Lipsa calitatii de consumator in sensul art. 2 alin. 1 din L. nr. 193/2000 a garantilor ipotecari.

Lipsa calitatii de consumator in sensul art. 2 alin. 1 din L. nr. 193/2000 a garantilor ipotecari. Calitatea procesuala activa a garantului ipotecar, care nu este parte in contractul de credit incheiat, ci doar ?i-a asumat obliga?ia de garantare a creditului ce i-a fost acordat imprumutatului, in ceea ce prive?te constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit.

Prin sentinta civila nr. 139/C din 28.01.2015 a Tribunalului Brasov (Dosar nr. 644/62/2014) a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor in ceea ce priveste constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit, exceptie unita de instanta cu fondul; respinsa actiunea civila formulata, precizata si completata de reclamantii BCN, RML in contradictoriu cu parata Banca S.A. si persoanele chemate in judecata CIS, CA, CI,  CIR, GV si GC si obligati reclamantii sa plateasca paratei Banca SA suma de 5.684,36 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta a retinut ca reclaman?ii au chemat in judecata parata Banca S.A., solicitand ca prin hotararea pe care o va pronunta sa dispuna constatarea caracterului abuziv si a nulitatii absolute partiale a contractului de credit ipotecar bancar nr., in ceea ce ii priveste pe reclamanti si, pe cale de consecinta, constatarea nulitatii absolute a contractului de ipoteca autentificat sub de BNP  IF si ID  pentru lipsa obiectului precis determinat.
La data de 04.02.2013 reclamantii si-au precizat si completat cererea de chemare in judecata, aratand ca, pe langa petitele initiale, solicita instantei sa constate caracterul abuziv al clauzei privind posibilitatea unitatii bancare de a ajusta/modifica in mod unilateral rata dobanzii curente in functie de dobanda de referinta variabila, cuprinsa in art. 5 din contractul de credit si, pe cale de consecinta, sa constate nulitatea absoluta a clauzei mentionate in acest petit ; sa constate caracterul abuziv al clauzei privind dobanda anuala efectiva, fiind o valoare procentuala (8,59% pe an) fara corespondent in economia contractului, cuprinsa in art. 6 din conventie si, pe cale de consecinta, sa constate nulitatea absoluta a clauzei mentionate ; sa constate caracterul abuziv al clauzei privind posibilitatea unitatii bancare de a modifica unilateral cuantumul dobanzii curente in functie de evolutia restituirii imprumutului, cuprinsa la art. 7 din contract, fiind vorba de o penalitate contractuala deghizata si, pe cale de consecinta, sa constate nulitatea absoluta a clauzei mentionate; sa se constate caracterul abuziv al clauzei privind posibilitatea unitatii bancare de a modifica unilateral cuantumul dobanzii majorate in functie de evolutia restituirii imprumutului cuprinsa la art. 8 din contract, fiind vorba de o a doua penalitate contractuala deghizata si, pe cale de consecinta, sa se constate nulitatea absoluta a acestei clauze; sa se constate nulitatea absoluta partiala in ceea ce ii priveste pe reclamanti, ca "garanti cu ipoteca" a contractului de credit pentru lipsa totala de consimtamant, nefiind asumat in ceea ce priveste conditiile generale de creditare, cu cheltuieli de judecata.
La termenul de judecata din data de 07.05.2014, in temeiul dispozitiilor art. 57 C.proc.civ., reclamantii au formulat cerere de chemare in judecata a altor persoane, co-semnatarii contractului de credit nr. incheiat cu Banca S.A., persoane care au dobandit calitatea de intervenienti in interes propriu, conform art. 58 C.proc.civ.
In fapt, instanta a retinut ca la data de 30.03.2007 s-a incheiat intre Banca pe de o parte, CIS in calitate de imprumutat si CIR, GV, GC, in calitate de coplatitori, BCN si BML in calitate de garanti cu ipoteca, CA si CI in calitate de garanti cu ipoteca, pe de alta parte, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. , prin care Banca a acordat imprumutatului un credit in suma de 150.000 Euro, credit acordat pe o perioada de 300 de luni.
Reclamantii au calitatea de garanti ipotecari, care au incheiat cu intimata Banca S.A. contractul de ipoteca autentificat sub nr. de Biroul Notarilor Publici Asociati IF si IDF, potrivit caruia reclamantii s-au obligat sa garanteze imprumutul in valoare de 150.000 Euro plus dobanzile aferente si alte costuri si comisioane, precum si cheltuielile de orice fel legate de recuperarea tuturor sumelor datorate si cheltuieli de judecata, inclusiv cele legate de executarea silita, acordat de Banca prin contractul de credit nr. Garantii ipotecari au constituit astfel in mod valabil in favoarea Bancii o ipoteca de rang II asupra imobilului proprietatea lor, apartament nr. 33, situat in Brasov, compus din 3 camere si dependinte, cu cota de 12/415 din PUC.
Cu privire la cererilor reclaman?ilor de constatare a caracterului abuziv al clauzelor cuprinse in art. 5, 6, 7, 8 ?i 9 din contractul de credit bancar nr. 80781/30.03.2007, instan?a re?ine ca reclaman?ii nu se pot prevala de dispozi?iile Legii nr. 193/2000, intrucat nu fac parte din categoria consumatorilor proteja?i de Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre profesioni?ti ?i consumatori. Dispozi?iile O.U.G. nr. 50/2010, invocate de reclaman?i, nu sunt aplicabile in cauza, fa?a de prevederile art. 95 din acest act normativ (modificat prin Legea nr. 288/2010) ?i data incheierii contractului de credit bancar.
Nu pot avea calitatea consumatori garan?ii ipotecari, care nu sunt par?i in contractul de credit incheiat, ci doar ?i-au asumat obliga?ia de garantare a creditului ce i-a fost acordat imprumutatului, acesta din urma fiind cel care are calitatea de "consumator" in raport cu contractul de credit bancar incheiat la data de 30.03.2007.
In acest sens, instan?a a re?inut ca, in mod expres dispozi?iile art. 2 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 definesc no?iunea de consumator ca fiind "orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituite in asociatii, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori liberale", iar conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 "O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor".
Din interpretarea sistematica a acestor dispozi?ii legale rezulta ca sunt aplicabile dispozi?iile Legii nr. 193/2000 exclusiv in privin?a contractelor sinalagmatice cu titlu oneros, avand ca obiect furnizarea de catre un profesionist a unor bunuri ?i/sau servicii in beneficiul unui neprofesionist (consumatorul), in schimbul efectuarii de catre acesta din urma a unei contrapresta?ii in favoarea profesionistului (constand, de regula, in plata unei sume de bani).
Rezulta ca, prin no?iunea de "consumator" inclusa in dispozi?iile Legii nr. 193/2000 se are in vedere persoana fizica beneficiara a unor bunuri ?i/sau servicii ce ii sunt oferite cu titlu oneros de catre un profesionist, iar prin prisma acestor considerente rezulta ca nu intra sub inciden?a Legii nr. 193/2000 contractul de ipoteca autentificat sub nr. la B.N.P. Asocia?i IF si IDF, semnat reclaman?i, acesta avand un caracter unilateral, nu sinalagmatic, in condi?iile in care a dat na?tere unor obliga?ii exclusiv in sarcina garan?ilor ipotecari, fara ca parata  sa se oblige la o contrapresta?ie in schimbul obliga?iei de garan?ie asumata de reclaman?i. Cu atat mai pu?in contractul de ipoteca men?ionat nu are ca obiect furnizarea de catre un profesionist a unor servicii in beneficiul garan?ilor ipotecari, astfel ca reclaman?ii nu sunt consumatori in sensul Legii nr. 193/2000. Cu alte cuvinte, prin semnarea contractului de ipoteca, reclaman?ii ?i-au asumat obliga?ia de a garanta, cu imobilul apartament proprietatea lor situat in Bra?ov, indeplinirea obliga?iei debitorului principal, fara a dobandi drepturi in raport cu parata creditoare.
In aceste condi?ii, dispozi?iile Legii nr. 193/2000 ?i motivele invocate de reclaman?i nu sunt de natura a atrage ineficacitatea obliga?iei de garan?ie pe care ?i-au asumat-o ?i nu sunt de natura sa puna in discu?ie in mod intemeiat intinderea obliga?iilor stabilite prin contractul de credit  bancar (in privin?a creditului acordat, a dobanzilor ?i comisioanelor percepute de Banca) in sarcina reclaman?ilor, care ?i-au asumat obliga?ia garantarii contractului de credit.
Din perspectiva caracterelor juridice ale ipotecii imobiliare, instan?a re?ine ca ipoteca este un contract accesoriu consensual ?i unilateral, iar art. 1746 C. civ. o define?te ca un drept real asupra imobilelor afectate la plata unei obliga?ii, prin urmare o garan?ie imobiliara care se constituie in formele prevazute de lege, ?i care confera creditorului dreptul de a se indestula cu preferin?a din vanzarea bunului afectat ?i de a-l urmari in mainile oricarui detentor.
Contractul de ipoteca este accesoriu in raport de obliga?ia principala in vederea garantarii careia se incheie, iar din raportul de ipoteca se na?te o singura obliga?ie a garantului ipotecar  fa?a de creditor.
In privin?a efectelor contractului de ipoteca trebuie distins intre categoriile de raporturi juridice la care da na?tere. In raportul dintre garantul ipotecar ?i creditor, garantul ipotecar poate sa invoce excep?ii de ordin general ce decurg din contract, cu privire la validitatea contractului sau intinderea garan?iei, dar nu poate invoca excep?ii pur personale ale debitorului principal cum ar fi nulitatea relativa a obliga?iei principale pentru vicii de consim?amant, conform art. 1681 din vechiul C. civ., dispozi?ii aplicabile in cauza raportat la data incheierii contractului de ipoteca.
Raportul juridic de garan?ie nascut din ipoteca este accesoriu fa?a de raportul juridic principal de obliga?ie in legatura cu care s-a constituit ipoteca.
Concluzionand pe acest aspect legal, din pluralitatea de legaturi in materie de garan?ii reale decurg urmatoarele consecin?e ?i efecte juridice in sensul ca legatura principala a creditorului este cu debitorul sau din raportul juridic prin care s-a nascut obliga?ia principala, iar legatura dintre creditor ?i garant nascuta din contractul de garan?ie este o legatura accesorie, urmand soarta legaturii principale atat in privin?a validita?ii cat ?i a intinderii obliga?iei.
In considerarea acestui cadru legal, reclaman?ii solicita constatarea nulita?ii absolute a contractului principal, contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. incheiat intre B. ?i CIS, prin care Banca i-a acordat acestuia din urma un imprumut de 150.000 Euro, in anumite condi?ii legate de dobanda ?i rambursare, contract semnat ?i de catre reclaman?i in calitate de garan?i ipotecari, sus?inand ca nu ?i-ar fi asumat obliga?ia de garan?ie a debitorului in condi?iile lipsei asumarii Condi?iilor generale de creditare, imprejurare de natura sa le afecteze consim?amantul.
Prin urmare, reclaman?ii pun in discu?ie consim?amantul dat la incheierea contractului de garan?ie imobiliara, respectiv obliga?iile asumate in aceasta calitate de garan?i ipotecari ai debitorului principal.
Prin contractul de credit bancar pentru persoane fizice s-au stabilit raporturile obliga?ionale principale intre creditor ?i debitor, garantarea obliga?iei principale fiind reglementata prin cele doua contracte de ipoteca incheiate in condi?iile legii intre creditor ?i garan?ii ipotecari, reclaman?ii ?i respectiv CA si CI.
Astfel spus semnarea contractului de imprumut de catre "garan?ii cu ipoteca" nu are semnifica?ia unui consim?amant dat pentru acordarea imprumutului debitorului principal, ca o condi?ie intrinseca de valabilitate a contractului de imprumut, ci atesta numai obliga?ia de garantare a imprumutului, obliga?ie asumata prin cele doua contracte de garan?ie accesorii fa?a de contractul de imprumut.
Legaturile dintre creditor, garan?i ?i debitorul obliga?iei principale, in sensul raporturilor juridice nascute cu privire la obliga?ia principala de restituire a imprumutului sunt reglementate prin contractele de garan?ie imobiliara consim?ite de garan?i.
Imprejurarea ca reclaman?ii garan?i ipotecari au semnat contractul de credit are semnifica?ia faptului ca au luat cuno?tin?a de dispozi?iile acestuia ?i nu ii transforma pe garan?ii ipotecari in par?i in contractul de credit, atata timp cat prin contractul de credit nu se nasc drepturi in favoarea lor ?i in sarcina lor nu rezulta asumarea vreunor obliga?ii, singurele obliga?ii pe care ?i le asuma garan?ii ipotecari fiind cele rezultate din contractul de ipoteca.
De altfel, in privinta conditiilor impuse de lege a fi indeplinite pentru ca o clauza sa poata fi apreciata ca fiind abuziva, acestea se desprind din reglementarea art. 4 din Legea nr. 193/2000. Potrivit textului de lege, o clauza poate fi calificata ca abuziva daca nu a fost negociata direct cu consumatorul, daca prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor.
Or, creditoarea Banca nici nu putea proceda la negocierea contractului de credit bancar cu garan?ii ipotecari, atata timp cat garan?ii ipotecari nici nu sunt par?i in contractul de credit bancar, astfel ca, raportat la considerentele aratate, instan?a a admis excep?ia lipsei calita?ii procesuale active a reclaman?ilor in ceea ce prive?te constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit.
Ca o consecin?a a admiterii excep?iei lipsei calita?ii procesuale active a reclaman?ilor in ceea ce prive?te constatarea caracterului abuziv al clauzelor din contractul de credit, instan?a a respins cererile formulate de reclaman?i privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractului de credit bancar nr. (art. 9 din contractul de credit, men?ionat in cererea de chemare in judecata ini?ial formulata, art. 5, 6, 7, 8 din contractul de credit, al caror caracter abuziv se solicita a fi constatat potrivit precizarii ?i completarii de ac?iune depuse la dosar la termenul de judecata din data de 04.02.2014) ?i, ca o consecin?a a respingerii acestor cereri, a respins cererea reclaman?ilor privind constatarea nulita?ii absolute par?iale de contractului de credit ipotecar bancar in privin?a clauzelor men?ionate.
Pentru acelea?i considerente, re?inand in privin?a Condi?iilor generale de creditare, ca acestea reprezinta parte a contractului de credit bancar incheiat, iar nu parte a contractului de ipoteca, ?i ca acestea cuprind drepturi ?i obliga?ii ale imprumutatului, iar nu drepturi ?i obliga?ii ale garan?ilor ipotecari, pentru a fi necesar consim?amantul  garan?ilor ipotecari pentru asumarea lor, instan?a va respinge ?i cererea formulata de reclaman?i privind constatarea nulita?ii absolute par?iale a contractului de credit pentru lipsa totala de consim?amant fa?a de neasumarea de catre reclaman?i a Condi?iilor generale de creditare.
In privin?a cererii formulate de reclaman?i privind constatarea nulita?ii absolute a contractului de ipoteca autentificat, instan?a a re?inut ca obiectul contractului de ipoteca este determinat, fiind reprezentat de garantarea restituirii imprumutului contractat potrivit contractului de credit bancar nr., prin instituirea in favoarea Bancii a unei ipoteci de rang II asupra imobilului (obiect derivat al actului juridic) apartament nr. 33.
Intr-adevar, potrivit dispozi?iilor art. 1776 C.civ. vechi "Ipoteca conventionala nu poate fi valabila decat atunci cand suma, pentru care ipoteca este constituita, va fi determinata prin act", insa in spe?a principiul specializarii ipotecii sub aspectul determinarii sumei pentru care ipoteca a fost constituita a fost respectat la incheierea contractului de ipoteca autentificat sub nr. 1260/03.04.2007.
Astfel, potrivit contractului de ipoteca men?ionat, se asigura garantarea imprumutului in valoare de 150.000 Euro, plus dobanzile aferente ?i alte costuri ?i comisioane, precum ?i cheltuielile de orice fel legate de executarea silita, "dobanzile, costurile ?i comisioanele, precum ?i cheltuielile de orice fel legate de executarea silita" fiind, astfel cum se arata in mod expres in cuprinsul contractului de ipoteca, cele identificate in contractul de credit bancar.