Raspundere patrimoniala. Neindeplinirea conditiilor raspunderii patrimoniale. Lipsa dovezii existentei prejudiciului.

Raspundere patrimoniala.
Neindeplinirea conditiilor raspunderii patrimoniale. Lipsa dovezii existentei prejudiciului.

Reclamanta SC V. SRL CRAIOVA  a chemat in judecata parata B. C. solicitand instantei obligarea acesteia la plata sumei de 17216,54 lei reprezentand prejudiciu produs societatii in exercitarea functii de director economic plus dobanzile legal calculate conform OG nr. 9/2000 pana la data platii efective a debitului.
In motivarea actiunii a aratat ca in baza contractului de munca inregistrat sub nr.42260/9.12.2003 parata a exercitat functia de director economic pana la data de 17.02.2007  cand in baza deciziei nr. 12 raporturile de munca au incetat din motive imputabile salariatei.
Perioada exercitarii functiei parata a avut ca atributii principale de serviciu organizarea activitatii Departamentului Financiar Contabil, gestionarea actelor contabile si supervizarea activitatii persoanelor din cadrul Departamentului Financiar Contabil.
Ca atributii si responsabilitati specifice functiei parata trebuia sa se conformeze dispozitiilor Capitolului II art. 10 din Legea 82/1991.
In conformitate cu auditul efectuat de SC A. SRL CRAIOVA si cu raportul de expertiza extrajudiciara intocmit de expert contabil a constatat ca exista in evidenta contabila pe perioada gestionata de parata neconformitati in privinta unor inregistrari contabile cu implicatii fiscale si patrimoniale asupra impozitului pe profit declarat la organele fiscale si cel inregistrat in evidenta contabila, societatea fiind prejudiciata cu suma de 15203 lei, reprezentand penalitati si majorari de intarziere.
In conformitate cu aceleasi documente de auditare a contabilitatii societatii  aceasta a fost prejudiciata cu suma de 2013,54  lei ca urmare a inregistrarii eronate pe cheltuieli a sumei de 202328,9 lei in luna august 2005 fara documente justificative.
Parata storneaza operatiunea expusa mai sus in luna decembrie 2005 pentru a intra in legalitate, fara efect insa asupra penalitatilor si majorarilor suportate deja de societate conform legii.
In drept isi intemeiaza actiunea pe prev. art. 270 codul muncii, art 11 alin 2 din Legea 82/91.
Parata a depus la dosar intimpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca neintemeiata.
Din  analiza actelor si lucrarilor dosarului, Tribunalul a constatat urmatoarele:
In baza contractului de munca parata a exercitat functia de director economic pana la data de 17.02.2007 cand, in baza deciziei nr. 12 raporturile de munca au incetat din motive imputabile salariatei.
Decizia nr. 12 /17.02.2007 privind desfacerea contractului de munca a fost anulata de catre Tribunalul Dolj in dosarul nr. 6258/62/2007.
Pe perioada exercitarii functiei parata a avut ca atributii principale de serviciu organizarea activitatii Departamentului Financiar Contabil, gestionarea actelor contabile si supervizarea activitatii persoanelor din cadrul Departamentului Financiar Contabil.
Ca atributii si responsabilitati specifice functiei parata trebuia sa se conformeze dispozitiilor Capitolului II art. 10 din Legea 82/1991.
In conformitate cu auditul efectuat de SC A. SRL CRAIOVA si cu raportul de expertiza extrajudiciara intocmit de expert contabil s-a constatat ca exista in evidenta contabila pe perioada gestionata de parata neconformitati in privinta unor inregistrari contabile cu implicatii fiscale si patrimoniale asupra impozitului pe profit declarat la organele fiscale si cel inregistrat in evidenta contabila, societatea urmand sa plateasca suma de 15203 lei, reprezentand penalitati si majorari de intarziere.
In conformitate cu aceleasi documente de auditare a contabilitatii societatii  societatea a platit suma de 2013,54  lei ca urmare a inregistrarii eronate pe cheltuieli a sumei de 202328,9 lei in luna august 2005 fara documente justificative.
Parata a stornat operatiunea expusa mai sus in luna decembrie 2005 pentru a intra in legalitate, fara efect insa asupra penalitatilor si majorarilor suportate deja de societate conform legii.
Tribunalul a respins actiunea ca neintemeiata, deoarece a constatat ca nu sunt indeplinite conditiile prev. de art. 270 C.Muncii cu privire la raspunderea patrimoniala, pentru urmatoarele considerente:
Suma dedusa judecatii ca si prejudiciu nu a fost insusita de parata sau transmisa de aceasta in folosul altei persoane, ci dimpotriva ea reprezinta un impozit datorat de drept de catre reclamanta statului, in virtutea si in temeiul legislatiei fiscale, iar acest impozit nu are ca si consecinta o paguba in patrimoniul societatii reclamante, ci dimpotriva reprezinta a obligatia stabilita de drept in sarcina oricarei persoane producatoare de venituri, asa incat nu parata este cea care poate fi obligata la plata impozitului datorat de societatea reclamanta statului, deoarece aceasta a facut venituri, ba mat mult acesti bani la care se face referire au stat la dispozitia si in patrimoniul reclamantei.
Nu sunt indeplinite conditiile raspunderii patrimoniale, deoarece prejudiciul nu este efectiv, real si nu este cauzat societatii reclamantei, dat fiind faptul ca impozitele si taxele sunt datorate de drept si nu constitute prejudiciu in patrimoniul persoanei producatoare de venituri.
Daca au existat anumite situatii ce au determinat calculul unui impozit, aceasta s-a datorat documentelor contabile puse la dispozitia paratei de catre societate si nu altei imprejurari.
Mai mult in conditiile art. 269 Cm, salariatii nu raspund patrimonial de pagubele care se incadreaza in riscurile normale ale serviciului.Ori, in speta reclamanta vorbeste de inregistrari contabile care sunt de natura stornarii operatiune legala, insusita de legea contabilitatii, folosita frecvent in practica contabila ce are ca efect regularizarea anumitor operatiuni si care se incadreaza in riscul normal al serviciului.
Pentru ca prejudiciul sa fie cert, el trebuie ca efectiv sa rezulte dintr-o
actiune a paratei cu scopul de a prejudicia efectiv societatea reclamanta, fie prin insusirea banilor, fie prin ascunderea anumitor incasari sau dirijarea anumitor plati in folosul altor persoane, ori in cazul de fata nu exista asemenea situatie, ceea ce face ca prejudiciul sa nu existe.
Din raportul de inspectie fiscala (fila 158) rezulta ca in anul 2004 societatea reclamanta a inregistrat o pierdere contabila reprezentand dobanzi la creditele  contractate cu o dobanda de 22 % pe an, creditul fiind folosit de societate pentru crearea de stocuri de materii prime pentru desfasurarea procesului de productie in anul 2004.
In anul 2005 s-a trecut pe costuri in luna dec. 2005 suma de 943.424 RON fara documente justificative, fapt ce a condus la diminuarea impozitului pe profit cu suma de 150.947 lei.
In anul 2007 societatea a depus declaratii rectificative pentru impozitul pe profit recalculat pentru anul 2005.
Din aceste date relevate de raportul de inspectie fiscala, instanta concluzioneaza ca aceste sume pe care societatea le datora si care au fost platite cu intarziere, s-au aflat la dispozitia unitatii, asemanator unui credit, la care, in loc de plata de dobanzi, unitatea a platit penalitati de intarziere.
Faptul ca parata se face vinovata de inchiderea eronata a cheltuielilor, cat si completarea eronata a formularului Contul de profit si pierdere la 31.12.2006 si a declaratiei  privind impozitul pe profit , aceasta ar putea constituie eventual o abatere disciplinara, insa nu poate antrena raspunderea patrimoniala in conditiile lipsei dovezii certitudinii prejudiciului.