Procedura insolventei. Cerinte pentru angajarea raspunderii administratorului social

Procedura insolventei. Cerinte pentru angajarea raspunderii administratorului social
                                                                              Legea nr. 85/2006, modif. art. 131 si 138
      
       Angajarea raspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei, potrivit art. 138 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, se poate face, ca regula, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, si numai ca exceptie in conditiile alin. (3) al acestui articol, conform caruia comitetul creditorilor sau creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor poate solicita judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea si raspunderea persoanelor la care se refera alin.(1) ameninta sa se prescrie.
      
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 1055 din 28 septembrie 2010, dr. C.B.N.
      
      Prin sentinta comerciala nr. 138/J.S. din 4 martie 2010 pronuntata in dosarul nr. 1615/115/2009 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Caras-Severin, in temeiul art. 131 din Legea nr. 85/2006, modificata, a dispus inchiderea procedurii insolventei debitoarei S.C. G S.R.L. Pojejena, radierea acesteia din registrul comertului, descarcarea practicianului de orice indatoriri si responsabilitati, notificand, totodata, sentinta Directiei Generale a Finantelor Publice Caras-Severin si Oficiului Registrului Comertului de pe langa Tribunalul Caras-Severin pentru efectuarea mentiunii de radiere, precum si publicarea acesteia in Buletinul procedurilor de insolventa.
      Impotriva acestei sentinte a formulat recurs creditoarea D.G.F.P. Caras-Severin, solicitand, in principal, casarea hotararii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a putea fi promovata de catre ea actiunea in raspundere materiala, iar in subsidiar, sa se dispuna antrenarea raspunderii materiale a administratorului social in persoana d-lui. V.D. pentru suma de 26.624 lei reprezentand creante bugetare.
      Prin decizia civila nr. 1055 din 28 septembrie 2010 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul declarat de creditoarea D.G.F.P. Caras-Severin impotriva sentintei comerciale nr. 138/J.S. din 4 martie 2010 a Tribunalului Caras-Severin.
      Pentru a pronunta aceasta solutie Curtea a retinut ca singurele critici aduse de creditoare sentintei recurate se refera la neantrenarea raspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei falite, insa respectivele critici nu pot fi primite.
      Aceasta, intrucat potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006, doar la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecatorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de membrii organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, prin una dintre urmatoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane; b) au facut acte de comert in interes personal, sub acoperirea persoanei juridice; c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, persoana juridica la incetarea de plati; d) au tinut o contabilitate fictiva, au facut sa dispara unele documente contabile sau nu au tinut contabilitatea in conformitate cu legea; e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au marit in mod fictiv pasivul acesteia; f) au folosit mijloace ruinatoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul intarzierii incetarii de plati; g) in luna precedenta incetarii platilor, au platit sau au dispus sa se plateasca cu preferinta unui creditor, in dauna celorlalti creditori.
      In conformitate cu alin. (3) al acestui text, comitetul creditorilor sau creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor poate cere judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea prevazuta la alin. (1), daca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea prevazuta la alin. (1) si raspunderea persoanelor la care se refera alin. (1) ameninta sa se prescrie.
      Cu toate acestea, in fata primei instante lichidatorul judiciar S.C.P. L S.P.R.L. Resita, desemnat sa administreze procedura de insolventa fata de debitoarea S.C. G S.R.L. Pojejena, nu a solicitat tribunalului, in temeiul art. 138, angajarea raspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social. De asemenea, nici comitetul creditorilor sau creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor, care, in speta, este institutia recurenta, nu a cerut judecatorului-sindic sa fie autorizat sa introduca actiunea in raspundere pe motiv ca administratorul judiciar sau lichidatorul a omis sa indice, in raportul sau asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori ca acesta a omis sa formuleze cererea de atragere a raspunderii impotriva persoanelor la care se refera alin. (1) al art. 138 si aceasta ameninta sa se prescrie. Ca atare, sustinerile recurentei potrivit carora hotararea atacata ar fi netemeinica si nelegala pe motiv ca "comitetul creditorilor" nu a avut posibilitatea sa solicite avizul instantei, astfel ca procedura de insolventa a fost inchisa prematur, ceea ce ar atrage "casarea" ei in temeiul pct. 9 al art. 304 din Codul de procedura civila, nu au niciun fundament.
      Prevederile art. 138 pun la dispozitia creditorilor mijloace si instrumente specifice in scopul satisfacerii creantelor in situatia in care starea de insolventa a societatii a fost cauzata prin una din faptele enumerate la alin. (1) al acestui text de lege. Astfel, actiunea de stabilire a raspunderii patrimoniale a persoanelor membre ale organelor de supraveghere din cadrul societatii sau de conducere, precum si a oricaror alte persoane, si de obligare a acestora la suportarea unei parti din pasivul societatii comerciale debitoare are un caracter special, justificat de particularitatea domeniului reglementat de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei. Potrivit prevederilor alin. (1) al art. 138, administratorul judiciar sau lichidatorul, dupa caz, are legitimare procesuala activa pentru a solicita angajarea raspunderii persoanelor care au cauzat starea de insolventa a debitorului. In conditiile expres prevazute de lege, art. 138 alin. (3), daca acestia au omis sa indice, in raportul lor asupra cauzelor insolventei, persoanele culpabile de starea de insolventa a patrimoniului debitorului persoana juridica ori daca acesta a omis sa formuleze actiunea de stabilire a raspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale societatii comerciale si raspunderea acestor persoane ameninta sa se prescrie, calitatea procesuala activa este dobandita si de comitetul creditorilor sau de creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor. Comitetul reprezinta interesele creditorilor indreptatiti sa participe la procedura insolventei, fiind ales de adunarea creditorilor si format din 3 sau 5 creditori dintre cei cu creante garantate si cei chirografari, dintre primii 20 de creditori in ordinea valorii. Constituirea prin lege a comitetului reprezentativ justifica preocuparea legiuitorului de a reglementa in mod detaliat si judicios toate aspectele ce tin de procedura insolventei, care, de regula, este o procedura cu caracter colectiv, implicand participarea unui numar mare de creditori care vin in concurs pentru satisfacerea propriilor creante, dispozitiile referitoare la comitetul de creditori satisfacand unul dintre imperativele legii, si anume cadrul organizat, ca modalitate de manifestare a vointei creditorilor participanti la procedura insolventei.
      Din enumerarea atributiilor stabilite prin lege (art. 17), se poate observa ca acest comitet actioneaza ca un mandatar al adunarii creditorilor, care indeplineste functia de reprezentare a creditorilor inscrisi in tabelul definitiv de creante in raporturile cu administratorul judiciar sau lichidatorul. Ca atare, in conditiile in care in tabelul definitiv de creante sunt inscrisi prea putini creditori, fapt ce impiedica formarea unui comitet, este evident ca acestia pot exercita personal toate atributiile pe care legea le prevede in sarcina comitetului, inclusiv aceea de a solicita judecatorului-sindic sa autorizeze introducerea actiunii privind stabilirea raspunderii membrilor organelor de conducere, orice alta interpretare a legii fiind de natura a crea consecinte grave cu privire la stabilirea activului debitorului, creditorii fiind privati de posibilitatea recuperarii integrale sau in proportie cat mai mare a creantelor, doar pentru ca nu sunt in numar suficient pentru a forma un comitet. Prin urmare, o astfel de interpretare ar contraveni scopului declarat al legii, respectiv acoperirea pasivului debitorului aflat in insolventa, si ar nesocoti accesul liber la justitie al creditorilor aflati intr-o atare situatie, drept protejat prin Constitutie, lucru care nu poate fi acceptat.
      In speta, insa, cum in prima instanta lichidatorul judiciar nu a solicitat judecatorului-sindic sa dispuna angajarea raspunderii patrimoniale personale a fostului administrator social al debitoarei, iar creditoarea recurenta, desi detinea mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor inscrise masa credala, nu a cerut autorizarea instantei pentru introducerea actiunii privind stabilirea raspunderii membrilor organelor de conducere, ci doar a formulat prezentul recurs criticand hotararea tribunalului sub acest aspect si solicitand casarea sentintei cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare, Curtea a constatat ca cererea nu poate fi primita, raportat la prevederile art. 304, coroborat cu art. 312 din Codul de procedura civila.
      Motivul de recurs invocat, art. 304 pct. 9 Cod procedura civila - cand hotararea pronuntata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, nu poate sa duca nici intr-un caz la casarea sentintei atacate, asa cum s-a cerut de catre creditoarea recurenta, pentru ca art. 312 din acelasi cod statueaza fara echivoc ca modificarea hotararii recurate se pronunta pentru motivele prevazute de art. 304 pct. 6, 7, 8 si 9, iar casarea pentru cele prevazute de art. 304 pct. 1, 2, 3, 4 si 5, precum si in toate cazurile in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului sau modificarea hotararii nu este posibila, fiind necesara administrarea de probe noi. Daca sunt gasite intemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanta de recurs va casa in intregime hotararea atacata pentru a se asigura o judecata unitara, in caz de casare, curtile de apel si tribunalele urmand sa rejudece pricina in fond, fie la termenul cand a avut loc admiterea recursului, situatie in care se pronunta o singura decizie, fie la un alt termen stabilit in acest scop. Cu toate acestea, in cazul in care instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a facut in lipsa partii care nu a fost regulat citata atat la administrarea probelor, cat si la dezbaterea fondului, instanta de recurs, dupa casare, trimite cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea casata sau altei instante de acelasi grad, in caz de casare a hotararii atacate, pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 3, instanta urmand sa trimita dosarul spre judecare instantei judecatoresti competente sau organului cu activitate jurisdictionala competent, potrivit legii, iar pentru motivul prevazut de art. 304 pct. 4 va respinge cererea ca inadmisibila. Daca instanta de recurs constata ca ea insasi era competenta sa solutioneze pricina in prima instanta sau in apel, va casa hotararea recurata si va solutiona cauza potrivit competentei sale.
      Pe de alta parte, creditoarea ar fi putut pana la inchiderea procedurii sa solicite avizul judecatorului-sindic in vederea promovarii unei actiuni intemeiate pe art. 138 din Legea nr. 85/2006, lucru pe care insa nu l-a facut, cu toate ca avea aceasta posibilitate in temeiul alin. (3) al acestui text, fiind creditorul care detine mai mult de jumatate din valoarea tuturor creantelor.
      Nu in ultimul rand, nici cererea subsidiara a recurentei - modificarea sentintei primei instantei in sensul antrenarii raspunderii materiale a administratorului V.D. pentru suma de 26.624 lei reprezentand creante bugetare - nu poate fi primita motivat de faptul ca dispozitiile art. 294 din Codul de procedura civila stabilesc fara dubiu ca in apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare in judecata, si nici nu se pot face cereri noi, aceste prevederi fiind pe deplin aplicabile si la judecarea recursului, potrivit art. 316 din acelasi cod.
      Actiunea judiciara reprezinta mijlocul prin care titularul dreptului subiectiv cere instantei realizarea acelui drept, recunoasterea lui sau incetarea piedicilor in exercitarea acestuia. Conceptul de "cerere noua" folosit de art. 294 alin. (1) se raporteaza cu necesitate la introducerea unei noi pretentii de catre parti in faza judecatii in apel sau in recurs, pretentie ce nu a format obiect al judecatii in prima instanta, aceasta solutie decurgand din functia fundamentala a instantei de control judiciar, anume aceea de a examina regularitatea hotararii primei instante cu privire la pretentiile ce au fost deduse in fata acesteia, prin continutul conceptului de "cereri noi" in apel sau in recurs intelegandu-se toate acele acte de procedura care au natura unei cereri de chemare in judecata. Conotatia conceptului de "cerere noua" este aceea de a desemna "ideea de schimbare de actiune".
      Prin urmare, modificarea pretentiilor in recurs, in sensul obligarii fostului administrator social al debitoarei la suportarea pasivului societatii debitoare, cerere care nu a fost formulata in prima instanta, judecatorul-sindic nefiind investit cu o asemenea actiune, astfel cum s-a aratat mai sus, este inadmisibila, o astfel de modificare a obiectului cererii neputand forma obiect de judecata pentru prima data in recurs.