Instituirea dreptului de retentie. Conditii

Instituirea dreptului de retentie. Conditii
      Dreptul de retentie este un mijloc de garantare a obligatiilor, reprezentand uneori si o forma de manifestare a exceptiei de neexecutare si consta in dreptul creditorului de a refuza sa restituie un bun al debitorului aflat in detentia sa, pana la ce debitorul nu-i plateste ceea ce ii datoreaza in legatura cu acel bun.
      In consecinta, nu poate fi instituit un drept de retentie in favoarea paratului intr-o actiune in evacuare promovata de reclamant impotriva sa, in cazul in care nu exista un raport juridic obligational intre ei, respectiv reclamantul nu este debitorul paratului.
      
(Curtea de Apel Timisoara, Sectia civila,
Decizia civila nr. 390  din 26 aprilie 2010, G.O.)
      
      Prin actiunea inregistrata la Judecatoria Arad sub nr. 14554/55/2006, reclamantul T.D.M. i-a chemat in judecata pe paratii M.E. s.a. si a solicitat evacuarea acestora din imobilul situat in Arad, inscris in CF Arad, cu motivarea ca este proprietar in baza Legii nr. 10/2001, iar paratii ocupa imobilul fara a avea un titlu valabil.
      Paratii M.E. si M.E.V. au formulat cerere reconventionala si au solicitat sa li se recunoasca un drept de retentie asupra imobilului pana in momentul in care reclamantul le va achita suma ce reprezinta sporul de valoare adus imobilului prin imbunatatirile efectuate pe cheltuiala lor.
      Prin sentinta civila nr. 5676/15.06.2009, pronuntata in dosarul nr. 14554/55/2006 -  Judecatoria Arad a admis actiunea civila formulata de reclamantul T.D.M. si a dispus evacuarea paratilor M.E. s.a. din imobilul inscris in CF Arad, situat in Arad, conditionat de plata sumei de 20.620 lei catre parati, reprezentand despagubiri.
      Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut ca imobilul situat in Arad inscris in CF Arad constituie proprietatea tabulara al reclamantului TDM, dobandit cu titlul de mostenire.
      Paratii au ocupat acest imobil in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 4006/1999, incheiat in baza Legii nr. 112/1995 cu SC "R." SA Arad, contract constatat nul absolut prin sentinta civila nr. 9044/2002, pronuntata de Judecatoria Arad in dosarul nr. 8595/2002, si decizia civila nr. 3602/2003, pronuntata de Curtea de Apel Timisoara in dosarul nr. 6376/C/2003.
      La cuantumul investitiilor efectuate de catre parati la imobil, in suma de 20620 lei, a fost obligat reclamantul prin sentinta civila nr. 5838/10.09.2008, pronuntata de Judecatoria Arad in dosarul nr. 14030/55/2006, ramasa definitiva si irevocabila.
      Cererea reconventionala de recunoastere a dreptului de retentie a imobilului pana la momentul platii de catre reclamantul T.D.M. a valorii imbunatatirilor este intemeiata, a retinut prima instanta, intrucat dreptul de retentie, care constituie prin el insusi un mijloc de garantie a obligatiilor, confera creditorului posibilitatea de a opune exceptia de retentie, obligand pe debitor sa-si plateasca datoria.
      Impotriva sentintei civile nr. 5676/15.06.2009 a Judecatoriei Arad au declarat apel reclamantul T.D.M. si paratii M.E. si M.E.
      Prin decizia civila nr. 418/27.10.2009, pronuntata in dosarul nr. 14554/55/2006, Tribunalul Arad a respins apelul declarat de paratii M.E. si M.E. impotriva sentintei civile nr. 5676/15.06.2009 a Judecatoriei Arad.
      A admis apelul declarat de reclamantul T.D.M. impotriva aceleasi hotarari si a schimbat hotararea atacata, in sensul ca a dispus evacuarea paratilor M.E. s.a. din imobilul inscris in C.F Arad, neconditionat de plata vreunor despagubiri.
      A mentinut celelalte dispozitii ale hotararii apelate.
      Pentru a hotari astfel, Tribunalul Arad a retinut ca in mod corect prima instanta in baza art. 480 C.civ. a admis actiunea si a dispus evacuarea paratilor din imobilul proprietate tabulara a reclamantului T.D.M.
      Gresit insa instanta de fond a conditionat evacuarea paratilor de plata de catre reclamant a sumei de 20.620 lei, reprezentand despagubiri si constand in imbunatatirile aduse imobilului de catre parati in perioada in care acestia il detineau in baza unui contract de inchiriere incheiat cu Statul Roman, respectiv in baza contractului de vanzare-cumparare incheiat in baza Legii nr. 112/1995, contract a carui nulitate s-a constatat ulterior prin hotarare judecatoreasca irevocabila.
      In mod nejustificat instanta de fond a recunoscut paratilor un drept de retentie asupra imobilului, in conditiile in care nu reclamantul este cel care trebuie sa le plateasca acestora suma de 20.620 lei, ci Statul Roman, prin Directia Generala a Finantelor Publice Arad, conform sentintei civile nr. 5838/10.09.2008 a Judecatoriei Arad, irevocabila prin decizia civila nr. 18/R/14.01.2009 a Tribunalului Arad.
      In ceea ce priveste apelul declarat de paratii M.E. si M.E.V. vizand doar aspectul suspendarii cauzei pana la solutionarea irevocabila a dosarului nr. 2689/55/2009 al Judecatoriei Arad, a fost respins ca nefondat.
      Impotriva deciziei civile  nr. 418/27.10.2009 a Tribunalului Arad au declarat recurs in termenul legal paratii M.E. si M.E.
      In motivarea recursului, au sustinut, invocand art. 304 pct. 9 C.proc.civ., ca instanta de apel a aplicat gresit dispozitiile legale in privinta dreptului de retentie, care este un drept real imperfect, ce se naste ori de cate ori exista o datorie in legatura cu un lucru.
      Au mai aratat ca, indiferent de buna sau reaua-credinta a chiriasului, jurisprudenta si doctrina au fost de acord cu instituirea unui drept de retentie in favoarea fostului chirias pana la achitarea de catre stat a sumei reprezentand imbunatatirile aduse imobilului.
      Au aratat ca reclamantul nu si - a motivat nevoia de a intra in posesia imobilului, iar, pe de alta parte, ei, recurentii, au in intretinere trei copii, toti elevi, si nu au posibilitatea de a-si achizitiona un imobil.
      Prin Decizia civila nr. 390 din 26.04.2010, Curtea de Apel Timisoara a respins recursul declarat de paratii M.E. si M.E. impotriva Deciziei civile nr. 418/27.10.2009 a Tribunalului Arad.
      Pentru a pronunta aceasta decizie, Curtea de Apel Timisoara a avut in vedere argumentele mai jos aratate.
      In mod corect instanta de apel a dispus evacuarea neconditionata a paratilor din imobil, inlaturand dreptul de retentie al acestora asupra imobilului pana cand reclamantul va plati suma de 20.620 lei, reprezentand contravaloarea imbunatatirilor pe care ei le - au adus imobilului.
      Paratii recurenti detin un titlu din care rezulta dreptul lor la aceste despagubiri, titlu constand in sentinta civila  nr. 5838/10.09.2008 a Judecatoriei Arad, ramasa definitiva si irevocabila.
      Asa cum rezulta insa din aceasta hotarare judecatoreasca, debitorul paratilor M.E. si M.E. este Statul Roman, prin DGFP Arad, iar nu reclamantul T.D.M.
      Dreptul de retentie nu este un drept real, nici macar unul imperfect, cum sustin paratii recurenti.
      Dreptul de retentie este un mijloc specific de garantare a obligatiilor, reprezentand uneori si o forma de manifestare a exceptiei de neexecutare, si consta in dreptul creditorului de a refuza sa restituie un bun al debitorului aflat in detentia sa, pana ce debitorul nu-i plateste ceea ce ii datoreaza in legatura cu acel bun.
      Intre paratii recurenti si reclamant nu exista un raport juridic de obligatie, reclamantul nefiind debitorul paratilor.
      Prin urmare, reclamantului nu-i poate fi ingradit dreptul de proprietate asupra imobilului pentru o creanta care nu a fost stabilita in sarcina lui.