit functiei pe care o avea putea intocmi un
astfel de act, dar in momentul in care si-a asumat redactarea acestuia act, ar
fi trebuit sa respecte toate exigentele impuse de Normele BIR.
Chiar daca inculpatul ar fi trecut pe lista garantiilor si creditul colateral
de la Societe Generale, asa cum se sustine, tot nu  poate fi inlaturata ipoteza
incalcarii indatoririlor de serviciu pentru ca ar fi trebuit verificata existenta
reala a celorlalte doua garantii.
De asemenea nu poate fi retinuta apararea inculpatului conform careia
incheierea acestui contract ar fi fost benefica pentru banca pentru ca i-a adus
un  beneficiu si nu se poate vorbi de o tulburare insemnata a bunului mers la
acesteia.
Conform Notei intocmite in sedinta Consiliului de Administratie al BIR la
28.11.1997 "creditul  in valoare de 1 milion USD solicitat de SC I Il SA la data
de 20.05.1997 a fost acordat fara respectarea normelor de creditare ale
bancii si cu incalcarea flagranta a conditiilor de garantare , plata si urmarire a
destinatiei creditului, asa cum a hotarat Comitetul de Credite si Risc, hotarare
insusita de Comitetul Director. Ulterior , imprumutul in cauza a devenit restant
iar in prezent se fac eforturi deosebite pentru recuperarea acestuia"(fila 109 
d.u.p).
Mai mult, acordarea unor astfel de credite de valoare mare, insuficient
garantate au dus in final la falimentarea  BIR.
Nu poate fi retinuta nici critica formulata de Parchet conform  careia
inculpatul ar fi actionat cu intentie si ca atare  ar fi trebuit  sa se retina
infractiunea de abuz in serviciu in forma calificata., intrucat conform art.19
Cod penal fapta este savarsita cu intentie atunci  cand infractorul prevede
rezultatul faptei sale, urmarind producerea lui, prin savarsirea acelei fapte sau
atunci cand desi nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii lui.
In cazul art.248 si 249 Cod penal rezultatul faptei, urmare imediata
consta tocmai in cauzarea unei tulburari insemnate a bunului mers al unui 
organ sau al unei institutii de stat din cele la care se refera art.145 Cod penal
sau o paguba a patrimoniului acesteia.
In lipsa producerii acestui rezultat, incalcarea  indatoririlor de  serviciu
de catre un functionar public nu reprezinta infractiune, ci cel mult abatere.
Pentru a retine intentia inculpatului ar trebui sa  demonstram ca acesta
a urmarit prin incalcarea indatoririlor de serviciu producerea rezultatului -
cauzarea unei  tulburari insemnate sau ca "desi nu a urmarit, a acceptat
producerea lui", or, in calitate de vicepresedinte al BIR nu putea  sa
urmareasca sau sa accepte o astfel de finalitate pentru ca ea ar fi amenintat
chiar functia pe care o detinea.
            Tribunalul a considerat ca inculpatul a fost de buna credinta, ca intr-
adevar a vazut  afacerea incheiata a pe una profitabila bancii si ca din dorinta
de a  o incheia foarte repede a trecut peste exigentele impuse in acordarea
unui credit, avand  convingerea ca trateaza cu o firma serioasa, credibila..
Plecand de la acest rationament , tribunalul  a considerat ca nu se
poate retine ca forma de vinovatie nici macar culpa cu prevedere, asa cum a
argumentat instanta de fond, pentru ca in acest caz inculpatul ar fi prevazut
rezultatul faptei sale, dar nu l-ar fi acceptat, socotind fara temei ca el nu se va 
produce, astfel ca in cauza nu poate fi retinuta decat culpa simpla, in sensul
ca inculpatul nu a prevazut  rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l
prevada.
In opinia separata existenta in cauza se motiveaza necesitatea admiterii
recursului Parchetului astfel:
Fapta inculpatului B V constand in intocmirea referatului pentru
aprobarea unui credit de 1.000.000 USD, in lipsa documentelor suficiente si
necesare conform normelor bancare, trecand  peste obiectiunile sefilor
Departamentului si Serviciului credite si sustinerea acestui referat in sedinta
comitetului de directie, actiuni urmate de acordarea creditului si producerea
unui prejudiciu deosebit  de grav bancii, intruneste elementele constitutive ale
infractiunii de abuz in serviciu in forma calificata, prev.de art.248 rap.la 248/1
Cod penal.
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a actionat cu vinovatie sub
forma intentiei directe rezultata din aceea ca in mod vadit a actionat cu
"stiinta" indeplinind in mod  defectuos activitatile de serviciu. Cunoscand 
normele bancare inculpatul a facilitat obtinerea unui credit insemnat fara a
exista garantiile necesare si suficiente.
Faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit, nu face  ca urmarea
imediata respectiv producerea unei tulburari insemnate a activitatii bancii si a
unei pagube sa nu existe.
Aceasta s-a produs si rezulta din Nota intocmita in urma sedintei
Consiliului de Administratie al BIR din 28.11.1997 , declaratiile martorilor GN,
P A si O C.
In  plus , situatia de fapt descrisa anterior se probeaza si cu referatul
intocmit la 19.05.1997 de catre inculpat, contract de imprumut, hotarari din
data 20.05.1997 si din data de 16.09.1997 ale Comitetului Director al  BIR,
nota din 28.11.1997.
Este greu de crezut ca fapta a fost savarsita de inculpat din culpa ,
atata timp cat in conformitate cu procesul verbal al sedintei comitetului
director din 20.05.1997 si declaratiile martorilor mentionati, in  pofida 
opunerilor motivate de lipsa garantiilor formulate de personalul BIR inculpatul
a "insistat" in depasirea "obiectiilor" si acordarea creditului.
In consecinta raspunderea penala a  inculpatului ar fi trebuit angajata in
baza art.248 rap.la art.248/1 Cod penal.
Impotriva acestei decizii au declarat apel Parchetul de pe langa
Tribunalul Bucuresti si inculpatul B V.
In recursul Parchetului de pe  langa Tribunalul Bucuresti se critica
solutia instantelor sub  aspectul gresitei retineri  a formei de  vinovatie ,
cerandu-se schimbarea incadrarii juridice si retinerea unei vinovatii in forma
intentiei  si in consecinta condamnarea inculpatului conform art.248 Cod
penal si art.248/1 Cod penal.
In recursul inculpatului se  critica  hotararea pe motive de nelegalitate.
Se precizeaza ca instanta nu s-a pronunta cu privire la  unele  probe
administrate si a unor  cereri esentiale, de natura sa garanteze dreptul la
aparare in sensul ca acuzarea s-a bazat pe acte ce lipsesc de la dosarul
cauzei, iar judecatorii nu au depus eforturi pentru administrarea probelor.
De asemenea  se arata  ca a fost ignorat de instante raportul de
expertiza contabila ale carui concluzii erau in sensul ca  acordarea si
garantarea creditului  s-a facut in conformitate cu regulamentul in vigoare.
Se critica hotararile in ceea ce priveste gresita condamnare a
inculpatului avand  in vedere ca probele administrate au condus la concluzia
ca faptele acestuia nu au reprezentat altceva decat exercitarea atributiilor de
serviciu in functia detinuta.
Prezenta elementului subiectiv in savarsirea faptei care constituie
elementul material al infractiunii marcheaza prezenta vinovatiei in forma
ceruta de lege pentru ca fapta sa constituie infractiune.
Pentru existenta infractiunii nu este suficienta  savarsirea unei fapte
care prezinta pericol social, chiar daca se stabileste ca aceasta este
imputabila unei anumite persoane. Infractiunea nu poate fi redusa la latura sa
obiectiva, astfel incat trebuie sa se verifice  posibilitatea reala subiectiva  a
faptuitorului in momentul si conditiile savarsirii faptei de a anticipa rezultatul si
atitudinea acestuia fata de rezultatul socialmente periculos.
Proba reprezentarii rezultatului se face analizandu-se modul cum a
actionat ca si imprejurarile in care a actionat inculpatul , tinand seama de
experienta sa profesionala.
Sub acest aspect critica formulata de Parchet este fondata elementul
subiectiv al faptei fiind intentia, astfel cum rezulta circumstantele reale de
savarsire a faptei.
Serviciul Credite a refuzat semnarea referatului de aprobare motivand
lipsa garantiilor reale si a documentelor financiar contabile,  iar numita O C,
sef al Directiei Credite, a invederat lipsa unui contract ferm intre SC I Il SRL
si  P SA, lipsa garantiilor reale, a documentelor financiar contabile si a propus
ca cesionarea incasarilor in  favoarea BIR   sa fie efectuata  inainte de
acordarea creditului, prin  contract de cesiune si prin notificare prin executor
judecatoresc.
Cunoscand aceste opozitii, inculpatul a ales intentionat sa nu le aiba in
vedere si a decis sa intocmeasca singur referatul pentru acordarea creditului,
iar in cadrul Comitetului de  Directie din data de 20.05.1997, i-a indemnat pe
membrii acestuia sa nu ia  in considerare opozitiile, convingandu-i ca
afacerea este profitabila prin prezentarea unor date ce nu au corespondent in
document.
Imediat dupa aprobarea creditului, inculpatul i-a telefonat martorului G
N, directorului filialei Bucuresti Nord a BIR si i-a cerut sa ia masurile necesare
pentru incheierea contractului de imprumut, fapt ce s-a si realizat inainte de
primirea comunicarii oficiale din partea conducerii  BIR.
  De altfel, asa cum rezulta din rechizitoriu, numitul R I administrator si
director general al SC I Il SRL a fost cercetat intr-un dosar separat, pentru
comiterea infractiunii de inselaciune, intrucat a solicitat si obtinut de la BIR
creditul de 1.000.000 USD, folosind acte falsificate.
Concluzia  evidenta este ca inculpatul a urmarit sa determine acordarea
acestui credit, cu stiinta ca nu respecta atributiile deserviciu obligatorii, a
prevazut ca prin  aprobarea creditului in absenta unor garantii reale se poate
cauza  prin nerambursare o tulburare a activitatii obisnuite a bancii, rezultat
pe care , daca nu l-a urmarit, l-a acceptat.
Argumentele instantelor in sustinerea tezei culpei , cu consecinta
schimbarii incadrarii juridice , sunt nefondate.
Instanta de fond a apreciat ca intentia indirecta este exclusa intrucat
probatoriul nu a sustinut convingator existenta unui mobil  sau scop urmarit
de inculpat.
Rationamentul este gresit intrucat latura subiectiva a infractiunii prev.de
art.246 - 248 Cod penal nu include vreun motiv sau scop special, intentia
rezultand din probele administrate in cauza, nefiind  necesar ca organele
judiciare sa stabileasca existenta unui mobil.
Considerentele instantei de apel sunt contradictorii si nesustinute de
probatoriu - s-a apreciat ca inculpatul a fost de buna credinta intrucat a 
vazut in afacerea incheiata un profit pentru banca, avand  convingerea ca
trateaza cu o firma serioasa si credibila insa nu s-a aratat din ce mijloace de
proba rezulta aceasta "convingere".
Nici sustinerea instantei ca inculpatul, in calitate de vicepresedinte al
BIR, nu putea sa urmareasca sau sa accepte cauzarea unei tulburari
insemnate a activitatii unitatii pentru ca "ar fi fost amenintata chiar functia pe
care o detinea" nu este corecta, intrucat, daca am accepta ca argumentul
este de necontestat, s-ar ajunge la concluzia inadmisibila ca un functionar nu
este capabil sa savarseasca un abuz in serviciu intrucat i s-ar periclita functia
detinuta.
De altfel opinia separata  exprimata la luarea deciziei  este legala  si
temeinica, considerandu-se ca inculpatul in mod vadit si cu stiinta a actionat,
iar faptul ca ulterior  prejudiciul produs a fost acoperit nu face ca urmarea
imediata, respectiv producerea unei tulburari insemnate activitatii bancii  si a
pagubei sa nu existe, fapt ce rezulta din Nota intocmita in urma sedintei
Consiliului de Administratie al BIR la 29.11.1997.
Se apreciaza ca este greu de crezut ca fapta a fost savarsita de
inculpat cu intentie atat timp cat in conformitate cu procesul verbal al sedintei
Comitetului Director din 20.05.1997 (fila  181) si declaratiile martorilor, in
pofida opunerilor motivate de lipsa garantiilor formulate de personalul bancii,
inculpatul a insistat la acordarea creditului.
In ceea ce priveste incadrarea juridica a faptei de acordare a unui credit
cu incalcarea normelor bancare Curtea retine ca cererea de schimbare a
incadrarii juridice in art.248 Cod penal raportat la art.248/1 Cod penal nu
poate fi admisa.
Potrivit art.145 Cod penal prin termenul public se intelege tot ceea ce
priveste autoritatile publice, institutiile publice , institutiile sau alte persoane
juridice de interes public, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate
publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de  orice fel care,
potrivit legii sunt de interes public.
In raport de aceste prevederi, Banca Internationala a Religiilor, nu face
parte din categoria persoanelor juridice de interes public.
Prin activitatea inculpatului, astfel cum am aratat anterior s-a adus o
vatamare intereselor legitime ale actionarilor acestei. Acordarea de credite cu
incalcarea normelor de creditare, de catre in director al Bancii Internationale
a Religiilor constituie infractiunea de abuz in serviciu prev.de art.246 raportat
la art.248/1 Cod penal cu referire la art.258 Cod penal rap.la art.248 Cod
penal.
Daca am  accepta teza contrara, respectiv faptul ca bancile sunt unitati
dintre cele descrise de art.145 Cod penal, ar insemna sa se aplice legea prin
analogie, pe criteriul pericolului faptei, ceea ce constituie o incalcare grava a
principiului legalitatii.
Probele au aratat ca avand cunostinta de normele bancare inculpatul a
facilitat obtinerea unui credit fara a exista garantiile necesare.
Faptul ca ulterior prejudiciul produs a fost acoperit nu face ca urmarea
imediata, producerea tulburarii  insemnare a activitatii bancii si a unei pagube
sa nu existe.
Conform notei intocmite in sedinta Consiliului de Administratie al BIR la
28.11.1997 creditul in valoare de 1 milion USD solicitat de SC I Il SRL la
20.05.1997 a fost acordat fara respectarea normelor de creditare ale bancii si
cu incalcarea flagranta a conditiile de garantare, plata si urmarire a destinatiei
creditului. Prejudiciul cauzat bancii trebuia apreciat la data la care creditul a 
devenit restant, acoperirea acestuia fiind datorata  asa cum precizeaza BIR
"eforturilor  deosebite pentru recuperarea sa" (f 109 d.u.p.).
Tulburarea insemnata a activitatii bancii decurge din afectarea esentiala
a relatiilor de serviciu produsa atat prin cuantumul prejudiciului , cat si prin
erodarea increderii in credibilitatea bancii .
Constatand ca in  cauza exista intentia de savarsire a faptei si
producerea unei tulburari insemnate bunului mers la bancii Curtea, admitand
recursul Parchetului de  pe langa tribunalul Bucuresti, va casa  hotararile, in
baza art.334 Cod procedura penala va schimba incadrarea juridica data
faptei din art.248 - 248/1 Cod penal in art.246 Cod penal rap.la art.248/1 cu
aplicarea art.258 Cod penal.

 
 
 
  2