Pensie de intretinere

Aspectul ca parata s-a accidentat la locul de munca din Italia, nu are nici o relevanta intrucat textul art. 41 alin. 2 C. fam. nu face nici o distinctie dupa cum boala este datorata varstei, este ereditara, profesionala sau accidentala, singura conditie fiind ca boala sa fi survenit inainte sau in timpul casatoriei si astfel sotul, aflat in tara, poate fi obligat la pensie de intretinere in favoarea paratei.
     
     
      Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova la data de 14.02.2007, reclamantul C.V. a chemat in judecata pe parata C.L, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna desfacerea casatoriei incheiata intre parti, din vina paratei si parata sa-si reia numele avut anterior incheierii casatoriei.
      In motivarea cererii, reclamantul a aratat ca s-a casatorit cu parata la data de 12.05.1985, din relatia de casatorie nu au rezultat copii minori si sunt despartiti in fapt din data de 20.06.2002.
      La data de 07.05.2007, parata a depus la dosar intampinare si cerere reconventionala, prin care a solicitat respingerea actiunii formulata de reclamant, iar pe cale reconventionala, in eventualitatea admiterii actiunii, a solicitat desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a reclamantului si sa fie obligat reclamantul sa-i plateasca pensie de intretinere in functie de veniturile acestuia.
      In motivarea cererii reconventionale, parata a aratat ca din relatia de casatorie au rezultat doi copii, care in prezent sunt majori si ca se afla in nevoie din pricina incapacitatii de munca survenita in timpul casatoriei.
      Parata a aratat ca in perioada casatoriei a suferit o operatie la coloana vertebrala care i-a afectat grav starea de sanatate si, dupa prescriptiile medicilor, are foarte putine sanse ca pe viitor sa mai poata face efort fizic in scopul asigurarii existentei sale.
      La termenul din data de 04.06.2007, reclamantul si parata au solicitat desfacerea casatoriei prin acordul lor, iar reclamantul a fost de acord ca parata sa pastreze numele dobandit prin incheierea casatoriei, insa nu a fost de acord sa plateasca pensie de intretinere paratei, instanta luand in acest sens o declaratie sotilor care s-a consemnat si s-a atasat la dosar.
      La data de 02.07.2007, reclamantul a revenit asupra declaratiei sale, invederand ca nu este de acord ca parata sa pastreze numele dobandit prin incheierea casatoriei, solicitand ca parata sa-si reia numele avut anterior incheierii casatoriei, instanta luand in acest sens o declaratie reclamantului care s-a consemnat si s-a atasat la dosar.
      La data de 02.07.2007, parata a depus la dosar precizare la cererea reconventionala, prin care a mai solicitat sa-i fie atribuit beneficiul contractului de inchiriere privitor la locuinta.
      In motivarea cererii, parata a aratat ca, prin contractul de inchiriere nr. X a fost inchiriat o parte din apartament, contract care a fost prelungit pana in anul 2009, iar in prezent, reclamantul este cel care locuieste in acest apartament.
      Parata a sustinut ca, din cauza sanatatii, este nevoita sa locuiasca la copiii sai in Italia, nu mai poate desfasura nici un fel de activitate care presupune efort fizic, iar la momentul terminarii tratamentului de recuperare va fi nevoita sa se intoarca in tara, posibilitatile sale financiare sunt foarte mici, astfel ca acordarea beneficiului contractului de inchiriere ar fi de natura sa o ajute, prin asigurarea unei locuinte cand se va intoarce in tara.
      Prin sentinta civila nr. 14828 din 05.11.2007, pronuntata de Judecatoria Craiova, s-a admis in parte actiunea civila precizata formulata de reclamant.
       S-a admis in parte cererea reconventionala precizata formulata de parata.
       S-a desfacut casatoria incheiata intre parti, prin acordul sotilor.
      S-a incuviintat paratei pastrarea numelui dobandit la incheierea casatoriei.
      S-au respins capetele de cerere din cererea reconventionala precizata privind obligarea reclamantului la plata pensiei de intretinere si atribuirea beneficiului contractului de inchiriere.
     S-a respins cererea paratei privind acordarea cheltuielilor de judecata.
     Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
      Reclamantul si parata s-au casatorit la data de 12.05.1985, iar din relatia de casatorie a partilor au rezultat doi copii care in prezent sunt majori.
      Instanta a constatat ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 38 alin. 2 C.fam., intrucat pana la data cererii de divort a trecut mai mult de un an de la incheierea casatoriei si nu exista copii minori rezultati din casatorie.
      Fiind indeplinite conditiile prevazute de art. 38 alin. 2 C.fam. si art. 617 alin. 3 C.proc.civ, instanta a desfacut casatoria prin acordul sotilor.
     Art. 40 alin. 2 din Codul familiei, prevede posibilitatea ca, la desfacerea casatoriei prin divort, unul dintre soti sa poarte numele din timpul casatoriei, pentru motive temeinice, chiar in lipsa unei invoieli intre soti, instanta urmand sa incuviinteze acest drept.
     Revenirea la numele avut inainte de incheierea casatoriei poate aduce, in unele cazuri, prejudicii sotului respectiv, considerente pentru care instanta, pentru motive temeinice, poate incuviinta, chiar fara acordul celuilalt sot, pastrarea numelui din timpul casatoriei.
     Prin notiunea de motive temeinice se intelege orice interes care ar fi vatamat prin schimbarea numelui purtat de sot in timpul casatoriei, interes care poate sa fie nu numai moral, ci si material.
     Instanta a apreciat ca schimbarea numelui din casatorie presupune pentru parata un efort fizic, psihic si material, avand in vedere ca parata a prezentat o serie de acte medicale din care rezulta ca aceasta trebuie sa se prezinte la controale medicale in Italia, pentru examinari periodice.
     Obtinerea altor inscrisuri de la autoritatea competenta presupun un efort fizic si psihic, imprejurare care aduce paratei prejudicii morale si materiale, iar cheltuielile inerente cu deplasarile si taxele practicate de autoritati pentru schimbarea actelor de identitate, afecteaza major interesul material al paratei.
     Astfel, potrivit art. 40 alin. 2 teza finala C.fam., instanta a incuviintat cererea paratei privind pastrarea numelui dobandit la incheierea casatoriei.
     Instanta a respins cererea paratei privind obligarea reclamantului la pensie de intretinere in favoarea sa, intrucat parata nu se afla in incapacitate totala sau partiala de munca, nefiind indrituita sa primeasca pensie de intretinere in conformitate cu dispozitiile art. 41 alin. 3 din C.fam..
     Pentru ca o persoana sa poata cere intretinere, trebuie sa indeplineasca, in mod cumulativ, urmatoarele conditii: starea de nevoie si incapacitatea de a munci, iar in cazul sotilor, trebuie indeplinita si cerinta speciala prevazuta de art. 41 alin. 2 C.fam.
     Este adevarat ca parata a suferit in ianuarie 2007 o interventie chirurgicala, insa parata nu a suferit o incapacitate de munca, recomandarile medicale fiind de evitare a eforturilor fizice o anumita perioada determinata de timp si un regim de viata normal.
     Reclamanta nu se afla in stare de nevoie si de asemenea, nu a facut dovada ca veniturile sale sunt insuficiente pentru satisfacerea nevoilor sale de intretinere, iar veniturile paratului sunt modeste, potrivit adeverintei depusa la dosar.
     Din fisa clinica aflata la dosar, tradusa din limba italiana, s-a retinut ca parata este angajata in munca, iar la interogatoriu, parata a declarat ca cererea de solicitare a pensiei este justificata de incetarea contractului de munca, insa, in cauza, nu sunt indeplinite conditiile legale care sa justifice acordarea pensiei de intretinere.
     Instanta a respins cererea paratei privind atribuirea beneficiului contractului de inchiriere, intrucat parata nu mai locuieste in imobil de peste 5 ani, la revenirea in tara a locuit la parintii sai, urma sa plece din nou in Italia unde are stabilita resedinta, potrivit permisului de sedere pentru straini depus la dosar, astfel ca parata nu isi exercita dreptul locativ. Parata a recunoscut la interogatoriu ca din data de 20.06.2002 a locuit efectiv in Italia si in prezent locuieste la parintii sai.
     Impotriva acestei sentinte a declarat apel parata Chelan Lenuta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie in ceea ce priveste cele doua capete din cererea reconventionala, respectiv cel referitor la obligarea intimatului-reclamant la pensie de intretinere si cel cu privire  la acordarea beneficiului  contractului de inchiriere privind locuinta comuna.
      In motivarea apelului, s-a aratat ca, din probele administrate in cauza, reiese ca apelanta-parata este casatorita cu intimatul reclamant din anul 1985, iar in anul 2002 datorita situatiei financiare precare in care se afla familia acesteia, cu acordul sotului, a plecat in strainatate, respectiv in Italia, pentru a munci. La sfarsitul anului 2006, apelanta parata s-a imbolnavit, iar in luna ianuarie 2007, aceasta a fost supusa unei interventii chirurgicale, fapt ce reiese din actele medicale depuse la dosar.
     Din luna ianuarie 2007, apelanta-parata nu a mai putut efectua nici un fel de activitate, iar contractul de munca a expirat la data de 28.02.2007 si, datorita afectiunii de care sufera, aceasta nu a mai putut sa-1 prelungeasca. Asa cum rezulta din acte parata se afla intr-un program destul de lung de recuperare, perioada in care trebuie sa faca fata unor cheltuieli foarte mari intrucat toate controalele si intregul program de recuperare se efectueaza in clinica unde a fost operata, respectiv in Italia, iar starea de sanatate nu ii mai permite sa munceasca, motiv pentru care in prezent singurii care o ajuta din punct de vedere financiar si moral sunt copiii, insa aceste cheltuieli sunt foarte mari.
     Se mai arata ca apelanta nu a muncit cu carte de munca in tara decat 4 ani, iar pentru a beneficia de pensie pe caz de boala, trebuie sa aiba munciti cel putin 7 ani, iar in Italia pentru a putea beneficia de pensie pentru caz de boala trebuie, de asemenea, sa munceasca legal cel putin 5 ani, insa apelanta nu indeplineste nici aceasta conditie, in prezent nu poate beneficia de o pensie pentru caz de boala nici in tara si nici in strainatate.
     S-a mai aratat ca la termenul din data de 08.10.2007 apelanta a solicitat sa fie incuviintata proba cu expertiza medicala in vederea stabilirii incapacitatii totale sau partiale de munca a acesteia, insa instanta de fond in mod nejustificat a respins aceasta cerere.
      Cu privire la starea de nevoie in care se afla apelanta, acest lucru a fost dovedit cu probele care au fost administrate in cauza, respectiv cu raspunsurile la interogatorii, de unde reiese ca aceasta nu mai realizeaza venituri intrucat contractul de munca a expirat din luna februarie 2007 si nu a mai putut fi prelungit datorita afectiunii de care sufera. De asemenea, din declaratia martorei B.I. reiese faptul ca apelanta nu mai poate munci in prezent, iar singurii care o ajuta atat din punct de vedere financiar, cat si moral sunt copii acesteia.
    Cu privire la atribuirea beneficiului contractului de inchiriere, s-a aratat ca instanta de fond a respins aceasta cerere motivat de faptul ca apelanta nu a mai locuit in acest apartament de aproximativ 5 ani, ca in prezent are resedinta in Italia, iar in momentul revenirii in tara apelanta a locuit la parintii acesteia.
      Instanta de fond a apreciat in mod gresit probele administrate in cauza avand in vedere urmatoarele aspecte:
      Instanta de fond a apreciat ca apelanta, prin raspunsurile date la interogatoriu a recunoscut ca din anul 2002 nu mai locuieste in acest apartament, insa instanta nu a avut in vedere faptul ca din acel an apelanta a plecat cu acordul sotului in Italia, unde a muncit, a trimis bani pentru a achita datoriile restante pentru acest apartament, iar in momentul in care revenea in tara aceasta venea in acest apartament (fiind locuinta comuna).
      Mai mult, in cursul anului 2007, dupa interventia chirurgicala suferita de apelanta, intimatul a fost in Italia si a locuit impreuna cu apelanta.
      Motivul pentru care apelanta nu a mai venit ultima data in domiciliul comun, respectiv in toamna acestui an, a fost acela ca intimatul a intrat in relatii de concubinaj cu o alta persoana si locuia impreuna cu aceasta concubina in apartament, fapt pentru care apelanta a fost nevoita sa stea la parintii acesteia, insa parintii acesteia au un imobil foarte mic, compus din 3 camere unde locuiesc 6 persoane, fapt pentru care apelanta nu poate locui decat perioade foarte scurte de timp.
     Avand in vedere aspectele mentionate mai sus, cat si faptul ca apelanta nu mai poate desfasura nici un fel de activitate care implica efectuarea efortului fizic, iar in momentul terminarii tratamentului de recuperare, aceasta trebuie sa se intoarca in tara, posibilitatile financiare ale acesteia fiind foarte mici, acordarea beneficiului contractului de inchiriere mentionat mai sus ar fi de natura sa o ajute pe aceasta sa treaca mult mai usor peste aceasta perioada dificila si sa aiba asigurata locuinta necesara.
     Trecand la solutionarea apelului, instanta a incuviintat si a administrat proba cu expertiza medico-legala, proba cu inscrisuri, proba cu interogatoriu si proba cu martorii P.I. si F.M.M.
     Prin decizia civila nr. 167/16.09.2008, Tribunalul Dolj-Sectia pentru Minori si Familie, a admis apelul paratei si a schimbat in parte sentinta apelata,  in sensul ca a admis capatul de cerere din cererea reconventionala precizata privind obligarea reclamantului la plata pensiei de intretinere si astfel, l-a obligat pe reclamant catre parata la plata sumei de 100 lei lunar reprezentand pensie de intretinere, incepand cu data de 16.09.2008 si pana la intervenirea  unei cauze de modificare sau incetare a obligatiei, mentinand celelalte dispozitii ale sentintei.
In motivarea deciziei, s-a aratat:
     Critica apelantei cu privire la acordarea beneficiului contractului de inchiriere, este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
     Parata nu mai locuieste in acest apartament de cand a plecat in strainatate, reclamantul fiind cel care a locuit permanent in acesta si astfel nu s-ar impune ca reclamantul sa paraseasca acest apartament, cu atat mai mult cu cat acesta este salariat al unei unitati din Craiova si deci are mai multa nevoie de el decat parata, care nu lucreaza si careia i-ar fi mai usoara mutarea in alta localitate.
     Aspectul invocat de parata, ca reclamantul ar putea sa locuiasca impreuna cu parintii sai, nu poate fi avut in vedere intrucat parintii reclamantului locuiesc in alta localitate in mediu rural si deci reclamantul ar fi pus in postura de a face naveta zilnic la serviciu, ceea ce presupune un efort si cheltuieli financiare mari, care nu ar putea fi suportate intrucat acesta realizeaza venituri doar de 528 lei lunar, asa cum reiese din adeverinta nr. X emisa de SC Y, depusa la dosar. Ori, parata, chiar daca revine in tara, nu este nevoita sa se deplaseze zilnic din localitatea unde se va stabili in alta localitate pentru ca aceasta nu mai are un loc de munca in tara.
     Nici cealalta varianta, ca reclamantul ar putea locui in imobilul concubinei, nu poate fi relevanta, intrucat, in principiu, aceste relatii de concubinaj nu ofera o foarte mare stabilitate, putand inceta oricand si astfel reclamantul ar ajunge in aceeasi situatie de a locui cu parintii sai si de a face naveta la serviciu.
     Apelul paratei este insa intemeiat cu privire la cealalta critica, referitoare la obligarea reclamantului la pensie de intretinere.
     Aceasta, deoarece, potrivit art. 41 alin. 2 din Codul familiei, sotul divortat are dreptul la intretinere, daca se afla in nevoie din pricina unei incapacitati de munca survenite inainte de casatorie sau in timpul casatoriei.
     Ori, in speta de fata, sunt intrunite aceste conditii.
Astfel, din raportul de expertiza medico-legala reiese ca parata prezinta diagnosticul "Hernie discala L4-L5, L5-S1 pe fond de fracturi-tasare corp vertebral L4-L5. Artrodeza corp vertebral L5-S1 cu heterogrefa osoasa de omoplat" si are capacitatea de munca scazuta corespunzator gradului III de invaliditate, prezentand o incapacitate adaptiva in procent de 60%. 
     Aceasta boala a intervenit in timpul casatoriei, apelanta fiind operata la data de 16.01.2007, partile divortand definitiv si irevocabil prin acord dupa aceasta data, respectiv la data de 05.11.2007.
     Aspectul invocat de reclamant, cum ca parata s-a accidentat la locul de munca din Italia, nu are nici o relevanta intrucat textul art. 41 alin. 2 C. fam. nu face nici o distinctie dupa cum boala este datorata varstei, este ereditara, profesionala sau accidentala, singura conditie fiind ca boala sa fi survenit inainte sau in timpul casatoriei.
     Starea de nevoie a apelantei este dovedita atat cu actele medicale italiene, din care reiese ca  apelanta nu poate depune eforturi fizice si deci nu poate munci pentru a se intretine, trebuind chiar sa urmeze un program de recuperare, cat si cu martorii B.I. si F.M.M., care au aratat ca parata nu are nici un fel de venituri si traieste din ajutorul copiilor, care muncesc in Italia.
     Ca atare, avand in vedere ca sunt indeplinite conditiile prev. de art. 41 alin. 2 C. fam., instanta urmeaza a-l obliga pe reclamant la plata catre parata a unei pensii de intretinere lunare.
     Cu privire la cuantumul acestei pensii, avand in vedere veniturile lunare ale reclamantului, care sunt de 528 lei, precum si dispozitiile art. 41 alin. 3 C. Fam., in care se arata ca intretinerea poate fi stabilita pana la o treime din venitul net din munca al sotului obligat la plata ei, se constata ca acest cuantum ar fi de pana la 176 lei. Cum insa, din raportul de expertiza medico-legala reiese ca parata  prezinta o incapacitate adaptiva in procent de 60%, instanta constata ca apelanta este indreptatita sa primeasca pensie de pana la 105,6 lei.
     Ca atare, instanta a considerat ca suma de 100 lei lunar este indestulatoare, fiind foarte aproape de acest plafon maxim.