Daune morale si materiale solicitate in baza art.504 c.p.penala de mostenitorul celui condamnat pe nedrept. Calitate procesuala activa. Incidenta prevederilor art.506 c.p.penala.

     
     
     Prin actiunea  inregistrata la data de  11 ianuarie 2007, reclamantul P. M. a chemat in judecata Statul  Roman,  prin  Ministerul Economiei si Finantelor, reprezentat de  Directia Generala  a Finantelor  Publice Dolj, solicitand obligarea la plata  sumei de 67.500  lei RON, reprezentand prejudiciul material  si 600.000  lei (RON ),   reprezentand daune  morale.
     In fapt,  reclamantul  a  aratat  ca la data de  21  octombrie    2001   a fost  arestat  preventiv  pentru  savarsirea  infractiunii  de omor  prevazuta de   art. 174   Cod   penal, iar la  data de 13  martie  2002  a  fost trimis in judecata prin rechizitoriul  nr. 972/P/  2001   al  Parchetului de pe langa   Tribunalul  Dolj , in stare de  arest preventiv.
     A mai aratat ca la data  de  24  august  2004,   Tribunalul    Dolj  a pronuntat sentinta penala nr. 545 / 24  august  2004 , prin care  l-a  condamnat la pedeapsa  de 12  ani inchisoare si interzicerea drepturilor prevazute de art.64, lit. a ,b , c pe durata de 3 ani, revocandu-se beneficiul   suspendarii conditionate  a executarii unei pedepse   de  6 luni  aplicata  printr-o alta  sentinta penala cu nr. 140/23   martie  2000,  a Judecatoriei Calafat, rezultand 12 ani  si 6  luni de executat.
     Ca, prin  decizia  penala  nr. 402 din 14  decembrie   2004  a Curtii de   Apel Craiova   s-a dispus  achitarea  sa in baza  art. 11 , pct. 2  , lit. a,   raportat la   art. 10 lit. c Cod pr. penala,  Inalta  Curte de Casatie  si  Justitie   respingand    recursul Parchetului de pe langa  Curtea  de   Apel   Craiova,   prin   decizia  penala nr.  2552 din 18 aprilie   2006.
     A mai sustinut  ca inainte de arestare  reclamantul  era cioban si obtinea venituri din aceasta activitate, suficiente pentru a avea un trai bun, fiind platit   corespunzator  numarului de animale  pe cale  le avea  in grija, estimand  castigul  lunar  la  1500   lei RON .
     Ca, pierderea   suferita  este si  imprejurarea  ca la  reintoarcerea  sa din penitenciar  nu s-a mai   putut angaja , intrucat au fost angajate alte persoane. De  asemenea,  familia sa  a fost nevoita sa vanda animalele  din  gospodarie la un pret derizoriu, intrucat  nu avea  posibilitatea  sa le  ingrijeasca.
         A invederat ca  la  data  arestarii sale, in toata comunitatea  a circulat zvonul ca el a  ucis-o  pe T. C., zvon  crezut  inclusiv  de  familia  sa ,  care nu  a mai  dorit  sa ia legatura cu acesta in timpul detentiei  si nu a  beneficiat  astfel de nici  un ajutor.
      De asemenea,  parintii au fost lipsiti de ajutorul reclamantului  dupa arestare,  iar mama acestuia a decedat la scurt  timp,  marcata fiind  de   faptul ca omorase un om.
     Din oficiu, instanta a dispus atasarea dosarelor penale n.5196/2002 al Tribunalului Dolj, dosarul nr.3196/P/2002 al Tribunalului Dolj, dosarul 972/P/2001 al Parchetului de pe langa Tribunalul Dolj, dosarul nr.4538/1/2006 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, dosarul nr.1874/2004 al Curtii de Apel Craiova.
     In timpul procesului , reclamantul a fost reprezentat de P. V., in temeiul procurii speciale si autentice nr.373/26 februarie 2007 ( fila 23 dosar fond )
     Paratul Statul Roman   a  formulat  intampinare,  prin care a   solicitat respingerea   actiunii   ca   neintemeiata.
     Prin sentinta civila nr. 624/02.10.2007 pronuntata de Tribunalul  Dolj, s-a admis in parte actiunea reclamantului, cu obligarea Statului Roman la plata sumei de 70.000 lei daune morale.
Pentru a se pronunta astfel , tribunalul a retinut ca reclamantul a fost incarcerat in penitenciar ca urmare a unei condamnari la inchisoare , iar ulterior,  a fost achitat, stabilindu-se ca nu este autorul infractiunii, asa incat in perioada de la 21.10.2001 la 5.07.2005, reclamantul a fost privat de libertate pe nedrept.
S-a retinut ca pentru perioada mentionata reclamantul a facut dovada numai a sumei reprezentand daune morale, fara sa faca dovada unui prejudiciu  material legat in mod direct de privarea sa  de libertate.
       Impotriva acestei hotarari au declarat apel, in termen legal, atat reclamantul P. M., cat si Statul Roman prin M.E.E. - D.G.F.P. Dolj.
Prin apelul sau, reclamantul P. M. a solicitat schimbarea sentintei atacate, in sensul majorarii daunelor acordate.
A  aratat ca in urma condamnarii pe nedrept a  fost grav prejudiciat atat reclamantul,  cat si familia acestuia si ca in urma supararilor cauzate de detinerea in penitenciar, mama sa a murit, ceea ce i-a agravat durerea produsa de condamnarea pe nedrept.
     In acelasi timp,  a aratat ca pe toata perioada cat  a fost arestat  ar fi putut realiza venituri materiale ,  iar in prezent realizeaza venituri mult diminuate,  datorita lungii perioade de arestare pe nedrept.
In ceea ce  priveste apelul Statului Roman prin DGFP Dolj, pentru Ministerul de Finante, acesta a solicitat schimbarea sentintei instantei de fond, in sensul reducerii daunelor acordate reclamantului, pe considerentul ca oricum acestea sunt mult prea mari , raportat la persoana reclamantului.
Prin decizia civila nr.96 din 04 martie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr.499/63/2007, s-a respins  apelul formulat de Statul Roman, prin Ministerul Economiei si Finantelor - Directia Generala a Finantelor Publice Dolj, impotriva sentintei civile nr. 624 din 02.10.2007, pronuntata de Tribunalul Dolj, in dosarul nr. 499/63/2007.
S-a admis  apelul formulat de reclamantul P. M., prin mandatar P. V.
A fost schimbata  sentinta atacata, in sensul ca s-au majorat daunele morale la care a fost obligat Statul Roman, la cuantumul de 150.000 lei.
S-a retinut  ca reclamantul a fost condamnat la o pedeapsa de 12 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de omor prevazuta de art.174 Cod penal, fiind arestat si detinut pe nedrept in penitenciar o perioada de 3 ani ,8 luni si 24 zile, iar ulterior a fost achitat.
Referitor la cuantumul despagubirilor ce i se cuvin in baza art. 998 - 999 Cod civil si art.504 si urmatoarele Cod pr. penala, Curtea de Apel Craiova a apreciat ca in raport de suferintele si traumele cauzate in lunga perioada a detinerii abuzive, se impune acordarea unor daune intr-un cuantum mai ridicat, justificandu-se ca privarea de libertate pe o perioada atat de lunga este de natura sa creeze atat un prejudiciu material, cat si unul moral care poate lua forma unei exprimari unice, fara obligativitatea unei disocieri intre prejudiciul material si cel moral.
Instanta de apel a apreciat prejudiciul la suma de 150.000 lei , calculata pentru intreaga perioada de detinere in penitenciar, suma reprezentand toate daunele , atat cele morale, cat  si cele materiale.
Pentru aceleasi considerente , ale retinerii condamnarii pe nedrept a  reclamantului  pentru o perioada lunga de timp, ce ar justifica acordarea unui cuantum mai ridicat al daunelor la care este indreptatit, Curtea a respins apelul declarat de Statul Roman prin  Ministerul Economiei si Finantelor - Directia Generala a Finantelor Publice Dolj.
Impotriva acestei decizii au declarat recurs atat reclamantul P. M., cat si Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor  - Directia Generala a Finantelor  Publice Dolj, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurentul reclamant a sustinut ca instanta de apel a aplicat in mod gresit dispozitiile art. 998 - 999 Cod civil, raportat la art. 1084 Cod civil , instanta pronuntand o hotarare cu aplicarea  gresita a legii din trei puncte de vedere, si anume : acordarea unei singure sume cu titlul de daune materiale si morale, neevidentierea criteriilor avute in vedere la acoperirea prejudiciului material  si moral si nerepararea integrala a prejudiciului,  in lipsa unei aprecieri clare a acestuia.
Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor a criticat decizia Curtii de Apel Craiova, sustinand ca aceasta nu a fost motivata, nefiind indicate traumele psihice pe care reclamantul le-a suferit.
Mai mult, a sustinut ca suma acordata este prea mare, considerentele retinute de instanta fiind vagi si strict teoretice.
In acelasi timp a sustinut ca au fost interpretate gresit prevederile art.998 - 999 Cod civil si art.504 Cod pr. penala, deoarece instanta a apreciat ca intreg prejudiciul produs reclamantului  este de 150.000 lei ( daune morale si materiale),  iar in dispozitiv se refera la aceeasi suma ce reprezinta doar daune morale.
Prin decizia civila nr.8028 din 8 octombrie 2009, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, au fost admise recursurile declarate de reclamantul P. M. ( decedat ), continuat de P. O. si paratul Statul Roman prin Ministerul Economiei si Finantelor - DGFP Dolj .
A fost casata decizia  civila nr.96 din 4 martie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Craiova  si  s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
S-a retinut ca sunt intemeiate criticile recurentului reclamant P. M. si paratului Statul Roman prin Ministerul Economiei  si Finantelor , in privinta incidentei motivului de casare prevazut de art. 304  pct. 7 Cod pr. civila.
Astfel, s-a motivat ca prin detinerea nelegala a reclamantului pe o durata de  1366 de zile, au fost lezate atat drepturi patrimoniale, cat si drepturi fundamentale ale acestuia, existand o atingere adusa valorilor ce definesc personalitatea umana, dreptul reclamantului la recuperarea morala a prejudiciului produs,  fiind incontestabil atat din perspectiva art. 504 cod pr. penala ,  cat si a art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
Ca, desi in considerentele deciziei recurate se mentioneaza ca reclamantul este indreptatit la repararea prejudiciului material si moral,  "fara obligativitatea unei disocieri" , acesta fiind apreciat la suma de 150.000 lei  daune morale si materiale, in dispozitivul deciziei se dispune majorarea daunelor morale la care a fost obligat Statul Roman la cuantumul de 150.000 lei.
Inalta Curte de Casatie si  Justitie a retinut ca procedand in  acest mod, curtea de apel nu a stabilit in cadrul despagubirilor acordate care este cuantumul daunelor morale si cel al daunelor materiale.
In acelasi timp  s-a retinut ca problema stabilirii daunelor morale nu se reduce la cuantificarea economica a unor drepturi si valori nepatrimoniale, ci dimpotriva , ea presupune o evaluare si o apreciere complexa a aspectelor in care vatamarile produse se exteriorizeaza , putand fi supuse puterii de apreciere a instantei de judecata.
Ca, desi nu exista criterii precise pentru determinarea daunelor morale, acordarea lor nu poate fi refuzata prin invocarea unei imposibilitati de stabilire a unei corespondente exacte intre cuantumul acestei despagubiri si gravitatea prejudiciului  pe care ar trebui sa-l repare.
De asemenea, Inalta Curte a apreciat ca fiind pe deplin justificate sustinerile recurentilor cu privire la faptul ca instanta de  apel nu a determinat exact  care este prejudiciul material suferit de reclamant, desi in cazul acestuia pot fi stabilite criterii exacte de cuantificare.
Cu privire la acest motiv de recurs,  s-a  retinut ca nu se poate exercita controlul de legalitate pe care-l determina promovarea caii de atac in cauza.
In rejudecare, la Curtea de Apel Craiova a fost format dosarul nr.248/54/2010.
In sedinta publica din 24 martie 2010, reprezentantul Ministerului Public a sustinut ca nu se pot acorda daune morale reclamantului mostenitor  P. O. , in raport de dispozitiile art. 506 Cod pr. penala.
Implicit,  a fost  invocata lipsa calitatii procesuale active a reclamantului mostenitor in ceea ce priveste capatul de actiune privind acordarea daunelor morale.
Aceasta exceptie a fost invocata si de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor  Publice - Directia Generala a  Finantelor Publice Dolj,  prin concluziile scrise formulate in cauza.
Examinand cu prioritate aceasta exceptie, in raport de dispozitiile art. 137 Cod pr. civila, Curtea constata ca este neintemeiata, avand in vedere urmatoarele considerente:
Art. 506 alin. 1 Cod pr. penala prevede  ca actiunea pentru repararea pagubei poate fi pornita de persoana indreptatita potrivit art. 504 , iar dupa moartea acesteia poate  fi continuata sau pornita de persoanele care se aflau in intretinerea sa.
In speta, actiunea a fost introdusa la data de 11 ianuarie 2007 de reclamantul P. M., acesta prevalandu-se de dispozitiile art. 504 si urmatoarele Cod pr. penala,  pentru recuperarea prejudiciului moral si material suferit ca urmare a  arestarii si condamnarii pe nedrept,  implicit a privarii de libertate pe perioada 21 octombrie  2001  - 5 iulie 2005.
In faza procesuala a recursului la Inalta Curte de Casatie si Justitie, in primul ciclu procesual, ca urmare a decesului reclamantului ( 7 ianuarie  2009  ), actiunea a fost continuata de tatal acestuia P. O., in calitate de mostenitor acceptant.
In dosarul Inaltei Curti de Casatie si Justitie la fila 45 a fost depus certificatul de deces al reclamantului, iar la filele 44 si respectiv  46 din acelasi dosar a fost depusa cererea prin  care mostenitorul a invederat instantei ca intelege sa continue procesul pornit de reclamant , cat si declaratia de acceptare a succesiunii.
In raport de continutul dispozitiilor art. 506 alin. 1 Cod pr. penala ,  mostenitorul P. O. are calitate procesuala activa pentru continuarea actiunii pornita de fiul sau P. M. ( decedat ), numai  daca s-a aflat in intretinerea acestuia.
Or, in speta, au fost administrate probatorii suficiente, respectiv  inscrisuri si depozitii de martori , din care  rezulta de necontestat ca anterior arestarii autorul P. M. a locuit  si  s-a gospodarit impreuna cu parintii sai - persoane in varsta si bolnave, cat si cu fratele sau P. I. , care era o persoana cu handicap sever.
Actele medicale si cupoanele de pensie aflate la filele 16 - 20 din dosarul Curtii de Apel Craiova nr.499/63/2007, fac dovada ca atat mostenitorul P. O. , cat si fiul sau P. I. aveau probleme grave de sanatate , deplasandu-se cu greutate ca urmare a afectiunilor de care sufereau, iar sumele primite ca pensie  de fiecare dintre cei  doi erau modice, fiind insuficiente pentru a asigura nevoile familiei.
Coroborand inscrisurile mentionate cu depozitiile martorilor F. V. si D. P.,  existente la filele 66 si 68 din dosarul nr.499/63/2007 al Tribunalului Dolj, rezulta de netagaduit ca autorul P. M. a fost cel care a intretinut intreaga familie atat inainte de arestare, dar si ulterior , dupa achitarea sa si punerea in libertate.
In aceste conditii, Curtea apreciaza ca sunt indeplinite  cerintele impuse de art. 506 alin. 1 Cod pr. penala, mostenitorul reclamant P. O. avand calitate procesuala activa in prezenta cauza , situatie in care exceptia invocata apare ca neintemeiata.
Referitor la cele doua apeluri ,  se  constata ca este intemeiat apelul declarat de reclamantul P. M. ( decedat )  continuat de mostenitorul P. O. si neintemeiat apelul declarat de paratul Statul Roman prin Ministerul  Finantelor  Publice - D.G.F.P. Dolj.
Temeiul legal al actiunii promovata de reclamantul  P. M., in prezent decedat, il constituie dispozitiile art. 504 alin. 1 Cod pr. penala , text care prevede expres ca persoana care a fost  condamnata definitiv are dreptul la repararea de catre stat a pagubei suferite, daca in urma rejudecarii cauzei s-a pronuntat o hotarare definitiva de achitare.
In speta, este cert demonstrat ca,  prin sentinta penala nr.545 din 24 august 2004 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.3196/P/2002, reclamantul a fost condamnat la o pedeapsa de 12 ani inchisoare pentru comiterea infractiunii de omor prevazuta de art. 174 Cod penal.
Ca ulterior, prin decizia penala nr.402 din 14 decembrie 2006 pronuntata de Curtea de Apel Craiova in dosarul nr.1874/P/2004 , s-a dispus achitarea sa in baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod  pr. penala, raportat la art. 10 lit. c Cod pr. penala , aceasta decizie fiind mentinuta de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin decizia penala nr.2552 din 18 aprilie 2006 , pronuntata in dosarul nr.4538/1/2006, ca urmare a respingerii recursului declarat de Parchetul  de pe langa Curtea de Apel Craiova.
Din actele existente la dosar,  rezulta ca reclamantul a fost arestat si a executat in penitenciar un numar de 1366 de zile in intervalul cuprins intre 21 octombrie 2001 - 5 iulie 2005, pentru o  fapta pe care nu a savarsit-o si pentru care a fost achitat printr-o hotarare judecatoreasca ramasa irevocabila.
In atare situatie , in speta isi  gasesc incidenta prevederile art. 504 Cod pr. penala, reclamantul fiind indreptatit la repararea prejudiciului moral suferit ca urmare a arestarii si condamnarii pe nedrept, cat si pentru lipsirea de libertate pentru o perioada indelungata de timp.
Este unanim recunoscut in jurisprudenta, cat si in practica judiciara in materie, ca orice arestare si inculpare pe nedrept produce celor in cauza suferinte  pe plan moral , social si profesional, ca astfel de masuri lezeaza demnitatea si onoarea , dar si libertatea individuala , drepturi personale nepatrimoniale ocrotite de lege si ca din acest punct de vedere le produce un prejudiciu moral care justifica acordarea unei compensatii materiale.
Intinderea acestei compensatii nu se stabileste insa in mod arbitrar, ci pe baza unor criterii obiective ce rezulta in principal din interpretarea prevederilor art. 505 Cod pr. penala.
Potrivit dispozitiilor legale citate, la stabilirea intinderii reparatiei se tine seama de durata privarii de libertate, sau a restrangerii dreptului  de libertate suportata, precum si de consecintele produse asupra persoanei ori asupra familiei celui privat de libertate, sau a carui libertate a fost restransa.
Operatiunea de estimare a despagubirilor trebuie sa se raporteze neconditionat la criteriile prevazute expres de art. 505 Cod pr. penala, un criteriu important constituindu-l perioada pentru care persoana lezata a fost retinuta sau arestata pe nedrept.
Prima  instanta si-a raportat solutia, in principal, la acele criterii ce vizeaza incalcarea drepturilor personale nepatrimoniale ocrotite de lege, insistand asupra traumelor psihice produse reclamantului ca urmare a arestarii pe nedrept, ignorand in totalitate criteriul ce vizeaza durata privarii de libertate sau a restrangerii de libertate.
Faptul ca pentru o perioada de 1366 de zile reclamantul a fost lipsit ilegal de libertate, fiind nevoit sa traiasca in penitenciar si sa suporte regimul de detentie impus prin lege, constituie  argumentul determinant in aprecierea cuantumului daunelor morale cuvenite reclamantului.
Lipsirea de libertate pentru o perioada indelungata a reclamantului a atras dupa sine consecinte negative suferite pe plan  fizic si psihic , dispretul public si privarea de exercitiul celorlalte drepturi  constitutionale , ceea ce justifica acordarea de daune morale intr-un cuantum care sa compenseze toate suferintele si privatiunile indurate de reclamant pe nedrept.
In sensul prevederilor art. 504 Cod pr. penala sunt si dispozitiile art. 5 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, care se refera la dreptul la libertate si siguranta, Curtea fiind constanta in a acorda despagubiri banesti pentru daunele morale cauzate de o arestare  abuziva sau de o condamnare pe nedrept.
Fata de toate aceste considerente, in raport si de dispozitiile legale citate, urmeaza sa se constate ca sunt justificate criticile reclamantului cu privire la cuantumul daunelor morale acordate de instanta de fond , Curtea apreciind ca intinderea prejudiciului moral poate fi stabilita la o suma de 341.500 lei .
In operatiunea de cuantificare a daunelor morale, instanta de apel are in vedere in primul  rand numarul de zile pentru care reclamantul a fost privat de libertate , dar si jurisprudenta in materie  a Curtii Europene a Drepturilor Omului si a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, apreciind astfel ca suma de 250 lei  (2.500.000 lei vechi) pentru  fiecare zi de detentie, este o suma rezonabila.
Efectuand calculul corespunzator in raport de cele doua coordonate, respectiv numarul de zile pentru care reclamantul a fost lipsit de libertate pe nedrept ( 1366 zile ) si suma de 250 lei/zi de detentie, a rezultat ca reclamantului i se cuvine suma de 341.500 lei cu titlul de daune morale.
Instanta apreciaza ca aceasta suma vine sa compenseze toate suferintele fizice si psihice , dar in special, privarea de libertate a reclamantului P. M. pentru o perioada indelungata , pentru o fapta penala pe care acesta nu a savarsit-o , pentru care a fost arestat si condamnat pe nedrept.
Argumentele expuse anterior sunt avute in vedere de instanta si pentru inlaturarea criticilor formulate de paratul Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice - DGFP Dolj, referitoare la cuantumul mare al daunelor morale acordate de prima instanta.
Asa cum  s-a aratat, indreptatirea reclamantului la astfel de daune deriva din lege ( art. 504 Cod pr. penala ) aceste daune fiind dovedite cu probele de la dosar, cuantumul lor fiind stabilit pe baza criteriilor ce rezulta expres din dispozitiile  art. 505 Cod pr. penala.
Prin prisma acestor considerente, urmeaza a fi inlaturata si sustinerea paratului Statul Roman referitoare la valorile morale ale reclamantului, o astfel de sustinere  fiind irelevanta din punct de vedere  juridic in operatiunea de cuantificare a daunelor morale.
Sunt intemeiate de asemenea criticile reclamantului ce vizeaza neacordarea despagubirilor materiale,  reprezentand contravaloarea veniturilor de care a fost lipsit pe durata privarii de libertate.
Implicit, sunt neintemeiate criticile paratului Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice  - DGFP Dolj , sub aspectul mentionat, pentru considerentele ce succed.
Astfel, prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat obligarea paratului Statul Roman la plata sumei de 67.500 lei reprezentand prejudiciul material , constand in contravaloarea veniturilor pe care le-ar fi realizat in perioada de 45 luni in care a fost lipsit de libertate, pe nedrept.
A motivat ca la data arestarii era angajat ca cioban si ca din aceasta activitate obtinea venituri suficiente pentru un trai decent, estimand veniturile lunare la suma de 1500 lei (RON).
Pentru a dovedi sustinerile formulate  in acest sens, reclamantul a solicitat incuviintarea probei cu martori, fiind audiati martorii F. V. si D. P.
Observand depozitiile martorilor , existente la filele 66 - 68 in dosarul nr.499/63/2007 al Tribunalului Dolj, Curtea constata ca ambii martori au declarat ca la data arestarii reclamantul era angajat ca cioban avand in permanenta de lucru, intrucat era o persoana serioasa, fiind apreciat pentru munca pe care o desfasura.
Martorii au mai declarat ca reclamantul avea in grija un numar de 300 capete de animale si ca  datorita acestui fapt si  veniturile erau pe masura, martorii apreciind venitul lunar al reclamantului la suma de 9 - 10 milioane lei vechi.
Nu exista nici o alta proba prin care sa se combata declaratiile martorilor audiati pentru reclamant, dupa cum nu exista argumente juridice care sa atraga inlaturarea acestor depozitii.
Cei doi martori au fost propusi si audiati in conditiile impuse de prevederile art. 186 si urmatoarele Cod pr. civila, situatie in care declaratiile acestora constituie probe ce trebuie avute in vedere in contextul intregului material probator aflat la dosar, la stabilirea situatiei de fapt.
Cum in cauza nu s-au adus alte dovezi prin care sa se infirmare declaratiile celor doi martori referitoare la activitatea desfasurata de reclamant anterior arestarii si caracterul permanent al acestei activitati , Curtea retine depozitiile acestor martori ca probe concludente in rezolvarea capatului de actiune referitor la prejudiciul material.
Cat priveste cuantumul venitului lunar realizat de reclamant, Curtea nu poate  retine  suma de 9 - 10 milioane lei vechi , ce rezulta din declaratiile martorilor audiati, deoarece sustinerile martorilor vin in contradictie cu declaratia reclamantului ( fila 64 dosar nr.499/63/2007 al Tribunalului Dolj ), din care rezulta ca acest venit a fost  de 7  - 8 milioane lei vechi.
Coroborand sustinerile reclamantului din declaratia data in fata instantei, cu relatarile celor doi martori, Curtea retine ca in cauza s-a facut dovada faptului ca la data arestarii reclamantul desfasura in mod permanent activitatea de cioban, realizand un venit lunar de 7 milioane lei vechi.
In conditiile in care  , reclamantul a fost arestat si lipsit ilegal de libertate pentru 1366 zile, acesta este indreptatit sa primeasca despagubiri materiale reprezentand contravaloarea veniturilor de care a fost privat pe perioada mentionata.
Prin actiunea introductiva reclamantul a solicitat despagubiri  materiale pentru intreaga perioada cat a fost lipsit de libertate, sustinand ca aceasta perioada reprezinta un interval de 45 de luni.
Luand in calcul perioada de 45 luni mentionata prin actiune de catre reclamant si suma de 7 milioane lei vechi rezultata din probatorii, Curtea urmeaza sa constate ca suma reprezentand prejudiciul material cuvenit reclamantului, este de 33.500 lei.
Pentru considerentele expuse, apelul declarat de Statul Roman prin Ministerul Finantelor Publice - DGFP Dolj , este nefondat si in baza art. 296 Cod pr. civila urmeaza a fi respins.
In temeiul acelorasi prevederi legale , apelul declarat de reclamantul P. M. ( decedat ) continuat de mostenitorul P. O. , este fondat si urmeaza a fi admis.
Pe cale de  consecinta, va fi schimbata sentinta apelata in sensul ca se va admite in parte actiunea si va fi obligat paratul catre reclamantul mostenitor la plata sumei de 33.500 lei, reprezentand daune materiale si a sumei de 341.500 lei reprezentand daune morale.
Se va lua act ca apelantul reclamant mostenitor nu solicita cheltuieli de judecata.

9