Ordonanta presedintiala

Interesul superior al copilului trebuie apreciat in raport de anumite criterii, cum ar fi varsta si atasamentul acestuia, comportarea parintilor, atasamentul si interesul parintilor pentru copil.
     
     
     
Prin cererea de ordonanta presedintiala inregistrata la data de 09.09.2008, sub nr. 18037/215/2008 la Judecatoria Craiova, reclamanta D.S.C.A  a chemat in judecata pe paratul D.S.A., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna, pe cale de ordonanta presedintiala, fara citarea partilor, incredintarea provizorie spre crestere si educare catre mama reclamanta, a minorei D.S.A.M., nascuta la data de 30.11.2001 si rezultata din casatoria partilor, pana la solutionarea irevocabila a dosarului avand ca obiect divortul dintre soti.
     In motivarea cererii de ordonanta presedintiala, reclamanta a aratat ca pe rolul Judecatoriei Craiova se afla dosarul avand ca obiect divortul dintre parti, iar la scurt timp dupa promovarea acestei actiuni, reclamanta a fost determinata de comportamentul necorespunzator al paratului, sa paraseasca domiciliul conjugal, impreuna cu minora rezultata din casatoria lor, mutandu-se in locuinta parintilor sai din Arad; la cca 6 saptamani de la acea data, paratul, sub pretextul ca intentioneaza sa vada minora, a luat-o pe aceasta din domiciliul bunicilor materni, fara stirea reclamantei, aducand-o la Craiova, in locuinta sa si refuzand de atunci sa-i mai permita reclamantei sa o mai viziteze pe minora.
     In continuarea motivarii cererii, s-a mai aratat ca pe data de 02.09.2008, cand a fost primul termen in procesul de divort, reclamanta s-a intors in Craiova si l-a rugat pe parat sa-i permita sa vada minora si sa o ia acasa la ea, insa cu toate ca insasi minora isi dorea sa ramana cu mama sa, paratul a devenit agresiv fizic si verbal fata de reclamanta, interzicandu-i in mod expres chiar sa o viziteze pe minora.
     S-a mai precizat ca urgenta promovarii prezentei cereri consta in interesul superior al minorei, dorinta acesteia de a locui impreuna cu mama reclamanta, de care este puternic atasata, precum si in faptul ca a fost inscrisa pentru a urma cursurile scolare la o unitate de invatamant din Arad.
     Prin sentinta civila nr.12243 din 10.09.2008 a Judecatoriei Craiova, s-a admis cererea formulata de reclamanta si s-a dispus incredintarea spre crestere si educare, catre mama reclamanta, a minorei, in mod  provizoriu, pana la ramanerea definitiva a hotararii avand ca obiect desfacerea casatoriei incheiata intre parti.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a constatat faptul ca minora s-a nascut la data de 30 noiembrie 2001, din relatia de casatorie a reclamantei cu paratul, iar pe rolul Judecatoriei Craiova este inregistrata cererea de divort formulata de reclamanta, in cadrul careia a solicitat si incredintarea minorei.
     Potrivit art. 6132 C.proc.civ., instanta poate lua, pe tot timpul procesului de divort, prin ordonanta presedintiala, masuri vremelnice cu privire la incredintarea copiilor minori.
          Potrivit art. 581 alin. 1 C.proc.civ. "instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari".
           Din cuprinsul declaratiilor extrajudiciare autentificate, date de numitii S.C.R. si N.C.A., rezulta ca la inceputul lunii iunie, dupa ce minora rezultata din casatoria sotilor, a absolvit cursurile prescolare, aceasta impreuna cu reclamanta s-au mutat in domiciliul bunicilor materni, in localitatea Ilidia, Jud. Caras-Severin, datorita certurilor repetate cu paratul, care determina imposibilitatea continuarii convietuirii in comun.
Aceiasi martori au mai declarat ca la mijlocul lunii iulie minora a fost luata de tatal sau - paratul D.S.A., fara acordul mamei reclamante, promitand bunicii materne ca o va aduce in curand inapoi, fara insa a respecta aceasta promisiune si refuzand ulterior sa o inapoieze mamei sale, in ciuda demersurilor repetate ale sale efectuate in acest sens si utilizand un limbaj foarte violent fata de reclamanta, chiar in prezenta minorei.
Martorii au mai declarat ca minora este puternic atasata de mama reclamanta, care a crescut-o si de care este despartita in prezent prin agresivitatea manifestata de parat atat fata de minora, cat si fata de reclamanta, atunci cand a incercat doar sa vada minora.
Din probele sumar administrate in cauza mai rezulta ca mai multe persoane au asistat la prima infatisare in procesul de divort al sotilor, cand paratul a provocat scene foarte violente din punct de vedere fizic si verbal, fata de reclamanta si chiar asupra minorei, aceasta din urma plangand si implorand-o pe mama ei sa o ia in domiciliul sau actual.
     Potrivit art. 31 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului.
     In speta, parintii minorei nu mai locuiesc impreuna, minora se afla in grija reclamantei si  are o varsta relativ frageda precum si mai multa nevoie de ingrijirea mamei, este inscrisa in vederea urmarii cursurilor scolare( conform adeverintei nr.X depusa la dosar), iar despartirea fortata de mama sa, de care este foarte puternic atasata, ar determina traumatizarea ei psihica, pe termen indelungat, astfel ca cererea formulata este intemeiata deoarece incredintarea minorei este subordonata intereselor acesteia.
     Instanta a considerat ca schimbarea locuintei minorei urmeaza a se face prin aprecierea comparativa a conditiilor de trai, de crestere si educare oferite de ambii parinti, de gradul de afectiune pe care a dovedit-o fiecare dintre ei fata de copil, de varsta minorei precum si de orice alte elemente legate de interesul sau in cadrul procesului de divort.
      Potrivit prevederilor art. 97 alin.1c.fam., ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri  fata de copiii lor minori, iar in conformitate cu art.101 c.fam., parintii sunt datori sa se ingrijeasca de copil. Aceste obligatii se regasesc si in dispozitiile art.31 din Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, potrivit carora ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor.
      Ordonanta presedintiala poate fi folosita pentru luarea unor masuri de ocrotire a minorilor, insa o atare solutie se impune doar atunci cand exista urgenta, aparenta dreptului si neprejudecarea fondului cauzei.
      In speta, prin probele administrate, s-a dovedit ca daca sotii continua sa locuiasca in acelasi imobil, interesul minorei este afectat in urma discutiilor contradictorii, ea avand nevoie de un climat de liniste si protectie familiala, de o ingrijire si o supraveghere corespunzatoare.
     In consecinta, fiind intrunite in mod cumulativ conditiile specifice de admisibilitate a cererii de ordonanta presedintiala, respectiv urgenta, aparenta dreptului si neafectarea fondului cauzei, in temeiul textelor de lege sus-mentionate, instanta a admis cererea reclamantei, dispunandu-se incredintarea, in mod provizoriu, pana la solutionarea actiunii de divort, catre aceasta, a minorei.
     Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, paratul D.S.A.
     In motivarea recursului, s-a aratat ca solutia instantei de fond este criticabila, intrucat nu retine sub nici un aspect interesul minorei, insusindu-si in mod unilateral probatoriile administrate de catre intimata-reclamanta ( la primul si la singurul termen de judecata - fara citarea partilor ).
     Probele administrate au un caracter pur extrajudiciar, fiind  departe de a reflecta realitatea raporturilor de familie  dintre cei doi soti si intrutotul straine de interesul minorei sub aspectul climatului in care aceasta ar trebui sa creasca si sa se dezvolte.
     Incredintarea spre crestere si educare a minorei catre mama este de natura a produce un dezechilibru la nivel mintal si fizic, intrucat aceasta  este mai atasata de tatal cu care a ramas dupa ce mama a parasit domiciliul conjugal pentru un alt barbat, cu care de altfel locuieste in orasul Arad, inca din timpul casatoriei.
     Sub aspectul conditiilor de locuit, materiale si morale, cele oferite de tata sunt net superioare celor oferite de mama.
     Considera astfel ca, in raport de interesul superior al copilului, asa dupa cum prevede art. 31 alin. 2 din Legea 272/2004, si de probele pe care le depune, se impune admiterea recursului, desfiintarea sentintei civile nr. 12243/10.09.2008 si ramanerea minorei in grija tatalui sau pana la solutionarea actiunii de divort.
     Cu ocazia judecarii recursului, minora a fost audiata in camera de consiliu.
     Prin decizia civila nr. 171/17.10.2008 a Tribunalului Dolj-Sectia pentru Minori si Familie, s-a respins recursul paratului.
     In motivarea deciziei, s-au aratat urmatoarele:
     Critica esentiala, dedusa din motivarea recursului, se refera la faptul ca instanta de fond, cand a incredintat minora mamei, nu ar fi avut in vedere interesul minorei.
     Ori, tribunalul constata ca la pronuntarea acestei solutii, instanta de fond a avut in vedere tocmai acest interes.
     Astfel, interesul minorei trebuie apreciat  in primul rand in raport de varsta acesteia, care are numai 7 ani si a fost luata de langa mama, de care este mai atasata (conform chiar celor declarate de minora, cu ocazia audierii sale), nemai beneficiind de conditiile de crestere si educare pe care le avea de la mama.
     Este adevarat ca la aceasta varsta, de 7 ani, oricare dintre parinti se poate ocupa de minor, spre a-l ingriji, insa pe plan psihologic, echilibrul nu i-l poate oferi decat mama, pentru ca, asa cum se stie, de la nastere si pana in jurul varstei de 10 ani, copii isi iubesc si sunt atasati cel mai mult de mama si ar suferi o trauma daca ar fi despartiti de aceasta, neputand sa inteleaga care ar fi motivele unei astfel de despartiri.
     Un alt criteriu de apreciere al interesului copilului, se refera la comportarea parintilor, la atasamentul si interesul acestora pentru copil.
     Ori, in speta de fata, asa cum a declarat chiar si minora, cu ocazia audierii sale, cea care a avut mai multa grija de minora, a fost mama, minora spunand ca "mama o iubeste cel mai mult".
     In schimb, tatal, cel putin de la data pronuntarii hotararii instantei de fond, a avut un comportament, care contravine drepturilor copilului, consacrate prin dispozitiile Legii 272/2004.
     Astfel, acesta nu i-a mai permis reclamantei sa o viziteze pe minora, ceea ce contravine art. 14 alin. 3 din Legea 272/2004, unde se arata "parintii sau un alt reprezentant legal al copilului nu pot impiedica relatiile personale ale acestuia cu bunicii, fratii si surorile ori cu alte persoane alaturi de care copilul s-a bucurat de viata de familie".
     De asemenea, nu a dus-o pe minora la scoala in prima zi, desi aceasta zi este una dintre cele mai importante pentru orice copil, sub pretextul ca reclamanta  putea pune in executare hotararea instantei de fond si o lua pe minora la ea. Ori, aceasta atitudine contravine art. 22 alin. 4 din Legea 272/2004, unde se arata   "copiii nu pot fi folositi sau expusi de catre parinti, in scopul de a influenta deciziile autoritatilor publice".
     Cu privire la aspectul, invocat de recurent, cum ca reclamanta nu are un domiciliu stabil in Arad, se constata ca acesta este nefondat intrucat din copia contractului de inchiriere incheiat la data de 01.08.2008, reiese ca reclamanta a inchiriat un imobil in Arad pe o perioada de 7 luni, cu posibilitatea de prelungire.
       Referitor la afirmatia, ca nu trebuie schimbat mediul minorei, aceasta frecventand o gradinita din Craiova si astfel la scoala are aceeasi colegi de la gradinita, pe cand la scoala din Arad nu ar cunoaste pe nimeni si s-ar simti straina, instanta constata ca aceasta este irelevanta in fata interesului minorei, aratat mai sus si nu poate fi nici pertinenta de vreme ce este stiut ca un copil de aceasta varsta nu are personalitatea dezvoltata si astfel se adapteaza relativ repede la schimbarile de mediu, mai ales cand este langa persoana de care este cel mai atasat. 
      Ca urmare a celor aratate mai sus, constatand astfel ca recursul de fata este neintemeiat, instanta, in baza art. 312 C.p.civ., l-a respins.