Anulare raport de investigare accident feroviar. Act administrativ. Vatamare a intereselor legitime, prin omisiunea paratului de a cuprinde in acesta concluziile referitoare la starea tehnica a locomotivei

Prin sentinta civila nr.127/CA  din 29.01.2015, pronuntata in dosar nr.4449/62/2014 a fost respinsa cererea formulata de reclamanta C N C F C.F.R.-S.A prin Sucursala RCF B in contradictoriu cu parata A F R- O I F R.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a constatat ca in urma producerii accidentului feroviar din data de 21.12.2013, ora 19,05 pe sectia de circulatie B-S, intre halta M si statia CF V, la km. 282+500, fir I prin deraierea de prima osie in sensul de mers al locomotivei EA 40-0745-6 a trenului nr. 32603, apartinand operatorului de transport feroviar SNTFM CFR Marfa SA B, paratul OIFR a efectuat investigatia acestui accident, conform competentei atribuite prin art. 4 alin. 1 din HG nr. 117/2010.
Conform art. 6 lit. g si art. 45 din Anexa la HG nr. 117/2010, investigatia reprezinta un proces desfasurat in scopul prevenirii accidentelor si incidentelor, care include strangerea si analizarea informatiilor, stabilirea conditiilor, inclusiv determinarea cauzelor si, daca este cazul, emiterea unor recomandari de siguranta. Investigatia are statutul juridic de act administrativ, permitand investigatorilor principali sa isi indeplineasca sarcinile in modul cel mai eficient si in timpul cel mai scurt cu putinta. Investigatia este realizata independent de orice ancheta judiciara. Investigatia nu se ocupa in niciun caz cu stabilirea vinovatiei sau a raspunderii.
Art. 70 alin. 1 din Anexa la HG nr. 117/2010 prevede ca finalizarea investigarii se face prin intocmirea unui raport de investigare asupra accidentului/incidentului si stabilirea incadrarii finale a accidentului/incidentului.
In consecinta, raportul de investigare reprezinta actul final al procesului investigatiei, fiind intocmit de organul competent potrivit legii, in realizarea competentelor stabilite de lege in vederea organizarii si executarii in concret a dispozitiilor sale.
Raportul de investigare reprezinta asadar un act administrativ individual, adresat participantilor la procedura, emis in aplicarea in concret a dispozitiilor HG nr. 117/2010.
Conform art. 70 alin. 2, raportul de investigare descrie obiectivele investigatiei si cuprinde, daca este cazul, recomandari de siguranta.
Actul administrativ este caracterizat, intre alte trasaturi si de caracterul sau obligatoriu, caracter care trebuie evaluat in speta prin raportare la toate efectele juridice produse.
Faptul ca raportul poate cuprinde recomandari de siguranta nu inlatura efectul sau obligatoriu, efect care se produce in raport cu destinatarii sai, respectiv operatorii economici care presteaza un serviciu public de transport.
In acest sens, instanta are in vedere ca efectul obligatoriu este reglementat prin dispozitiile art. 76, care instituie o conduita obligatorie a operatorului de transport, ca urmare a comunicarii acestui raport.
Recomandarile de siguranta nu reprezinta un element obligatoriu al continutului raportului de investigare, neconditionand validitatea acestuia si nu se pot confunda cu efectele obligatorii generate de act.
Prin cererea de fata, reclamanta a solicitat completarea continutului actului administrativ, afirmand o vatamare a intereselor sale legitime, prin omisiunea paratului de a cuprinde in acesta concluziile referitoare la starea tehnica a locomotivei, la capitolul C. art. C.6 Analiza si concluzii.
Aceste concluzii se regasesc in raportul de investigare la cap. C5.4.2 (f.39 verso) privind datele constatate la functionarea materialului rulant si a instalatiilor tehnice ale acestuia, cu mentiunea ca paratul a stabilit ca verificarile si masuratorile efectuate la locomotiva au condus la concluzia ca acestea se incadreaza in parametri de exploatare admisi de prevederile instructionale, ca torsionarea caii peste valoarea maxima admisa reprezinta cauza directa a producerii accidentului iar nerespectarea prevederilor art.6.7 din Instructia pentru folosirea vagoanelor de masurat calea nr. 329/1995 referitor la remedierea defectelor de gradul 5 a reprezentat o cauza subiacenta.(f.40)
Din expunerea de motive rezulta insa ca reclamanta critica concluzia cuprinsa in raport privind retinerea cauzei subiacente si faptul ca intre cauzele producerii deraierii nu s-a retinut si starea tehnica a locomotivei.(f.9)
In consecinta, motivele invocate se subsumeaza unei nulitati a raportului de investigare, aplicabila pentru lipsa de temeinicie a concluziilor acestuia, care ar sustine in opinia reclamantei si nelegalitatea rezultata din nerespectarea conditiilor de forma privitoare la continutul actului.
Scopul cererii il reprezinta asadar modificarea actului administrativ atacat.
Motivele invocate nu au fost insa probate in cauza, in conditiile in care, raportul de investigare ca act administrativ beneficiaza de prezumtia de legalitate si veridicitate pana la dovada contrara iar reclamanta are sarcina probatiunii, conform art. 249 CPC.
Raportul de investigare a fost elaborat de parat in baza surselor si referintelor pentru investigare enumerate in cap.C.5.3(f.38), conform modelului stabilit in Anexa 5 si prin analiza informatiilor legate de accident.
In consecinta, faptul ca paratul nu ar fi dat relevanta cuvenita proceselor verbale enumerate in cerere (nr. 269/22.12.2013, PII5/14/665 din 22.12.2013, 234/E/15/07.01.2014 si 234/E/38 din 13.01.2014) ori declaratiilor personalului implicat, ca nu a realizat sau nu a realizat in mod corespunzator masuratorile necesare vizeaza exercitarea dreptului sau de interpretare si apreciere a probelor, stabilit de HG nr. 117/2010.
Aceste critici ale reclamantei se refera de altfel la alte etape ale investigatiei, prealabile intocmirii raportului final cu privire la care prin art. 66-art. 68 din Anexa la HG nr. 117/2010 avea posibilitatea sa prezinte observatii scrise, sa solicite audierea de martori si administrarea probelor pe care le aprecia concludente.
Din inscrisurile depuse la dosar nu rezulta ca reclamanta ar fi uzat de posibilitatile mentionate, pe parcursul desfasurarii investigatiei.
La dosar nu a fost depus vreun inscris care sa ateste comunicarea unor observatii fata de continutul rapoartelor de constatare legate de starea locomotivei, in sensul afirmat prin cerere iar in cauza de fata, reclamanta nu a solicitat sau administrat probe prin care sa infirme concluziile raportului de investigare privind nerespectarea prevederilor art.6.7 din Instructia pentru folosirea vagoanelor de masurat calea nr. 329/1995 referitor la remedierea defectelor de gradul 5, retinuta ca si cauza subiacenta conform pct. (4). 3 liniuta a doua -Concluzii din Anexa 5 a HG nr. 117/2010.
In cauza, nu s-a contestat ca defectul de linie se incadra in gradul 5. Reclamanta a aratat ca masura dispusa nu a fost cea a remedierii in 24 de ore de la data constatarii(18.12.2013), ci a reducerii vitezei de circulatie la 70km/h(f.4), cu scopul evitarii aplicarii masurii radicale a inchiderii circulatiei pana la remediere.
Instanta retine ca potrivit art. 6.7 din instructia pentru folosirea vagoanelor de masurat calea nr. 329/1995, defectul R5 trebuia remediat in prezenta picherului in 24 de ore, fapt care nu a fost realizat.
Reducerea vitezei de circulatie putea fi dispusa de reclamanta numai pana la remedierea defectului, sens in care dispune cap. V pct. 5.4 din Instructia nr. 329/1995, invocat de companie (f.3, 22) dar aceasta remediere trebuia efectuata in 24 de ore.(f.25)
In consecinta, reclamanta nu are temei pentru a solicita modificarea raportului de investigare in sensul solicitat, in Anexa 5 a HG nr. 117/2010 in cauzele subiacente fiind incluse cauzele referitoare la proceduri si intretinere.
Reclamanta nu a contestat existenta defectului de linie iar producerea accidentului nu poate fi privita independent de neremedierea defectului in termenul legal.
Prin urmare, in mod intemeiat, nerespectarea acestei obligatii a fost mentionata drept cauza subiacenta in raportul de investigare.
Conform art. 68 alin.1 si 2 din Regulamentul de investigare a accidentelor si a incidentelor, de dezvoltare si imbunatatire a sigurantei feroviare pe caile ferate si reteaua de transport cu metroul din Romania, Anexa la HG nr. 117/17.02.2010, in cazul investigarii accidentelor, administratorul/gestionarul de infrastructura feroviara si operatorii de transport feroviar implicati, operatorul economic care efectueaza operatiuni de transport cu metroul, ASFR, victimele si rudele acestora, proprietarii bunurilor deteriorate, producatorii, serviciile de urgenta implicate si reprezentantii personalului si utilizatorii, dupa caz, sunt informati periodic cu privire la investigatie si mersul acesteia, acordandu-li-se, la solicitarea acestora, posibilitatea de a-si prezenta opiniile si punctele de vedere referitoare la investigatie, si au posibilitatea, la cerere, sa faca comentarii cu privire la informatiile din proiectele de rapoarte.
In speta, reclamanta nu a dovedit ca ar fi formulat cereri in sensul dispozitiei precitate pentru a sustine cu succes incalcarea dreptului de a fi ascultata.
In ceea ce priveste valoarea probatorie a devizelor enumerate la cap. C.3.2 din raport(f.37 verso), instanta are in vedere ca aceasta priveste raporturile stabilite intre persoana pagubita si responsabilul de paguba.
Prin investigatie si asadar si prin raportul de investigare nu se stabilesc elemente privind raspunderea civila delictuala, stipulandu-se expres ca nu au drept scop stabilirea vinovatiei ori a raspunderii.
In consecinta, in cadrul litigiilor in care se pune problema responsabilitatii reclamantei, aceasta are posibilitatea sa conteste pertinent valoarea probatorie a devizelor mentionate, in scopul inlaturarii ori limitarii acestei responsabilitati.
Fata de aceste considerente, tribunalul va respinge cererea dedusa judecatii, reclamanta nerasturnand prin probele administrate in cauza prezumtia de legalitate si temeinicie a raportului de investigare iar in privinta cheltuielilor de judecata, solicitate de parat in subsidiar respingerii cererii, retine ca in cauza acestea nu au fost dovedite, neimpunandu-se acordarea lor.