Desfiintare constructie pe cale administrativa potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1991. Inexistenta conditiei sanctionarii contraventionale a faptei

Prin sentinta nr. 5556 din 16 aprilie 2013, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.26005/63/2012, a fost respinsa cererea formulata de intervenienta in nume propriu SC X SRL in contradictoriu cu paratul Primarul Municipiului Craiova.
Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul a retinut ca s-a dispus desfiintarea constructiei provizorii - chiosc, avand suprafata de 15 mp+31 mp, detinuta de catre SC X SRL si amplasata pe terenul proprietate a municipiului Craiova, fara forme legale, avand contractul de inchiriere incetat de drept la data de 1.08.2012 prin ajungere la termen.
La baza emiterii dispozitiei au stat raportul intocmit de Serviciul Disciplina in Constructii si Control Comercial, din cadrul Politiei Locale Craiova si adresa Primariei - Directia Patrimoniu prin care se propune demolarea acestei constructii.
Dispozitia a fost emisa in baza art. 33 din legea 50/1991 si, constatandu-se ca terenul ocupat de constructia provizorie apartine domeniului public si ca intervenienta ocupa terenul fara niciun titlu legal, paratul a emis dispozitia contestata, dispunand demolarea. Dispozitia a fost emisa de catre autoritatea administratiei publice competente, respectiv Primarul, aceasta competenta fiind reglementata prin legea 50/1991.
In privinta terenului, s-a retinut ca prin contractul nr. 40/2004, SC Y SRL a inchiriat terenul in suprafata de 35 mp, apartinand domeniului public, termenul contractual expirand la 1.01.2009; prin actul aditional 1/2004, contractul a fost preluat de catre SC X SRL, in calitate de locatar, iar termenul contractual s-a prelungit pana la 1.08.2012, prin actul aditional 2/2009; de asemenea, prin actul aditional 3/2010 a fost modificata suprafata inchiriata de la 35 mp, la 56 mp.
Prin contract, intervenienta s-a obligat sa plateasca chiria, iar la sfarsitul contractului sa restituie terenul in starea in care a fost initial; s-a stipulat in mod expres ca neprelungirea contractului la expirarea termenului conduce la incetarea efectelor sale si la obligarea societatii de a desfiinta constructia si a lasa trenul in starea initiala; ca neplata la termen a doua rate trimestriale consecutive conduce la rezilierea de drept a contractului, fara cerere de chemare in judecata, punere in intarziere sau somatie; s-a mai prevazut ca neprelungirea contractului conduce la incetarea efectelor sale si obligarea societatii de a desfiinta constructia si a lasa terenul in starea initiala.
Ca atare, la data de 1.08.2012 contractul a incetat de drept si in lipsa oricaror demersuri in vederea prelungirii, locatarul avea obligatia contractuala de a desfiinta constructia si a lasa terenul in starea initiala.
In ceea ce priveste constructia, aceasta a fost edificata in baza autorizatiei de construire nr. 1037/2004, prin care a fost autorizata ridicarea unei constructii provizorii, cu suprafata de 35 mp, sistem constructiv schelet metalic; autorizatia era valabila pe durata contractului de inchiriere nr.40/2004.
S-a constatat ca amenajarile construite pe domeniul public se incadreaza in categoria constructiilor prev. de art. 3 lit. g si f din lege, constructii cu caracter provizoriu; asadar, in cauza intereseaza doar aspectul tinand de disciplina in constructii, anume daca a fost sau nu autorizata din punctul de vedere al Legii nr.50/1991 rep., astfel ca, dupa expirarea contractului de inchiriere, constructia nu mai era autorizata.
Fata de imprejurarea ca art. 33 reglementeaza o situatie de exceptie de la aplicarea art. 32 din Legea 50/1991 s-a retinut ca, intr-o astfel de situatie, nu este imperios necesar aplicarea sanctiunii contraventionale, forma de raspundere contraventionala - fie ca se aplica, fie ca nu - avand doar acest rol ( de sanctionare a persoanei care a inteles sa incalce reglementarile in materie), dar neputand avea inraurire juridica asupra situatiei juridice, de constructie autorizata sau nu, si in realizarea scopului normei, aceea de eliberare a domeniului public sau privat al statului unitatilor administrativ teritoriale de constructiile edificate in mod nelegal.
In raport de cele retinute, instanta a constatat ca constructia amplasata pe terenul proprietate a municipiului Craiova, avand suprafata de 35 mp+21 mp, este o constructie provizorie care ocupa terenul fara niciun titlu legal, motiv pentru sunt incidente dispozitiile art. 33 din legea 50/1991, dispozitia de desfiintare fiind data cu respectarea dispozitiilor legale.
Impotriva acestei sentinte, a declarat recurs intervenienta S.C. X S.R.L, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Analizand recursul declarat, Curtea a constatat ca nu este fondat, instanta de fond facand o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente la o stare de fapt judicios stabilita pe baza probelor administrate in cauza.
Astfel, criticand sentinta instantei de fond, recurenta invoca drept prim motiv recurs gresita interpretare a dispozitiilor Legii 50/1991, republicata, dispozitii care nu permit emiterea de catre autoritatea publica executiva a unei autorizatii de desfiintare a unei constructii provizorii edificata pe domeniul public sau privat al municipiului, la expirarea valabilitatii autorizatiei de construire, fara constatarea prealabila a contraventiei prevazute de art. 26 alin. 2 lit. d din Lege si sesizarea instantei de judecata pentru desfiintarea constructiei, in conformitate cu dispozitiile art. 32.
Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea 50/1991, prin exceptie de la prevederile art. 32, constructiile executate fara autorizatie de construire pe terenuri apartinand domeniului public sau privat al statului, cat si constructiile, lucrarile si amenajarile cu caracter provizoriu executate pe terenuri apartinand domeniului public sau privat al judetelor, municipiilor, oraselor si comunelor vor putea fi desfiintate pe cale administrativa de autoritatea administratiei publice de pe raza unitatii administrativ-teritoriale unde se afla constructia, fara emiterea unei autorizatii de desfiintare, fara sesizarea instantelor judecatoresti si pe cheltuiala contravenientului.
In acord cu cele retinute de instanta de fond, Curtea a constatat ca dispozitiile art. 33 din Legea 50/1991 deroga in mod expres de la dispozitiile generale reglementate de art. 32 din lege, tocmai in considerarea regimului juridic al terenului pe care este edificata constructia provizorie a carei autorizatie de construire si-a incetat valabilitatea. In acceptiunea legiuitorului, in concordanta cu principiile prevazute de Constitutia Romaniei si Legea 213/1998, interesul exercitarii de catre unitatile administrativ teritoriale a dreptului de proprietate publica sau privata asupra terenurilor aflate in patrimoniu primeaza interesului sanctionarii faptelor de natura contraventionala care incalca relatiile sociale referitoare la respectarea normelor de disciplina in constructii, justificand o astfel de exceptie de la dispozitiile art. 32, independent de existenta sau nu a unui proces verbal de constatare a contraventiei.
De altfel, simpla utilizare a termenului de "contravenient", in contextul referirii directe a exceptiei reglementate de art. 33 din Lege la dispozitiile art. 32 care stabilesc procedura de urmat in cazul constatarii contraventiei si dispunerii uneia din masurile prevazute de art. 28 alin. 1, a caror nerespectare justifica sesizarea instantei de judecata in vederea desfiintarii constructiilor, nu poate fi interpretata in sensul ca ar impune ca si conditie prealabila emiterii dispozitiei de desfiintarea administrativa a constructiilor provizorii edificate pe domeniul public sau privat al statului sau unitatilor administrativ teritoriale.
Aceasta cu atat mai mult cu cat, asa cum arata chiar recurenta, fiind in prezenta unei contraventii cu caracter continuu, aceasta poate fi constatata si sanctionata in termenul de doi ani de la incetarea faptei, prevazut de art. 31 din Legea 50/1991.
Or, in conditiile in care in speta de fata contractul de inchiriere al recurentei a incetat de drept si, odata cu acesta, validitatea autorizatiei de construire acordata pe durata contractului de inchiriere, imprejurari necontestate de niciuna dintre parti, instanta de fond a retinut intemeiat ca in cauza sunt intrunite conditiile prevazute de art. 33 din Legea 50/1991, actul administrativ contestat fiind emis cu respectarea dispozitiilor legale si in exercitarea atributiilor conferite de lege autoritatii publice locale.
In raport de cele anterior retinute, constatand ca sentinta instantei de fond este legala si temeinica, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, Curtea a respins recursul ca nefondat.