Raspunderea materiala a Primarului. Prescriptia dreptului material la actiune

Prin sentinta nr. 6360 din data de 08 mai 2013, Tribunalul Dolj in dosarul nr.  17799/63/2012, a  respins  exceptia inadmisibilitatii exceptiei de nelegalitate. A respins exceptia de nelegalitate a procesului verbal de constatare nr. 12750/03.06.2010 si a deciziei nr. 17/04.06.2010 emise de Curtea de Conturi - Camera Judeteana de Conturi Dolj. A respins exceptia prescriptiei. A admis actiunea formulata de reclamanta Institutia Primarului Municipiului Bailesti Prin Primar, in contradictoriu cu paratul Y. A obligat  paratul la plata catre reclamanta a sumei de 61557 lei, reprezentand prejudiciu, suma ce va fi actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.
Pentru a se pronunta astfel, Tribunalul a retinut ca exceptia inadmisibilitatii exceptiei de nelegalitate a actelor emise de Curtea de Conturi, este neintemeiata intrucat Decizia emisa de Camera Judeteana de Conturi Dolj in baza procesului-verbal de constatare incheiat de auditorii publici externi in baza Legii nr.94/1992, republicata este un act administrativ ce poate fi atacat atat pe calea unei actiuni directe, dar si pe calea exceptiei de nelegalitate.
In ceea ce priveste exceptia de nelegalitate a procesului verbal si deciziei nr. 17/2010, emise de Camera de Conturi Judeteana Dolj, invocata de parat instanta a constatat ca aceasta este neintemeiata prin raportare la dispozitiile art. I din O.U.G. nr. 136/2006 coroborate cu dispozitiile  Legii nr. 490/2004 si OUG nr. 1/2006.
In ceea ce priveste exceptia prescriptiei dreptului material la actiunea in pretentii formulata de reclamanta invocata de parat, intemeiata pe dispozitiile art. 1 alin.1 din Decretul 167/1958,  avand in vedere ca sumele solicitate provin din perioada martie 2007 - iunie 2008, instanta constata ca aceasta este neintemeiata.
In speta, sunt aplicabile dispozitiile art. 8 alin 1 din Decretul 167/1958 conform carora prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea, ori, reclamanta a cunoscut paguba si persoana responsabila la data comunicarii deciziei de catre Camera de Conturi Judeteana Dolj, respectiv, 04.06.2010.
Prin urmare,  termenul de prescriptie de trei ani pentru formularea actiunii a inceput sa curga la data de 04.06.2010, cursul prescriptiei nefiind implinit la data formularii cererii de chemare in judecata, 12.10.2012.
Cu privire la  fondul cauzei, instanta a retinut ca, in privinta raspunderii civile a primarului,  nici Legea nr. 393/2004 privind statutul alesilor locali si nici Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 nu  reglementeaza conditiile in care aceasta poate fi angajata. 
In aceste conditii, pentru pagubele produse in exercitarea mandatului de primar, acesta raspunde in conditiile prevazute de dreptul comun, respectiv in conditiile prevazute de art. 998 si urmatoarele Cod civil, referitoare la raspunderea civila delictuala, text in vigoare in la data la care se invoca producerea prejudiciului.
In speta, reclamanta a invocat raspunderea civila delictuala, prin indicarea dispozitiilor Noului Cod civil, insa, avand in vedere perioada in  care se invoca producerea prejudiciului (2007 - 2008) au fost avute in vedere dispozitiile referitoare la raspunderea civila delictuala, text in vigoare  la data la care se invoca producerea prejudiciului.
Instanta a constatat ca paratul - avand calitatea de primar  - a dispus acordarea pentru sine a  unor drepturi salariale in afara prevederilor legale, in baza Dispozitiilor  nr. 2/2007, nr. 3/2007 si nr. 4920/2007.
Cu privire la legalitatea acordarii acestor drepturi salariale, instanta a apreciat ca acestea au fost acordate nelegal. Cum drepturile salariale ale persoanelor care ocupa functii de demnitate publica sunt stabilite prin dispozitii legale, nu se puteau acorda  acestor persoane, prin dispozitii emise de primar, sporuri ce depasesc limita prevazuta de lege sau care sunt interzise de lege.
Dispozitiile legale interzic acordarea unor sporuri persoanelor ce ocupa functii de demnitate publica, astfel ca sporul de 75% prevazut de Legea nr. 490/2004 privind stimularea financiara a personalului care gestioneaza fonduri comunitare, acordat primarului prin dispozitia  Primarului  nr.  4920/2007, este nelegal acordat.
 Singurul spor ce poate fi acordat persoanelor ce ocupa functii de demnitate publica, este sporul de dificultate de pana la 50% din indemnizatia corespunzatoare functiei, reglementat de dispozitiile art. III alin. 1 din OUG 136/2006, prin derogare de la dispozitiile ce reglementeaza remunerarea persoanelor care ocupa functii de demnitate publica, alese sau numite, din administratia publica centrala si locala astfel cum prevad dispozitiile art. III alin. 5 din OUG 136/2006. Insa si acest spor a fost acordat nelegal, peste limita stabilita de dispozitiile art.  III alin. 1 din OUG 136/2006.
Prin urmare, sporul de dificultate de care putea beneficia paratul era de maxim 50% din indemnizatia corespunzatoare functiei indiferent ca facea parte numai dintr-o comisie sau din ambele comisii.
Cum paratul a facut parte din ambele comisii sporul de dificultate de care putea beneficia era de pana la 50% din indemnizatia corespunzatoare functiei si nu de 50% pentru participarea la fiecare dintre comisii, respectiv de 100%.
Cu privire la prejudiciul pricinuit prin aceasta fapta, constand in rezultatul vatamator adus patrimoniului unitatii administrativ-teritoriale, instanta a retinut ca fapta paratului a condus la diminuarea patrimoniului municipiului  respectiv a bugetului acestuia cu sumele acordate fara drept.
Caracterul cert si determinat al prejudiciului este incontestabil, paratul necontestand efectuarea platilor, respectiv incasarea acestor sume.
Cu privire la stabilirea legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul produs, instanta a constatat ca aceasta legatura este necontestata de parat. Sumele platite din bugetul unitatii administrativ-teritoriale paratului, atesta ca diminuarea patrimoniului unitatii administrativ-teritoriale a fost determinata de aceste plati.
Cu privire la vinovatie s-a retinut ca paratul avea obligatia de a cunoaste dispozitiile legale referitoare la indemnizatia cuvenita primarului si sporurilor  ce puteau  fi sau nu  acordate iar acest cadru  legal este  unitar si clar.
In consecinta, constatand caracterul nelegal al sumelor primite de parat cu titlu de sporuri, respectiv sporul de dificultate de 50% si sporul de 75%, instanta, in raport de dispozitiile art. art. 55 din Legea nr. 393/ 2004, art. 128 din Legea nr. 215/2001 si art. 998 din C.civil,  a admis actiunea formulata de reclamanta si a obligat paratul la plata catre reclamanta a sumei de 61557 lei, reprezentand prejudiciu produs reclamantei in perioada ianuarie 29007 -  iunie 2008,  suma ce va fi actualizata cu indicele de inflatie la data platii efective.
Impotriva sentintei nr. 6360 din data de 08 mai 2013, pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.17799/63/2012, a declarat recurs paratul, criticand-o ca netemeinica si nelegala.
Analizand recursul, Curtea a constatat fondat motivul de recurs referitor la prescriptia dreptului material la actiune.
Astfel, prin sentinta recurata, admitand actiunea formulata de reclamanta, instanta de fond a obligat paratul la plata sumei de 61557 lei reprezentand prejudiciu creat prin incasarea necuvenita a drepturilor salariale reprezentand spor de dificultate reglementat de OUG 136/2006 si sporul de 75% prevazut de Legea 490/2004.
In raport de dispozitiile art. 128 din Legea 215/2001 si calitatea paratului la data incasarii sporurilor anterior mentionate, instanta de fond a retinut corect ca in cauza sunt incidente dispozitiile art. 998 si urmatoarele din vechiul Cod civil, privind raspunderea delictuala si, in ce priveste prescriptia extinctiva, dispozitiile art. 8 alin. 1 din Decretul 176/1958.
Curtea a constatat insa ca prima instanta a facut o aplicare eronata a dispozitiilor legale raportat la situatia de fapt a cauzei.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 din Decretul 167/1958, "prescriptia dreptului la actiune in repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicita, incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoasca, atat paguba cat si pe cel care raspunde de ea".
In speta, solutionand prin raportare la dispozitiile anterior mentionate exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantei, instanta de fond a apreciat ca termenul de prescriptie curge de la data comunicarii Deciziei Camerei Judetene de Conturi Dolj (04.06.2010) aceasta fiind momentul la care reclamanta a cunoscut paguba si persoana responsabila de producerea ei.
Or, dincolo de faptul ca aprecierea caracterului nelegal al platilor efectuate se face prin raportare la momentul achitarii acestora si dispozitiile legale aplicabile la acest moment, a caror necunoastere nu poate fi invocata, Curtea constata ca in preambulul procesului verbal de constatare ce a stat la baza emiterii Deciziei Camerei Judetene de Conturi Dolj nr. 17/04.06.2010 echipa de audit financiar mentioneaza in mod expres si explicit efectuarea verificarilor asupra aspectelor sesizate de reclamanta in scrisorile nr. 1304/07.07.2008 si 17006/25.01.2010.
In conditiile in care prejudiciul a carui acoperire se solicita prin cererea de chemare in judecata a fost produs in perioada martie 2007 - iunie 2008, iar aceste aspecte erau sesizate de reclamanta organelor de audit financiar inca de la data de 07.07.2008, nu se poate sustine ca aceasta ar fi luat cunoscut paguba si persoana responsabila de producerea ei numai de la data emiterii deciziei nr. 17/2010, iar aceasta cu atat mai mult cu cat, incepand cu luna iulie 2008 calitatea paratului de primar al municipiului a incetat, reclamanta aflandu-se in posesia tuturor documentelor contabile ce atesta plata drepturilor banesti catre acesta.
Ca atare, fata de dispozitiile art. 1 alin. 1 si art. 8 alin. 1 din Decretul 167/1958, Curtea constata ca la data 12.10.2013 cand reclamanta a promovat cererea de chemare in judecata, termenul general de prescriptie se implinise, dreptul sau material la actiune fiind prescris.
Fata de aceasta constatare ce impune modificarea sentintei recurate in sensul respingerii actiunii reclamantei ca fiind prescrise, Curtea a constatat ca nu se mai impune analiza criticilor formulate de recurenta in ce priveste fondul cauzei.
Cat priveste solutia pronuntata de prima instanta asupra exceptiei de nelegalitate a procesului verbal de constatare din data de 30.06.2010 si a Deciziei nr. 17/04.06.2010, Curtea constata ca instanta de fond a apreciat corect ca aceste acte administrative au fost emise in conformitate cu actele normative cu forta juridica superioara, tinand seama de principiul ierarhiei si fortei juridice a actelor normative consacrat de art. 1 alin. 5 din Constitutie si art. 4 alin. 3 din Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, republicata.
Instanta de fond a retinut intemeiat ca sporul de 50% din indemnizatia corespunzatoare functiei prevazut de OUG 136/2006 se acorda pentru implicarea persoanei in activitatea de aplicare a Legii 18/1991 si Legii 10/2001, iar nu in raport de numarul de comisii avand aceste atributii la care participa, dupa cum intemeiat a retinut ca, in raport de dispozitiile art. 57 alin. 5 din Legea 215/2001 si art. 3 alin. 4 din OG 10/2007 paratul nu era indreptatit sa beneficieze de sporul de 75% prevazut de dispozitiile Legii 490/2004, aspectele retinute in actele emise de Camera Judeteana Dolj a Curtii de Conturi fiind conforme dispozitiilor legale mentionate.
In raport de cele anterior expuse, in temeiul art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul formulat si a modificat in parte sentinta recurata, in sensul respingerii cererii de chemare in judecata, fiind mentinute restul dispozitiilor sentintei instantei de fond.