Recurs Ministerul Public sub aspectul solutiei de admitere a plangerii formulate impotriva rezolutiei procurorului- respins

                    
R O M A N I A
TRIBUNALUL BRASOV
SECTIA PENALA

Recurs Ministerul Public sub aspectul solutiei de admitere a plangerii formulate impotriva rezolutiei procurorului- respins.
       Prin decizia penala _a Tribunalului Brasov, s-a dispus:
       Respinge recursul declarat de Ministerul Public prin Parchetul de pe langa Judecatoria B impotriva sentintei penala sentinta penala _. a Judecatoriei B, pronuntata in dosarul penal _, pe care o mentine.
In baza dispozitiilor art. 192 aliniatul 3 Cod Procedura Penala cheltuielile judiciare raman in sarcina statului.
Definitiva.
Pentru a dispune astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
         Prin sentinta penala 487 din data de 09.03.2007 a Judecatoriei B, pronuntata in dosarul penal _ s-a dispus in baza art. 278/1 al. 8 lit. b Cod Procedura Penala admiterea plangerii formulata de petentul ME si pe cale de consecinta s-a dispus desfiintarea ca netemeinica a rezolutiei prim-procurorului din data de 07.12.2006 dispusa in dosarul nr. 653/P/2006 al Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov si mentinuta prin rezolutia procurorului general al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov din data de 28.12.2006 cu nr. 1047/II-2/2006 si trimiterea cauzei procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale fata de numitul ME, relativ la savarsirea infractiunii prev. si ped. de art. 24 al. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991.
      S-a stabilit ca organele de cercetare penala sa procedeze la audierea reprezentanului legal al SC P SA Brasov, numitul VN, audierea in calitate de martor a arhitectului MD, la identificarea si audierea in calitate de martori a persoanelor care au executat vopsirea cadrului din lemn a vitrinei imobilului, obtinerea documentatiei de la institutiile abilitate din care sa rezulte daca imobilul in cauza a fost clasat ca monument istoric conform dispozitiilor Legii nr. 422/2001 si situatia imobilului anterior executarii lucrarilor (descrierea imobilului, culoarea initiala a vitrinei), verificari daca proprietarul imobilului cunostea faptul ca imobilul este monument istoric, in vederea stabilirii concrete a starii de fapt si a incadrarii juridice a faptei.
Pentru a dispune astfel instanta de fond a rtinut urmatoarele:
Prin plangerea inregistrata la aceasta instanta sub nr. 779/197/2007, petentul ME a solicitat infirmarea ordonantei prim-procurorului din data de 07.12.2006, dispusa in dosarul nr. 653/P/2006 al Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov si mentinuta prin ordonanta procurorului general din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov din data de 28.12.2006 cu nr. 1047/II-2/2006, invocand motive de nelegalitate si netemeinicie.
La dosarul cauzei a fost acvirat dosarul nr. 653/P/2006 al Parchetului de pe langa Trinunalul Brasov.
Din analiza si examinarea actelor si lucrarilor dosarului, instanta a retinut urmatoarele:
In dosarul nr. 653/P/2006 al Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov s-au efectuat cercetari fata de numitul ME relativ la savarsirea infractiunii prev. si ped. de art. 24 al. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991.
In urma cercetarilor efectuate, procurorul a retinut ca stare de fapt ca la sfarsitul lunii martie 2005, numitul ME a dispus unei persoane ramasa inca neidentificata vopsirea vitrinei din lemn a imobilului situat in Brasov, str. Republicii nr. 9 si aflat in Centrul Istoric al Brasovului, obiectiv inscris in lista monumenteleor istorice BV-II-s-A-11295, fara a avea autorizatie de construire.
      Se arata ca, audiat fiind, invinuitul ME a recunoscut si regretat comiterea faptei ce a facut obiectul cauzei, motivand ca nu a cunoscut obligativitatea obtinerii autorizatiei de construire si ca a apreciat ca, raportat la continutul memoriului de arhitectura intocmit de arhitectul Median Dan si al adresei nr. 107/22.03.2005 a Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural National Brasov, nu vor fi probleme cu obtinerea avizului si a respectivei autorizatii.
      Organele de cercetare au stabilit aceasta stare de fapt in baza materialului probatoriu administrat in cauza, respectiv: adresa nr. 738/14.04.2005 a Inspectoratului Judetean In Constructii Brasov, procesul-verbal de cercetare la fata locului din data de 20.05.2005 si plansa fotografica aferenta, declaratia invinuitului ME, nota de inspectie nr. 508/20.05.2005 intocmita de Inspectoratul in Constructii al Judetului Brasov, adresa nr. 238/25.04.2004 a Directiei pentru Cultura, Culte, Patrimoniu Cultural National Brasov, adresa nr. 292/16.05.2005 a Directiei pentru Cultura, Culte, Patrimoniu Cultural National Brasov, copia contractului de inchiriere nr. 447/20.01.2005, copia certificatului de urbanism nr. 98/17.02.2005 eliberat de Consiliul Judetean Brasov, copia extrasului de carte funciara nr. 25372 Brasov, copia certificata conform cu originalul a memoriului de arhitectura intocmit de arh. Median Dan, adresele nr. 107/22.03.2005 si 107/18.04.2005 ale Directiei pentru Cultura, Culte, Patrimoniu Cultural National Brasov, certificatul de cazier judiciar al invinuitului ME, concluzionand ca sunt aplicabile prev. art. 10 lit. b/1 C.pr.pen., motivat de atitudine de sinceritate si regret manifestata de invinuitul ME fata de comiterea faptei pentru care a fost cercetat, de faptul ca, anterior executarii lucrarii in litigiu, a depus diligente apeland atat la un cabinet de arhitectura, cat si la Directia pentru Cultura, Culte, Patrimoniu Cultural National Brasov, de faptul ca are ocupatie stabila in cadrul SC PSA Brasov, de faptul ca nu poseda antecedente penale, aflandu-se la prima incalcare a legii.
      Pe cale de consecinta, s-a apreciat ca fapta nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni si ca aplicarea unei sanctiuni administrative corespunzatoare este suficienta pentru indreptarea conduitei sociale a invinuitului.
      Prin urmare, prin ordonanta prim-procurorului din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Brasov din data de 07.12.2006, in temeiul art. 10 lit. b/1 C.pr.pen., s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala a invinuitului ME pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 24 al. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991.
Aceasta solutie a fost atacata de catre petentul ME, iar prin ordonanta procurorului general din cadrul Parchetului de pe langa Curtea de Apel Brasov din data de 28.12.2006 cu nr. 1047/II-2/2006 s-a dispus respingerea plangerii formulate si mentinerea ordonantei atacate ca fiind legala si temenica, dupa care, in termen legal, petentul a adresat plangere, conform art. 278/1 C.pr.pen., instantei de judecata.
Verificand ambele ordonante contestate de catre petent, atat sub aspectul legalitatii, cat si sub aspectul temeiniciei acestora, instanta a constatat ca plangerea este intemeiata, starea de fapt retinuta de catre procuror nebazandu-se pe o analiza a tuturor probelor ce au relevanta in stabilirea completa si corecta a starii de fapt.
Astfel, se observa din intregul material probatoriu administrat in dosar, ca petentul ME este angajat al SC P SA Brasov in functia de consilier juridic, iar societatea are in proprietate un imobil situat in Brasov, pe str. Republicii nr. 9, intr-o zona aflata in Centrul Istoric - Cetatea Brasovului, imobil care a fost inchiriat catre SC LJG SRL Bucuresti in vederea deschiderii unui magazin.
Conform clauzelor contractului de inchiriere nr. 447 din 20.01.2005 incheiat intre SC P SRL Brasov, in calitate de proprietar, reprezentata prin directorul general NV, si SC LJG SRL, in calitate de chirias, reprezentata prin administrator HR, s-a stipulat la punctul 3.2 ca in acest imobil chiriasul va putea sa execute lucrari de renovare ect., dupa obtinerea de catre proprietar a autorizatiei de construire, tot proprietarul urmand sa execute, pe cheltuiala sa, lucrarile de amenajare a fatadei magazinului in conformitate cu cerintele Proiectului Urbanistic de Zona.
S-a retinut de catre procuror faptul ca invinuitul ME ar fi dispus unei persoane ramase inca neidentificate, sa se vopseasca vitrina din lemn a imobilului inchiriat, obiectiv care este incris in lista monumentelor istorice BV-II-S-A-11295, fara a avea autorizatie de construire, in urma acestei operatiuni schimbandu-se culoarea vitrinei in rosu.
Aceasta sustinere nu este confirmata prin probele administrate la dosar, nefiind audiat in calitate de martor directorul general al SC P SRL Brasov, numitul VN, pentru a se elucida imprejurarea daca invinuitul a fost insarcinat sau nu de catre directorul general sa se ocupe de activitatea aferenta renovarii imobilului, avandu-se in vedere faptul ca invinuitul nu avea in atributiile specifice functiei pe care o ocupa decat consultanta si reprezentare juridica a firmei, fiind necesara obtinerea contractului de munca al invinuitului si fisa postului pentru a se observa care erau atributiile concrete ale inculpatului.
De asemenea, activitatile concrete de revopsire a vitrinei exterioare au fost executate de muncitorii angajati ai unei firme de constructii, in urma unui contract incheiat cu societatea proprietara a imobilului, reprezentata de catre directorul general, dispozitia de vopsire a vitrinei pe care invinuitul ar fi dat-o muncitorilor nefiind dovedita, fiind necesara identificarea si audierea in calitate de martori atat a muncitorilor respectivi, cat si a reprezentantului firmei de constrauctii, fiind necesara si audierea arhitectului MD.
De asemenea, se mai impune verificarea imprejurarii daca imobilul in cauza a fost sau nu clasat ca monument istoric, conform Legii nr. 422/2001, cu analizarea tuturor consecintelor de pot decurge din aceasta imprejurare, verificarea si obtinerea documentelor referitoare la imobil din care sa rezulte situatia anterioara executarii lucrarilor (descrierea imobilului, culoarea initiala a vitrinei din lemn etc.)
      Aceste probe, desi sunt atat utile, pertinente, cat si concludente solutionarii juste a plangerii nu au fost administrate de catre organele de urmarire penala.
Invederem faptul ca, in conformitate cu dispozitiile art. 4 C.pr.pen., nu numai instantele de judecata sunt obligate sa dea dovada de rol activ in desfasurarea procesului penal, ci si organele de urmarire penala au aceasta obligatie, acestea din urma, conform art. 3  C.pr.pen., trebuind sa asigure aflarea adevarului cu privire la faptele si imprejurarile cauzei, precum si cu privire la persoana faptuitorului.
Audiind doar pe invinuit, organele de urmarire penala au incalcat dispozitiile legale mai sus mentionate si au stabilit o stare de fapt pe baza unor probe insuficiente, in conditiile in care au fost identificati si alti martori oculari care puteau da declaratii si puteau clarifica anumite aspecte, depozitiile acestora fiind absolut utile in vederea aflarii adevarului si virtual pot schimba starea de fapt retinuta de catre procuror si in conditiile in care nu sunt inscrisuri la dosar care sa elucideze aspecte esentiale referitoare la forma de vinovatie a invinuitului si la elementele constitutive ale infractiunii.
Pe cale de consecinta, constatand ca ordonanta procurorului de scoatere de sub urmarire penala nu este temeinica, in baza art. 278/1 al. 8 lit. b C.pr.pen., instanta va admite plangerea formulata de petentul ME, va desfiinta ordonanta prim-procurorului din data de 07.12.2006 dispusa in dosarul nr. 653/P/2006 al Parchetului de pe langa Judecatoria Brasov si mentinuta prin ordonanta procurorului general din data de 28.12.2006 cu nr. 1047/II-2/2006 si va trimite cauza procurorului in vederea redeschiderii urmaririi penale fata de numitul ME relativ la savarsirea infractiunii prev. si ped. de art. 24 al. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991.
Organele de urmarire penala vor trebui sa procedeze la audierea in calitate de martori a numitilor VN (reprezentantul legal al SC PSRL Brasov) si arhitectului MD, sa procedeze la identificarea si audierea in calitate de martori a persoanelor care au executat vopsirea cadrului din lemn a vitrinei imobilului, sa procedeze la obtinerea documentatiei de la institutiile abilitate din care sa rezulte daca imobilul in cauza a fost clasat ca monument istoric conform dispozitiilor Legii nr. 422/2001 si situatia imobilului anterior executarii lucrarilor (descrierea imobilului, culoarea initiala a vitrinei), verificari daca proprietarul imobilului cunostea faptul ca acesta este monument istoric, pentru a stabili in mod conret starea de fapt si incadrarea juridica a faptei, dupa care sa reaprecieze intregul material probatoriu si sa dispuna conform dispozitiilor legale.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs Ministerul Public prin Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov, si a solicitat casarea sentintei instantei de fiind cu respingerea plangerii petentului, aratand ca petentul a recunoscut fapta in legatura cu care a fost cercetat, iar dispozitiile date de instanta de judecata sunt gresite deoarece nu are relevanta cine a dispus vopsirea vitrinei, deoarece in cauza a fost necesara stabilirea persoanei, care desi avea cunostinta  de necesitatea unei autorizatii legale, a dispus, direct sau indirect, executarea de lucrari, de orice fel, la imobilul respectiv. Or in cauza inculpatul a mentionat ca el a fost insarcinat cu expres de catre administratorul societatii, deruland in acest sens, toate activitatile, juridice si practice necesare efectuarii lucrarilor, avand totodata obligatia de serviciu de a cenzura contractele societatii. Oral in fata instantei de recurs, s-a mentionat de catre procurorul de sedinta, ca in masura in care instanta de fond a considerat ca probatoriul nu era complet, nimic nu o impiedica sa admita plangerea sa se considere sesizata si in complet constituit potrivit dispozitiilor legale sa administreze ea aceste probe solicitate.
Recursul este nefondat, urmand a fi respins avand in vedere urmatoarele considerente:
Din ansamblul probatoriului cauzei, se constata ca nu exista suficiente probe pentru a se stabili cine a dat dispozitia de vopsire a lemnariei vitrinei inainte de obtinerea autorizatiei pentru efectuarea acestei lucrari.
In acest sens atat petentul cat si reprezentantii SC P SRL cunosteau ca imobilul face parte din patrimoniul cultural, acest lucru fiind evidentiat si in certificatul de urbanism numarul 98 din data de 17.02.2005, unde se mentioneaza la regimul juridic al imobilului ca acesta face parte din Zona TC1A de protectie si rezervatie de arhitectura, acest aspect coroborat cu faptul ca reprezentantii SC P SRL au solicitat Ministerul Cultelor obtinerea autorizatiei pentru lucrarile care urmau a fi efectuate, demonstreaza fara dubiu ca petentul cunostea de regimul juridic al imobilului si de aici toate obligatiile care le incumba acest aspect.
In ceea ce priveste contractul de arhitect numarul 492 din data de 09.02.2005, acesta a primit aviz negativ de la Ministerul Culturii si Cultelor, la data de 22.03.2005, propunandu-se refacerea documentatiei avand in vedere tratarea unitara a fatadei imobilului, in sensul uniformizarii materialelor, integrarea tuturor firmelor in ansamblu cu respectarea conditiei de restaurare a intregului portal de vitrina.
La data de 30.03.2005, este refacut memoriul, care nu este avizat, la data de 18.04.2005 constatandu-se efectuate lucrarile fara a fi obtinuta autorizatia aferenta.
Este adevarat ca petentul are obligatii de a verifica legalitatea activitatii ce se desfasoara in cadrul firmei, si desi petentul audiat in cursul urmaririi penale atesta ca el a dat dispozitia de vopsire deoarece desi s-a obtinut initial un aviz negativ, arhitectul care se ocupa de documentatie a aratat ca pentru viitor va obtine o asemenea autorizatie, promovand prezenta plangere a negat acest aspect.
In acest sens, singurul aspect care a sustinut invinuirea ce i s-a adus a fost declaratia de recunoastere a celui cercetat penal ce se impune a fi coroborate si cu alte probe, mai ales ca pozitia procesuala nu a fost mentinuta.
La dosarul cauzei nu exista alte probe din care sa rezulte ca petentul este cel care a dat dispozitia cu incalcarea legii, in acest sens putand fi utila audierea in calitate de martori a directorului administrativ si a arhitectului cat si a lucratorilor de la firma SC M SRL care au executat lucrarile.
In ceea ce priveste obtinerea de documente din care sa rezulte ca imobilul a fost clasat ca monument istoric si comunicarea acestui aspect reprezentantilor SC P SRL, acest punct nu este necesar, deoarece din actele dosarului reiese ca se cunostea acest aspect.
In temeiul considerentelor expuse urmeaza ca in baza art. 385/15 punctul 1 litera b Cod Procedura Penala se va respinge recursul Ministerului Public si se va mentine sentinta instantei de fond cu precizarile efectuate in prezentele considerente.
In baza art. 192 aliniatul 3 Cod Procedura Penala cheltuielile judiciare raman in sarcina statului.
1