Actiune in anularea hotararii arbitrale. Contract de achizitie publica. Competenta de solutionare a pretentiilor izvorate din asemenea contracte
(Decizie nr. 1691 din data de 27.09.2011 pronuntata de Curtea de Apel Timisoara)Actiune in anularea hotararii arbitrale. Contract de achizitie publica. Competenta de solutionare a pretentiilor izvorate din asemenea contracte
Codul de procedura civila - art. 3
O.U.G. nr. 34/2006 - art. 3, art. 286
Procesele si cererile privind actele autoritatilor contractante, acordarea despagubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate in cadrul procedurii de atribuire, precum si cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractelor de achizitie publica se solutioneaza in prima instanta de catre tribunalul in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante, cu exceptia litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii si/sau lucrari aferente infrastructurii de transport de interes national, care se solutioneaza in prima instanta de catre Curtea de Apel Bucuresti.
Demersul judiciar al reclamantei prin care aceasta urmareste obligarea autoritatii parate sa-si execute obligatiile asumate prin contractul de achizitie publica incheiat este de competenta exclusiva a instantelor de judecata de drept comun si nu a unui tribunal arbitral, chiar daca arbitrajul este organizat de o institutie permanenta de arbitraj. Aceasta, pentru ca scopul urmarit de legiuitor este de a proteja interesul public care sta la baza incheierii contractelor de achizitie publica si de a sustrage respectivele contracte de la posibilitatea interventiei unor organe private, care sa stabileasca legalitatea si temeinicia acestor acte juridice.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 1691 din 27 septembrie 2011, dr. C.B.N.
Prin sentinta comerciala nr. 826/PI din 5 aprilie 2011 pronuntata in dosarul nr. 516/30/2010 Tribunalul Timis a respins exceptia de necompetenta, precum si actiunea in anulare formulata de reclamanta S.C. S S.R.L. Brasov in contradictoriu cu parata Unitatea Administrativ Teritoriala Comuna R.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs societatea reclamanta, solicitand casarea ei si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea ca hotararea atacata a fost pronuntata fara dezlegarea fondului, ca efect al incalcarii principiului liberului acces la un tribunal independent si impartial prevazut de art. 6 din C.E.D.O., Tribunalul Timis nejudecand potrivit principiului fundamental al legalitatii si impartialitatii fata de justitiabili. De asemenea, hotararea este contrara practicii anterioare a instantei, intrucat in dosarul nr. 11318/30/2010, in care societatea a fost parte, prin sentinta comerciala nr. 744/PI/15.03.2011 tribunalul a ajuns la o solutie diametral opusa celei criticate, in sensul ca o instanta arbitrala este competenta a solutiona pe fond un litigiu avand ca obiect achizitii ale respectivei autoritati in care una din parti are calitatea de purtator al autoritatii publice.
Prin decizia civila nr. 1691 din 27 septembrie 2011 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta S.C. S S.R.L. Brasov impotriva sentintei comerciale nr. 826/PI din 5 aprilie 2011 a Tribunalului Timis.
Pentru a pronunta aceasta solutie Curtea a retinut ca in speta nu este incident cazul de recurs prevazut de pct. 9 al art. 304, hotararea tribunalului de respingere a actiunii in anularea hotararii arbitrale prin care Curtea de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timisoara, in urma admiterii exceptiei de necompetenta materiala, a dispus inchiderea procedurii arbitrale initiate de reclamanta S.C. S S.R.L. Brasov, in contradictoriu cu parata Unitatea Administrativ Teritoriala Comuna R, prin care aceasta urmarea obligarea celei din urma la plata unor sume de bani derivand din acordul de furnizare nr. 074367/17.10.2008, in temeiul caruia reclamanta, in calitate de prestator, a furnizat paratei, in calitate de beneficiar, servicii de licentiere neexclusiva a aplicatiei "S.E.A. - Sistem Electronic de Arhivare si Management Electronic Integrat al Documentelor", precum si echipamentul tehnic aferent infrastructurii necesare functionarii acesteia in bune conditii, nefiind lipsita de temei legal ori data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, cum nejustificat sustine recurenta.
Astfel, in mod corect si in acord cu dispozitiile legale incidente prima instanta a retinut ca, dat fiind faptul ca pretentiile reclamantei sunt intemeiate pe incheierea intre parti a unui contract de achizitie publica, conform procedurii speciale reglementate de O.U.G. nr. 34/2006, care, in art. 286 alin. (1), prevede ca toate cererile si procesele referitoare la contractele incheiate conform acestui act normativ se solutioneaza de catre instantele statale, fiind data in competenta exclusiva a instantelor de judecata solutionarea respectivelor litigii, scopul legii fiind acela de a proteja interesul public care sta la baza incheierii contractelor de achizitie publica, de a le sustrage de la posibilitatea interventiei unor organe private care sa stabileasca legalitatea si temeinicia acestor acte, actiunea in anulare este neintemeiata, prin invocarea deciziilor C.E.D.O. cu referire la interese private si nu la acte juridice ce implica interesul public, reclamanta nefiind lezata in dreptul de acces liber la justitie, ci, dimpotriva, prin constatarea necompetentei sale materiale, tribunalul arbitral a trimis-o "la justitie", oferindu-i posibilitatea ca litigiul sa fie solutionat de o instanta de judecata competenta.
Ca o prima constatare, se impune a se retine faptul ca recurenta nu a contestat in vreun fel natura juridica de contract de achizitie publica a acordului de furnizare nr. 074367/17.10.2008, pe care se intemeiaza pretentiile sale materiale.
In al doilea rand, trebuie avut in vedere ca, la data sesizarii tribunalului arbitral (26 octombrie 2009 - data postei), la art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, modificata, se prevedea ca termenul de "acord-cadru" semnifica intelegerea scrisa intervenita intre una sau mai multe autoritati contractante si unul sau mai multi operatori economici, al carei scop este stabilirea elementelor/conditiilor esentiale care vor guverna contractele de achizitie publica ce urmeaza a fi atribuite intr-o perioada data, in mod special in ceea ce priveste pretul si, dupa caz, cantitatile avute in vedere. De asemenea, prin "contract de achizitie publica" se intelege contractul care include si categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, incheiat in scris intre una sau mai multe autoritati contractante, pe de o parte, si unul sau mai multi operatori economici, pe de alta parte, avand ca obiect executia de lucrari, furnizarea de produse sau prestarea de servicii, in sensul prezentei ordonante de urgenta [art. 3 lit. f)].
Cum contractele de achizitie publica sunt fie contracte de lucrari, fie contracte de furnizare, fie contracte de servicii (art. 31 din ordonanta), este in afara de orice dubiu ca acordul de furnizare nr. 074367/17.10.2008, in temeiul caruia reclamanta, in calitate de prestator, a furnizat paratei, in calitate de beneficiar, servicii de licentiere neexclusiva a aplicatiei "S.E.A. - Sistem Electronic de Arhivare si Management Electronic Integrat al Documentelor", precum si echipamentul tehnic aferent infrastructurii necesare functionarii acesteia in bune conditii reprezinta un contract de achizitie publica, caruia i se aplica dispozitiile O.U.G. nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.
In al treilea rand, cum prin art. 286 din Sectiunea a 9-a din acest act normativ (in forma in vigoare la data inregistrarii cererii introductive), intitulata "Solutionarea litigiilor in instanta", se prevede in mod expres ca procesele si cererile privind actele autoritatilor contractante, acordarea despagubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate in cadrul procedurii de atribuire, precum si cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractelor de achizitie publica se solutioneaza in prima instanta de catre sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante, cu exceptia litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii si/sau lucrari aferente infrastructurii de transport de interes national, care se solutioneaza in prima instanta de catre Curtea de Apel Bucuresti, este in afara de orice dubiu ca demersul judiciar al reclamantei recurente prin care aceasta urmareste obligarea autoritatii parate sa-si execute obligatiile asumate prin contractul de achizitie publica incheiat este de competenta exclusiva a instantelor de judecata de drept comun si nu a unui tribunal arbitral, chiar daca arbitrajul este organizat de o institutie permanenta de arbitraj, cum este cazul in speta. Aceasta, pentru ca scopul urmarit de legiuitor este de a proteja interesul public care sta la baza incheierii contractelor de achizitie publica si de a sustrage respectivele contracte de la posibilitatea interventiei unor organe private (cum este in materie de arbitraj), care sa stabileasca legalitatea si temeinicia acestor acte juridice.
Nu in ultimul rand, desi este adevarat ca printr-o hotarare anterioara Tribunalul Timis (chiar acelasi judecator) a pronuntat o solutie contrara, prin care a considerat ca, fata de pactul comisoriu introdus de parti la art. 8 lit. b) din contractul de achizitie publica, prin care acestea au stabilit expres competenta de solutionare a oricarui litigiu patrimonial si/sau nepatrimonial decurgand din/sau in legatura cu acesta in favoarea Curtii de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timisoara, de un singur arbitru numit de Presedintele Curtii, in conformitate cu Regulamentul si regulile de procedura arbitral, cu motivarea ca, raportat la dispozitiile O.U.G. nr. 76/2010, de modificare si completare a O.U.G. nr. 34/2006, care la art. 286 introduce alin. (11) prin care se modifica competenta de solutionare in prima instanta a proceselor si cererilor privind achizitii publice in favoarea sectiei comerciale a tribunalului, obiectul cererii reclamantei avand caracter comercial, este aplicabila clauza compromisorie cu referire la competenta liber aleasa de catre parti in favoarea arbitrajului comercial, aceasta imprejurare nu poate determina, prin ea insasi, admiterea recursului pendinte. Pe de o parte, pentru ca partea nemultumita de solutia anterioara putea sa declare recurs impotriva sentintei comerciale nr. 744/PI/15.03.2011 pronuntata in dosarul nr. 11318/30/2010 si astfel sa solicite instantei superioare sa verifice legalitatea si temeinicia hotararii tribunalului, lucru care, din actele de la dosar, rezulta ca nu s-a intamplat. Pe de alta parte, este posibil ca in cadrul aceleiasi instante de fond (asa cum este Tribunalul Timis in aceasta materie, in conditiile art. 365 din Codul de procedura civila) sa existe hotarari contradictorii, fiind in atributul instantelor de control judiciar sa remedieze asemenea situatii si sa modifice solutiile eronate, dupa cum este posibil ca acelasi judecator, constatand ca intr-o anumita materie a pronuntat o solutie gresita, sa-si schimbe din proprie initiativa "practica" si sa pronunte o solutie contrara celor anterioare (evident ca nu este admisibil ca asemenea modificari de pozitie sa aiba loc in mod succesiv, pentru ca denota fie o inconsecventa nepermisa din partea judecatorului in cauza, fie alte probleme ce pot face obiectul inspectiei judiciare).
Invocarea Hotararii C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 in cauza Beian impotriva Romaniei nu poate determina o alta concluzie pentru ca situatiile nu sunt identice, nici chiar similare, in cauza mentionata retinandu-se ca, in lipsa unui mecanism capabil sa asigure coerenta practicii in cadrul celei mai inalte instante interne, aceasta a ajuns sa pronunte, uneori chiar in aceeasi zi, decizii diametral opuse cu privire la domeniul de aplicare a Legii nr. 309/2002. Desigur, divergentele de jurisprudenta constituie, prin natura lor, consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond avand competenta in raza lor teritoriala. Cu toate acestea, rolul unei instante supreme este tocmai sa regleze aceste contradictii de jurisprudenta (Zielinski si Pradal si Gonzalez si altii impotriva Frantei [MC], nr. 24.846/94 si 34.165/96 la 34.173/96, & 59, C.E.D.O. 1999-VII), rol care, in privinta reclamantului, nu a fost asigurat, ceea ce a determinat concluzia judecatorilor de la Strasbourg ca Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti se afla la originea respectivelor divergente profunde si persistente in timp si ca aceasta diferenta de tratament nu s-a bazat pe vreo justificare obiectiva si rezonabila.
Or, in speta de fata, pe de o parte, dreptul invocat de reclamanta nu a fost negat de catre prima instanta, care nu a facut altceva decat sa confirme solutia tribunalului arbitral care s-a dezinvestit, indrumand partea sa se adreseze instantei de judecata competenta, care se va pronunta in legatura ca pretentiile sale materiale, iar pe de alta parte, este vorba de o simpla divergenta de jurisprudenta a primei instante, care este consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond si nu de neindeplinirea de catre instanta de control judiciar a rolului sau de a modifica solutiile nelegale si netemeinice ale judecatorilor fondului si, implicit, de a regla practica neunitara a instantelor din raza lor de competenta.
Codul de procedura civila - art. 3
O.U.G. nr. 34/2006 - art. 3, art. 286
Procesele si cererile privind actele autoritatilor contractante, acordarea despagubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate in cadrul procedurii de atribuire, precum si cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractelor de achizitie publica se solutioneaza in prima instanta de catre tribunalul in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante, cu exceptia litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii si/sau lucrari aferente infrastructurii de transport de interes national, care se solutioneaza in prima instanta de catre Curtea de Apel Bucuresti.
Demersul judiciar al reclamantei prin care aceasta urmareste obligarea autoritatii parate sa-si execute obligatiile asumate prin contractul de achizitie publica incheiat este de competenta exclusiva a instantelor de judecata de drept comun si nu a unui tribunal arbitral, chiar daca arbitrajul este organizat de o institutie permanenta de arbitraj. Aceasta, pentru ca scopul urmarit de legiuitor este de a proteja interesul public care sta la baza incheierii contractelor de achizitie publica si de a sustrage respectivele contracte de la posibilitatea interventiei unor organe private, care sa stabileasca legalitatea si temeinicia acestor acte juridice.
Curtea de Apel Timisoara, Sectia comerciala,
Decizia civila nr. 1691 din 27 septembrie 2011, dr. C.B.N.
Prin sentinta comerciala nr. 826/PI din 5 aprilie 2011 pronuntata in dosarul nr. 516/30/2010 Tribunalul Timis a respins exceptia de necompetenta, precum si actiunea in anulare formulata de reclamanta S.C. S S.R.L. Brasov in contradictoriu cu parata Unitatea Administrativ Teritoriala Comuna R.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs societatea reclamanta, solicitand casarea ei si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea ca hotararea atacata a fost pronuntata fara dezlegarea fondului, ca efect al incalcarii principiului liberului acces la un tribunal independent si impartial prevazut de art. 6 din C.E.D.O., Tribunalul Timis nejudecand potrivit principiului fundamental al legalitatii si impartialitatii fata de justitiabili. De asemenea, hotararea este contrara practicii anterioare a instantei, intrucat in dosarul nr. 11318/30/2010, in care societatea a fost parte, prin sentinta comerciala nr. 744/PI/15.03.2011 tribunalul a ajuns la o solutie diametral opusa celei criticate, in sensul ca o instanta arbitrala este competenta a solutiona pe fond un litigiu avand ca obiect achizitii ale respectivei autoritati in care una din parti are calitatea de purtator al autoritatii publice.
Prin decizia civila nr. 1691 din 27 septembrie 2011 Curtea de Apel Timisoara a respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta S.C. S S.R.L. Brasov impotriva sentintei comerciale nr. 826/PI din 5 aprilie 2011 a Tribunalului Timis.
Pentru a pronunta aceasta solutie Curtea a retinut ca in speta nu este incident cazul de recurs prevazut de pct. 9 al art. 304, hotararea tribunalului de respingere a actiunii in anularea hotararii arbitrale prin care Curtea de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timisoara, in urma admiterii exceptiei de necompetenta materiala, a dispus inchiderea procedurii arbitrale initiate de reclamanta S.C. S S.R.L. Brasov, in contradictoriu cu parata Unitatea Administrativ Teritoriala Comuna R, prin care aceasta urmarea obligarea celei din urma la plata unor sume de bani derivand din acordul de furnizare nr. 074367/17.10.2008, in temeiul caruia reclamanta, in calitate de prestator, a furnizat paratei, in calitate de beneficiar, servicii de licentiere neexclusiva a aplicatiei "S.E.A. - Sistem Electronic de Arhivare si Management Electronic Integrat al Documentelor", precum si echipamentul tehnic aferent infrastructurii necesare functionarii acesteia in bune conditii, nefiind lipsita de temei legal ori data cu incalcarea sau aplicarea gresita a legii, cum nejustificat sustine recurenta.
Astfel, in mod corect si in acord cu dispozitiile legale incidente prima instanta a retinut ca, dat fiind faptul ca pretentiile reclamantei sunt intemeiate pe incheierea intre parti a unui contract de achizitie publica, conform procedurii speciale reglementate de O.U.G. nr. 34/2006, care, in art. 286 alin. (1), prevede ca toate cererile si procesele referitoare la contractele incheiate conform acestui act normativ se solutioneaza de catre instantele statale, fiind data in competenta exclusiva a instantelor de judecata solutionarea respectivelor litigii, scopul legii fiind acela de a proteja interesul public care sta la baza incheierii contractelor de achizitie publica, de a le sustrage de la posibilitatea interventiei unor organe private care sa stabileasca legalitatea si temeinicia acestor acte, actiunea in anulare este neintemeiata, prin invocarea deciziilor C.E.D.O. cu referire la interese private si nu la acte juridice ce implica interesul public, reclamanta nefiind lezata in dreptul de acces liber la justitie, ci, dimpotriva, prin constatarea necompetentei sale materiale, tribunalul arbitral a trimis-o "la justitie", oferindu-i posibilitatea ca litigiul sa fie solutionat de o instanta de judecata competenta.
Ca o prima constatare, se impune a se retine faptul ca recurenta nu a contestat in vreun fel natura juridica de contract de achizitie publica a acordului de furnizare nr. 074367/17.10.2008, pe care se intemeiaza pretentiile sale materiale.
In al doilea rand, trebuie avut in vedere ca, la data sesizarii tribunalului arbitral (26 octombrie 2009 - data postei), la art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 34/2006, modificata, se prevedea ca termenul de "acord-cadru" semnifica intelegerea scrisa intervenita intre una sau mai multe autoritati contractante si unul sau mai multi operatori economici, al carei scop este stabilirea elementelor/conditiilor esentiale care vor guverna contractele de achizitie publica ce urmeaza a fi atribuite intr-o perioada data, in mod special in ceea ce priveste pretul si, dupa caz, cantitatile avute in vedere. De asemenea, prin "contract de achizitie publica" se intelege contractul care include si categoria contractului sectorial, astfel cum este definit la art. 229 alin. (2), cu titlu oneros, incheiat in scris intre una sau mai multe autoritati contractante, pe de o parte, si unul sau mai multi operatori economici, pe de alta parte, avand ca obiect executia de lucrari, furnizarea de produse sau prestarea de servicii, in sensul prezentei ordonante de urgenta [art. 3 lit. f)].
Cum contractele de achizitie publica sunt fie contracte de lucrari, fie contracte de furnizare, fie contracte de servicii (art. 31 din ordonanta), este in afara de orice dubiu ca acordul de furnizare nr. 074367/17.10.2008, in temeiul caruia reclamanta, in calitate de prestator, a furnizat paratei, in calitate de beneficiar, servicii de licentiere neexclusiva a aplicatiei "S.E.A. - Sistem Electronic de Arhivare si Management Electronic Integrat al Documentelor", precum si echipamentul tehnic aferent infrastructurii necesare functionarii acesteia in bune conditii reprezinta un contract de achizitie publica, caruia i se aplica dispozitiile O.U.G. nr. 34 din 19 aprilie 2006 privind atribuirea contractelor de achizitie publica, a contractelor de concesiune de lucrari publice si a contractelor de concesiune de servicii.
In al treilea rand, cum prin art. 286 din Sectiunea a 9-a din acest act normativ (in forma in vigoare la data inregistrarii cererii introductive), intitulata "Solutionarea litigiilor in instanta", se prevede in mod expres ca procesele si cererile privind actele autoritatilor contractante, acordarea despagubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate in cadrul procedurii de atribuire, precum si cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractelor de achizitie publica se solutioneaza in prima instanta de catre sectia de contencios administrativ si fiscal a tribunalului in circumscriptia caruia se afla sediul autoritatii contractante, cu exceptia litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii si/sau lucrari aferente infrastructurii de transport de interes national, care se solutioneaza in prima instanta de catre Curtea de Apel Bucuresti, este in afara de orice dubiu ca demersul judiciar al reclamantei recurente prin care aceasta urmareste obligarea autoritatii parate sa-si execute obligatiile asumate prin contractul de achizitie publica incheiat este de competenta exclusiva a instantelor de judecata de drept comun si nu a unui tribunal arbitral, chiar daca arbitrajul este organizat de o institutie permanenta de arbitraj, cum este cazul in speta. Aceasta, pentru ca scopul urmarit de legiuitor este de a proteja interesul public care sta la baza incheierii contractelor de achizitie publica si de a sustrage respectivele contracte de la posibilitatea interventiei unor organe private (cum este in materie de arbitraj), care sa stabileasca legalitatea si temeinicia acestor acte juridice.
Nu in ultimul rand, desi este adevarat ca printr-o hotarare anterioara Tribunalul Timis (chiar acelasi judecator) a pronuntat o solutie contrara, prin care a considerat ca, fata de pactul comisoriu introdus de parti la art. 8 lit. b) din contractul de achizitie publica, prin care acestea au stabilit expres competenta de solutionare a oricarui litigiu patrimonial si/sau nepatrimonial decurgand din/sau in legatura cu acesta in favoarea Curtii de Arbitraj Comercial de pe langa Camera de Comert, Industrie si Agricultura Timisoara, de un singur arbitru numit de Presedintele Curtii, in conformitate cu Regulamentul si regulile de procedura arbitral, cu motivarea ca, raportat la dispozitiile O.U.G. nr. 76/2010, de modificare si completare a O.U.G. nr. 34/2006, care la art. 286 introduce alin. (11) prin care se modifica competenta de solutionare in prima instanta a proceselor si cererilor privind achizitii publice in favoarea sectiei comerciale a tribunalului, obiectul cererii reclamantei avand caracter comercial, este aplicabila clauza compromisorie cu referire la competenta liber aleasa de catre parti in favoarea arbitrajului comercial, aceasta imprejurare nu poate determina, prin ea insasi, admiterea recursului pendinte. Pe de o parte, pentru ca partea nemultumita de solutia anterioara putea sa declare recurs impotriva sentintei comerciale nr. 744/PI/15.03.2011 pronuntata in dosarul nr. 11318/30/2010 si astfel sa solicite instantei superioare sa verifice legalitatea si temeinicia hotararii tribunalului, lucru care, din actele de la dosar, rezulta ca nu s-a intamplat. Pe de alta parte, este posibil ca in cadrul aceleiasi instante de fond (asa cum este Tribunalul Timis in aceasta materie, in conditiile art. 365 din Codul de procedura civila) sa existe hotarari contradictorii, fiind in atributul instantelor de control judiciar sa remedieze asemenea situatii si sa modifice solutiile eronate, dupa cum este posibil ca acelasi judecator, constatand ca intr-o anumita materie a pronuntat o solutie gresita, sa-si schimbe din proprie initiativa "practica" si sa pronunte o solutie contrara celor anterioare (evident ca nu este admisibil ca asemenea modificari de pozitie sa aiba loc in mod succesiv, pentru ca denota fie o inconsecventa nepermisa din partea judecatorului in cauza, fie alte probleme ce pot face obiectul inspectiei judiciare).
Invocarea Hotararii C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 in cauza Beian impotriva Romaniei nu poate determina o alta concluzie pentru ca situatiile nu sunt identice, nici chiar similare, in cauza mentionata retinandu-se ca, in lipsa unui mecanism capabil sa asigure coerenta practicii in cadrul celei mai inalte instante interne, aceasta a ajuns sa pronunte, uneori chiar in aceeasi zi, decizii diametral opuse cu privire la domeniul de aplicare a Legii nr. 309/2002. Desigur, divergentele de jurisprudenta constituie, prin natura lor, consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond avand competenta in raza lor teritoriala. Cu toate acestea, rolul unei instante supreme este tocmai sa regleze aceste contradictii de jurisprudenta (Zielinski si Pradal si Gonzalez si altii impotriva Frantei [MC], nr. 24.846/94 si 34.165/96 la 34.173/96, & 59, C.E.D.O. 1999-VII), rol care, in privinta reclamantului, nu a fost asigurat, ceea ce a determinat concluzia judecatorilor de la Strasbourg ca Inalta Curte de Casatie si Justitie Bucuresti se afla la originea respectivelor divergente profunde si persistente in timp si ca aceasta diferenta de tratament nu s-a bazat pe vreo justificare obiectiva si rezonabila.
Or, in speta de fata, pe de o parte, dreptul invocat de reclamanta nu a fost negat de catre prima instanta, care nu a facut altceva decat sa confirme solutia tribunalului arbitral care s-a dezinvestit, indrumand partea sa se adreseze instantei de judecata competenta, care se va pronunta in legatura ca pretentiile sale materiale, iar pe de alta parte, este vorba de o simpla divergenta de jurisprudenta a primei instante, care este consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond si nu de neindeplinirea de catre instanta de control judiciar a rolului sau de a modifica solutiile nelegale si netemeinice ale judecatorilor fondului si, implicit, de a regla practica neunitara a instantelor din raza lor de competenta.
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Licitatii
ACHIZITII PUBLICE - Sentinta comerciala nr. 16/CA din data de 15.01.2018ACHIZITII PUBLICE-MODIFICAREA CONTESTATIEI ADRESATE C.N.S.C. - Decizie nr. 102/R din data de 15.01.2014
Vanzarea imobilului apartinand domeniului privat de unitatii administrativ teritoriale – obligativitatea efectuarii licitatiei - Decizie nr. 260/R din data de 27.10.2006
Drept civil. Nulitatea clauzei penale din titlul executoriu. Neindeplinirea cerintelor constatarii nulitatii actelor de executare si a incheierii de intabulare a acestora. - Decizie nr. 97 din data de 09.10.2014
Licitatie publica. Legea aplicabila - Decizie nr. 19 din data de 14.05.2007
Licitatie publica. Programul SAPARD. Inaplicabilitatea OUG nr.60-2001 - Decizie nr. 2090 din data de 31.10.2005
Contencios administrativ. Achizitii publice. Respingerea ofertei ca neconforma, in conditiile in care oferta financiara nu cuprinde toate costurile prevazute in caietul de sarcini, iar raspunsul la solicitarea de clarificari nu este concludent. - Decizie nr. 598 din data de 14.04.2011
Licitatie organizata de o asociatie de dezvoltare intercomunitara pentru atribuire in gestiune delegata a serviciului de transport public local de persoane. Legislatie aplicabila. Necompetenta Consiliului National de Solutionare a Contestatiilor de a... - Decizie nr. 234 din data de 13.03.2009
ACHIZITII PUBLICE. EVALUAREA OFERTELOR. TERMENE DE LIVRARE. SITUATII PARTICULARE - Decizie nr. 51 din data de 24.04.2007
COMUNICARE INFORMATII - Sentinta civila nr. 2599 din data de 02.10.2009
Achizitie publica - Decizie nr. 600 din data de 11.02.2013
Informatii de interes public. Obligatia asigurarii liberului acces la contractele de achizitie publica. Clauze de confidentialitate. - Decizie nr. 581 din data de 11.02.2013
Achizitie publica. Oferta inacceptabila pentru nejustificarea pretului aparent neobisnuit de scazut. - Decizie nr. 527 din data de 04.02.2013
art.16 alin.1 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 34/2006 - Decizie nr. 2076 din data de 17.05.2012
Procedura de achizitie publica. - Decizie nr. 3034 din data de 10.09.2012
Achizitii publice.Vicii de forma. - Decizie nr. 1934 din data de 10.05.2012
Licitatii. - Decizie nr. 1740 din data de 15.09.2011
Exceptie de nelegalitate a unei dispozitii de restituire emisa in aplicarea Legii nr.10/2001. Inadmisibilitate. - Decizie nr. 2310 din data de 04.11.2010
ermenul prevazut de art.55 alin.2 lit.c din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.34/2006 pentru contestarea documentatiei de atribuire. - Decizie nr. 2248 din data de 29.10.2010
Legalitatea criteriilor de calificare si selectie potrivit art.176 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 34/2006. - Decizie nr. 2289 din data de 01.11.2010