Drepturi salariale

La 10.06.2008, reclamantii s-au adresat Tribunalului Dolj cu o cerere de chemare in judecata impotriva piritei SC PEXROM INDUSTRIES SRL Ghercesti, solicitand obligarea acesteia la plata drepturilor salariale neacordate pana la incetarea contractului individual de munca, respectiv salariul pentru luna ianuarie 2008 si compensarea concediului de odihna pentru 2007 neefectuat, reactualizate cu indicele de inflatie pana la plata efectiva.
In fapt au aratat ca au avut calitatea de salariati ai paratei, cu contract individual de munca pana la 04.02.2008 si ca parata refuza nejustificat sa le plateasca salariul cuvenit pentru munca prestata in luna ianuarie 2008, precum si drepturile banesti cuvenite pentru concediul de odihna aferent 2007, neefectuat pana la incetarea contractului individual de munca.
In drept a invocat prevederile art. 269 din codul muncii.
In scop probator au depus la dosar copia statelor de plata pentru ianuarie 2008 si pentru concediul de odihna neefectuat in 2007 carnetele de munca si o adresa din partea paratei prin care recunoaste ca nu a platit drepturile solicitate.
  La solicitarea instantei ITM Dolj a depus la dosar copiile deciziilor de incetare a contractelor individuale de munca ale reclamantilor si copii  ale statelor de plata pentru ianuarie 2008.
In sedinta publica din  21.10.2008, parata a formulat intampinare in care a solicitat respingerea actiunii sustinand ca drepturile salariale nu se pot plati pana cand reclamantii nu restituie echipamentele si uneltele ce le fusesera incredintate pentru folosinta pe durata derularii contractelor de munca si pe care si le-au insusit fara drept.
Parata  nu a contestat faptul ca reclamantii au desfasurat activitate in luna ianuarie 2008 pentru care li se cuvine salariul, nu a contestat nici faptul ca acestia nu si-au efectuat concediul de odihna in anul 2007 si li se cuvine compensarea in bani. Nu a propus probe in acest sens, singura aparare fiind aceea ca reclamantii datoreaza restituirea echipamentelor si uneltelor si a considerat ca este posibila compensarea drepturilor salariale cu contravaloarea acestor bunuri.
Prin sentinta nr. 5608/21.10.2008  instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantii au fost angajati ai unitatii parate cu contract individual de munca pe durata nedeterminata de munca pana la 04.02.2008 cand raporturile de munca au incetat prin acordul partilor.
Desi reclamantii au prestat activitate in luna ianuarie 2008 pentru parata, fapt recunoscut de aceasta in intampinare si in adresa de la fila 5, totusi parata nu a platit drepturile salariale cuvenite reclamantilor, fapt recunoscut de asemenea de parata in intampinare si in adresa de la fila 5 si dovedit cu faptul ca statele de plata intocmite nu sunt semnate de reclamanti.
Potrivit art. 155 din codul muncii salariul reprezinta contraprestatia  muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca si se plateste inaintea oricaror obligatii banesti ale angajatorului, conform art. 156 din codul muncii.
Plata  salariului se dovedeste prin semnarea statelor de plata sau prin orice alte documente, asa cum prevede art. 163 din codul muncii.
Cum statele de plata depuse la dosar nu sunt semnate de reclamanti se confirma faptul ca nu s-au platit salariile pe luna ianuarie 2008, ceea ce se coroboreaza si cu sustinerile partilor.
Pe de alta parte, reclamantii nu au efectuat concediul de odihna pe 2007, dreptul la un concediu de odihna anual platit fiind garantat de prevederile art. 139 din  Codul muncii.
Potrivit art. 141 din Codul muncii, concediul de odihna se efectueaza in fiecare an, iar compensarea acestuia este permisa numai in situatia incetarii contractului individual de munca.
Parata careia ii revine sarcina probei conform art. 287 codul muncii, nu a facut dovada acordarii concediului de odihna si a indemnizatiei corespunzatoare pentru anul 2007 si cum contractele de munca ale reclamantilor au incetat deja la 04.02.2008, nemaifiind posibila efectuarea in natura a concediului de odihna, acestora li se cuvine compensarea concediului de odihna in bani.
Fata de cele aratat mai sus, instanta a admis actiunea si a obligat parata sa plateasca reclamantilor drepturile salariale cuvenite pentru munca prestata in luna ianuarie 2008, precum si drepturile salariale cuvenite pentru concediul de odihna aferent anului 2007.
In temeiul art. 161 alin. 4 din codul muncii, potrivit caruia "intarzierea nejustificata a platii salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului" sumele cuvenite reclamantilor vor fi reactualizate cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului pana la momentul platii efective.
Apararea paratei in sensul ca nu plateste drepturile salariale deoarece reclamantii trebuie sa restituie unitatii echipamentele si uneltele primite pentru desfasurarea activitatii si pe care si le-au insusit fara drept la plecarea din unitate, ca opereaza astfel o compensare a drepturilor salariale cu datoria salariatilor fata de unitate, nu poate fi retinuta de instanta.
Potrivit art. 164 din codul muncii "nici o retinere din salariu nu poate fi operata, in afara cazurilor si conditiilor prevazute de lege2, iar "retinerile cu titlu de daune cauzate angajatorului nu pot fi efectuate decat daca datoria salariatului este scadenta, lichida si exigibila si a fost constatata ca atare printr-o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila".
Ca urmare parata nu are dreptul sa retina salariile reclamantilor, nu este permisa compensarea salariilor cu eventuale pagube pe care salariatii le-ar fi cauzat angajatorului.
Pentru recuperarea prejudiciului angajatorul are la indemana actiunea in raspundere patrimoniala potrivit art. 270 si urmatoarele din codul muncii.
Potrivit art. 274 din codul de pr. civila, instanta a obligat parata la cheltuieli judiciare catre reclamant, reprezentand onorariu de avocat si nu a retinut sustinerea acesteia ca sunt incidente dispozitiile art. 275 cod pr. civila, pe motiv ca ar fi recunoscut la prima zi de infatisare pretentiile solicitate, deoarece recunoasterea pretentiilor nu s-a facut la prima zi de infatisare, ci dupa patru termene de judecata, dupa ce instanta a facut demersuri si a solicitat acte atat paratei, cat si Inspectoratului Teritorial de Munca, tocmai pentru ca parata nu raspundea.