Suspendarea executarii hotararii AGA pana la ramanerea definitiva a hotararii pronuntate in actiunea avand ca obiect constatarea nulitatii hotararii AGA. Conditii de admisibilitate conform art. 133 din Legea nr. 31/1990.

Legiuitorul a consacrat solutia aplicabila procedurii prevazute de art. 133 privind suspendarea executarii hotararii supuse controlul de legalitate regulilor ordonantei presedintiale.
Ca urmare, prin trimiterea facuta " pe cale de ordonanta presedintiala", a stabilit conditiile de admisibilitate a cererii de suspendare a executarii hotararii adunarii generale ca fiind conditiile generale de admitere a unei ordonante presedintiale, inclusiv urgenta si necesitatea de a preveni producerea unei pagube.
Analizarea cererii de suspendare a executarii unei hotarari a adunarii generale pana la solutionarea actiunii in nulitatea hotararii presupune verificarea in concret a prejudiciului suferit de parte prin executarea hotararii, a caracterului iminent si reparabil al prejudiciului, a raportului intre prejudiciul suferit de parte prin executare si prejudiciului suferit de cealalta parte prin intarzierea punerii in executare,  precum si a aparentei dreptului Prin incheierea  nr. 5 din data de 02.04.2014, Tribunalul Gorj - Sectia a II-a Civila a respins  cererea  de suspendare a executarii hotararii adunarii generale extraordinare a actionarilor nr.3/04.03.2014, pe cale de ordonanta presedintiala, formulata de reclamanta Fondul Proprietatea SA in contradictoriu cu parata  SCEOSA.
Pentru a hotari astfel, tribunalul a  retinut urmatoarele:
Potrivit art. 133(1) din Legea nr.31/1990, "odata cu intentarea actiunii in anulare, reclamantul poate cere instantei pe calea ordonantei presedintiale suspendarea executarii hotararii atacate."
Totodata, este necesara indeplinirea unor conditii de fond, respectiv care vizeaza admisibilitatea unei cereri de ordonanta presedintiala, adica urgenta luarii  masurii solicitate, vremelnicia si aparenta dreptului, conditii care trebuie indeplinite in mod cumulativ.
Nu s-a  retinut aspectul invocat de reclamanta, care a aratat ca este suficienta o simpla verificare a aparentei acestui drept prin examinarea sumara a criticilor de nelegalitate  fapt care va conduce la concluzia ca pozitia reclamantei este preferabila din punct de vedere legal in comparatie cu pozitia paratei.
Instanta a apreciat ca daca legiuitorul ar fi intentionat sa nu mai supuna controlului judecatoresc oportunitatea dispunerii asupra suspendarii executarii hotararii atacate, ar fi putut sa prevada de la inceput ca exercitarea actiunii in anulare/nulitate impotriva acesteia suspenda de drept executarea hotararii, fara a mai face trimitere la dispozitiile relative la ordonanta presedintiala.
Or, dispozitiile art.133 din Legea nr.31/1990 fac trimitere la ordonanta presedintiala, iar cu prilejul solutionarii unei astfel de cereri,  presedintele are drept de apreciere asupra necesitatii si oportunitatii luarii masurii provizorii.
Pe calea ordonantei presedintiale nu poate fi solutionat fondul dreptului, instantei de judecata fiindu-i interzis sa prejudece fondul cauzei, insa o examinare sumara a starii de fapt si a dreptului aplicabil este autorizata de lege si chiar indispensabila pentru ca instanta sa poata aprecia care dintre partile litigante are in favoarea sa aparenta unei situatii juridice legale si justifica un interes legitim pentru a o mentine sau a o inlatura, in mod provizoriu.
Caracterul urgentei cererii de ordonanta presedintiala este dat de existenta unei situatii avute in vedere de art.996 din C.pr.civila, respectiv pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, sau inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Reclamanta a motivat cererea de suspendare a hotararii adunarii generale a actionarilor pe cea de a doua situatie, adica prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, aratand ca paguba iminenta consta in posibilitatea ca parata sa efectueze varsamintele actiunilor subscrise in orice moment, in ciuda tuturor motivelor de nelegalitate si de incertitudine care afecteaza operatiunea juridica aprobata.
Aceasta paguba, sustine reclamanta, s-ar datora faptului ca au fost incalcate dispozitiile legale privitoare la dreptul de informare al actionarilor, materializat in continutul convocatorului, dar si in intreaga procedura decizionala care a precedat hotararea, proiectul nefiind bine definit.
Instanta a apreciat insa ca reclamanta nu a indicat sursa si nu a facut dovada concreta a prejudiciului posibil care ar putea aparea, dar nici a faptului ca acesta, odata produs, nu ar mai putea fi reparat, indicand doar la modul general aceste posibilitati si invocand principiul protectiei tertilor de buna-credinta, fata de care o eventuala sentinta de anulare a hotararii contestate, nu ar avea efecte.
Or, urgenta luarii unei masuri presupune sesizarea cumulativa a acestor aspecte, ceea ce nu poate fi retinut; chiar daca varsamintele actiunilor subscrise ar putea fi iminente si potential pagubitoare, nu exista nicio certitudine cu privire la imposibilitatea repararii  acestui prejudiciu.
Pe de alta parte, primul aliniat al art. 132 din Legea nr. 31/1990 consacra obligativitatea hotararilor adunarii generale pentru toti actionarii, indiferent daca au votat contra sau au absentat de la sedinta organului statutar.
 Totusi, acest principiu al fortei obligatorii a hotararii, care ii leaga si pe actionarii care nu au adoptat-o, se aplica numai in masura conformitatii ei cu dispozitiile legale si actul constitutiv. Fiind de natura sa genereze si eventuale abuzuri, este justificat sa existe o cale procedurala prin care sa poata fi inlaturate efectele hotararilor contrare legii si actului constitutiv, legea oferind posibilitatea atacarii in instanta a acelor hotarari.
Pe de alta parte, instanta a retinut ca reclamanta sesizeaza lipsa unei corecte informari in legatura cu obiectul hotararii adunarii generale, contestate in justitie, iar din acest motiv nu a avut posibilitatea sa-si exprime punctul de vedere complet, ceea ce a condus la luarea unei decizii pagubitoare de catre actionarul majoritar.
Cu toate cestea, instanta a apreciat, din analizarea aparentei dreptului, ca reclamanta contesta intr-un mod indirect oportunitatea luarii deciziei contestate, din lipsa completa de informare, ceea ce presupune o analiza aprofundata a parametrilor tehnici si contextuali de la baza deciziei, care excede competentelor instantelor judecatoresti.
Constatand ca prima conditie, in varianta expusa in considerentele anterioare, aceea a urgentei luarii masurii, nu este indeplinita, s-a apreciat ca restul conditiilor prevazute de art.996 din C.pr.civila nu mai este necesar a fi analizate.

Impotriva acestei incheieri a formulat apel reclamantul FPSA, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Apelantul reclamant  a criticat hotararea instantei de fond sub aspectul aprecierilor privind conditia urgentei, aratand ca, din prevederea expresa cuprinsa in  art. 133 din Legea nr. 31/1990, care consacra posibilitatea suspendarii executarii hotararii atacate, decurge o prezumtie de urgenta, care se intemeiaza pe anticiparea legiuitorului avand in vedere materia care face obiectul reglementarii.
A mai aratat ca aparenta dreptului este suficienta pentru a crea  o stare de pericol in cazul reglementat.
In acest sens a invocat doctrina.
A precizat apelantul reclamant ca rationamentul instantei potrivit caruia prezumtia de urgenta ar echivala cu suspendarea de drept a executarii hotararii AGEA este eronat, precum si ca, in situatia in care s-ar aprecia ca nu se instituie o prezumtie de urgenta, conditia urgentei este indeplinita in cauza.
In opinia apelantei reclamante, efectul hotararii nr. 3 din 04.03.2014 ar fi investirea a 2 milioane euro de catre CEO pentru constituirea unei noi societati, creandu-se premisele de construire a unui cablu submarin de interconectare Romania - Turcia, iar pagubele vor fi foarte greu sau chiar imposibil de recuperat.
A argumentat ca anularea ulterioara a hotararii AGEA a CEO nu va conduce automat la obligatia noii societati de a restitui sumele aduse ca aport, restituirea neputandu-se realiza decat in cazurile expres prevazute de Legea nr. 31/1990 prin proceduri speciale, care implica vointa societatii si a celorlalti actionari.
Totodata a argumentat ca, dupa constituirea societatii de proiect HVDCC Romania Turcia, repunerea partilor in situatia anterioara este practic imposibila, dizolvarea putand avea loc doar in cazurile reglementate de Legea nr. 31/1990 si ca suma de 2 milioane euro va fi cheltuita pe alte studii de fezabilitate si rapoarte de oportunitate, probabil inutile, in contextul in care schema si sursa de finantare nu sunt clare, solutia tehnica, structura corporativa si strategia investitionala nu sunt clar definite, iar executantul proiectului nu a fost identificat.
Apelantul reclamant a criticat hotararea si sub aspectul nepronuntarii asupra conditiei aparentei dreptului considerand ca lipsa caracterului urgent nu mai face necesara si analiza celorlalte conditii.
A aratat apelantul reclamant si ca a invocat mai multe motive de nulitate a hotararii AGEA, anume: ingerinta autoritatii tutelare in conducerea CEO - incalcarea art. 4 din OUG nr. 109/2011; incalcarea legislatiei privind ajutorul de stat - lipsa notificarii ajutorului de stat catre Comisia Europeana; cauza ilicita a hotararii atacate; incalcarea principiului separarii activitatii de producere de cea de transport a energiei electrice - art.9 din Directiva 2009/72/CE.
Apelantul reclamant a subliniat ca este gresita aprecierea instantei de fond potrivit careia in mod indirect se contesta oportunitatea deciziei contestate din lipsa de informare, instanta confundand practic motivul de nulitate, lipsa informarii cu continutul informatiilor necesare pentru a se lua o decizie  in cunostinta de cauza.
In opinia apelantei reclamante faptul ca nu exista date legate de costul total al proiectului, implicare din partea partenerului turc, indicii de profitabilitate a proiectului, faptul ca Bulgaria se opune tranzitarii cablului submarin prin zona economica exclusiva a spatiului sau submarin, faptul ca nu exista investitor privat interesat si nici executant al proiectului, schema si sursa de finantare clare, structura corporativa si strategie investitionala pe termen lung clar definite, faptul ca in legislatie sunt o serie de obstacole cu privire la obtinerea finantarii prin atragerea investitorilor privati, iar proiectul nu vizeaza un domeniu de activitate in care CE Oltenia este activa si in care are vreo expertiza, reprezinta argumente pentru indeplinirea conditiei aparentei dreptului in favoarea sa.
La data de 23.05.2013, intimata parata SCEO, a depus intampinare solicitand respingerea apelului ca nefondat.
In cuprinsul intampinarii , intimata parata a aratat ca instanta de fond a apreciat corect cu privire la indeplinirea conditiilor cererii de ordonanta presedintiala, sustinand ca nu exista certitudine cu privire la imposibilitatea repararii prejudiciului, chiar daca varsamintele ar fi efectuate  si ca dreptul la informare a fost respectat.
S-au depus la dosar practica judiciara si doctrina in materie.
Analizand apelul prin prisma motivelor invocate si a dispozitiilor legale aplicabile in cauza, Curtea constata ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Art. 133 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 reglementeaza posibilitatea intentarii, o data cu actiunea in anulare a hotararii adunarii generale, a cererii de suspendare a executarii hotararii atacate, pe calea ordonantei presedintiale.
Legiuitorul a consacrat solutia aplicabila procedurii prevazute de art. 133 privind suspendarea executarii hotararii supuse controlul de legalitate regulilor ordonantei presedintiale.
Ca urmare, prin trimiterea facuta " pe cale de ordonanta presedintiala", a stabilit conditiile de admisibilitate a cererii de suspendare a executarii hotararii adunarii generale ca fiind conditiile generale de admitere a unei ordonante presedintiale, inclusiv urgenta si necesitatea de a preveni producerea unei pagube.
Sustinerea apelantului reclamant, preluata dintr-o parte a doctrinei si practicii in materie,  in sensul ca  pentru admisibilitatea cererii de suspendare a executarii unei hotarari a adunarii generale nu se mai impune a fi verificate conditiile generale ale ordonantei presedintiale si trebuie dovedita doar intentarea actiunii in anulare, nu poate fi retinuta.
Prevederea legala care acorda posibilitatea partii de a suspenda provizoriu executarea unei hotarari a adunarii generale a asociatilor/actionarilor unei societati, chiar in contextul in care ar putea fi interpretata ca o prezumtie a legiuitorului privind urgenta si paguba, ar reprezenta o prezumtie legala relativa care nu poate dispensa instanta de verificarea conditiilor generale ale ordonantei presedintiale prin verificarea faptelor pe care se sprijina prezumtia.
Faptul ca prezumtia legala scuteste de orice proba pe acela in favoarea caruia este facuta nu inseamna ca beneficiarul prezumtiei legale nu trebuie sa dovedeasca faptele vecine si conexe pe care se sprijina prezumtia.
In consecinta, analizarea cererii de suspendare a executarii unei hotarari a adunarii generale pana la solutionarea actiunii in nulitatea hotararii presupune verificarea in concret a prejudiciului suferit de parte prin executarea hotararii, a caracterului iminent si reparabil al prejudiciului,  a raportului intre prejudiciul suferit de parte prin executare si prejudiciului suferit de cealalta parte prin intarzierea punerii in executare,  precum si a aparentei dreptului.
Apelantul reclamant a invocat  in argumentarea urgentei  ca in situatia anularii ulterioare a hotararii AGEA a CEO noua societate, constituita prin aportul CEO in suma de 2 milioane euro, nu va restitui sumele aduse ca aport, restituirea neputandu-se realiza decat in cazurile expres prevazute de Legea nr. 31/1990 prin proceduri speciale care implica vointa societatii si a celorlalti actionari.
Totodata a invocat  ca, dupa constituirea societatii de proiect HVDCC Romania Turcia, repunerea partilor in situatia anterioara este practic imposibila, dizolvarea putand avea loc doar in cazurile reglementate de Legea nr. 31/1990 si ca suma de 2 milioane euro va fi cheltuita pe alte studii de fezabilitate si rapoarte de oportunitate, probabil inutile in contextul in care schema si sursa de finantare nu sunt clare, solutia tehnica, structura corporativa si strategia investitionala nu sunt clar definite, iar executantul proiectului nu a fost identificat.
Aspectele invocate nu conduc la ideea unui prejudiciu iminent al apelantului reclamant, prejudiciul iminent semnificand o imprejurare care nu s-a produs, dar este sigur ca se va produce.
Acestea  constituie mai degraba simple presupuneri, in contextul in care argumentarea se bazeaza pe ipoteze, fiind posibil in egala masura si un rationament ipotetic contrar potrivit caruia noua societate ar fi profitabila, iar suma de 2 milioane euro ar fi investita intr-un proiect viabil.
De altfel, chiar apelanta reclamanta sustine ca prejudiciul este unul eventual si  reparabil, insa in formele expres prevazute de lege.
Cat priveste aparenta dreptului, Curtea apreciaza ca aceasta este in favoarea  intimatei parate care la adoptarea hotararii a avut in vedere protocoale, memorandum de intelegere, declaratie comuna, document comun de pozitie, studiu de oportunitate si studiu de fezabilitate realizat de CPSAB, in timp ce apelantul reclamant isi intemeiaza solicitarea pe simple ipoteze, asa cum am aratat.
Faptul ca studiul de fezabilitate s-a bazat pe date neactualizate nu poate conduce la concluzia aparentei dreptului in favoarea apelantului reclamant, intrucat studiul de fezabilitate a fost realizat de persoane de specialitate, calificate in domeniul analizat, pe cand presupunerile apelantului reclamant apartin unor persoane fara expertiza in domeniu, asa cum se recunoaste in cuprinsul apelului si in cuprinsul cererii de chemare in judecata.
Motivele invocate, chiar daca reprezinta motive de nulitate absoluta, vor fi analizate in cadrul procesului de fond, neputand fi analizate in procedura ordonantei presedintiale, in acest cadru fiind posibila doar o analiza sumara a aparentei dreptului.
Pentru considerentele expuse, avand in vedere ca se impune indeplinirea cumulativa a conditiilor generale de admitere a ordonantei presedintiale, iar, in speta, doar conditia masurii vremelnice este indeplinita ( se solicita suspendarea pana la ramanerea definitiva a hotararii pronuntate in actiunea avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a hotararii AGEA nr.3 din 04.03.2014), nu si conditiile privind urgenta si aparenta dreptului, Curtea a constatat ca solutia instantei de fond de respingere a cererii de suspendare a executarii hotararii AGEA nr. 3/04.03.2014 este corecta.
In consecinta, motivele de apel ce vizeaza intrunirea conditiilor urgentei si aparentei dreptului sunt neintemeiate.
Neintemeiate sunt si motivele care se refera la nepronuntarea instantei asupra conditiilor aparentei dreptului, deoarece prima instanta a relevat ca nu a analizat aceasta conditie pentru ca nu e indeplinita conditia urgentei si conditiile prevazute de art.996 din Cod procedura civila trebuie indeplinite cumulativ.
In temeiul art. 480 Cod procedura civila 2013, Curtea a respins apelul ca nefondat.