Pedepsele. Pedeapsa accesorie (art. 64 C.pen.). Individualizare. Obligativitatea pentru instante a jurisprudentei C.E.D.O. si a I.C.C.J.

Drept penal. Partea Generala. Pedepsele. Pedeapsa accesorie (art. 64 C.pen.). Individualizare. Obligativitatea pentru instante a jurisprudentei C.E.D.O. si a I.C.C.J.
C.pen., art. 64 lit. a), b), c), art. 71 alin. (2) si (3), art. 72, art. 52
Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, art. 8
Jurisprudenta C.E.D.O.,
Hotararea din 28 septembrie 2004 in cauza Sabou si Pircalab impotriva Romaniei1
Jurisprudenta I.C.C.J., Decizia nr. 74 din 5 noiembrie 2007
      
      Dispozitiile art. 71 alin. (2) C.pen., conform carora condamnarea la pedeapsa inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) - c) C.pen., trebuie aplicate in concordanta cu dispozitiile art. 52 C.pen., privind pedeapsa si scopul acesteia, precum si a dispozitiilor art. 72 C.pen., referitoare la criteriile de individualizare a pedepselor, astfel incat instantele sa inlature caracterul automat si absolut al aplicarii pedepsei accesorii, exercitand controlul judecatoresc asupra necesitatii si pertinentei aplicarii acestei categorii de pedeapsa, raportat la interesul prezervarii ordinii publice si la tipul infractiunilor retinute in sarcina inculpatilor. Pentru neaplicarea automata si absoluta, fara control judecatoresc asupra componentelor pedepsei accesorii prevazute de art. 64 lit. a) - c) C.pen. s-a pronuntat C.E.D.O. in cauza Sabou si Pircalab impotriva Romaniei, respectiv I.C.C.J., in recurs in interesul legii, prin decizia nr. 74 din 5 noiembrie 2007, jurisprudenta obligatorie pentru instantele nationale. 
      
      Curtea de Apel Timisoara, Sectia penala, decizia penala nr. 346/R din 27 martie 2008
      
      Prin sentinta penala nr. 237 din 06.07.2007, pronuntata de  Judecatoria Lugoj, in dosarul nr. 769/252/2007 au fost respinse cererile de schimbare a incadrarii juridice a faptelor, formulate de inculpatii L.I. si L.P.A., din infractiunile prevazute de art. 211 alin. (2), lit. b), alin.  (21) lit. a), b) C.pen., art. 194 alin. (1) C.pen. si art. 189 alin. (2) C.pen., in infractiunile prevazute de art. 194 alin. (1) si art. 189 alin. (2) C.pen., cu inlaturarea art. 211 C.pen.
      Au fost respinse cererile de schimbare a incadrarii juridice a faptelor, formulate de partile vatamate E.R. , E.G. si H.Z., din infractiunile prevazute de art. 194 alin. (1) C.pen. in infractiunile prevazute de art. 189 alin. (2) C.pen.
      Pentru savarsirea a trei infractiuni de talharie prevazute de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. 2/1 lit. a), b) C.pen., cu aplicarea art. 74 si art. 76 lit. b) C.pen., in dauna partilor vatamate E.G., E.R. si H.Z., a fost condamnat inculpatul L.P.A., la trei pedepse de cate  4 (patru) ani inchisoare.
      Pentru savarsirea a trei infractiuni de santaj prevazute de art. 194 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 74 si art. 76 lit. e) C.pen., in dauna partilor vatamate E.G., E.R. si H.Z.,  a fost condamnat  acelasi inculpat la trei pedepse de cate 2 (doua) luni inchisoare.
      Pentru savarsirea a patru infractiuni de lipsire de libertate in mod ilegal prevazute de art. 189 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 74 si art. 76 lit. b) C.pen., in dauna partilor vatamate E.G., E.R., I.P.S. si H.Z., a fost condamnat  acelasi inculpat la patru pedepse de cate  4 (patru) ani inchisoare.
      In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. b) C.pen. inculpatul executa pedeapsa cea mai grea aceea de 4  (patru) ani inchisoare.
      Pentru savarsirea a trei infractiuni de talharie prevazute de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. a), b) C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., in dauna partilor vatamate E.G., E.R. si H.Z., a fost condamnat inculpatul  L.I., la trei pedepse de cate 7( sapte) ani inchisoare.
      Pentru savarsirea a trei infractiuni de santaj prevazute de art. 194 alin. (1) C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., in dauna partilor vatamate E.G., E.R. si H.Z., a fost condamnat acelasi inculpat la trei pedepse de cate 6 (sase) luni inchisoare.
      Pentru savarsirea a patru infractiuni de lipsire de libertate in mod ilegal prevazute de art. 189 alin. (2) C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C.pen., in dauna partilor vatamate E.G., E.R., I.P.R. si H.Z., a fost condamnat  acelasi inculpat la patru pedepse de cate  7 (sapte) ani inchisoare.
      In baza art. 33 lit. a) si art. 34 lit. b) C.pen. inculpatul  va executa  pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 (sapte) ani inchisoare.
      In baza art. 61 C.pen.  a fost revocata  liberarea conditionata a inculpatului dispusa in privinta pedepsei de 4 (patru) ani si 6 (sase luni inchisoare aplicata  prin sentinta penala nr. 1988/26.10.2006 a Judecatoriei Baia Mare si contopeste restul de pedeapsa de 565 zile inchisoare neexecutat, cu pedeapsa de 7 (sapte) ani inchisoare aplicata prin prezenta sentinta. Inculpatul  va executa  in final o pedeapsa de 7(sapte )ani inchisoare.
      S-a dedus din pedepsele aplicare celor doi inculpati timpul retinerii si arestarii preventive incepand cu data de 12.03.2007 si pana la zi si  a fost mentinuta starea de arest a inculpatilor. S-a aplicat inculpatilor pedeapsa accesorie a interzicerii exercitiului drepturilor prevazute de art. 64 lit. a), c) C.pen., in conditiile si pe durata stabilita de art. 71 C.pen.
      Prin decizia penala nr.416/A din 14 decembrie 2007 pronuntata de Tribunalul Timis in dosar nr. 769/252/2007, in baza art.  379 pct. 2 lit. a) C.proc.pen.  s-a admis  apelul declarat de inculpatii L.I.  si L.P.A.  impotriva sentintei penale nr. 237 din 06.07.2007, pronuntata de  Judecatoria Lugoj, in dosarul nr. 769/252/2007; s-a desfiintat hotararea atacata in latura civila a cauzei si rejudecand:
       In baza art. 14, 346 C.proc.pen. a inlaturat obligarea inculpatilor la plata daunelor morale in suma de  2000 lei catre partea  civila  H.Z., acordate de prima instanta.
      A mentinut in rest dispozitiile hotararii atacate .
      Impotriva acestei decizii penale au declarat recurs inculpatii L.P.A. si L.I., solicitand admiterea recursului cu consecinta casarii atat a sentintei Judecatoriei, cat si a deciziei Tribunalului, fie cu trimitere spre rejudecare, fie cu retinerea cauzei spre rejudecare si reindividualizarea mai putin severa a pedepsei aplicate.
      In motivare, s-a aratat ca in fata instantei de apel ambii inculpati au fost asistati  de acelasi avocat din oficiu, ca in faza urmaririi penale declaratiile partilor vatamate au fost consemnate personal de procuror si, in fine, ca pedepsele aplicate sunt mult prea severe in raport cu gravitatea infractiunilor pentru care  sunt cercetati si prejudiciul cauzat partilor vatamate.
      Ambii inculpati au fost audiati, in recurs, in fata Curtii de Apel, asigurandu-li-se exercitarea dreptului la aparare si asistenta juridica din oficiu.
      Examinand recursurile  inculpatilor, prin prisma motivelor invocate, dar si a celor din oficiu, conform dispozitiilor art. 3856 alin. (2) C.proc.pen., Curtea de Apel constata ca acestea sunt fondate, insa, nu pentru motivele indicate de inculpati ci pentru considerentele ce se vor arata in continuare.
      Astfel, atat Judecatoria, cat si Tribunalul, au considerat ca, pe langa pedeapsa principala a  inchisorii este aplicabila, in mod automat, si pedeapsa accesorie a interzicerii fata de ambii inculpati a drepturilor  prevazute de art. 64 lit. a) - c) C. pen. si anume a dreptului de a alege si de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice [lit. a)] a dreptului de a ocupa o functie  implicand exercitiul autoritatii de stat [lit. b)], respectiv, a dreptului de a ocupa o functie sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de natura acelei de care  s-a folosit condamnatul pentru savarsirea infractiunii [(lit. c)].
      Procedand astfel, ambele instante au individualizat gresit pedeapsa accesorie, ceea ce constituie motivul de casare prevazute de art. 3859 alin. (1) pct. 14 C.proc.pen.
      Curtea, releva ca dispozitiile art. 71 alin. (2) C.pen., conform carora condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a) - c) C.pen., nu au fost aplicate in concordanta cu dispozitiile  art. 52 C.pen., privind pedeapsa si scopul ei, precum si de art. 72 C.pen. referitoare la criteriile  de individualizare a pedepselor, astfel incat instantele sa inlature caracterul automat si absolut al aplicarii acestei pedepse, exercitand controlul judecatoresc asupra necesitatii si pertinentei aplicarii acestei categorii de pedeapsa, raportat la interesul prezervarii ordinii publice si la tipul infractiunilor retinute pe seama inculpatilor.
      In acest sens s-a pronuntat Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin decizia nr. 74/05.11.2007, data in recurs in interesul legii, statuandu-se ca pedeapsa accesorie prevazute de art. 64 lit. a) teza I - c) C.pen., nu se aplica automat, ci in functie de  criteriile de individualizare impuse de art. 71 alin. (3) C.pen.
      Decizia pronuntata in interesul legii este obligatorie in privinta aplicarii unitare  de catre instantele judecatoresti a dispozitiilor art. 71 alin. (2) si (3) C.pen. cu referire la pedeapsa accesorie prevazuta de art. 64 lit. a) teza I - c) C.pen. in toate situatiile in care se pronunta condamnarea la pedeapsa detentiunii pe viata sau a inchisorii.
      Pentru neaplicarea automata si absoluta a pedepsei accesorii privind interzicerea  unor drepturi in absenta oricarui control exercitat de instantele judecatoresti si fara a lua in considerare tipul infractiunii, s-a pronuntat, totodata, Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Sabou si Parcalab impotriva Romaniei ( Hotararea din 28 septembrie 2004 publicata in Monitorul Oficial nr. 484/08.06.2005). Astfel, instanta comunitara a statuat ca aplicarea pedepsei accesorii in conditiile  mai sus expuse, nu indeplineste cerintele art. 8 din Conventia  Europeana asupra drepturilor  si libertatilor fundamentale ale omului, indeosebi sub aspectul constatarii de catre  instantele judecatoresti, in mod nemijlocit, a caracterului necesar  a acestei pedepse, raportat la obiectivele prevazute de art. 8 pct. 2 din Conventie.
      Prin urmare, aplicarea  automata si in afara oricarui control judecatoresc, a pedepsei accesorii prevazute de art. 64 lit. a) teza I - c) C.pen., constituie o ingerinta care incalca dreptul la respectarea vietii private.
      In cauza prezenta, nici Judecatoria, nici Tribunalul nu au procedat la individualizarea pedepsei accesorii, ceea ce rezulta din absenta oricaror trimiteri, in hotararile acestor instante, la considerente de fapt si de drept pentru care au ajuns la concluzia ca se impune condamnarea  inculpatilor  la aceasta pedeapsa.
      Prin consecinta, Curtea de Apel va casa ambele hotarari, sub acest aspect, procedand la retinerea spre rejudecare a cauzei penale cu privire la latura penala, iar in cadrul acesteia numai referitor la individualizarea pedepsei accesorii, conform dispozitiilor art. 38517 C.proc.pen.
      Curtea releva, in primul rand, ca in conformitate cu principiul legalitatii pedepsei, instituit de art. 2 C.pen., pedepsa accesorie, constand in interzicerea unor drepturi, este prevazuta de legea  penala prin art. 64 C.pen.
      In al doilea rand, Curtea constata ca recurgerea instantei  la aceasta categorie de pedeapsa este subordonata exigentei legale a constatarii de catre instanta judecatoreasca, atat a necesitatii aplicarii sale, cat si unor criterii de individualizare instituite, de asemenea, de legea penala, si anume dispozitiile art. 71 alin. (3) C.pen., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 74/05.11.2007, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru unificarea practicii judiciare nationale in aceasta materie.
      Sub aspectul necesitatii aplicarii pedepsei accesorii, Curtea de Apel constata ca in raport de tipul infractiunilor  pentru care au fost condamnati inculpatii, infractiuni ce au adus grave atingeri dreptului la protectia bunurilor , a integritatii corporale sau a sanatatii, a libertatii de a dispune asupra bunurilor proprii si a libertatii de miscare, fata de persoanele vatamate, ceea ce constituie continutul infractiunilor de talharie in forma agravata ( art. 211 alin. (2) lit. b) si alin. (2) lit. a) b) C.pen., de santaj ( art. 194 C.pen.) si de lipsire de libertate in mod ilegal, forma agravata ( art. 189 alin. (2) C.pen.), o astfel de pedeapsa se impune pentru a asigura  pe deplin scopul general al pedepsei penale, prevazut de art. 52 alin. (1) C.pen. In realizarea acestui scop, orice pedeapsa trebuie sa contina, cumulativ, un element coercitiv, un altul reeducativ si, in final, un element  preventiv. Curtea  statueaza ca numai  prin condamnarea inculpatilor la pedeapsa inchisorii raportat la gravitatea si multitudinea faptelor si actelor  infractionale in stare de recidiva a unuia dintre ei, la imperativul ocrotirii pe viitor a unor relatii sociale referitoare la exercitiul unor functii de demnitate publica sau in legatura cu functia publica in stat, nu este suficienta. Inculpatii, in conditiile in care  vor fi condamnati definitiv, trebuie decazuti din  dreptul de acces la astfel de demnitati publice, limitat pe durata executarii pedepsei inchisorii sau pana la momentul in care legea o considera executata.
      Curtea de Apel concluzioneaza, asadar, ca aplicarea pedepsei accesorii in sarcina ambilor  inculpati are caracter necesar.
      Relativ la individualizarea pedepsei accesorii, Curtea  constata ca procesul de alegere si nominalizare a pedepsei accesorii impune cercetarea criteriilor legale in raport de care instanta de judecata va efectua o astfel de individualizare. Aceste criterii sunt prevazute de art. 71 alin. (3) C.pen., cu titlu general, si se refera la natura si gravitatea infractiunilor savarsite, imprejurarile cauzei, persoana infractorului.
      Criteriile enuntate sunt supuse controlului instantei de judecata, dar in considerarea urmatoarelor limite: interzicerea  dreptului de a fi ales in autoritatile publice sau in functii elective publice [(art. 64 lit. a), teza a II-a, C.pen.)] intervine de drept, conform dispozitiilor art. 71 alin. (2) C.pen., ceea ce inseamna ca aceasta componenta a pedepsei accesorii se aplica automat, prin vointa legiuitorului si fara control judecatoresc, ori de cate ori pedeapsa principala aplicata este detentia pe viata sau inchisoarea; interzicerea celorlalte drepturi prevazute de art. 64 lit. a), teza I, lit. b) - c) C.pen., este supusa, in toate cazurile controlului exercitat  de instanta de judecata, fiind exclus automatismul legii penale.
      Evaluand criteriile de individualizare a acestor din urma componente ale pedepsei accesorii, deci si interzicerea dreptului de a alege [ art. 64 lit. a), teza I , C.pen.], a dreptului de a ocupa o functie implicand exercitiul autoritatii de stat [art. 64 lit. b) C.pen.] si a dreptului de a  ocupa o functie, de a exercita o profesie sau de a desfasura  o activitate  de natura aceleia de care s-a folosit  condamnatul pentru savarsirea infractiunii [art. 64 lit. c) C.pen.], Curtea de Apel statueaza ca in raport de aceste criterii, precum si de tipul infractiunilor savarsite  de catre inculpati, interzicerea acestor drepturi nu se impune.
      Astfel, relativ la interzicerea  dreptului de a alege, deci a dreptului electoral de a participa la procesul de alegere a organelor democratice ale statului, prin exercitarea  dreptului de vot, Curtea statueaza ca severitatea  unei astfel de interdictii, semnificand anularea, chiar limitata, a unui drept constitutional nu este justificata si nu  se afla in legatura directa cu tipul infractiunilor retinute in cauza.
      Tot astfel, interzicerea  dreptului de a ocupa o functie implicand exercitiul  autoritatii de stat, apare de prisos a fi impusa, deci nejustificata, in conditiile in care  pe durata executarii pedepsei inchisorii, ocuparea unei atari functii  nu se poate realiza in mod obiectiv, inculpatii aflandu-se in detentie, in regim  penitenciar caracterizat prin izolarea  persoanei detinute de posibilitatea  de a  ocupa o astfel de  functie, iar ulterior, pe durata unei eventuale liberari conditionate sau a gratierii de pedeapsa, condamnatul se afla in stare de  incompatibilitate cu functia  de exercitare  a autoritatii de stat.
      In fine, interzicerea  dreptului de a ocupa o functie  sau de a exercita o profesie ori de a desfasura o activitate de  natura  aceleia de care s-a folosit inculpatul pentru savarsirea infractiunii este exclusa pe considerentul  absentei oricarei conexiuni, avand semnificatie penala, intre activitatile infractionale ale inculpatilor si o anumita functie, profesie sau activitate care sa le fi facilitat acestora savarsirea infractiunilor pentru care au fost condamnati.
      In concluzie, Curtea de Apel statueaza ca inculpatilor urmeaza a li se aplica, alaturi de pedeapsa inchisorii, si pedeapsa  accesorie avand ca obiect interzicerea  dreptului de a fi alesi in autoritatile publice sau in functii elective publice, conform dispozitiilor art. 71 alin. (2) C.pen. cu referire  la dispozitiile art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II a C.pen. Aceasta interdictie se va aplica  de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare  si pana la terminarea executarii pedepsei inchisorii sau, dupa caz, pana la gratierea totala sau a restului de pedeapsa ori  pana la implinirea  termenului de prescriptie a executarii pedepsei. Pentru considerentele deja expuse, Curtea  va inlatura  interzicerea  drepturilor prevazute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza I lit. b si lit. c) C.pen., aplicate de Tribunal si Judecatorie inculpatilor, cu titlu de pedeapsa accesorie.
      Asa fiind, in tem. art. 38515 pct. 2 lit. d) C.proc.pen. se va admite recursul declarat de inculpatii L.I. si L.P.A. impotriva deciziei penale nr. 416/A/14.12.2007 pronuntata de Tribunalul Timis in dosarul nr. 769/252/2007, se vor casa decizia penala recurata si sentinta penala nr. 237/06.07.2007 pronunta de Judecatoria Lugoj in ce priveste individualizarea pedepselor accesorii aplicate inculpatilor si rejudecand: se va inlatura interzicerea exercitarii dreptului prevazute de art. 64 lit. a) teza I - dreptul de a alege si lit. c) C.pen. aplicata inculpatilor.
      
           1 Publicata in M. Of. nr. 484 din 8 iunie 2005