DREPT PROCESUAL PENAL. ARESTARE PREVENTIVA. ASCULTAREA INCULPATULUI.

Potrivit art. 150 alin. 1 C.p.p., masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre judecator, afara de cazul cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate sau se sustrage de la urmarire ori se afla in una dintre situatiile prev. de art. 1491 alin. 6 C.p.p.
Dispozitiile art. 1491 alin. 6 C.p.p.,  care prevad posibilitatea ca propunerea de arestare preventiva sa fie examinata in lipsa inculpatului, in prezenta aparatorului, se refera la situatia in care inculpatul se afla in stare de retinere sau de arestare potrivit art. 146 si din cauza sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului.
Instanta nu poate solutiona propunerea de arestare preventiva fara ascultarea inculpatului decat in situatiile de exceptie enumerate mai sus, in toate celelalte cazuri trebuind sa procedeze la ascultarea acestuia.

Prin incheierea nr. 146 din 1 iunie 2013, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. 10093/63/2013, a fost admisa propunerea de arestare preventiva a Parchetului de pe langa Tribunalul Dolj.
           In baza art. 1491 Cp.p. raportat la art. 143 si art. 148 alin. 1 lit. f C.p.p. dispune arestarea preventiva a inculpatului C.I. pe o durata de 30 de zile, incepand cu data punerii in executare a mandatului de arestare preventiva.
In baza art. 1491 Cp.p. raportat la art. 143 si art. 148 lit. a si f C.p.p. dispune arestarea preventiva a inculpatului C.V. pe o durata de 30 de zile, incepand cu data punerii in executare a mandatului de arestare preventiva.
Au fost emise mandate de arestare preventiva pe numele inculpatilor potrivit dispozitiilor art. 151 C.p.p.
Impotriva acestei incheieri au declarat recurs inculpatii, solicitand respingerea propunerii de arestare preventiva si revocarea masurii, inculpatul C. I. aratand ca a solicitat la instanta de fond sa nu se judece propunerea in lipsa sa, intrucat era internat in spital si trebuia ascultat obligatoriu, apoi a solicitat sa fie audiat la locul unde se afla, cerere ce a fost respinsa, astfel ca incheierea instantei de fond este nula, deoarece trebuia, obligatoriu, ascultat inculpatul de catre judecator.
S-a mai aratat ca nu s-au respectat dispozitiile obligatorii privind ascultarea inculpatului si asigurarea dreptului la aparare; referatul cu propunere de arestare nu este semnat de procuror; singura sanctiune este nulitatea absoluta.
Pentru inculpatul C. V., s-a aratat ca nu sunt intrunite disp. art. 148 lit. a cod pr.penala; inculpatul nu s-a sustras urmaririi penale; a fost audiat numai in calitate de martor.
Recursul declarat de inculpatul C.V. este nefondat, iar cel declarat de inculpatul C.I. este fondat, urmand a fi solutionate ca atare, pentru considerentele ce urmeaza.
Analizand actele si lucrarile dosarului, cu privire la inculpatul C. V., Curtea constata ca, potrivit art.148 lit.f C.p.p. masura arestarii preventive a inculpatului poate fi luata daca sunt indeplinite conditiile prev.de art.143 C.p.p., si inculpatul a comis o infractiune pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, existand probe ca lasarea in libertate a acestuia prezinta pericol concret pentru ordinea publica.
Potrivit art.143 C.p.p., masura preventiva se poate dispune daca exista probe ori indicii temeinice ca inculpatul a comis o fapta prevazuta de legea penala, iar art.681 C.p.p. prevede expres ca sunt indicii temeinice atunci cand din datele existente in cauza rezulta presupunerea rezonabila ca persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala a savarsit fapta.
Or, in cauza, exista indicii temeinice, ce rezulta din probele administrate (procesul-verbal de cercetare la fata locului incheiat in data de 26.05.2013, procese-verbale de constatare incheiate la 26.05.2013, plansele foto, rapoarte intocmite de agentii de politie, acte medico-legale preliminare, declaratiile martorilor T. A. D., B.P. M., S. D., B.M.M, declaratiile partii vatamate), care duc la presupunerea rezonabila in sensul savarsirii de catre inculpatul C.V. a infractiunilor pentru care este cercetat.
Aceste indicii temeinice nu este necesar sa aiba greutatea unora ce ar sustine o hotarare de condamnare, fiind suficient ca acestea sa conduca la banuiala legitima sau presupunerea rezonabila ca inculpatul a comis o fapta penala.
Totodata, sunt indeplinite si celelalte conditii prev. de art. 148 lit. f C.p.p., pentru aceasta infractiune legea prevazand pedeapsa inchisorii mai mare de 4 ani, existand si probe ca lasarea in libertate a inculpatului prezinta pericol concret pentru ordinea publica, ce rezulta din modalitatea si imprejurarile comiterii faptelor, pericolul social ridicat al acestora, atingerea adusa valorilor sociale aparate de lege,  rezonanta sociala pe care faptele au avut-o in randul comunitatii.
Cu privire la temeiul prev. de art. 148 lit. a C.p.p., in mod corect a retinut instanta de fond ca inculpatul C. V. a disparut de la domiciliu, conform proceselor verbale de cautare intocmite, sustragandu-se urmaririi penale, astfel ca in cazul acestuia sunt intrunite si conditiile prevazute de art. 148 lit. a C.p.p.
 In ceea ce priveste motivele de recurs prin care s-a sustinut ca referatul cu propunere de arestare nu este semnat de procuror, aspect ce il priveste si pe inculpatul C.V., Curtea apreciaza ca acest motiv, nefiind expres enumerat printre cauzele de nulitate absoluta prev. de art. 197 alin. 2 C.p.p., nu poate atrage aceasta sanctiune, putand constitui numai o cauza de nulitate relativa, in conditiile art. 197 alin. 1 si 4 C.p.p., conditionata de existenta unei vatamari, ceea ce nu s-a dovedit in cauza.
Se constata asadar ca exista indicii precise cu privire la un interes public real care, fara a fi adusa atingere prezumtiei de nevinovatie, are o pondere mai mare decat cea a regulii generale a judecarii in stare de libertate.
In acest moment procesual, nu exista argumente care sa concluzioneze ca in cauza ar fi suficienta o alta masura preventiva neprivativa de libertate, aceasta nefiind in masura sa-si realizeze scopul descris de art. 136 alin. 1 C.p.p., respectiv sa asigure buna desfasurare a procesului penal sau sa impiedice sustragerea inculpatului de la judecata.
Pentru aceste considerente, intrucat in mod corect a fost admisa propunerea de arestare preventiva cu privire la inculpatul C.V., fiind intrunite conditiile art. 148 lit. a si f C.p.p., vazand si disp. art. 38515 pct. 1 lit. b C.p.p., va fi respins ca nefondat recursul declarat de acesta.
Cu privire la inculpatul C. I., Curtea constata ca sunt intemeiate criticile formulate de acesta prin aparator in sensul ca s-a solutionat propunerea de arestare preventiva fara ca inculpatul sa fie audiat de instanta, desi ascultarea sa era obligatorie.
Astfel, potrivit art. 150 alin. 1 C.p.p., masura arestarii inculpatului poate fi luata numai dupa ascultarea acestuia de catre judecator, afara de cazul cand inculpatul este disparut, se afla in strainatate sau se sustrage de la urmarire ori se afla in una dintre situatiile prev. de art. 1491 alin. 6 C.p.p.
Potrivit art. 1491 alin. 6 C.p.p., in cazul in care inculpatul se afla in stare de retinere sau de arestare potrivit art. 146 si din cauza sanatatii ori din cauza de forta majora sau stare de necesitate nu poate fi adus in fata judecatorului, propunerea de arestare va fi examinata in lipsa inculpatului, in prezenta aparatorului.
Asadar, instanta nu poate solutiona propunerea de arestare preventiva fara ascultarea inculpatului decat in situatiile de exceptie enumerate mai sus, in toate celelalte cazuri trebuind sa procedeze la ascultarea acestuia, iar in cauza aparatorul ales al inculpatului a insistat in cererea privind audierea sa.
Or, in cauza, desi inculpatul C. I. se afla internat in spital si nu putea fi adus, nu era indeplinita si cealalta conditie a textului art. 1491 alin. 6 C.p.p., respectiv inculpatul nu se afla in stare de retinere sau de arestare potrivit art. 146, astfel incat Curtea apreciaza ca nu era incident acest text legal, iar ascultarea inculpatului era obligatorie.
Pentru aceste considerente, vazand si disp. art. 38515 pct. 2 lit. c C.p.p., va fi admis recursul declarat de inculpatul C. I. va fi casata incheierea in parte, cu privire la acest inculpat si se va trimite cauza spre rejudecare la  instanta de fond, neascultarea inculpatul de instanta de fond in cadrul solutionarii propuneri de arestare preventiva neputand fi suplinita in recurs.
Cu prilejul rejudecarii, instanta de fond va efectua demersurile pe care le considera necesare in vederea ascultarii inculpatului, (urmand a se verifica la unitatea sanitara unde acesta este internat daca inculpatul se poate deplasa) si va avea in vedere si celelalte sustineri formulate de inculpat prin aparatori privind pretinsele incalcari ale unor norme procedurale.
Se va dispune  anularea  mandatului de arestare preventiva nr.70/2013 emis de Tribunalul Dolj.