Admite exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Brasov,si declina competenta de solutionare a cererii formulate in favoarea Judecatoriei Brasov

Prin sentinta civila nr.429/C   din 11.06.2015, pronuntata de Tribunalul Brasov in                                        dosarul nr.1128/62/2015 a fost admisa exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Brasov, invocata din oficiu si declinata competenta de solutionare a cererii formulate de reclamanta S.C T S.R.L,  in contradictoriu cu parata S.C L C C S.R.L in favoarea Judecatoriei Brasov.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante, la data de 13.03.2015, sub numarul de mai sus, reclamanta S.C T S.R.L in contradictoriu cu  parata  S.C. L C C S.R.L a solicitat sa se dispuna obligarea acesteia la plata sumei de 800 lei reprezentand cheltuieli de judecata efectuate in dosarul nr. 25194/197/2013 al Judecatoriei Brasov, cu cheltuieli de judecata.
La termenul de fata instanta a retinut cauza in pronuntare asupra exceptiei necompetentei materiale a Tribunalului Brasov invocata din oficiu.   
In acest context, competenta materiala se constituie drept o conditie de valabilitate a actului jurisdictional pronuntat de catre orice instanta judecatoreasca.
 Potrivit art. 130 C.p.civ neregularitatea procedurala legata de competenta instantelor judecatoresti se invoca prin intermediul exceptiei de necompetenta.
Deliberand asupra exceptiei invocate in cauza, instanta constata ca aceasta este intemeiata, motiv pentru care urmeaza sa o admita.
Analizand actele dosarului, instanta retine ca obiectul cererii este reprezentat de solicitarea privind obligarea paratei la plata pe cale separata a cheltuielilor de judecata efectuate intr-un proces civil, in cuantum de 800 lei.
Prin Decizia in interesul legii nr. 19/18.11.2013, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statuat cu caracter obligatoriu ca cererile prin care se solicita, pe cale separata, acordarea cheltuielilor de judecata sunt cereri principale supuse taxei judiciare de timbru, care se calculeaza la valoarea pretentiilor deduse judecatii, chiar daca cererile care au format obiectul litigiului din care aceste cheltuieli provin au fost scutite de la plata taxelor judiciare de timbru.
S-a aratat in acest sens ca in functie de criteriul de clasificare determinat de calea procedurala aleasa de parte, pentru considerentele care au fost expuse si in doctrina, cererile privind obligarea la plata cheltuielilor de judecata au caracterul de cereri principale. In plus, acestea au caracter autonom fata de litigiile primare, care decurge din: a) natura civila a procesului, independent de natura litigiului care a generat efectuarea cheltuielilor, b) fundamentul juridic, reprezentat de raspunderea civila delictuala (decurgand din culpa procesuala si necesitatea acoperirii integrale a prejudiciului cauzat partii castigatoare) si c) imprejurarea ca ratiunea prorogarii competentei instantei in temeiul dispozitiilor art. 17 din vechiul Cod de procedura civila (respectiv art. 123 din Codul de procedura civila) nu subzista in cazul acestor cereri, cu consecinta aplicarii regulilor de competenta de drept comun.
Prin urmare, raportat la valoarea debitului si fata de dispozitiile art. 94 alin. 1 lit. k C.proc.civ, instanta va dispune declinarea competentei de solutionare a cererii in favoarea Judecatoriei Brasov.