Procedura insolventei. Cerere de anulare a hotararii adunarii creditorilor prin care a fost aprobat onorariul de succes al lichidatorului judiciar. Conditii

- Legea nr. 85/2006 - art. 11, art. 14 si art. 15
- Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 86/2006 - art. 38

Hotararea adunarii creditorilor poate fi desfiintata de judecatorul-sindic numai pentru nelegalitate.
Una dintre principalele atributii ale judecatorului-sindic este aceea de a confirma, prin incheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor, precum si a onorariului negociat.
Modul in care adunarea creditorilor a raportat activitatea lichidatorului judiciar la criteriile prevazute de O.U.G. nr. 86/2006 si a stabilit cuantumul onorariului acestuia nu este o problema de nelegalitate, instanta neavand atributul de a cenzura onorariul practicianului in insolventa pe motiv ca este stabilit in dezavantajul creditorilor, de vreme ce chiar creditorii au stabilit nivelul acestuia.

Curtea de Apel Timisoara, Sectia a II-a civila,
Decizia civila nr. 288 din 20 februarie 2013

Prin sentinta civila nr. 2399 din 17 octombrie 2012 pronuntata in dosarul nr. 7271/108/2010*/a3 judecatorul-sindic din cadrul Tribunalului Arad a respins cererea formulata de creditoarea D.G.F.P. Arad avand ca obiect anularea partiala a hotararii adoptate in cadrul adunarii creditorilor debitoarei S.C. A S.A. Arad din data de 22.06.2012, referitor la aprobarea ofertei financiare a administratorului judiciar (in prezent, lichidator judiciar).
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs creditoarea D.G.F.P. Arad, solicitand modificarea ei, in sensul admiterii contestatiei formulate impotriva hotararii adoptate in cadrul adunarii creditorilor din 22.06.2012, considerand-o nelegala si netemeinica, data cu interpretarea gresita a legii.
Prin decizia civila nr. 288 din 20 februarie 2013 Curtea de Apel Timisoara a respins declarat de creditoarea D.G.F.P. Arad impotriva sentintei civile nr. 2399 din 17 octombrie 2012 pronuntata de Tribunalul Arad in dosarul nr. 7271/108/2010*/a3 in contradictoriu cu debitoarea intimata S.C. Astra S.A. Arad, reprezentata prin lichidatorul judiciar Casa de Insolventa T - Filiala Timis S.P.R.L., si creditorii intimati Banca R S.A. Bucuresti, si Administratia Fondului M Bucuresti si Primaria A.
Pentru a hotari astfel, instanta de control judiciar a retinut ca hotararea adunarii creditorilor poate fi desfiintata de judecatorul-sindic numai pentru nelegalitate, la cererea creditorilor care au votat impotriva luarii hotararii respective si au facut sa se consemneze aceasta in procesul-verbal al adunarii, precum si la cererea creditorilor indreptatiti sa participe la procedura insolventei, care au lipsit motivat de la sedinta adunarii creditorilor (art. 14 alin. 7 din Legea nr. 85/2006, modificata).
In speta, ceea ce invoca in realitate recurenta nu vizeaza aspecte de nelegalitate, ci unele de oportunitate, care, insa, exced controlului instantei de judecata, pentru ca tot Legea insolventei, in art. 11 alin. 2, prevede fara echivoc ca atributiile judecatorului-sindic sunt limitate la controlul judecatoresc al activitatii administratorului judiciar si/sau al lichidatorului si la procesele si cererile de natura judiciara aferente procedurii insolventei. Atributiile manageriale apartin administratorului judiciar ori lichidatorului sau, in mod exceptional, debitorului, daca acestuia nu i s-a ridicat dreptul de a-si administra averea. Deciziile manageriale pot fi controlate sub aspectul oportunitatii de catre creditori, prin organele acestora.
De asemenea, alin. (1) lit. d) al art. 11 statueaza ca una dintre principalele atributii ale judecatorului-sindic este aceea de a confirma, prin incheiere, administratorul judiciar sau lichidatorul desemnat de adunarea creditorilor sau de creditorul care detine mai mult de 50% din valoarea creantelor, precum si a onorariului negociat.
In acelasi sens, art. 38 din O.U.G. nr. 86/2006, republicata, prevede ca, pentru activitatea desfasurata, practicienii in insolventa au dreptul la onorarii, sub forma unor onorarii fixe, onorarii de succes sau o combinatie a acestora. La stabilirea nivelului onorariului se vor avea in vedere urmatoarele tipuri de factori care reflecta gradul de complexitate a activitatii depuse: a) numarul de salariati ai debitorului; b) riscul privind conflictele de munca; c) cifra de afaceri a debitorului pe ultimii 3 ani; d) valoarea totala a datoriilor si numarul creditorilor; e) valoarea creantelor, numarul debitorilor; f) numarul si complexitatea litigiilor aflate pe rol in care debitorul are calitate de reclamant si, respectiv, de parat; g) valoarea patrimoniului, potrivit evaluarii; h) natura activelor, atractivitatea pe piata, riscurile legate de conservarea lor; i) nivelul de lichiditati aflate la dispozitia debitorului pentru acoperirea cheltuielilor initiale de lichidare. Depunerea sau acceptarea de catre practicianul in insolventa, in mod repetat, a unei oferte de onorariu care nu tine seama de prevederile alin. (2) constituie concurenta neloiala si se sanctioneaza conform prevederilor art. 40. Onorariul provizoriu pentru perioada de observatie este stabilit de judecatorul-sindic la deschiderea procedurii de insolventa, in temeiul criteriilor prevazute la alin. 2. Acesta va putea fi modificat de adunarea creditorilor care va tine seama in mod obligatoriu de prevederile alin. (2).
In atare conditii, corect a apreciat prima instanta ca, modul in care adunarea creditorilor a raportat activitatea lichidatorului judiciar la criteriile prevazute de art. 38 alin. 2 din O.U.G. nr. 86/2006 si a stabilit cuantumul onorariului acestuia nu este o problema de nelegalitate, instanta neavand atributul de a cenzura onorariul practicianului in insolventa pe motiv ca este stabilit in dezavantajul creditorilor, de vreme ce chiar creditorii au stabilit nivelul acestuia.
Or, recurenta n-a invocat si nici dovedit vreun aspect de nelegalitate al sedintei adunarii creditorilor debitoarei S.C. A S.A. Arad din data de 22 iunie 2012, care a avut pe ordinea de zi, printre altele, aprobarea modificarii onorariului fix si a celui de succes al administratorului judiciar, sedinta la care au participat creditorii reprezentand 99,77% din totalul creantelor raportat la planul de reorganizare confirmat, acest punct al ordinii de zi fiind adoptat cu un procent de 81,54% din masa credala. Art. 15 din legea-cadru prevede urmatoarele: cu exceptia cazurilor in care legea cere o majoritate speciala, sedintele adunarii creditorilor vor avea loc in prezenta titularilor de creante insumand cel putin 30% din valoarea totala a creantelor asupra averii debitorului, iar deciziile adunarii creditorilor se adopta cu votul favorabil al titularilor majoritatii, prin valoare, a creantelor prezente. Calculul valorii totale a creantelor prevazute la alin. 1 impotriva averii debitorului se va determina, ulterior confirmarii planului de reorganizare si pana la afisarea tabelului definitiv consolidat, astfel cum reiese din planul de reorganizare confirmat.
Criticile recurentei privitoare la nesocotirea de catre judecatorul-sindic a dispozitiilor art. 4 din lege nu sunt justificate, pentru ca, desi acest text prevede expres ca toate cheltuielile aferente procedurii instituite prin acest act normativ, inclusiv cele privind notificarea, convocarea si comunicarea actelor de procedura efectuate de administratorul judiciar si/sau de lichidator, vor fi suportate din averea debitorului, prin adoptarea de catre creditori, in sedinta adunarii generale din 22 iunie 2012, a unei decizii in sensul ca onorariul practicianului urmeaza a fi suportat de catre cumparatorul activelor debitoarei, la data semnarii contractului, masei credale nu i s-a adus niciun prejudiciu.
Mai mult decat atat, modificarea onorariului stabilit initial este in beneficiul creditorilor, avand in vedere ca onorariul aprobat in adunarea generala din 22 iunie 2012 in suma fixa este mai mic decat onorariul procentual de 5% din valoarea creantelor stinse in procedura, formula de calcul potrivit careia practicianului i-ar fi revenit in plus o suma de cca. 382.000 euro. De altfel, insasi recurenta a recunoscut faptul ca prin hotararea adunarii generale a creditorilor contestata s-a stabilit ca, de la momentul incasarii acestui onorariu fix, nu se mai datoreaza catre administratorul judiciar niciun alt onorariu (nici cu titlu de onorariu fix lunar, nici cu titlu de onorariu de succes, nici pentru perioade trecute, nici pentru viitor).
Aspectele de drept fiscal, lasand la o parte ca nu au fost invocate in fata tribunalului, iar art. 294 din Codul de procedura civila, la care face trimitere expresa art. 316 din acelasi cod, interzice instantei de control judiciar sa le aiba in vedere, pentru ca altfel s-ar incalca regula tantum devolutum quantum judicatum, nici nu intereseaza procedura de insolventa derulata fata de debitoarea S.C. A S.A. Arad, intrucat vizeaza o alta persoana juridica - S.C. A S.R.L., cea care a preluat prin cesiune fondul de comert al intimatei debitoare. Or, chestiunile referitoare la nedeductibilitatea taxei pe valoare adaugata aferenta onorariului lichidatorului judiciar nu pot fi analizate si, eventual, cenzurate de instanta civila, ci, daca va fi cazul, de instanta de contencios administrativ competenta, si aceasta, independent de faptul ca raportul de inspectie fiscala nu a fost infatisat judecatorului-sindic din motive obiective (el fiind intocmit abia in data de 26 octombrie 2012), deducerea sumei de 522.943,01 lei de catre S.C. A S.R.L. putand fi refuzata de organul fiscal, daca, raportat la prevederile legale in vigoare, acesta apreciaza ca nu este posibila.
In fine, nici sustinerile recurentei privitoare la incidenta Ordinului Presedintelui A.N.A.F. nr. 1009/2007 nu sunt intemeiate, deoarece acest act normativ, dupa cum insasi denumirea o arata, priveste procedura de selectie a practicienilor in insolventa agreati de aceasta institutie publica, ea neputand fi impusa si celorlalti creditori participanti la procedura de executare colectiva. Asadar, nu are nicio relevanta juridica imprejurarea, reala de altfel, ca in urma derularii acestei proceduri de selectie interna a Agentiei Nationale de Administrare Fiscala a fost  "desemnat" un alt practician in insolventa - R S.P.R.L., cu un onorariu lunar de zero lei si un onorariu de succes de 3% din sumele obtinute din valorificarea bunurilor debitoarei, de vreme ce adunarea generala a creditorilor debitoarei S.C. A S.A. Arad, in conditiile de cvorum si de majoritate impuse de legea-cadru, a decis numirea unui alt practician, caruia i-a stabilit un alt onorariu. Aceasta, cu atat mai mult cu cat, raportat la prevederile constitutionale si cele ale Legii nr. 24/2000, nu se poate adauga la lege (stricto sensu) prin acte normative cu valoare inferioara (in speta, un ordin al unui presedinte de agentie guvernamentala), neputandu-se astfel limita sau ingradi reglementarile in materie de insolventa privitoare la desemnarea administratorului/lichidatorului judiciar, ordinul invocat avand valoarea unei reglementari cu caracter intern prin care se stabileste conduita pe care organele fiscale, atunci cand isi exercita atributiile prevazute de Capitolul II din Legea nr. 85/2006, modificata, trebuie sa o adopte [in acest sens fiind si art. 2 alin. (3) si (4), art. 4 etc. din Ordinul nr. 1009/2007].
Exceptia lipsei de interes invocata de lichidatorul judiciar nu poate fi primita, desi, urmare a modalitatii alese, respectiv achitarea onorariului practicianului de catre cumparatorul activelor debitoarei la data semnarii contractului, se poate considera ca nu s-a adus niciun prejudiciu creditorilor participanti la aceasta procedura colectiva, cata vreme averea debitoarei S.C. A S.A. Arad nu a fost diminuata cu suma respectiva. Insa, institutia recurenta, prin criticile formulate, a invocat si alte aspecte de pretinsa nelegalitate a hotararii adunarii generale a creditorilor din data de 22 iunie 2012, astfel ca exceptia nu este intemeiata.