Codul muncii comentat 2019 Avocat Marius-Catalin Predut
InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Curtea de Apel Timisoara

Minor. Incredintare spre crestere si educare. Reincredintare. Conditii.

(Decizie nr. 254 din data de 31.01.2006 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara)

Domeniu Minori | Dosare Curtea de Apel Timisoara | Jurisprudenta Curtea de Apel Timisoara

Minor. Incredintare spre crestere si educare. Reincredintare. Conditii.
      
      
      
      
      Codul familiei - art. 44
      Legea nr. 272/2004 - art. 5, 16, 30 alin. 2, 31, 32
     
     La incredintarea copilului spre crestere si educare, de la un parinte la celalalt, raportat la dispozitiile art. 44 C. fam. trebuie sa se tina seama de interesul major al acestuia, care se determina prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt varsta copilului, conduita fiecarui parinte, situatia lor materiala, posibilitatile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil.
     Aceste imprejurari, fara a fi determinante prin ele insele, sunt lasate la aprecierea instantei pentru a conchide, in raport de ansamblul criteriilor respective morale si materiale, care dintre parinti poate oferi conditii mai bune pentru cresterea si educarea copilului, tinandu-se seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
     De altfel si dispozitiile Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului prevad ca toate masurile luate trebuie sa se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
     
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila -
      complet specializat de familie si minori,
       decizia nr. 254 din 31 ianuarie 2006
     
     Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Timisoara sub nr. 16461/2004, reclamanta S.T.E. a chemat in judecata pe paratul B.V. solicitand instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna incredintarea minorului M.-A., nascut la data de 09.10.2000, spre crestere si educare reclamantei.
     Prin sentinta civila nr. 5621 pronuntata de instanta de fond s-a respins actiunea civila formulata de reclamanta impotriva paratului.
     Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond din actele si lucrarile dosarului a retinut ca minorul, a carui incredintare se solicita, s-a nascut din convietuirea partilor, in timpul casatoriei acestora, la data de 09.10.2000.
     Prin sentinta civila nr. 23004 din 11 decembrie 2002, Judecatoria Timisoara a statuat in sensul desfacerii casatoriei dintre parti din vina exclusiva a reclamantei, dispunand incredintarea minorului spre crestere si educare paratului.
     Privitor la dispozitia de incredintare a minorului catre parat, in considerentele sentintei civile nr. 23004 din 11 decembrie 2002, s-a retinut ca paratul detinea conditii materiale si prezenta garantiile morale pentru cresterea copilului. Totodata, masura incredintarii minorului a fost fundamentata pe imprejurarea ca reclamanta a parasit domiciliul conjugal, lasand copilul in grija tatalui.
     Potrivit art. 44 din C. fam., in cazul schimbarii imprejurarilor, la cererea unuia dintre parinti sau a copilului, daca acesta a implinit varsta de 14 ani, a autoritatii tutelare sau a vreunei institutii de ocrotire, instanta de judecata va putea modifica masurile privitoare la drepturile si obligatiile personale sau patrimoniale dintre parintii divortati si copii.
     Analizand probatoriul administrat in cauza din perspectiva acestor dispozitii legale, s-a retinut ca raportat la momentul pronuntarii sentintei civile nr. 23004/11.12.2002, conditiile materiale pe care paratul le poate oferi minorului nu au suferit modificari de natura sa justifice reincredintarea acestuia catre reclamanta.
     Impotriva acestei hotarari a declarat apel reclamanta criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, solicitand admiterea apelului, modificarea sentintei apelate urmare a reexaminarii probelor administrate, admiterea actiunii reclamantei in sensul incredintarii minorului la mama spre crestere si educare.
     Prin decizia civila nr. 626 din 21 octombrie 2005, pronuntata de Tribunalul Timis a fost respins apelul declarat de reclamanta.
     Impotriva acestei decizii a declarat recurs in termenul legal reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
     In motivarea recursului s-a sustinut ca desi in cauza s-au administrat probe cu acte scrise si probe testimoniale, prin care rezulta ca situatia materiala si sociala a reclamantei s-a schimbat cu mult in bine, avand posibilitati mult mai bune de crestere si educare a minorului fata de veniturile paratului, instanta a respins apelul cu motivarea ca conditiile materiale ale paratului nu au suferit modificari esentiale, a interpretat in mod gresit declaratiile martorilor si de asemenea a dat un alt sens concluziilor anchetei efectuate in cauza.
     Reclamanta recurenta a aratat ca in speta s-a facut dovada prin probatoriul administrat in cauza (declaratii martori si inscrisuri), schimbarii conditiilor avute in vedere de instanta cu ocazia incredintarii minorului la tata ca in prezent mama ofera conditii superioare pentru ingrijirea si educarea copilului, impunandu-se astfel reincredintarea acestuia la reclamanta.
     In drept s-au invocat dispozitiile art. 304 pct. 8 - 10 C. pr. civ.
     Examinand decizia civila recurata prin prisma motivelor de fapt si de drept invocate (cu exceptia motivului prevazut de art. 304 pct. 10 - abrogat prin Legea 219/2005), cu aplicarea dispozitiilor art. 299 si urmatoarele C. pr. civ. raportat la art. 312 C. pr. civ., Curtea a constatat ca recursul este fondat.
     La incredintarea copilului spre crestere si educare, de la un parinte la celalalt, raportat la dispozitiile art. 44 C. fam. trebuie sa se tina seama de interesul major al acestuia, care se determina prin examinarea tuturor criteriilor de apreciere, cum sunt varsta copilului, conduita fiecarui parinte, situatia lor materiala, posibilitatile lor concrete de a se ocupa efectiv de copil.
     Aceste imprejurari, fara a fi determinante prin ele insele, sunt lasate la aprecierea instantei pentru a conchide, in raport de ansamblul criteriilor respective morale si materiale, care dintre parinti poate oferi conditii mai bune pentru cresterea si educarea copilului, tinandu-se seama cu prioritate de interesul superior al acestuia.
     Din probatoriul administrat in cauza, rezulta cu certitudine ca reclamanta poate oferi minorului conditii mai bune pentru cresterea acestuia.
     Astfel, din actele depuse de catre aceasta si din declaratiile martorilor audiati in prima instanta rezulta ca reclamanta are o situatie materiala foarte buna, recurenta este legal incadrata in munca in Spania, are un apartament in proprietatea sa si a sotului ei si totodata conditii locative foarte bune asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar, in traducere legalizata.
     Mai mult, reprezentanta paratului intimat cu ocazia dezvoltarii orale a concluziilor cu privire la recursul reclamantei a aratat ca nu contesta acest aspect, respectiv ca  mama are conditii mai bune decat tatal parat.
     In cauza s-a efectuat o ancheta sociala la domiciliul paratului, din care rezulta ca locuinta este proprietatea mamei acestuia si a matusii paterne, dar avand in vedere cele constate pe teren, precum si tinand cont ca nu se cunosc conditiile oferite de mama, serviciul Autoritatii Tutelare Timisoara a lasat la aprecierea instantei reincredintarea minorului.
     Din depozitiile martorilor audiati in prima instanta reiese ca pe perioada convietuirii partilor, ambii parinti s-au ocupat de acesta, ca reclamanta a tinut permanent legatura cu minorul si ca intre mama si copil este o relatie afectiva foarte puternica.
     Raportat la varsta minorului se apreciaza ca acesta are nevoie de ingrijirea si prezenta mamei sale, prezenta absolut necesara ca factor psihologic pentru o buna dezvoltare intelectuala, morala si fizica a copilului.
     Atat prima instanta, cat si cea de apel au reprosat reclamantei faptul ca aceasta a parasit domiciliul conjugal lasand pe minor in grija tatalui.
     In recurs, reclamanta a depus la dosar certificatul medico-legal nr. 617 eliberat la 26.04.2002 din care rezulta ca aceasta a fost lovita si prin urmare parasirea locuintei era justificata.
     In concluzie, analizand materialul probator se constata ca reclamanta are conditii net superioare fata de cele ale paratului, ca minorul este atasat de aceasta, conditiile locative oferite acestuia sunt optime pentru cresterea lui, ca interesul copilului este de a avea alaturi prezenta mamei pentru o dezvoltare intelectuala si fizica sanatoasa.
     Totodata, a rezultat schimbarea imprejurarilor care au determinat incredintarea minorului la tata, respectiv la data luarii masurii instanta a retinut ca mama nu are conditii materiale pentru ingrijirea si cresterea copilului de care se ocupa tatal, bunica paterna si matusa paterna, iar in prezent asa cum reiese din proba testimoniala, matusa paratului este grav bolnava, necesitand ingrijiri medicale, bunica paterna ocupandu-se atat de aceasta cat si de minor, iar paratul este incadrat ca taximetrist motiv pentru care are nevoie de ajutorul mamei sale la ingrijirea copilului.
     Raportat la cele retinute mai sus, atat prima instanta cat si cea de apel au retinut gresit starea de fapt si in consecinta au aplicat eronat dispozitiile art. 44 C. fam.
     De asemenea, au ignorat dispozitiile art. 5, 16, 30 alin. 2, 31, 32 din Legea nr. 272/2004 potrivit carora copilul are dreptul sa fie crescut in conditii care sa permita dezvoltarea sa fizica si morala si toate masurile luate privind copiii trebuie sa se subordoneze cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
     Pentru aceste considerente, Curtea, in temeiul prevazut de art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 C. pr. civ. a admis recursul declarat de reclamanta impotriva deciziei civile 626 din 21 octombrie 2005 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 8278/2005, a modificat in tot decizia civila recurata in sensul ca a admis apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei civile 5621 din 26 mai 2005, pronuntata de Judecatoria Timisoara in dosar nr. 16461/2004 si a schimbat in tot sentinta civila apelata in sensul ca a admis actiunea formulata de reclamanta impotriva paratului si a reincredintat reclamantei spre crestere si educare pe minorul B.M.-A., nascut la 09.10.2000.
      
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Minori

Majorare pensie de intretinere. Venituri obtinute in strainatate - Sentinta civila nr. 159 din data de 21.02.2018
Stabilire program vizitare minor - Hotarare nr. 508 din data de 23.06.2017
Situatia legala a copilului. Stabilirea numelui copilului din casatorie, ai carui parinti nu au un nume de familie comun. - Decizie nr. speta 3 din data de 08.01.2008
Reducere contributie de intretinere minor stabilita prin conventie notariala - Decizie nr. 535 din data de 16.05.2016
Incetare masura de plasament - Sentinta civila nr. 41 din data de 07.03.2014
Exercitarea drepturilor parintesti. Stabilirea domiciliului minorului. Obligatia de plata a pensiei de intretinere - Decizie nr. 149 din data de 21.05.2012
Minori - Decizie nr. 193 din data de 22.03.2011
Situatia juridica minor - Decizie nr. 321 din data de 27.09.2010
Contributie de intretinere. Motiv de ordine publica. - Decizie nr. 122 din data de 18.02.2010
Minori - Decizie nr. 718 din data de 12.11.2009
Minori - Decizie nr. 41 din data de 15.02.2010
Minori - Decizie nr. 301 din data de 02.04.2009
Art.103 Cp.Revocarea masurii educative a libertatii supravegheate.Inadmisibilitatea cererii in situatia in care minorul a devenit major. - Decizie nr. 5 din data de 19.01.2009
Pensie intretinere - Sentinta civila nr. 1348 din data de 15.12.2010
Reincredintare minor - Sentinta civila nr. 1201 din data de 12.11.2010
Incredintare minor - Sentinta civila nr. 1245 din data de 08.12.2010
Inregistrare tardiva a nasterii - Sentinta civila nr. 624 din data de 05.08.2010
Pensie intretinere/Majorare pensie - Sentinta civila nr. 317 din data de 05.05.2010
Reincredintare minor - Sentinta civila nr. 174 din data de 24.03.2010
Stabilire pensie intretinere minori - incredintare minori - Sentinta civila nr. 172 din data de 18.03.2010