InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Dolj

2. Cheltuieli efectuate anterior inceperii activitatii taxabile, daca ulterior, din motive obiective acest lucru nu a mai fost posibil; Intentia persoanei la momentul achizitiei de a utiliza bunurile/serviciile in folosul activitatii taxabile ulteri...

(Sentinta civila nr. 1017 din data de 17.07.2010 pronuntata de Tribunalul Dolj)

Domeniu Impozite si taxe | Dosare Tribunalul Dolj | Jurisprudenta Tribunalul Dolj

2. Cheltuieli efectuate anterior inceperii activitatii taxabile, daca ulterior, din motive obiective acest lucru nu a mai fost posibil;  Intentia persoanei la momentul achizitiei de a utiliza bunurile/serviciile in folosul activitatii taxabile ulterioare; 
Relevanta asupra caracterului deductibil.

92 IMPOZITE SI TAXE
Sentinta nr. 1017/17 Iunie 2010  - dosar nr.13391/63/2009 Prin sentinta nr. 1017/17 Iunie 2010  pronuntata de Tribunalul Dolj in dosarul nr.13391/63/2009 a fost respinsa actiunea formulata de reclamanta SC EE SRL in contradictoriu cu parata Agentia Nationala de Administrare Fiscala - Directia Generala a Finantelor Publice.
S-a retinut ca prin cererea inregistrata reclamanta a solicitat anularea Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare stabilite de inspectia fiscala nr .214/29.05.2009, a raportului de inspectie fiscala nr. 2326/29.05.2009 - anexa a acestei decizii precum si impotriva Deciziei nr. 432 din 29.07.2009 privind solutionarea contestatiei formulata impotriva Deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala nr. 214/29.05.2009, prin care solicita anularea partiala a actelor administrativ fiscale.
In esenta, reclamanta a criticat modul in care organul fiscal a apreciat ca nedeductibile anumite cheltuieli; a sustinut reclamanta ca a perfectat un contract de inchiriere, la data de 26.09.2008 prin care a dobandit dreptul de folosinta asupra unui depozit denumit Nord Est Logistic Park, situat in localitatea Pantelimon, judetul Ilfov, depozitul fiind proprietatea SC. D S.R.L. Bucuresti. Depozitul inchiriat era alcatuit dintr-o zona tehnica si de depozitare in suprafata de 3.184 m.p. si din spatii cu destinatia de birouri in suprafata de 213 m.p. Cuantumul chiriei a fost stabilit de catre parti la 4,5 EURO/m.p. pentru zona de depozitare si, respective 8 EURO/m.p. pentru zona de birouri, rezultand o chirie totala de 16.033 EURO, fara TVA/luna. In plus, reclamanta s-a obligat sa plateasca si contravaloarea utilitatilor aferente spatiului inchiriat; in temeiul acestui contract, in calitate de chirias a datorat chirie incepand cu data de 01 octombrie 2008, definita in contract drept data inceperii.
Pentru amenajarea Depozitului inchiriat, reclamanta a primit permisiunea din partea Proprietarului de a realiza lucrari de amenajare in sensul instalarii unor rafturi pentru depozitare. Rafturile au fost livrate si montate de catre SC. D S.R.L., in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 8.085 din 23.09.2008, pretul total achitat de catre reclamanta. catre vanzatorul anterior amintit fiind de 170.326,49 EURO.
Reclamanta a demarat inclusiv procedura de obtinere a autorizatiei de depozitare produse alimentare, motiv pentru care a perfectat contractul de proiectare nr. 41 din 10.08.2008 cu SC.X S.R.L si  a infiintat un sediu secundar (punct de lucru) in locatia depozitului inchiriat, la data de 06.10.2008, in baza hotararii asociatului unic al acestei societati nr. 5 din 02.10.2009. Activitatile economice declarate la Registrul Comertului ca fiind efectuate in cadrul respectivului sediu secundar au fost depozitare si manipulare asa cum rezulta din certificatul constatator din data de 07.10.2009, emis de ORC.
Decizia reclamantei de a intreprinde operatiunea de inchiriere a depozitului precum si lucrarile de amenajare a acestuia (achizitionare si montare rafturi de depozitare) si, de asemenea, de a demara lucrarile de autorizare a activitatii de depozitare produse alimentare, s-a fundamentat pe existenta unor promisiuni ferme de contractare cu SC. B S.R.L. avand sediul social in lasi.
SC. B S.R.L. a intentionat externalizarea serviciilor logistice (transport, depozitare, manipulare) a produselor sale solicitand reclamantei. o oferta in acest sens.
Negocierile au demarat in martie 2008, SC. B S.R.L. formuland o cerere de oferta, prin email, catre reclamanta la data de 05. Martie 2009, oferta care, de altfel a si fost comunicata de catre societatea contestatoare. Respectivele negocieri se refereau la stabilirea conditiilor tehnice si financiare ale unei colaborari intre SC. B S.R.L si reclamanta in virtutea careia, aceasta din urma ar fi preluat marfa din fabrica B din Buzau, ar fi transportat-o intr-un depozit, apoi, la cererea SC. B S.R.L. ar fi transportat-o la destinatarul final (magazine, hipermarketuri partenere B).
Reclamanta  face  precizarea ca SC. B S.R.L. era deja un partener contractual al reclamantei, intre cele doua societati derulandu-se mai multe operatiuni comerciale (transport, manipulare paleti potrivit contractului de inchiriere utilaje cu personal de deservire nr 543 din data de 02.09.2008). Aceste servicii au fost prestate de catre reclamanta pentru SC. B S.R.L. relativ la fabrica de ulei a SC. B S.R.L. din Buzau.
A mai precizat ca pentru eliminarea unor costuri suplimentare, SC. B S.R.L. a propus reclamantei ca serviciile logisitice sa se realizeze prin intermediul unui depozit situat in Bucuresti. Marfurile B urmau sa fie transportate de catre reclamanta de la fabrica B din Buzau, la depozitul din Bucuresti si, de acolo, catre partenerii B (beneficiari finali). Reclamanta a comunicat din nou oferte pentru tarifele destinate unei astfel de operatiuni, angajandu-se chiar in faza de negociere a unui contract de prestari servicii, ale carui clauze au fost discutate de catre parti, asa cum rezulta si din schimburile de emailuri pe care le anexeaza prezentei contestatii. Emailul din data de 06 noiembrie 2008, constituie o dovada clara ca intre SC. B S.R.L. si reclamanta s-au purtat negocieri privind depozitul inchiriat din Bucuresti. De altfel, adresa acestui imobil este indicata si in proiectul de contract negociat de catre parti, art. 3.2.1 din Contract.
A mai precizat ca SC. B S.R.L a suspendat activitatea productiva in cadrul fabricii de ulei din Buzau, motiv pentru care nu s-a mai perfectat contractul de prestari servicii care ar fi putut genera realizarea de operatiuni taxabile in cadrul depozitului din Bucuresti. Emailul din data de 05 mai 2009, confirma acest lucru. De indata  ce a devenit cert faptul ca nu se va mai perfecta contractul de prestari servicii cu SC. B SRL., au demarat procedura de incetare a contractului de inchiriere privind depozitul in cauza. Cum contractul de inchiriere continea un termen ferm de 5 ani, fara ca partile sa il poata denunta unilateral, in urma unor lungi negocieri, s-a perfectat un act aditional la contractul de inchiriere din data de 16.07.2009, locatia fiind eliberata de catre reclamanta la data de 27 iulie 2009, asa cum rezulta din procesul verbal de predare primire anexat.
Reclamanta a contactat si o alta societate comerciala in vederea perfectarii unui contract de prestari servicii in regim de platforma logistica, privind depozitul Nord Est Logistic Park. Este vorba de SC. EF S.A., contactata la data de 27 octombrie 2008, asa cum rezulta din emaiul atasat.
Rezulta , fara nici un fel de dubiu, ca, la momentul exercitarii dreptului de deducere aferent chiriei si utilitatilor pentru depozitul Nord Est Logistic Parc precum si aferent pretului rafturilor montate in depozit si contravalorii serviciilor de proiectare, reclamanta a intentionat in mod ferm sa deruleze in cadrul depozitului operatiuni taxabile (servicii de depozitare).
Cu  privire  la organul de inspectie fiscala a considerat ca societatea nu are drept de deducere a TVA in suma de 72.475 lei reprezentand TVA aferenta chiriei si serviciilor conexe facturate de SC D SRL Bucuresti, pentru perioada decembrie 2008 - martie 2009, motivand ca societatea noastra nu a realizat operatiuni taxabile la acest depozit.
Reclamanta a facut  referire  si  la  si practica Curtii Europene pentru Drepturile Omului,
 amintind  concluziile Cazului Curtii Europene de Justitie C-110/94 (INZO), conform carora
I.chiar si prima cheltuiala de investitie in scopul unei activitati poate fi considerata activitate economica in sensul art. 4 din Directiva a Vl-a (in prezent art. 9 din Directiva 112/2006/CE) si, in acest context, autoritatile fiscale trebuie sa tina cont de intentia declarata a persoanei de a desfasura activitati care vor face subiectul TVA;
II. cand o autoritate fiscala a acceptat ca o companie are statut de persoana impozabila in sensul TVA intrucat si-a declarat intentia de a desfasura activitate economica dand nastere la operatiuni taxabile, contractarea unui studiu de profitabilitate pentru activitatea dorita va fi considerata activitate economica, chiar daca scopul este de investiga in ce masura activitatea pe care compania doreste sa o desfasoare in viitor este profitabila;
III. avand in vedere principiul stabilitatii si neutralitatii TVA si cu exceptia cazurilor de abuz sau frauda, statutul de persoana impozabila in sensul TVA nu poate fi retras retroactiv daca, in urma rezultatelor studiului, persoana a decis sa nu desfasoare activitatea respectiva si intra in lichidare;
IV. la paragraful 15 din Cazul INZO se face trimitere la paragraful 22 din Cazul Curtii Europene de Justitie C-268/83 (ROMPELMAN) Curtea sustine ca activitatile economice prevazute la art. 4(1) din Directiva a Vl-a pot consta in cateva tranzactii consecutive si aceste activitati preparatorii, cum ar fi achizitia de bunuri, de proprietati imobiliare, trebuie tratate ca reprezentand activitate economica;
V. la paragraful 23 din Cazul INZO se face trimitere la paragraful 24 din Cazul ROMPELMAN unde Curtea a statuat ca este obligatia persoanei care solicita deducerea taxei pe valoarea adaugata sa demonstreze ca sunt indeplinite toate conditiile legale pentru acordarea deducerii si art. 4 din Directiva a Vl-a nu impiedica autoritatile fiscale sa solicite dovezi obiective care sa sustina intentia declarata de a desfasura activitate economica dand nastere la activitati taxabile.
Prin urmare, reclamanta  arata  ca din jurisprudenta Curtii Europene de Justitie reiese ca exista situatii in care se acorda drept de deducere a TVA societatilor pentru achizitiile de bunuri si/sau servicii efectuate anterior inceperii activitatii taxabile, chiar daca ulterior acestea nu vor fi utilizate in cadrul activitatii taxabile, dar numai in cazul in care se dovedeste intentia persoanei la momentul achizitiei de a utiliza bunurile/serviciile in folosul activitatii taxabile ulterioare si, din motive obiective acest lucru nu a mai fost posibil (cazul GHENT: decizia primariei de a schimba terenurile, cazul INZO: concluziile nefavorabile rezultate din studiul de profitabilitate). Acesta este si punctul de vedere al Ministerului de Finante expus intr-un studiu de caz. 
In preambulul acestei contestatii, au argumentat intentia reclamantei la momentul exercitarii dreptului de deducere, de a desfasura in incinta depozitului NordEst Logistic Park operatiuni economice generatoare de taxa pe valoare adaugata.
In concluzie, arata ca  : bunul imobil inchiriat, prin natura sa, nu poate fi folosit decat pentru activitatea firmei, fiind exclus sa fie utilizat in scopuri personale. In mod categoric, in aceasta perioada, imobilul nu a fost utilizat de alte persoane. De altfel, societatea a infiintat si declarat la organul fiscal punct de lucru da adresa respectiva. Organul de inspectie fiscala interpreteaza in mod eronat textul legal, adaugand la lege, prin includerea unei conditii suplimentare pentru exercitarea dreptului de deducere, respectiv realizarea efectiva de operatiuni taxabile. In ceea ce priveste mentiunea organului de inspectie fiscala potrivit careia suma facturata nu a fost integral achitata, aceasta nu are relevanta in cauza deoarece, nu exista nici un text legal care sa conditioneze exercitarea dreptului de deducere a TVA de plata furnizorului.
Sustinerea organului fiscal potrivit careia procesul verbal de predare primire a Depozitului nu este semnat decat de catre chirias nu este de natura a inlatura dreptul de deducere al TVA exercitat de catre reclamanta., aceasta pentru urmatoarele motive :
- procesul verbal de predare primire face parte integranta din contractul de inchiriere din data de 26 septembrie 2008, care este semnat de catre reprezentantii ambelor parti;
-data de la care si-a exercitat dreptul de folosinta este 01 octombrie 2008, denumita in contract « Data inceperii »
- procesul verbal de predare primire este semnat de catre reprezentantul SC. D S.R.L., nu este insa stampilat de catre acesta. In Actul aditional la contractul de inchiriere, perfectat in data de 16.07.2009, semnat si stampilat de catre reprezentantii Proprietarului si al Chiriasului, partile reglementeaza modalitatea de restituire a imobilului de catre Chirias, Proprietarului, fapt ce dovedeste inca o data, cum ca reclamanta a preluat propriu zis Depozitul de la SC. D S.R.L.
2. Organul de inspectie fiscala considera ca societatea nu are drept de deducere a TVA in suma de 103.436 lei pe baza de facturi emise de SC D ROM SRL Bucuresti.
Cele retinute de organul de inspectie fiscala sunt nelegale si netemenice deoarece :
a)documentele puse la dispozitia organului de inspectie fiscala, fac pe deplin dovada faptului ca lucrarea a fost executata si acceptata de petenta. Prezinta in copie procesele verbale de finalizare incheiate in data de 06.10.2008, respectiv 04.12. 2008, in care se consemneaza finalizarea lucrarilor conform contractului nr. 8085/23.09.2008 si care poarta semnatura ambelor parti. Suplimentar, au intocmit pentru inregistrarea in contabilitate NIR-uri si bonuri de consum pentru materiale, respectiv procesul verbal de receptie provizorie a rafturilor, pe care de asemenea le anexeaza.
b)organul de inspectie fiscala in mod tendentios retine faptul ca lucrarile nu au fost efectuate la imobilul inchiriat din Pantelimon, speculand faptul ca in contractul incheiat cu SC D ROM SRL Bucuresti, fata de adresa depozitelor, respectiv NORDEST LOGISTIC, Pantelimon, Ilfov este si o mentiune suplimentara (« centura Bucuresti, la 1, 5 km de intersectia DN 2 Bucuresti - Urziceni »). Arata ca aceasta mentiune suplimentara nu face parte din adresa imobilului, ci este precizata doar ca un punct de reper, pentru a usura identificarea, iar comparand cele doua adrese, cea din contractul de inchiriere si cea din contractul de vanzare cumparare, se observa ca acestea sunt identice. De altfel, depozitul este denumit NorEst Logistic Park Pantelimon, Ilfov, atat in contractul de inchiriere, cat si in Contractul de vanzare-cumparare nr. 8.085/23.09.2008.
c)organul de inspectie fiscala stabileste in mod simplist ca nu s-au realizat amenajarile la spatiul inchiriat, prezentand ca material probator fotografii ale spatiului amenajat.
d)in ceea ce priveste faptul ca rafturile nu sunt utilizate pentru realizarea de operatiuni taxabile, organul de inspectie fiscala realizeaza o interpretare eronata a textului legal, deoarece asa cum au aratat si la pct. anterior, legea fiscala nu conditioneaza exercitarea dreptului de deducerea de realizarea in aceeasi perioada fiscala a operatiunilor taxabile.
Arata  ca dupa incetarea contractului de inchiriere, au demontat rafturile, si, in prezent, urmaresc sa le instraineze catre o terta persoana, operatiune care in mod categoric sunt taxabile. Astfel, achizitia acestor lucrari este evident ca este realizata in folosul realizarii de operatiuni taxabile.
Arata ca organul de inspectie fiscala face o interpretare eronata a textului legal, ignorand  dispozitiile art 145 alin 2 din Codul fiscal, si considera in mod absurd ca societatea nu are drept de deducere decat daca achizitia respectiva este utilizata in vederea realizarii de operatiuni taxabile in aceeasi perioada fiscala.
Precizeaza ca receptia s-a realizat in decembrie 2008, iar organul de inspectie fiscala retine ca « pana la data de 31.03.2009 nu s-au realizat operatiuni taxabile ». Or, in aceeasi situatie se gasesc si marii dezvoltatori imobiliari, care au edificat constructii si care nu le-au mai putut vinde, deoarece piata imobiliara a fost in deriva. Urmand logica organului de inspectie fiscala, deoarece nu au vandut imobilele in luna in care s-a realizat receptia, firmele dezvoltatoare au pierdut dreptul de deducere a TVA, concluzie care evident este absurda.
3. Organul de inspectie a considerat ca societatea nu are drept de deducere a TVA in suma de 2.246 lei aferenta facturilor emise de SC X SRL in baza unui contract de proiectare nr. 41/10.08.2008, avand ca obiect elaborarea de catre proiectant a documentatiei tehnice necesare pentru obtinerea autorizatiei de functionare la obiectivul hala depozit produse alimentare. Ulterior, printr-un act aditional s-a convenit intreruperea activitatii de proiectare la cererea clientului.
In  concluzie, reclamanta , avand in vedere motivele expuse la punctele anterioare, consideram ca societatea a dedus in mod corect TVA, potrivit art. 145 alin 1 si 2 din Codul Fiscal.
4. La ultimul punct al contestatiei, reclamanta arata ca SC. G SRL a stornat facturile de avans in raport cu care a exercitat dreptul de deducere, motiv pentru care intelege sa nu mai conteste sustinerea organului fiscal in raport cu modul incorect in care s-a exercitat dreptul de deducere.
In drept, a invocat dispozitiile art. 205 si urm. din Codul de procedura fiscala.
Examinand contestatia, prin prisma motivelor invocate, isntanta a retinut ca potrivit art. 145 alin. 1 si 2 din C.f."Dreptul de deducere ia nastere la momentul exigibilitatii taxei. Orice persoana impozabila are dreptul sa deduca taxa aferenta achizitiilor, daca acestea sunt destinate utilizarii in folosul urmatoarelor operatiuni: a) operatiuni taxabile..."
Reclamanta sustine ca dreptul de deducere se aplica in masura in care persoana impozabila utilizeaza serviciile achizitionate in vederea realizarii de operatiuni taxabile, chiar daca nu se realizeaza efectiv operatiuni taxabile, relevanta fiind intentia societatii la momentul achizitionarii serviciilor in cauza.
Aceste aparari ale reclamantei sunt intemeiate, disp. art. 145 alin 2 C.f. recunoscand dreptul de deducere a TVA aferenta achizitiilor destinate operatiunilor taxabile, interesand intentia societatii de a efectua astfel de operatiuni.
Sarcina de a face dovada, in mod neechivoc, a efectuarii achizitiilor in vederea operatiunilor taxabile revine societatii, in acest sens fiind si jurisprudenta CEJ - C-110/94 (INZO) si punctul de vedere al Ministerului Finantelor intr-un studiu de caz, invocat de reclamanta.
In cazul INZO Curtea a apreciat ca "si prima cheltuiala de investitie in scopul unei activitati poate fi considerata activitate economica in sensul art. 4 din Directiva a VI-a (in prezent art. 9 din Directiva 112/2006/CE) si, in acest context, autoritatile fiscale trebuie sa tina cont de intentia declarata a persoanei de a desfasura activitati care vor face subiectul TVA.
Cand o autoritate fiscala a acceptat ca o companie are statut de persoana impozabila in sensul TVA intrucat si-a declarat intentia de a desfasura activitate economica dand nastere la operatiuni taxabile, contractarea unui studiu de profitabilitate pentru activitatea dorita va fi considerata activitate economica, chiar daca scopul este de a investiga in ce masura activitatea pe care compania doreste sa o desfasoare in viitor este profitabila. Avand in vedere principiul stabilitatii si neutralitatii TVA si cu exceptia cazurilor de abuz sau frauda, statutul de persoana impozabila in sensul TVA nu poate fi retras retroactiv daca, in urma rezultatelor studiului, persoana a decis sa nu desfasoare activitatea respectiva si intra in lichidare.
La paragraful 15 din Cazul INZO se face trimitere la paragraful 22 din Cazul Curtii Europene de Justitie C-268/83 (ROMPELMAN) Curtea sustine ca activitatile economice prevazute la art. 4(1) din Directiva a VI-a pot consta in cateva tranzactii consecutive si aceste activitati preparatorii, cum ar fi achizitia de bunuri, de proprietati imobiliare, trebuie tratate ca reprezentand activitate economica.
La paragraful 23 din Cazul INZO se face trimitere la paragraful 24 din Cazul ROMPELMAN unde Curtea a statuat ca este obligatia persoanei care solicita deducerea taxei pe valoarea adaugata sa demonstreze ca sunt indeplinite toate conditiile legale pentru acordarea deducerii si art. 4 din Directiva a VI-a nu impiedica autoritatile fiscale sa solicite dovezi obiective care sa sustina intentia declarata de a desfasura activitate economica dand nastere la activitati taxabile.
Aceste concluzii au fost preluate si de MF in studiul de caz invocat de reclamanta, concluzionand ca "din jurisprudenta Curtii Europene de Justitie reiese ca exista situatii in care se acorda drept de deducere a TVA socitatilor pentru achizitiile de bunuri si/sau servicii efectuate anterior inceperii activitatii taxabile, chiar daca ulterior acestea nu vor fi utilizate in cadrul activitatii taxabile, dar numai in cazul in care se dovedeste intentia persoanei la momentul achizitiei de a utiliza bunurile/serviciile in folosul activitatii taxabile ulterioare si, din motive obiective acest lucru nu a mai fost posibil (cazul GHENT: decizia primariei de a schimba terenurile, cazul INZO: concluziile nefavorabile rezultate din studiul de profitabilitate)".
In speta, s-a retinu ca reclamanta nu a facut dovada intentiei efectuarii achizitiei in scopul utilizarii lor in cadrul activitatilor taxabile.
In acest sens, exista numeroase nereguli in cuprinsul documentelor pe care reclamanta isi intemeiaza apararile.
Contractul de inchiriere a halei, incheiat cu SC D SRL (fila 116) nu poarta stampila societatii proprietare, ori pentru a angaja societatea comerciala in relatii cu tertii, semnatura reprezentantului acesteia trebuie sa fie insotita si de stampila societatii, aspect ce subliniaza dezinteresul reclamantei in atragerea raspunderii locatorului, in executarea obligatiilor contractuale.
De asemenea, contractul de inchiriere nu poarta nici un numar de inregistrare, iar potrivit art. 2.1 din contract locatorul nu este proprietarul halei inchiriate, ci doar al terenului, facandu-se mentiunea ca "va deveni proprietarul depozitului".
Facturile depuse la dosar de reclamanta, in dovedirea efectuarii platii chiriei, nu fac vreo referire la contractul de inchiriere, nefiind indicata denumirea si cantitatea bunurilor livrate, denumirea serviciilor prestate, nefiind facuta dovada emiterii facturilor pentru chiria aferenta depozitului ce face obiectul cauzei.
Relevanta, in stabilirea intentiei de a utiliza spatiul inchiriat in scopul realizarii de operatiuni taxabile, este amenajarea acestuia potrivit destinatiei data de locatar. In acest sens, s-a retinut ca la data de 17.06.2009, cand s-a realizat o verificare incrucisata, fiind incheiat Procesul-verbal nr. 4056, despre care se face vorbire in decizia a carei anulare se solicita, acest aspect fiind necontestat de reclamanta, spatiul ce face obiectul contractului de inchiriere nu era amenajat potrivit destinatiei sale. Apararile reclamantei in sensul ca amenajarile fusesera desfiintate la acea data sunt infirmate de clauzele inserate de parti in Actul aditional la contract, incheiat ulterior efectuarii controlului incrucisat, la data de 16.07.2009, prin care locatarul isi asuma obligatia (la art. 2.2 lit. A pct. ii) sa aduca locatia la starea initiala, inclusiv sa inlature rafturile instalate.
Prin urmare, exista dubii in ceea ce priveste spatiul ce face obiectul Actului aditional, atata timp cat la data de 17.06.2009 spatiul ce face obiectul contractului de inchiriere era neamenajat, fiind fara relevanta stabilirea, in mod scriptic, a unui sediu secundar la aceasta adresa, daca in fapt nu a fost folosit ca sediu secundar.
S-a mai invocat, in dovedirea intentiei de a efectua operatiuni tazabile, si negocierile purtate cu SC B SRL, negocieri ce au demarat in martie 2008, dar care nu au fost finalizate datorita crizei economice, precum si negocieri cu SC EF SA, contactata la data de 27.10.2008.
Se apreciat, in acest sens, ca negocierile purtate cu doua societati comerciale nu pot justifica o investitie de 300.000 EURO, cu atat mai mult cu cat societatea petenta a ramas in pasivitate o perioada lunga de timp (din noiembrie 2008 pana in iulie 2009), fara a inainta oferta sa altor parteneri de afaceri.
In consecinta, apararile formulate la pct. 1 sunt neintemeiate, reclamanta neputand face dovada certa a intentiei de a utiliza spatiul inchiriat in folosul realizarii de operatiuni taxabile, atata timp cat spatiul a fost inchiriat de la un neproprietar, in baza unui contract care nu poarta stampila locatorului, pentru a angaja raspunderea contractuala a acestuia, facturile depuse in dovedirea platii chiriei nu cuprin mentiuni privind denumirea serviciilor la care se refera plata si nu s-a facut dovada amenajarii in concret a spatiului in litigiu.
Astfel, in conformitate cu jurisprudenta CEJ si punctul de vedere al MF, invocate de reclamanta, instanta constata ca nu sunt indeplinite cerintele art. 145 alin. 2 C.f. reclamanta neavand dreptul sa deduca taxa aferenta acestor achizitii, intrucat nu a facut dovada ca acestea sunt destinate utilizarii in folosul operatiunilor taxabile.
La punctul 2 s-a solicitat deducerea TVA in suma de 103.436 lei in baza facturilor emise de SC D ROM SRL Bucuresti.
Cu privire la apararile formulate de reclamanta se constata ca, in urma controlului incrucisat efectuat de organele de inspectie foscala, a fost intocmit procesul-verbal 4056/17.06.2009 de catre Directia Generala Coordonare Inspectie Fiacala, necontestat de petenta. In urma cercetarii la fata locului, in orasul Pantelimon, Soseaua de centura, nr. 220, jud. Ilfov, echipa de control a constatat existenta investitiei Nordest Logistic Parc, o cladire in suprafata totala de 17.328 m.p. (suptafata totala ce apare si in contractul de inchiriere pct. 1.1.10), cuprinzand hale amenajate pentru depozitare marfa, iar la etaj spatii pentru birouri. S-a constatat, cu acea ocazie, ca in spatiul inchiriat de petenta nu erau angajati ai firmei si nici depozitate marfuri, atat depozitul cat si birourile fiind neamenajate si neutilizate de catre chirias.
Potrivit precizarilor reclamantei prin cererea de chemare in judecata rafturile montate de SC D, in baza documentelor invocate la pct. 2 al contestatiei, pentru care se solicita deducerea TVA, au fost au fost demontate dupa incetarea contractului de inchiriere (iulie 2009), deci dupa efectuarea controlului incrucisat.
Prin urmare, nu s-a facut dovada efectuarii lucrarii contractate sub. nr. 8085/2008 la adresa depozitului in cauza, atata timp cat nu au existat faptic in acest spatiu la data de 17.06.2009, data la care, potrivit documentelor puse la dispozitie de petenta (act aditional) si precizarilor reclamantei, acest amenajari trebuiau sa existe (sa fie montate) in spatiul ce face obiectul contractului de inchiriere.
De asemenea, nu se poate retine intentia societatii petente de a efectua operatiuni taxabile, atata timp cat da la momentul finalizarii lucrarii (decembrie 2008), conform procesului verbal invocat de petenta, nu a inaintat pe piata oferta sa, ramanand in pasivitate pana in luna iulie 2009.
Pentru aceste motive nu sunt aplicabile disp. art. 145 alin. 2 C.f., reclamanta neavand dreptul sa deduca taxa aferenta acestor achizitii, intrucat nu a facut dovada intentiei, in momentul efectuarii acestor cheltuieli, a utilizarii lor in folosul operatiunilor taxabile.
La punctul 3 se contesta suma de 2.246 lei reprezentand TVA aferenta facturilor emise de SC X SRL, in baza contractului de de proiectare nr. 41/10.08.2008, in vederea obtinerii autorizatiei de functionare la obiectivul hala depozit produse alimentare.
Fata de aceleasi considerente, mai sus mentionate, si avand in vedere ca aceste cheltuieli au fost efectuate pentru aceeasi investitie, pentru care reclamanta nu a facut dovada intentiei utilizarii in folosul operatiunilor taxabile, s-au apreciat neintemeiate apararile formulate, nefiind indeplinite conditiile impuse de art. 145 alin. 2 C.f., contestatia fiind respinsa.
Sentinta a devenit irevocabila ca urmare a respingerii recursului, prin decizia 2605/15.11.2010 data de Curtea de Apel Craiova.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Impozite si taxe

Restituire contributie de asigurari de sanatate - Sentinta comerciala nr. 2055/CA/2009 din data de 02.11.2009
ACTE ALE AUTORITATILOR PUBLICE - Sentinta comerciala nr. 1467/CA/2015 din data de 09.06.2015
Impozite si taxe - Sentinta comerciala nr. 353/CA din data de 25.05.2010
Obliga?ia de a plati ”impozit pe spectacole”. Legalitate. - Decizie nr. 1287 din data de 26.09.2016
Cabinete medicale. Caracterul deductibil al costurilor de achizitie a echipamentelor tehnice si aparaturii pentru functionarea cabinetului medical. - Decizie nr. 9253 din data de 18.12.2012
Inmatricularea autovehiculelor fara plata taxei de poluare ulterior datei de 13.02.2010. Conformitatea dreptului intern cu art. 110 din Tratatul pentru functionarea Uniunii Europene. - Decizie nr. 1657 din data de 21.09.2010
O.U.G. nr. 24/1998. Persoana fizica autorizata. - Decizie nr. 565 din data de 13.03.2006
Drept fiscal. Cheltuieli deductibile la calculul impozitului pe profit . - Decizie nr. 1944 din data de 19.09.2005
Formulare cu regim special procurate din alta sursa decat cele legale. Valoare probanta. Efecte asupra deducerii cheltuielilor. - Decizie nr. 542 din data de 11.10.2004
Impozitarea veniturilor din activitatile societatilor comerciale in primul an de functionare. Optiunea intre impozitul de venitul microintreprinderilor si impozitul pe profit. - Decizie nr. 684 din data de 01.11.2004
Contencios administrativ. Hotarare de consiliu local de incadrare a terenurilor in categoria celor scutite de impozite. Taxe de inchiriere si pe veniturile din concesiuni. Inexistenta unor creante fiscale - Decizie nr. 616 din data de 04.06.2010
RETINEREA DE IMPOZITE SI CONTRIBUTII DIN VENITURILE OBTINUTE DE INVENTATOR IN URMA CESIONARII DREPTULUI LA OBTINEREA BREVETULUI DE INVENTIE. - Decizie nr. 593 din data de 18.09.2008
IMPOZITUL PE VENITURILE SUB FORMA DE DIVIDENDE. APLICAREA IN TIMP SI INTERPRETAREA DISPOZITIILOR CODULUI FISCAL INCIDENTE MATERIEI - Decizie nr. 209 din data de 25.02.2010
Taxa de salubritate. Actiune in anularea hotararii Consiliului Local prin care s-a stabilit taxa de salubritate. Aplicabilitatea dispozitiilor speciale cuprinse in Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 45/2003. Legalitatea instituirii taxei. - Decizie nr. 1210 din data de 30.12.2009
Impozit pe teren. Scutirea prevazuta de art. 257 lit. d) din Codul fiscal. Sfera de aplicabilitate. Furnizor de formare profesionala pentru adulti autorizat in temeiul dispozitiilor Ordonanta Guvernului nr. 129/2000. - Decizie nr. 20 din data de 15.01.2009
Cerere creditor de a fi inscris in tabelul creditorilor cu un cuantum al creantei mai mare decat cel declarat initial, motive ce rezulta din declaratia de impunere a reprezentantilor societatii comerciale debitoare si calcul aplicat la impozit cladir... - Decizie nr. 27 din data de 12.01.2010
- Decizie nr. 593 din data de 18.09.2008
OBLIGATII BUGETARE. ACCESORII. SOCIETATE AFLATA IN PROCEDURA INSOLVENTEI. SUCCESIUNEA LEGILOR IN TIMP. LEGEA APLICABILA - Decizie nr. 95 din data de 24.04.2007
ACTIUNE IN ANULAREA ACTELOR ADMINISTRATIVE CARE PRIVESC TAXE SI IMPOZITE. TERMEN DE SOLUTIONARE. DEPASIREA TERMENULUI. CONSECINTE. - Decizie nr. 12 din data de 24.04.2007
T.V.A. DOCUMENTE JUSTIFICATIVE. DREPT DE DEDUCERE. CONDITII. - Decizie nr. 814 din data de 22.01.2006