Anulare permis de conducere. Neindeplinirea conditiei prevazute de art. 114 alin. 1 lit. f din OUG nr. 195/2002 republicata in cazul unei sentinte penale prin care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei

Prin  sentinta civila nr. 591/CA  -04.05.2015, pronuntata in Tribunalul Brasov in dosarul 1197/62/2015 a fost admisa cererea formulata de reclamantul SA in contradictoriu cu paratul IPJ B si, in consecinta anulata Dispozitia nr. 507641/119/13.02.2015 emisa de parat.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prin Dispozitia Sefului Serviciului Rutier B nr. 507641/119/13.02.2015 (fila 6) s-a dispus anularea permisului de conducere seria nr. B00421904V, emis de SPCRPCIV B la data de 24.03.2015 si i s-a pus in vedere reclamantului sa predea permisul in 5 zile de la comunicarea dispozitiei.
In motivarea actului administrativ mentionat se face referire la Decizia penala nr. 62/Ap/04.02.2015 a Curtii de Apel B si la dispozitiile art. 114 alin. 1 lit. a/b din OUG 195/2002.
Impotriva dispozitiei deduse judecatii, reclamantul a formulat contestatie administrativa, inregistrata sub nr. 340190/19.02.2015 (filele 13-14), solutionata in sensul respingerii prin adresa nr. A338/17.02.2013 (fila 17). In raspunsul dat de parat la plangerea prealabila se rectifica temeiul de drept avut in vedere la luarea masurii anularii permisului de conducere, in sensul ca se face referire la art. 114 alin. 1 lit. f din OUG 195/2002.
Instanta retine ca, dupa cum rezulta din Sentinta penala nr. 213/15.10.2014 (filele 9-10), reclamantul, la data de 29.01.2014, a condus un autoturism fara sa posede permis de conducere, motiv pentru care a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul fara permis de conducere, prevazuta de art. 335 alin.1 Cod penal.
Cauza penala a facut obiectul dosarului nr. 644/338/2014 al Judecatoriei Z iar, prin Decizia penala nr. 62/Ap/04.02.2015, fiind admis apelul declarat de Parchetul de langa Judecatoria Z impotriva Sentintei  penale nr. 213/15.10.2014 a Judecatoriei Z, a fost stabilita, in baza art. 396 alin. 4 Cod procedura penala, pedeapsa de 1 (un) an inchisoare, in sarcina inculpatului  SA, pentru savarsirea infractiunii de conducerea pe drumurile publice a unui vehicul fara permis de conducere, prevazuta de art. 335 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 375 alin. 1 raportat la art. 396 alin. 10 Cod procedura penala.                 
In baza art. 83 si art. 84 Cod penal, Curtea de Apel B a amanat aplicarea pedepsei inchisorii, pe un termen de supraveghere de 2 ani, de la data ramanerii definitive a prezentei hotarari si, in baza art. 85 alin. 1 Cod penal, pe durata termenului de supraveghere, a stabilit in sarcina inculpatului masurile de supraveghere de la lit. a-e, respectiv:
a) sa se prezinte la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul B la datele fixate de acesta;
b) sa primeasca vizitele consilierului de probatiune desemnat cu supravegherea sa;
c) sa anunte, in prealabil, schimbarea locuintei si orice deplasare care depaseste 5 zile, precum si intoarcerea;
d) sa comunice schimbarea locului de munca;   
e) sa comunice informatii si documente de natura a permite controlul mijloacelor sale de existenta.           
In cursul procesului penal, dar anterior solutionarii definitive, la data de 24.03.2014, reclamantul a obtinut permisul de conducere nr. B00421904V.
Cf. art. 114 alin. 1 din OUG 195/2002, "anularea permisului de conducere se dispune in urmatoarele cazuri:
a) titularul permisului de conducere a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva pentru o infractiune care a avut ca rezultat uciderea sau vatamarea corporala a unei persoane, savarsita ca urmare a nerespectarii regulilor de circulatie;
b) titularul permisului de conducere a fost condamnat, printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva, pentru infractiunile prevazute la art. 334 alin. (2) si (4), art. 335 alin. (2), art. 336, 337, art. 338 alin. (1), art. 339 alin. (2), (3) si (4) din Codul penal;
f) permisul de conducere a fost obtinut in perioada in care titularul era cercetat sau judecat in cadrul unui proces penal pentru savarsirea unei infractiuni la regimul circulatiei pe drumurile publice, atunci cand acesta a fost condamnat printr-o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva".
Fata de dispozitiile legale citate si de situatia in care s-a aflat reclamantul, este evident ca paratul nu putea retine in dispozitia contestata, ca temei de drept, art. 114 alin. 1 lit. a/b din OUG 195/2002, intrucat reclamantul nu a savarsit infractiunile prevazute de art. 114 alin. 1 lit. a sau b.
Admitand ca dintr-o eroare materiala paratul a mentionat temeiul de drept, urmeaza a se analiza daca putea fi anulat in temeiul art. 114 alin. 1 lit. f din OUG 195/2002.
Pentru a se putea dispune anularea permisului in temeiul art. 114 alin. 1 lit. f din OUG 195/2002 este necesara intrunirea a doua conditii astfel: 1) permisul sa fi fost obtinut in perioada in care titularul era cercetat sau judecat in cadrul unui proces penal pentru savarsirea unei infractiuni la regimul circulatiei pe drumurile publice si 2) titularul sa fi fost condamnat printr-o hotarare ramasa definitiva.
Desi prima conditie este indeplinita, instanta retine ca cea de a doua conditie nu este intrunita, pentru urmatoarele argumente:
Prin Decizia penala nr. 62/Ap/04.02.2015 Curtea de Apel B nu a pronuntat condamnarea reclamantului, ci doar a stabilit o pedeapsa cu inchisoarea si a amanat aplicarea acestei pedepse pe durata unui termen de supraveghere de 2 ani. Doar in masura in care reclamantul nu respecta obligatiile stabilite in sarcina sa, comite o alta infractiune pe durata termenului de supraveghere sau se descopera savarsirea anterioara a unei alte infractiuni, cf. art. 88 si 89 Cod Penal poate interveni revocarea sau anularea amanarii aplicarii pedepsei.
Cf. art. 90 din NCP, "(1) persoanei fata de care s-a dispus amanarea aplicarii pedepsei nu i se mai aplica pedeapsa si nu este supusa niciunei decaderi, interdictii sau incapacitati ce ar putea decurge din infractiunea savarsita, daca nu a savarsit din nou o infractiune pana la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea amanarii si nu s-a descoperit o cauza de anulare.
(2) Amanarea aplicarii pedepsei nu produce efecte asupra executarii masurilor de siguranta si a obligatiilor civile prevazute in hotarare".
Din  aceste dispozitii legale se deprinde ideea ca amanarea aplicarii pedepsei nu reprezinta o condamnare.
La aceeasi concluzie, ca hotararea de amanare a aplicarii pedepsei nu reprezinta o condamnare se ajunge si din interpretarea dispozitiilor art. 17 alin. 2 din NCPC, potrivit carora "in cursul judecatii actiunea penala se stinge prin ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, renuntare la aplicarea pedepsei, amanarea aplicarii pedepsei, achitare sau incetare a procesului penal".
Rezulta asadar ca, daca amanarea aplicarii pedepsei ar reprezenta o condamnare, legiuitorul nu ar fi facut referire, in dispozitiile citate mai sus (art. 17 alin. 2 din NCPC), atat la hotarari judecatoresti de condamnare, cat si la hotarari judecatoresti de amanare a aplicarii pedepsei. Cele doua solutii, de condamnare sau de amanare a aplicarii pedepsei reprezinta cazuri distincte de stingere a actiunii penale, neputandu-se confunda una cu cealalta intrucat fiecare are consecinte diferit reglementate de dispozitiile NCP si NCPP.
Raportat considerentelor expuse, in temeiul ar. 18 din Legea contenciosului administrativ Nr. 554/2004 urmeaza a fi admisa cererea de chemare in judecata si a fi anulata dispozitia contestata in prezenta cauza.