Decizie de incetare a contractului de munca prin acordul partilor.

    
      Acordul dat de salariat pentru oferta angajatorului facuta printr-o nota, de incetare a cuantumului individual de munca, produce efecte juridice, astfel ca decizia emisa in baza art.155 lit.b Codul Muncii este legala

      Tribunalul Gorj prin sentinta civila nr.1717 de la 18.03.2011 a admis cererea reconventionala formulata de parata SC UEG M. SRL Tg-Jiu, impotriva paratului K. L.  si  a constatat nulitatea absoluta a contractului individual de munca incheiat intre parti si inregistrat sub nr.206643/22.04.2010 la Inspectoratul Teritorial de Munca Gorj.
A respins actiunea civila principala formulata de reclamantul K. L. impotriva paratei SC UEG M. SRL.
      Pentru a se pronunta astfel instanta de fond a retinut ca  reclamantul K. L. avea, in luna aprilie 2010, calitatea de administrator al SC UEG M. SRL, dupa cum rezulta din actul constitutiv depus la filele 28-23 din dosar, reclamantul fiind, in acelasi timp si unic asociat al SC AAA M. SRL, una dintre cele doua societati actionare ale SC UEG M. SRL. La data de 22.04.2010 K. L. a incheiat cu societatea al carei administrator era contractul individual de munca inregistrat sub nr.296643 la Inspectoratul Teritorial de Munca Gorj, functia pe care urma sa o indeplineasca si atributiile sale fiind tocmai acelea de administrator al SC UEG M. SRL si pe care o detinea in temeiul actului constitutiv. Contractul de munca a fost semnat pentru angajator de catre celalalt administrator al SC UEG M. SRL, si anume M. W., fara ca in prealabil asociatul SC UEG I. GMBH Austria sa-si dea acordul asupra incheierii acestui contract. Acordul in cauza era necesar deoarece, dupa cum rezulta din actul constitutiv al societatii (Capitolul III, pct.6) pentru hotararile avand ca obiect modificarea actului constitutiv este necesar votul tuturor asociatilor, iar schimbarea temeiului de drept (contract de munca si nu contract de mandat civil) al raspunderii administratorului este o asemenea modificare a actului constitutiv. Lipsa acordului asociatului SC UEG I. GMBH Austria la incheierea contractului de munca in discutie este confirmata atat de adresa emisa la data de 14.07.2010 de catre acest asociat (filele 29-31 din dosar), cat si de catre reclamant la interogatoriul tinut de catre instanta (raspunsul de la intrebarile 10 si 11 de la fila 45 din dosar), insusi K. L. confirmand ca celalalt asociat al SC UEG M. SRL nu a consimtit la incheierea contractului de munca si i-a solicitat sa ia masuri pentru "intrarea in legalitate", ceea ce conduce la nulitatea contractului de munca, prin lipsa consimtamantului angajatorului. Nulitatea deriva din dispozitiile art.948 pct.2 C.civ.(o conditie esentiala pentru validitatea contractului este consimtamantul valabil al celui ce se obliga) si care, potrivit art.295 C.muncii se aplica in speta, ca si sanctiune pentru nerespectarea, la momentul incheierii conventiei a conditiilor de validitate, urmand ca, in temeiul dispozitiilor legale enuntate sa fie admisa cererea reconventionala promovata de parata SC UEG M. SRL si sa se constate nulitatea absoluta a contractului individual de munca incheiat intre parti la data de 22.04.2010.
      A  fost  respinsa insa contestatia promovata de catre reclamantul K. L. impotriva deciziei de desfacere a contractului individual de munca deoarece, desi contractul individual de munca incheiat intre parti este nul absolut si potrivit efectelor nulitatii nu poate produce efecte juridice, instanta s-a raportat doar la obiectul si cauza deduse judecatii de catre reclamant. Astfel, in virtutea principiului disponibilitatii care guverneaza dreptul privat instanta este tinuta de cadrul procesual fixat de reclamant in cererea introductiva de instanta si in care se invoca drept motiv de nulitate a deciziei nr.1/08.10.2010 emisa de SC UEG M. SRL lipsa acordului salariatului la incetarea raporturilor de munca, tribunalul urmand sa analizeze decizia contestata doar in raport de acest motiv de nulitate, si anume daca a existat sau nu anterior sau concomitent deciziei acordul partilor. Tribunalul a apreciat insa ca acest acord a existat, caci chiar reclamantul la interogatoriu a confirmat ca afland despre incheierea contractului de munca asociatul SC UEG I. GMBH Austria i-a solicitat sa ia masuri pentru a rezolva aceasta problema, iar K. L. s-a conformat si si-a trimis demisia prin posta electronica (raspunsul la intrebarea nr.11 de la fila 45 din dosar), decizia nr.1/08.10.2010 emisa de SC UEG M. SRL nefiind decat consecinta fireasca a acestui acord. A rezultat deci ca decizia contestata a fost emisa cu respectarea conditiilor prevazute de art.55 li.b C.muncii indicat in cuprinsul sau ca temei al incetarii raporturilor de munca, iar motivul de nulitate (lipsa acordului angajatului) invocat de catre reclamantul K. L. nu este incident, urmand sa fie respinsa actiunea civila promovata de catre reclamant.
      Instanta nu a avut in vedere argumentele reclamantului referitoare la faptul ca angajatorul prin cererea reconventionala formulata invoca alte motive de desfacere a contractului de munca decat cele inserate in decizia contestata si acest fapt ar fi interzis de dispozitiile art.77 C.muncii deoarece, potrivit dispozitiilor art.119 C.pr.civ.cererea reconventionala este o cerere de chemare in judecata de sine statatoare prin care titularul sau invoca drepturi in legatura cu cererea principala, si nu o aparare a paratului, astfel incat solutia pronuntata in cererea reconventionala este independenta de solutia pronuntata in cererea principala si instanta este tinuta sa se pronunte asupra obiectului si cauzei acesteia. Astfel, parata SC UEG M. SRL a promovat cererea reconventionala avand ca obiect nulitatea contractului de munca incheiat intre parti pentru lipsa consimtamantului angajatorului si instanta a analizat aceasta actiune distincta (pe care, desi societatea parata putea sa o formuleze si separat, a ales sa o formuleze in cadrul acestui dosar) in cuprinsul dosarului de fata, potrivit dispozitiilor art.120 alin.1 C.pr.civ (iar reclamantul nu si-a exprimat dezacordul de a fi solutionata impreuna, desi a fost formulata peste termenul prevazut de art.119 alin.3 C.pr.civ.) si nu a analizat-o ca o cauza de incetare a raporturilor de munca adaugata de catre angajator dupa emiterea deciziei de desfacere a contractului de munca pentru a opera dispozitiile art.77 C.muncii. De altfel, in ceea ce priveste cererea principala, instanta s-a limitat la a analiza motivul de nulitate invocat de catre reclamant (lipsa acordului sau la incetarea raporturilor de munca) si numai in privinta cererii reconventionale s-a analizat intrunirea conditiilor de validitate la incheierea contractului individual de munca, si anume consimtamantul angajatorului, iar solutiile pronuntate de catre tribunal pe fiecare cerere a avut in vedere dispozitiile art.55 C.muncii si respectiv dispozitiile art.948 C.civil. Prin promovarea cererii reconventionale angajatorul nu a realizat o completare a motivului de incetare a rapturilor de munca mentionat in decizia nr.1/2010 emisa de SC UEG M. SRL (acordul partilor), ci a dedus judecatii o pretentie proprie impotriva reclamantului, instanta pronuntandu-se asupra temeiniciei acestei pretentii.
      Impotriva acestei sentinte a formulat recurs  reclamantul K. L. criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
      In motivarea recursului, reclamantul a aratat ca instanta de fond  i-a respins in mod gresit contestatia impotriva deciziei de incetare a contractului individual de munca pe considerentul ca ar fi existat acordul sau pentru incetarea acestuia.
      In acest sens, recurentul a sustinut ca nu si-a exprimat niciodata in mod expres si explicit intentia de a inceta raporturile juridice de munca pe baza acordului partilor si nici nu a depus o cerere in acest sens, asa cum eronat se precizeaza in decizia nr.1/08.10.2010, astfel ca dispozitia este lovita de nulitatea absoluta.
      A mai aratat ca sustinerile angajatorului cu privire la existenta acordului salariatului la incetarea contractului individual de munca nu au nici un suport faptic in documentele de la dosarul cauzei si considera ca instanta de fond a facut o confuzie retinand ca o dovada a acestui acord demisia pe care a inaintat-o paratei in luna iunie 2010, la care nu a primit insa nici un raspuns. Totodata, a apreciat ca in conditiile in care de la data inaintarii demisiei si pana la 08.10.2010 contractul individual de munca a continuat, invocarea dupa 5 luni a acestei cereri de demisie ca argument care sa justifice incetarea contractului individual de munca este total neavenita.
      In ceea ce priveste solutia instantei de fond de constatare a nulitatii contractului individual de munca, recurentul a sustinut ca instanta de fond a apreciat gresit ca s-ar fi formulat de catre parata o cerere reconventionala in acest sens, deoarece intimata SC UEG M. SRL, prin intampinare, a invocat exceptia nulitatii contractului, dar nu a formulat o asemenea cerere reconventionala, o astfel precizare fiind depusa o data cu concluziile  scrise cand s-a judecat pe fond litigiul, incalcandu-se  prevederile art.119 alin.2 Cod pr.civila.
      Sub acest aspect, recurentul a aratat ca instanta de fond, admitand cererea reconventionala si constatand nulitatea contractului individual de munca, a pronuntat  o hotarare nelegala, cu incalcarea evidenta a prevederilor art.77 Codul muncii, dat fiind ca in motivarea solutiei adoptate au fost preluate, in parte, argumentele angajatorului, care invoca in justificarea masurii luate cu totul alte motive decat cele inserate in motivarea deciziei nr.1/08.10.2010.
       Recurentul considera ca nu se poate invoca nulitatea unui contract individual de munca incheiat in aprilie 2010, dupa 7 luni de la aceasta data, in conditiile in care intre timp si angajatorul si angajatul au acceptat ca acest contract sa se execute si sa se deruleze in mod firesc, cu drepturile si obligatiile inscrise in acest contract (inclusiv plata salariului).
      Ca un ultim motiv de recurs, reclamantul a invocat faptul ca nici angajatorul si nici instanta de fond nu au tinut cont de prevederile art.57 alin.6 si 7 Codul muncii care prevad expres " constatarea nulitatii si stabilirea, potrivit legii, a efectelor acesteia se pot face prin acordul partilor", iar daca partile nu se inteleg, nulitatea se pronunta de instanta judecatoreasca.
      Fata de motivele invocate, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentintei primei instante in sensul admiterii contestatiei asa cum a fost formulata.
      Legal citata, intimata SC P. M. SRL Tg.Jiu a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea ca temeinica si legala a sentintei  pronuntate de Tribunalul Gorj.
      In aceasta faza procesuala, Curtea a incuviintat suplimentarea probei cu inscrisuri, fiind depusa la dosar corespondenta purtata de recurentul reclamant cu fostul asociat din Austria al societatii parate.
      Examinand sentinta atacata, prin prisma criticilor formulate si in raport de inscrisurile noi depuse in aceasta faza procesuala, Curtea apreciaza ca recursul este fondat numai sub aspectul solutiei adoptate de catre instanta de fond cu privire la cererea de constatare a nulitatii contractului individual de munca, pentru urmatoarele considerente:
      Astfel, Curtea constata ca nulitatea contractului individual de munca nr.206643/22.04.2010 incheiat de recurentul reclamant cu S.C. P. M. S.R.L. ( fosta  S.C. UEG M. S.R.L. ) a fost solicitata de catre societatea parata, pe cale de exceptie, in cuprinsul intampinarii, cauza de nulitate invocate fiind lipsa consimtamantului angajatorului.
      In conditiile in care efectele nulitatii contractului individual de munca sunt aceleasi, indiferent de invocarea acesteia pe calea incidentala  a exceptiei sau pe cale separata, in cadrul unei cereri reconventionale, si anume lipsirea de efectele juridice contrare legii a contractului respectiv, Curtea apreciaza ca sunt neintemeiate criticile recurentului referitoare la calificarea juridica data de catre instanta de fond solicitarii de constatare a nulitatii contractului, reclamantului nefiind prejudiciat in niciun fel de calificarea data, avand posibilitatea sa formuleze aparari fata de aceasta cerere.
      Drept urmare, ramane Curtii sa verifice numai daca solutia de constatare a nulitatii contractului individual de munca pronuntata de instanta de fond este una corecta, in raport de cauza de nulitate invocata.
      Sub acest aspect, se constata ca parata si-a argumentat sustinerile referitoare la lipsa consimtamantului angajatorului la incheierea contractului individual de munca pe prevederile art.VII pct.2 si 3 din actul sau constitutiv, potrivit carora " nivelul salariilor personalului se stabileste de asociati".
      Insa, aceasta prevedere a statului se refera numai la un element al contractului individual de munca, si anume la salariu, astfel incat nerespectarea ei ar putea atrage eventual nulitatea partiala a contractului individual de munca, in privinta acestei clauze inserate, ceea ce nu s-a solicitat a se constata.
      Nulitatea absoluta a contractului individual de munca pentru lipsa consimtamantului angajatorului la incheierea acestuia loveste insa in intregime contractul respectiv si ar putea fi pronuntata numai in situatia in care contractul nu ar fi semnat de catre angajator sau ar fi semnat de catre o persoana care nu are dreptul de a reprezenta societatea in raporturile juridice, ipoteza care nu se regaseste insa in cauza de fata.
      Sub acest aspect, se constata ca la punctul V din actul constitutiv al S.C. UEG M. S.R.L., la sectiunea intitulata " Administrarea si Reprezentarea societatii", sunt nominalizati ca administratori  reclamantul si numitul M. W., avand puteri depline.
      Contractul individual de munca nr. 206643/22.04.2010 a fost semnat, pentru societatea angajatoare, de catre  M. W., persoana care la data respectiva avea in temeiul prevederilor actului constitutiv (punctul V) puteri depline in a reprezenta S.C. UEG M. S.R.L. in raporturile juridice, inclusiv la incheierea contractelor individuale de munca pentru personal, mandatul acestuia din functia de administrator fiind revocat ulterior prin Hotararea Generala a Asociatilor S.C. P. H. S.R.L. nr.14 din 30.09.2010.
      Prin urmare, contractul individual de munca nr.206643/22.04.2010  a fost incheiat de reprezentantul legal al societatii angajatoare de la acel moment, astfel incat Curtea apreciaza ca nu se poate retine lipsa acordului angajatorului la incheierea acestui contract. Nerespectarea prevederilor art. VII pct.2 si 3 din actul constitutiv, referitoare la stabilirea nivelului salariilor de catre asociati, nu echivaleaza cu lipsa consimtamantului angajatorului si nu atrage nulitatea absoluta a contractului individual de munca.
      Pe de alta parte, Curtea apreciaza ca, in conditiile art.283 alin.1 lit. d C.Muncii ( in forma si numerotarea in vigoare la data emiterii dispozitiei contestate), nulitatea contractului individual de munca ar putea fi constatata doar pe toata durata existentei contractului, aceasta prevedere fiind stipulata in considerarea particularitatii efectelor pe care nulitatea le are in cazul raporturilor juridice de munca, specificul acestor raporturi determinand ca nulitatea sa produca efecte juridice numai pentru viitor, nu si retroactiv, potrivit art.57 alin.2 C.Muncii. Deoarece contractul de munca este un contract cu prestatii succesive, iar munca prestata are un caracter ireversibil, la fel ca si retribuirea ei, nulitatea in dreptul muncii se caracterizeaza prin aceea ca intinderea in timp a efectelor ei este partiala, adica orice contract nul produce efecte numai pentru trecut in conditiile art.57 alin.5 c Muncii.
      In speta, la momentul la care s-a invocat nulitatea contractului individual de munca nr. 206643/22.04.2010, prin intampinarea depusa de parata la data de 17.12.2010, efectele acestui contract pe planul raporturilor juridice de munca incetasera deja, ca urmare a deciziei nr.1/08.10.2010 emise de societate, astfel incat in privinta acestui contract nu s-ar jusitifica invocarea unei nulitati,  care produce efecte numai pentru viitor, dupa incetarea respectivului contract. Altfel spus, nulitatea n-ar putea viza acele efectele juridice care oricum nu se mai produc, urmare a faptului ca acestea au incetat odata cu incetarea contractului individual de munca, anterior invocarii si constatarii nulitatii.
      Din acest punct de vedere, Curtea apreciaza ca fondata critica recurentului in sensul ca nu s-ar putea invoca nulitatea unui contract individual de munca in conditiile in care, ulterior incheierii acestuia, angajatorul si angajatul au acceptat ca acest contract sa se execute si sa se deruleze in mod firesc, cu drepturile si obligatiile inscrise, acestea fiind efecte deja produse care nu mai pot fi afectate de nulitatea invocata ulterior incetarii contractului individual de munca.
      Drept urmare, Curtea apreciaza ca se impunea respingerea cererii societatii privind constatarea nulitatii contractului individual de munca, recursul reclamantului fiind fondat sub acest aspect.
      In schimb, Curtea considera ca sunt neintemeiate criticile recurentului cu privire la solutia adoptata de instanta de fond pe capatul de cerere avand ca obiect contestarea deciziei de incetare a contractului individual de munca.
      In acest sens, se constata ca, prin decizia nr.1/08.10.2010 emisa de S.C. UEG M. S.R.L., s-a dispus incetarea contractului individual de munca al reclamantului, in temeiul art.55 lit.b din Codul Muncii.
      Potrivit acestui text de lege, indicat drept temei juridic al emiterii dispozitiei contestate, " contractul individual de munca poate inceta (...)ca urmare a acordului partilor, la data convenita de acestea;"
      Textul de lege nu impune niciun fel de conditii cu privire la forma pe care trebuie sa o imbrace acordul partilor la incetare raporturilor de munca, dar de vreme ce forma scrisa  a contractului individual de munca nu este decat o conditie ad probationem, inseamna ca nici pentru incetarea acestui contract nu este obligatorie forma scrisa a acordului partilor, in lipsa unui act scris acest acord putand fi probat prin orice mijloace de proba care sa ateste intentia clara si neechivoca a partilor de a pune capat raporturile de munca.
      In speta, asa cum corect a retinut si instanta de fond, din probele administrate reiese exprimarea neechivoca a vointei ambelor parti pentru incetarea contractului individual de munca.
      Astfel, la filele 29-31 din dosarul de fond exista nota trimisa reclamantului de UEG I. H. G. Austria, prin care reprezentatii acesteia isi exprima nemultumirea fata de incheierea contractului individual de munca si alte acte emise de societate si, in vederea solutionarii rezolvarii pe cale amiabila a situatiei generate, formuleaza propunerea de incetare a contractului individual de munca prin semnarea unui acord scris de catre reclamant, in cuprinsul interogatoriului administrat reclamantului in sedinta publica din 18.02.2011, acesta recunoaste ca a trimis demisia asociatilor UEG I. H. G. Austria ( fila 45 dosarul de fond), fapt recunoscut de altfel si in motivele de recurs, iar in corespondenta purtata in format electronic cu administratorul UEG I. H. G. Austria, reclamantul declara " contrar intentiei mele initiale de a parasi functia de administrator la sfarsitul lunii iunie, m-am declarat dispus sa raman in functia de administrator pana in luna septembrie si sa le prezint interesele in cazul unei eventuale vanzari" ( fila 30 dosar recurs).
      Din toate aceste probe reiese intentia neechivoca a reclamantului de a inceta raporturile de munca cu societatea parata, initial in cursul lunii iunie 2010, data prorogata ulterior pana in luna septembrie 2010.
      Referitor la sustinerea recurentului in sensul ca nu se justifica incetarea contractului in temeiul art.55 lit.b C.Muncii la peste 5 luni de la inaintarea demisiei sale administratorilor UEG I. H. G. Austria, demisie la care nu a primit niciun raspuns, Curtea constata ca in cauza nu suntem in ipoteza unei demisii , in sensul art.81 alin.1 C.Muncii, nefiind vorba de " actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz".
      Din prevederile textului de lege enuntat reiese ca in cazul demisiei, chiar daca aceasta a fost acceptata de catre angajator, incetarea contractului individual de munca are loc la intiativa salariatului si in baza actului unilateral al acestuia, la data expirarii termenului de preaviz, ceea ce nu este cazul in litigiul de fata, prevederile art.81 C.Muncii nefiind de altfel indicate ca temei juridic al incetarii raporturilor juridice, astfel incat nu se pune problema respectarii de catre angajator a procedurii prevazute la art.81.
      In speta, este vorba de o incetarea a contractului individual de munca, initiata din contra de catre angajator prin oferta facuta reclamantului prin nota transmisa acestuia in data de 14.07.2010 ( filele 29-31 ), propunere pe care probele administrate (raspunsul reclamantului la interogatoriu, demisia inaintata UEG I. H. G. Austria in cursul lunii iunie, corespondenta electronica purtata cu administratorul acesteia )  atesta ca reclamantul a acceptat-o, exprimandu-si intentia incetarii raporturilor de munca cel mai tarziu in cursul lunii septembrie 2010. Imprejurarea ca partile au fost de acord in cursul lunii iunie 2010 cu incetarea contractului individual de munca la o data ulterioara, chiar fiind aceasta stabilita la un interval de peste 5 luni, nu lipseste de efecte juridice acest acord.
      Drept urmare, Curtea apreciaza ca decizia nr.1/08.10.2010 a fost emisa cu respectarea art.55 lit.b C.Muncii, existand acordul partilor pentru incetarea raporturilor de munca.
      Avand in vedere considerentele expuse anterior, recursul reclamantului se va admite ca fondat si in temeiul art.312 alin. 2 si 3 C.pr.civ. se va modifica in  parte sentinta atacata, in sensul ca va respinge cererea reconventionala.
Se vor respinge celelalte dispozitii ale sentintei atacate.