Necompetenta generala a instantelor judecatoresti. Clauza compromisorie in favoarea tribunalului arbitral, conform regulilor de procedura aplicabile arbitrajului comercial ad-hoc, organizat de Camera de Comert si Industrie a Romaniei. Nulitate clauza

  Prin  sentinta civila nr. 166/C din 09.02.2015, pronuntata de Tribunalul Brasov in   dosarul  nr. 4647/62/2014 a fost admisa exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti si respinsa ca nefiind de competenta instantelor judecatoresti romane, cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta SC A K SA, prin lichidator judiciar SC R SPRL, in contradictoriu cu paratul Mun. S.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca prin cererea inregistrata la aceasta instanta, reclamanta a chemat in judecata pe paratul solicitand acoperirea prejudiciului efectiv suferit de reclamanta, in valoare de 2.800.358,58 lei + 167.678,37 eur, rezultat din neexecutarea obligatiilor contractuale izvorate din contractul de asociere in participatiune nr., acoperirea prejudiciului suferit de reclamanta constand in beneficiul nerealizat in valoare de 159.656,734 eur, cf. contractul de asociere si planului de afaceri ce a stat la baza demararii obiectivului investitiei si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma exceptiei necompetentei generale a instantelor judecatoresti, Tribunalul constata ca exceptia este fondata si va fi admisa.
Intre parti, la data de 26.04.2007, sub imperiul vechiului Cod Civil si al Codului Comercial, a fost incheiat contractul de asociere in participatiune nr. care, prin capitolul XI, art. 11.1 a stabilit ca "in cazul in care rezolvarea neintelegerilor nu este posibila pe cale amiabila, ele vor fi supuse spre solutionare tribunalului arbitral, conform regulilor de procedura aplicabile arbitrajului comercial ad-hoc, organizat de Camera de Comert si Industrie a Romaniei".
Asadar, partile au inserat o clauza compromisorie cu privire la care reclamanta a invocat, in aparare, nulitatea absoluta. Dispozitiile art. 542 alin. 2 Cod Procedura Civila prevad ca "statul si autoritatile publice au facultatea de a incheia conventii arbitrale numai daca sunt autorizate prin lege sau prin conventii internationale la care Romania este parte".
Textul citat consacra asadar posibilitatea statului si autoritatilor de a incheia conventii arbitrale, dar doar in anumite conditii.
La data la care s-a incheiat contractul, Codul de procedura civila 1865 prevedea, prin art. 340, ca "persoanele care au capacitate deplina de exercitiu al drepturilor pot conveni sa solutioneze, pe calea arbitrajului, litigiile patrimoniale dintre ele, in afara de acelea care privesc drepturi asupra carora legea nu permite a se face tranzactie". Nu se poate aprecia ca litigiul de fata priveste drepturi asupra carora legea nu permite a se incheia o tranzactie, fiind intemeiat pe raspunderea contractuala si avand ca obiect nu dreptul de proprietate publica, ci sume de bani pretinse de reclamanta pentru repararea unui prejudiciu rezultand din modul de executare a contractului de asociere.
Desi cererea de chemare in judecata a fost introdusa dupa intrarea in vigoare a Noului Cod de Procedura Civila, dispozitiile art.11.1 nu pot fi analizate prin prisma dispozitiilor art. 542 alin. 2 NCPC, fata de data incheierii contractului de asociere in participatiune, 26.04.2007, si de principiul tempus regit actum.
Pe cale de consecinta, instanta constata ca apararile reclamantei referitoare la nulitatea clauzei compromisorii sunt nefondate, neexistand motive de nulitate absoluta iar exceptia necompetentei generale a instantelor judecatoresti romane este fondata si va fi admisa. Se vor avea in vedere si dispozitiile art. 554 alin. 1 alin. 1 teza finala Cod Procedura Civila, raportat la cele ale art. 131 si 132 alin. 4 Cod Procedura Civila.