Masurile privind reducerile salariale dispuse potrivit legilor salarizarii personalului din sistemul bugetar nr. 118/2010, 284/2010 si 285/2010. Obligare angajator la acordarea diferentelor rezultate ca urmare a diminuarii cuantumului s

Prin sentinta nr. 1313 din data de 27 martie 2012 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. 15895/63/2011* a fost admisa in parte cererea formulata reclamantii
Pentru a se pronunta tribunalul a retinut ca reclamantii au solicitat obligarea paratei la plata diferentei intre salariul de la nivelul lunii mai 2010 si cel incasat efectiv dupa 1 iulie 2010, pentru perioada 1 iulie 2010 in prezent; plata acestor diferente si pentru viitor
 Prima  instanta a retinut  ca salariul incasat de reclamanti a fost stabilit conform legilor in vigoare la data prestarii activitatii, legi adoptate in temeiul prerogativei legiuitorului de a adopta acte normative in materia drepturilor salariale ale functionarilor publici.
Impotriva  acestei sentinte a u  formulat recurs  reclamantii- functionari publici  in cadrul  institutiei  parate  .
Examinnad  recursul  Curtea  a constatat .
Astfel, in ce priveste motivul de recurs invocat de recurentii reclamanti referitor la respingerea cererii privind drepturile salariale in cuantum de 25% retinute pentru perioada iunie 2010 - decembrie 2010, Curtea retine ca prin Legea nr.118/2010 privind unele masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului bugetar, s-a dispus diminuarea salariului brut aflat in plata in luna iunie 2010, cu 25%, cu incepere de la 1 iulie  pana la 31 decembrie 2010, lege ce se aplica tuturor persoanelor platite din fonduri publice, inclusiv, functionari publici cu statut special, astfel ca, nu exista elementul de discriminare. Totodata, masura diminuarii are si un caracter temporar.
Anterior promulgarii legii, Curtea Constitutionala a efectuat controlul de constitutionalitate si a pronuntat decizia nr.872/25.06.2010, prin care a constatat ca aceasta nu contravine normelor constitutionale si nici legislatiei internationale.
Masura de reducere se aplica tuturor categoriilor de personal bugetar, in acelasi cuantum si mod, iar scopul urmarit s-a considerat a fi legitim, in sensul reducerii cheltuielilor bugetare si reechilibrarea bugetului de stat, datorita situatiei economice a tarii. De asemenea, masura dispusa are o durata limitata in timp, pana la 31 decembrie 2010.
In legatura cu incidenta dispozitiilor art.1 din Protocolul 1 Aditional la CEDO, invocat de catre reclamanta in actiune,  acestea nu pot fi retinute, deoarece prin articolul 1 se are in vedere instituirea unui control international al modului in care autoritatile nationale ale statelor semnatare ale Conventiei asigura respectarea exercitiului dreptului de proprietate si anume protectia unui drept ce trebuie sa existe in patrimoniul celui care invoca protectia sa internationala. 
Alin. 2 la art. 1, prevede ca dispozitiile precedente nu aduc atingere drepturilor statelor de a adopta legile pe care le considera necesare pentru a reglementa folosinta bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor si a altor contributii sau a amenzilor.
Limitarile dreptului de proprietate recunoscute de Conventie nu sunt de natura a conduce la privarea de insusi dreptul ce apartine titularului sau , ca urmare a adoptarii masurilor permise de alin. 2 al art. 1 .Aceste aspecte au fost avute in vedere si prin decizia nr. 872/25.06.2010 a Curtii Constitutionale, luand in considerare si prevederile legislatiei europene, iar Legea nr. 118/2010, a stabilit masuri necesare in vederea restabilirii echilibrului economic si apararea interesului general al societatii, dat fiind amenintarea stabilitatii economice. 
In cauza de fata nu este afectat dreptul la salariu in general ca posesie sau bun in sensul Conventiei, ci cota de 25% din salariul reclamantului. Sub acest aspect CEDO, prin jurisprudenta sa referitoare la situatii similare sau apropiate, a stabilit principii privind posibilitatea limitarii unor drepturi sociale, aratand expres ca acest drept are un continut mai vast decat in alte domenii si pe de alta parte ca, masura incalca principiul proportionalitatii in special atunci cand are loc o privare totala. Exemplificam cele mentionate prin hotararile CEDO in cauzele: Vilho Exkelinen / Finlanda, Kechko /Ucraina, Kjartan/ Islanda, Hassani /Croatia.
In concluzie, se constata ca Legea nr.118/2010 este un act normativ adoptat in conformitate cu dispozitiile din Codul muncii, ce au fost confirmate prin controlul de constitutionalitate, asa cum s-a mentionat,  cat si cu jurisprudenta CEDO, astfel incat nu este posibila lipsirea de efecte a unor prevederi legale. Recursul  a fost respins .