nulitate act aditional la contractul individual de munca

      
      
      2. nulitate act aditional la contractul individual de munca
      
      Tribunalul Dolj prin sentinta nr. 4329/24 iunie 2008 a respins actiunea formulata de A.B., impotriva Spitalului orasenesc "Sfantul Spiridon" Mioveni, actiune ce a avut ca obiect constatarea nulitatii absolute a actului aditional din 15.02.2001 la contractul individual de munca.
      Pentru a se pronunta astfel tribunalul a avut in vedere urmatoarele:
S-a sustinut de catre reclamant ca, in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile Legii 53/2003, aplicabila la 01.03.2003 deoarece ar fi vorba de un act aditional incheiat in anul 2001, deci anterior aparitiei Codului muncii, sustinere ce a fost inlaturata.
Contractul individual de munca cu sau fara acte aditionale este guvernat de principiul libertatii de vointa, oneros si comutativ, cu executare succesiva ce produce efecte pe intreaga durata a existentei sale.
Potrivit art. 283 alin 1 lit. d "cererile in vederea solutionarii unui conflict de munca pot fi formulate pe toata durata existentei contractului in cazul in care se solicita constatarea nulitatii unui contract individual de munca sau a unor clauze ale acestuia".
Contestatia se indreapta impotriva unui contract individual de munca (act aditional) din 15.0. 2001 in conditiile in care la 24.01.2008 contractul inceteaza din initiativa salariatului prin demisie.
Urmare a manifestarii de vointa unilaterala, contractul individual de munca n u mai este in fiinta si in consecinta, nu mai sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 283 alin 1 lit. d din Legea 53/2003.
Oricare ar fi fost neregularitatile contractului individual de munca sau cereri ale actului aditional (cu privire la existenta sau inexistenta consimtamantului) acestea puteau fi invocate numai in termenul prevazut de lege si anume pe durata existentei contractului individual de munca.
Raporturile de munca presupun, cu necesitate, existenta acestui contract iar cenzurarea acestor raporturi de catre instanta de dreptul muncii este posibila numai in conditiile existentei contractului.
Sustinerea contestatorului ca nu ar fi fost informat asupra consecintelor incheierii contractului si actului aditional a fost inlaturata deoarece potrivit art. 17 alin 1 indice 1, "obligatia de informare a persoanei selectate in vederea angajarii sau a salariatului se considera indeplinita de angajator la momentul semnarii contractului individual de munca sau actului aditional dupa caz ".
Inlaturate au fost si criticile referitoare la neexecutarea obligatiilor neexecutate de catre angajator cat timp  obligatiile erau stipulate intr-un contract individual de munca  ce nu mai este in fiinta  si, in consecinta, nu mai poate fi examinat, cu luarea in considerare a dispozitiilor art. 283 din Codul muncii.
      Impotriva acestei hotarari a formulat recurs reclamantul, apreciind hotararea instantei de fond ca netemeinica si nelegala.
      A aratat ca in mod gresit prima instanta a apreciat ca actiunea reclamantului este tardiv formulata, in conditiile in care a facut o gresita aplicare a legii in timp, precum si a principiilor ce guverneaza sanctiunea nulitatii actului juridic civil.
      A solicitat constatarea nulitatii absolute a unui act aditional la contractul individual de munca, act ce dateaza din februarie 2001, si i se aplica o lege ce intra in vigoare la 1 martie 2003, analizandu-se conditiile de nulitate, conditii anterioare sau simultane incheierii actului, prin prisma legii ce retroactiveaza momentului incheierii actului.
      De asemenea, in ceea ce priveste fondul a aratat ca actiunea este neintemeiata atata timp cat paratul nu a cheltuit nici o suma de bani generata de rezidentiatul reclamantului, singura parte indreptatita sa ceara astfel de sume, putand fi numai Statul Roman, finantatorul cheltuielilor bugetare cu aceasta destinatie.
      Analizand motivele de recurs invocate cat si hotararea instantei de fond, Curtea de Apel Craiova a constat ca recursul este fondat, este intemeiata critica recurentului privind solutionarea gresita a cauzei, in conditiile admiterii exceptiei tardivitatii formularii actiunii.
      Se invoca nulitatea absoluta a unui act juridic civil, incheiat in februarie 2001 si in mod gresit prima instanta nu realizeaza verificarea nulitatii fata de momentul incheierii actului, ci la o data ulterioara incheierii actului, respectiv 1 martie 2003, raportat la noile dispozitii legale aplicabile contractelor de munca.
      Cu incalcarea dispozitiile art. 1 cod civil, ce nu permite retroactivitatea legii civile, instanta de fond impune aplicarea dispozitiilor unei legi ce intra in vigoare ulterior emiterii actului juridic civil a carui verificare se solicita sub aspectele de forma si fond de la momentul incheierii acestuia.
Fata de cele de mai sus, ca urmare a casarii hotararii, cu ocazia solutionarii pe fond a cauzei, instanta de fond urmeaza a avea in vedere cererile si apararile formulate de parti. Se va analiza valabilitatea, legalitatea actului aditional ce formeaza obiectul cauzei, facandu-se distinctie intre conditiile de nulitate, ce privesc momentul incheierii actului, intre acestea regasindu-se si prevederile legale ce sunt aplicabile actului si conditiile de modificare, stingere sau rezolutiune a raporturilor contractuale, toate privind momentele ulterioare incheierii actului aditional.
De asemenea, se va analiza raportul juridic sub aspectul partilor semnatare ale actului juridic, precum si al obligatiilor si drepturilor izvorate din aceasta, inclusiv prin analizarea naturii juridice a obligatiei de plata a cheltuielilor aferente rezidentiatului.
  Prin decizia nr. 10447 din 4 decembrie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Craiova, in dosarul nr. 5799/63/2008, s-a admis recursul declarat de reclamant, impotriva sentintei civile nr. 4329 din 24.06.2008, pronuntata de Tribunalul Dolj, in dosar nr. 5799/63/2008, in contradictoriu cu intimatul parat SPITALUL ORASENESC " SFANTUL SPIRIDON " MIOVENI, s-a casat sentinta si a fost trimisa cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
In rejudecare, dosarul a fost inregistrat   sub nr. 895/63/2009 si s-au depus: concluzii scrise de catre reclamantul Andrei Bogdan,  adresa nr. 4381/12.01.2001 a Ministerului Sanatatii si Familiei, Dispozitia nr. 61/03.04.2000 emisa de Spitalul Judetean Calarasi, adresa din 21 martie 2000 catre Dr. Svart Doriana, Ordinul 236 din  30 martie 2000 emis de Ministerul Sanatatii, extras din  revista VIATA MEDICALA, sentinta civila nr. 4504 din 28 mai 2008, pronuntata de Tribunalul Bucuresti, in dosarul nr. 9650/3/2008,  sentinta nr. 295 din 7 iunie 2004, pronuntata de Tribunalul Olt in dosarul nr. 4686/2003, sentinta nr. 233 din 26 martie 2002 pronuntata de  Curtea de Apel Craiova  in dosarul nr. 803/2001, sentinta nr. 979 din  9 mai 2006 pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr. 196/CM/2006.
     Prin sentinta Nr. 1737/05 Mai 2009 instanta a admis actiunea si a constatat nulitatea actului aditional la contractul individual de munca nr. 512 din 15.02.2001 retinand urmatoarele:
     La data de 15.02.2001, intre reclamant si parat s-a incheiat contractul individual de munca nr. 512, pe durata nedeterminata,   reclamantul fiind incadrat ca medic rezident laborator.
     In acelasi timp,  intre parti,  s-a incheiat si un act aditional la acest contract individual de munca, prin care reclamantul s-a obligat ca,  dupa incheierea perioadei de pregatire in rezidentiat sa functioneze minim 5 ani ca medic specialist in unitatea parata.
     Partile au convenit la art. 2 din actul aditional ca, in cazul in care reclamanta nu va respecta obligatia asumata, sa restituie paratului o suma echivalenta cu 36 de salarii medii pe economie,  din perioada renuntarii.
     Actul  aditional a fost incheiat ulterior comunicarii adresei  nr. 5640/21.03. 2000 a Ministerului Sanatatii,  prin care i se comunica reclamantei ca are obligatia de a semna un act aditional la contractul individual de munca In cuprinsul aceleiasi adrese se precizeaza ca, in cazul in care nu va indeplini obligatia de a incheia actul aditional,reclamantei i se va anula confirmarea in rezidentiat si implicit  i se va desface contractul de munca.
     Potrivit art. 187  din Legea nr.  10/1972, Codul muncii in vigoare la data incheierii actului, "dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii ale legislatiei muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca, cu dispozitiile legislatiei civile".
     Potrivit dispozitiilor art. 948 din Codul civil, conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita.
     Prin cererea sa, reclamantul a invocat faptul ca semnarea actului aditional "s-a facut cu viciu de consimtamant".
     Invocand existenta unui viciu de consimtamant care a impiedicat formarea valabila a contractului intitulat "act aditional", reclamantul se refera la mentiunile adresei  nr. 5640/21.03.2000 emise de catre Ministerul Sanatatii.
     Potrivit dispozitiilor art. 953, 955 si 956 din Codul civil, deplin aplicabile si atunci cand este analizata problema formarii valabile a unui contract de munca,
     art. 953  "Consimtamantul nu este valabil atunci cand este_ smuls prin violenta"
     art. 955 "Violenta in contra celui ce s-a obligat este cauza de nulitate, chiar cand este exercitata de alta persoana decat aceea in folosul careia s-a facut conventia"
     art. 956  "Este violenta totdeauna cand, spre a face o persoana a contracta, i s-a insuflat temerea, rationabila dupa dansa, ca va fi expusa persoana sau averea  sa unui rau considerabil si prezent".
     Din examinarea circumstantelor in care reclamantul a semnat actul aditional, instanta constata ca reclamantul nu si-a exprimat un consimtamant valabil. Este evident ca reclamantul, dupa absolvirea facultatii de medicina, dupa sustinerea unui examen de rezidentiat, finalizat cu incheierea unui contract de munca in functia de medic a avut dorinta de a continua cariera de medic.
     In momentul comunicarii adresei nr. 5640/21.03.2000, adresa emisa de chiar Ministerul Sanatatii si dupa semnarea contractului individual de munca, reclamantul s-a vazut amenintat cu pierderea posibilitatii de a-si exercita imediat profesia, de vreme ce Ministerul Sanatatii, autoritatea centrala in domeniul sanitar, i-a impus incheierea actului aditional, precizand expres: "In caz contrar, se va anula confirmarea dumneavoastra in rezidentiat si implicit vi se va desface contractul de munca".
     In aceste conditii, reclamantul a semnat actul aditional, fara a-si exprima vointa reala, sub amenintarea morala ca isi va pierde locul de munca. Consimtamantul reclamantului a fost astfel viciat , violenta morala exercitata contra sa prin continutul adresei fiind determinanta la incheierea actului juridic si injusta.
     Neavand pregatire in domeniul juridic, reclamantul nu putea sa  cunoasca faptul ca mentiunile adresei constituiau o incalcare a legii si ca amenintarea este nelegitima, cu atat mai mult cu cat emitentul acesteia era Ministerul Sanatatii.
     In ceea ce priveste caracterul nelegitim al amenintarii, sunt de analizat in cauza urmatoarele dispozitii legale:
     Potrivit art. 3 alin. 3 din O U G nr. 259/2000 contractul individual de munca incheiat intre rezident si unitatea sanitara va cuprinde o clauza conform careia nerespectarea obligatiei de a lucra cel putin 5 ani  la unitatea sanitara respectiva, atrage raspunderea materiala a rezidentului ,  in sensul obligarii acestuia la plata unei sume echivalente cu cel putin 36 de salarii medii pe economie.
     De retinut ca OUG nr. 259/2000 a intrat in vigoare la data de 15.12.2000,  insa a fost respinsa si nu abrogata prin Legea nr. 605/ 2001, astfel ca toate actele incheiate in baza acesteia nu mai pot produce efecte .
     Pe de alta parte actul aditional dispune ca salariatul va restitui spitalului o suma echivalenta cu 36 de salarii medii pe economie, acest text neregasindu-se in dispozitiile art. 102-107 din codul muncii, nefiind intrunite conditiile raspunderii materiale, deoarece acesta nu a incasat nici o suma de bani fara drept, ci a primit doar salariul pentru munca prestata.
     De asemenea nu se poate retine nici ca spitalul ar fi suportat cheltuielile pentru pregatirea profesionala a medicului in conditiile art. 21 din legea 1/1970 sau ale art. 71 din legea 10/1972, pentru a exista obligatia acestuia de a lucra un anumit numar de ani dupa terminarea cursurilor sub sanctiunea obligatiei de a plati angajatorului o despagubire egala cu cheltuielile facute cu pregatirea profesionala.
      Contractul individual de munca a fost incheiate de medicul rezident cu spitalul la care a fost angajat, insa unitatea angajatoare nu avea obligatia de a suporta cheltuielile pentru instruirea rezidentilor, salariile platite acestora fiind suportate de la bugetul de stat de stat. Faptul ca plata efectiva a salariilor se realiza prin intermediul angajatorului nu are nicio relevanta, in conditiile in care sumele reprezentand salarii nu proveneau din veniturile proprii ale acestuia. Asadar nu se aplica prevederile art. 21 din legea 1/1970 sau ale art. 71 din legea 10/1972.
     Potrivit art. 18 din Codul Muncii in vigoare la momentul incheierii actelor, drepturile persoanelor incadrate in munca nu pot face obiectul vreunei tranzactii ,  renuntari sau limitari, ele fiind aparate de stat impotriva oricaror incalcari,  a manifestarilor de subiectivism,  abuz sau arbitrariu.
     Obligatia de a presta in mod obligatoriu munca la o anumita unitate sub sanctiunea  platii unei sume strict determinate (36 de salarii medii pe economie ) ingradeste dreptul constitutional la munca garantat de Constitutie, cu atat mai mult cu cat prevederile legale de la data incheierii actului aditional, respectiv OUG 259/2000 a fost respinsa prin legea 605/2001 si deci se poate considera ca nu a existat temei legal la instituirea acestei obligatii.
     Avand in vedere ca,  anterior incheierii actelor aditionale, reclamantului i-a fost inaintata adresa nr. 5640/21.03.2000 de catre Ministerul Sanatatii,  comunicandu-i-se ca,  in cazul refuzului de a-si asuma respectivele obligatii i se va anula confirmarea in rezidentiat si i se va desface contractul de munca, instanta apreciaza ca actul aditional limiteaza dreptul acestuia la munca,  fiind incheiat in mod abuziv,  prin fraudarea intereselor reclamantului.
     Pentru considerentele expuse anterior, instanta a constat ca  actul aditional a fost incheiat cu vicierea consimtamantului reclamantului si fara sa existe un temei legal.
     
 

 

 
1