Contestatie la executare formulata in scop de sicana

53. Contestatie la executare formulata in scop de sicana

Dosar nr. 28602/215/2010
R O M A N I A

TRIBUNALUL DOLJ
SECTIA CIVILA

DECIZIA Nr. 654/2011

T R I B U N A L U L

     Asupra  recursului  civil  de fata:
     Prin cererea inregistrata sub nr. 28602/215/04.10.2010, contestatorul P. C. M. a formulat contestatie la executare, respectiv la infiintarea popririi numarul 83/E/2010 , pornite impotriva acestuia de catre BEJ B. T., solicitand instantei ca , prin hotararea ce se va pronunta ,  sa se dispuna admiterea contestatiei, anularea tuturor formelor de executare, cu exonerarea contestatorului de orice raspundere, precum si suspendarea executarii pana la solutionarea definitiva si irevocabila a prezentei contestatii, cu cheltuieli de judecata.
     In motivarea cererii, contestatorul a precizat ca a fost actionat in judecata de catre intimatii T. Gh. si T. M. pentru obligatia de a face, actiune ce a facut obiectul dosarului nr. 23069/215/2008, pronuntandu-se sentinta civila nr. 7719/08.05.2009, sentinta definitiva si irevocabila, ce constituie titlul executoriu, contestatorul executandu-si de buna-voie obligatiile impuse in sarcina sa.
     Contestatorul a mai precizat ca, in timpul pretinsei executari, creditorii nu au efectuat nicio cheltuiala, nu au avansat nicio suma si, cu toate acestea, BEJ B. T. a incheiat procese-verbale de executare si a procedat la infiintarea popririi pentru o suma de 3395,20 lei, cu titlul de cheltuieli de executare.
     De asemenea, contestatorul a precizat ca infiintarea popririi pe veniturile obtinute din pensie este inadmisibila, fiind vorba de o obligatie de a face pe care nu o putea indeplini decat personal, pentru eventuala neindeplinire existand alte sanctiuni legale, iar nu executarea silita.
     Cererea a fost legal timbrata.
     Prin intampinarea formulata la data de 18.10.2010, intimatul T.G. a sustinut, in esenta, ca sustinerile contestatorului din cererea dedusa judecatii sunt nereale, acesta neindeplinindu-si obligatiile stabilite prin sentinta civila nr. 7719/08.05.2009 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 23069/215/2008.
     In cauza, a fost atasat dosarul de executare nr. 83/E/2010 al BEJ B. T..
Prin sentinta civila nr.  18381 din 15.11.2010 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 28602/215/2010, a  fost   respins capatul de cerere avand ca obiect contestatie la executare formulata de contestatorul . C. M. in contradictoriu cu intimatii T. Gh. si T. M. si tertul poprit Casa Judeteana de Pensii Dolj, ca neintemeiat.
     A  fost respins  capatul de cerere privind suspendarea executarii silite.
     A  fost respinsa  solicitarea contestatorului privind acordarea cheltuielilor de judecata.
     Pentru  a se  pronunta astfel, instanta a  retinut  urmatoarele:
     Prin sentinta civila nr. 7719/08.05.2009 pronuntata de Judecatoria Craiova in dosarul nr. 23069/215/2008, ramasa definitiva si irevocabila, a fost admisa actiunea avand ca obiect "obligatie de a face" formulata de reclamantul T. Gh., precum si cererea de interventie voluntara principala formulata de intervenienta T. M., astfel cum au fost precizate, iar paratul . C. M. a fost obligat sa elibereze calea de acces catre dependintele folosite de reclamant si de intervenienta, prin ridicarea materialelor rezultate din prabusirea magaziei paratului si, de asemenea, sa inlature mirosurile neplacute prin efectuarea lucrarilor de intretinere si curatenie a locuintei sale, in termen de 30 zile de la ramanerea definitiva a sentintei.
     Intrucat debitorul nu si-a indeplinit obligatiile mentionate, la data de 15.03.2010 creditorii T. Gh. si T. M. au formulat cerere de executare silita, ce formeaza obiectul dosarului de executare nr. 83/E/2010 al BEJ B. T..
     Prin incheierea din data de 07.04.2010 , pronuntata in dosarul nr. 8081/215/2010 Judecatoria Craiova a admis cererea formulata de BEJ B. T.,fiind incuviintata executarea silita. La data de 09.04.2010 a fost emisa somatie catre debitorul P. C. M., prin care i s-a pus in vedere ca, in termen de 10 zile, sa se conformeze titlului executoriu, in sensul de a elibera calea de acces catre dependintele folosite de creditori, prin ridicarea materialelor si de a inlatura mirosurile neplacute prin efectuarea lucrarilor de intretinere si curatenie a locuintei sale.Urmare a neindeplinirii voluntare a obligatiilor stabilite prin titlul executoriu in termenul de 10 zile de la primirea somatiei, prin procesul-verbal din data de 07.05.2010 s-a stabilit ca termen pentru executarea silita a obligatiei privind eliberarea caii de acces catre dependintele folosite de creditori, prin ridicarea materialelor, data de 25.05.2010, ora 10,00, data la care insa s-a constatat imposibilitatea executarii silite ca urmare a absentei partilor.
     Prin adresa emisa la data de 02.09.2010, comunicata debitorului la data de 03.09.2010, BEJ B. T. a solicitat debitorului ca la data de 16.09.2010, ora 10,00, sa fie prezent la adresa din Craiova, strada D. nr. 32, in vederea executarii obligatiei stabilite in titlul executoriu, privind ridicarea materialelor depozitate pe cale de acces catre dependintele folosite de creditori.
     La data de 16.09.2010, ora 10,45, in prezenta creditorilor si a martorilor V. C. si T. M., s-a procedat la executarea silita a obligatiei anterior mentionate, prin ridicarea materialelor, constand in deseuri lemn 1,5 m.c. si depozitarea acestora pe terenul liber proprietatea debitorului.
     La data de 17.09.2010 s-a intocmit de catre BEJ B. T.  procesul- verbal prin care s-au stabilit cheltuieli de executare in cuantum de 3395,20 lei, comunicat debitorului la data de 21.09.2010,  si, de asemenea, s-a emis adresa de infiintare a popririi catre tertul poprit Casa Judeteana de Pensii pentru acoperirea sumei de 3.395,20 lei, reprezentand cheltuieli de executare.
     Prin cererea supusa solutionarii, contestatorul a solicitat anularea adresei de infiintare a popririi, motivat de faptul ca obligatiile de a face impuse in sarcina sa prin titlul executoriu sunt obligatii intuitu personae (a caror executare nu se poate face decat de debitor), neputand fi aduse la indeplinire pe cale silita, in plus executarea titlului executoriu s-a facut de buna-voie de catre contestator,  executorul neefectuand nicio activitate de executare silita, nefiind astfel justificata obligarea acestuia la plata cheltuielilor de executare.
     Obligatia contestatorului de a elibera calea de acces catre dependintele folosite de intimati, prin ridicarea materialelor, nu poate fi calificata ca fiind o obligatie intuitu personae, intrucat executarea ei nu implica faptul personal al debitorului, astfel cum a sustinut contestatorul, aceasta obligatie putand fi executata fie prin executorul judecatoresc, conform art. 3712 alin. 1 C. pr. civ, fie de creditori insisi sau prin alte persoane, pe cheltuiala debitorului( in acest ultim caz, numai cu autorizarea instantei de executare, conform art. 5802  C. pr. civ).
     Mai mult, invocarea de catre debitor a nerespectarii dispozitiilor art. 5802  C pr. civ., pe calea unei contestatii la executare, desi nu si-a executat obligatia stabilita in sarcina sa printr-o hotarare judecatoreasca, determinand declansarea procedurii executarii silite, cu alte cuvinte fapta sa culpabila constand in pasivitatea de care a dat dovada aducand atingeri grave dreptului creditorilor recunoscut prin titlu executoriu, nu poate fundamenta formularea unei contestatii la executare, constituind astfel un abuz de drept.
     Astfel, dispozitiile art.108 alin.4 si art. 723 alin.1 din C. pr. civ. reglementeaza doua principii fundamentale ale procesului civil, primul potrivit caruia nimeni nu poate invoca propria culpa in apararea sa - "nemo auditur propriam turpitudinem allegans" si cel de-al doilea exercitarea cu buna-credinta si potrivit scopului in vederea caruia au fost recunoscute de lege a drepturilor procedurale.
     Asadar, drepturile procesuale recunoscute de lege partilor au caracter legitim numai in masura in care sunt exercitate cu buna-credinta, in limite rezonabile, cu respectarea drepturilor si intereselor in egala masura ocrotite ale celorlalte subiecte de drept.
     In speta, debitorul, care cu cheltuieli minime, putea aduce la indeplinire de buna-voie obligatia stabilita in sarcina sa prin titlul executoriu, nu a facut nici un demers in perioada cuprinsa intre data ramanerii definitive a hotararii judecatoresti si data executarii silite a obligatiei, prin executorul judecatoresc, creditorii fiind pusi in situatia de a suporta o perioada indelungata inconvenientele decurgand din nerespectarea  de catre debitor a hotararii judecatoresti.
     Sustinerea contestatorului conform careia executarea obligatiei in discutie( ridicarea materialelor rezultate din prabusirea magaziei acestuia) s-a facut de buna-voie de catre acesta anterior declansarii procedurii executarii silite de catre intimati, nu poate fi retinuta de instanta, contestatorul neintelegand sa administreze probe in acest sens, desi ii incumba aceasta obligatie, conform dispozitiilor art. 1169 C. civ. si art. 129 C. pr. civ.
     Pe de alta parte, actele de executare efectuate in cauza atesta faptul ca acesta, desi cunostea despre obligatia stabilita de instanta in sarcina sa, nu a inteles sa se conformeze titlului executoriu si nu si-a executat de buna-voie obligatia, determinand astfel declansarea procedurii executarii silite.
     Conform dispozitiilor art. 371 ind.7 alin.2 C.pr.civ., cheltuielile ocazionate de efectuarea executarii silite sunt in sarcina debitorului urmarit, afara de cazul in care creditorul a renuntat la executare sau daca prin lege se prevede altfel. De asemenea, debitorul va fi tinut sa suporte cheltuielile de executare facute dupa inregistrarea cererii de executare si pana la data realizarii obligatiei stabilite in titlul executoriu, prin executare voluntara.
     Totodata, dispozitiile art. 371 ind. 1 alin.3 C.pr. civ. prevad ca executarea silita are loc in oricare dintre formele prevazute de lege pana la realizarea dreptului recunoscut prin titlul executoriu, achitarea dobanzilor, penalitatilor sau altor sume acordate potrivit legii, precum si a cheltuielilor de executare.
     In ceea ce priveste motivul invocat de contestator privind onorariul executorului judecatoresc, instanta retine ca sumele platite cu titlu de onorariu pentru executorul judecatoresc reprezinta cheltuieli ocazionate de efectuarea executarii silite si fata de dispozitiile Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2550/2006, in cazul obligatiilor avand ca obiect obligatie de a face, onorariul executorului nu poate depasi un anumit plafon determinat potrivit acestui act normativ.
     Instanta  a constatat ca, in cauza, executorul judecatoresc a aplicat corect, pentru a determina cuantumul onorariului sau, dispozitiile Ordinului nr. 2550/2006, prin care s-a stabilit, pentru executarea silita directa (ca in speta) un onorariu maxim de 2200 lei, in cazul unui debitor persoana fizica.
     Instanta nu poate interveni pentru a micsora sau mari cuantumul cheltuielilor de executare reprezentate de onorariul executorului judecatoresc, avand in vedere ca legea a reglementat plafoanele minime si maxime intre care trebuie sa fie stabilit, oferind astfel protectie debitorului. Onorariile executorului judecatoresc, calculate in limitele impuse de Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2550/2006, cum este cazul in speta, nu pot fi disproportionat de mari fata de munca depusa de executor, astfel cum a sustinut contestatorul, intrucat textul de lege mentionat inlatura orice disproportie vadita.
     Totodata, instanta a  retinut ca, potrivit art. 37 alin. 3 din Legea nr. 188/2000, executorii judecatoresti nu pot conditiona punerea in executare a hotararilor judecatoresti de plata anticipata a onorariului.
     Referitor la celelalte cheltuieli de executare reprezentand taxa timbru, contravaloare consultatie in legatura cu constituirea actelor executionale si arhivare dosar, instanta  a  retinut  ca acestea au fost stabilite cu respectarea Ordinului Ministrului Justitiei nr. 2550/2006 si a Hotararii Uniunii Nationale a Executorilor Judecatoresti nr. 2/17.02.2007, in limitele stabilite de actele normative in discutie.
     De asemenea,  in privinta cheltuielile ocazionate de executarea efectiva a obligatiei stabilite in titlul executoriu(ridicarea materialelor rezultate din prabusirea magaziei contestatorului), in cuantum de 200 lei, instanta constata ca, in cauza, s-a facut dovada efectuarii acestor cheltuieli de catre creditori prin inscrisul depus la dosarul de executare.
     Pentru toate aceste motive, instanta va respinge ca neintemeiata capatul principal de cerere avand ca obiect contestatie la executare.
     Cum fondul procesului a fost retinut a fi neintemeiat, instanta urmeaza a respinge si capatul accesoriu care vizeaza suspendarea executarii silite, ca o aplicare a regulii accesorium sequitur principale (accesoriul urmeaza soarta principalului).
     In conditiile art. 274 alin. 1 C. pr. civ., intrucat contestatorul a cazut in pretentii, instanta a respins solicitarea acestuia privind acordarea cheltuielilor de judecata.
     Impotriva acestei  sentinte  a declarat recurs contestatorul, criticand-o pentru nelegalitate  si netemeinicie, intrucat a fost data cu incalcarea dispozitiilor  art. 371  si urm.  Cod procedura  civila. Astfel,a sustinut ca hotararea  ce constituie  titlu executoriu in cauza de fata, nu prevede niciuna din  obligatiile  ce pot fi executate silit,  potrivit  art. 3712 C.pr.civ., situatie  in care sunt aplicabile doar dispozitiile  art. 5802  si urm. C.pr.civ.. Or, cererea creditorilor , formulata  pe baza acestor dispozitiile legale , le-a fost respinsa prin incheierea irevocabila pronuntata de  Judecatoria  Craiova, in dosarul nr.10380/215/2010, astfel  incat nici creditorii si nici executorul judecatoresc nu puteau sa   execute silit o astfel de sentinta si nici  sa perceapa cheltuieli de  executare  si onorariul de  executare astronomic.
     S-a invocat  de catre  recurent  si  incalcarea dispozitiilor art.3717  din C.pr.civ., intrucat  in cauza  nu  exista nicio dovada  a avansarii cheltuielilor  de executare, dar si imprejurarea  ca s-a conformat hotararii  judecatoresti  din proprie initiativa si nu era nimic de  executat.
     In motivele de  recurs, s-a facut referire  si la solutia  nelegala  pronuntata de  instanta de fond in cererea  privind suspendarea provizorie  a executarii.
     La data de 31 ianuarie 2011, intimatul T. Gh. a depus intampinare, aratand ca recurentul este de rea-credinta si nu s-a conformat hotararii judecatoresti ramase  definitive.
     Recursul  nu este intemeiat, intrucat instanta de fond  a pronuntat  o hotarare legala, bazata pe interpretarea  si aplicarea  corecta a dispozitiilor legale.
     De regula, cu exceptia actiunilor in constatare,  prin care  se urmareste numai stabilirea existentei sau  inexistentei unui drept subiectiv si a altor catorva actiuni, precum   cele referitoare  la starea civila,  in care hotararea ce se obtine  nu este susceptibila  de  executare  silita,  actiunile  in justitie  obisnuite urmaresc realizarea dreptului  incalcat  si reprezinta astfel  sanctiunea  dreptului.
     Dupa epuizarea primei faze  a procesului civil, faza  judecatii, ce  a  condus  la constituirea titlului executoriu, pentru ipoteza  in care debitorul  nu  intelege  sa-si execute obligatia stabilita  in sarcina  sa,  chiar   dupa ce  s-a pronuntat o hotarare  judecatoreasca definitiva si intrata in puterea lucrului judecat,  este necesara trecerea  la cea de-a doua  faza-executarea silita-pentru realizarea  dreptului subiectiv  incalcat pe calea  constrangerii judiciare,  in vederea restabilirii  ordinii de drept incalcate.
     Cu particularitatea  ca  executarea  silita,  in dreptul  nostru procesual, nu poate purta,  in principiu, asupra persoanei debitorului, ea  reprezinta o  posibilitate concreta recunoscuta creditorului  de  a obtine protectia efectiva  a dreptului sau  incalcat, recunoscut si ocrotit prin hotararea judecatoreasca intrata  in puterea  lucrului judecat, iar fara  aceasta posibilitate, dreptul subiectiv recunoscut ar  fi iluzoriu si activitatea  de judecata  a instantei ar  fi inutila.
     Rezistenta debitorului, care nu  intelege sa respecte  dreptul creditorului  si sa-si execute de  buna voie obligatiile stabilite prin hotararea judecatoreasca ce  constituie  titlu  executoriu, nu poate fi infranta decat prin procedura executionala, dominata de aspectul de constrangere, numai  astfel putandu-se  realiza scopul intregului sistem judiciar ( judecata  si executarea silita), constand  in punerea  sub protectie  a dreptului subiectiv civil  si respectarea ordinii de drept.
     Dispozitiile art.3711 C.pr.civ. din Codul de procedura civila consacra principiul potrivit caruia obligatia stabilita  printr-un titlu  executoriu se  aduce  la  indeplinire de buna voie, iar in caz contrar prin  executare silita, stabilind, prin  alineatului 3, ca executarea  silita au loc  pana la  realizarea  dreptului stabilit  prin titlul executoriu ( _), precum  si a cheltuielilor de executare.
     Art.3712 Cod  procedura civila consacra, cu  titlu de  principiu , caracterul  patrimonial  al executarii silite, faptul ca executarea   silita nu poate purta  asupra  persoanei debitorului.
     In  speta,  titlul executoriu cuprinde  doua obligatii  de  a face  in sarcina  debitorului, prima constand  in obligatia paratului sa elibereze  calea  de acces catre dependintele folosite de creditori, prin  ridicarea materialelor  rezultate  din prabusirea  magaziei sale.
     In mod corect a stabilit  instanta de  fond  ca aceasta obligatie  nu este una intuitu personae, intrucat  executarea ei nu implica o activitate personala deosebita din partea  debitorului,  ea  putand  fi indeplinita prin intermediul executoriului judecatoresc, conform art. 3712 Cod procedura civila, fie de creditorii insisi sau prin alte persoane, pe cheltuiala  debitorului  ( cu autorizarea instantei, conform art.5802 Cod procedura civila).
     Aceasta prevede  legala, art. 5802 din  Codul de procedura civila, de  a fi autorizat  creditorul  sa execute obligatia de  a face,  in cadrul  executorii silite, urmareste  valorificarea  aceluiasi  drept al  creditorului, avand  ca finalitate asigurarea celeritatii executarii prestatiei  la care debitorul  este obligat printr-o hotarare definitiva, conferind,  in acelasi timp posibilitatea  debitorului  sa-si formuleze aparari.
     Participantii  la executarea silita au obligatia de  a-si exercita drepturile cu buna credinta si  in  conformitate cu scopul  pentru care acele  drepturi le-au fost recunoscute  in aceasta faza  a procesului civil.
     Partea care deturneaza dreptul  de la scopul  pentru care a fost recunoscut de lege  si il exercita  cu rea-credinta savarseste  un abuz de drept, sanctionarea acestuia  constand in lipsirea  actului abuziv de  efectele contrarii  scopului pentru care  dreptul procedural  exercitat abuziv  a  fost recunoscut.
     In speta, exercitarea dreptului de  a formula  contestatia la executare pentru a invoca nerespectarea  dispozitiilor art.5802 Cod procedura civila  imbraca forma unui abuz de drept, cum foarte bine   a  constatat  instanta de fond, data  fiind atitudinea culpabila a debitorului   de  nerespectare  voluntara  a obligatiilor  stabilite in sarcina sa ( prin sentinta civila nr.7719 pronuntata la data 08.05.2009 de  Judecatoria  Craiova, ramasa definitiva  si executorie  la data de  13.10.2009 prin respingerea apelului  si irevocabila la data de  25.01.2010 prin respingerea recursului), ce  a  facut necesara declansarea executarii silite si obtinerea realizarii  dreptului subiectiv  al creditorului   pe aceasta cale abia la circa  un an  de la executorialitatea hotararii  judecatoresti.
Se  retine , prin urmare , formularea contestatiei la  executare in scop de sicana , doar  cu intentia de a-l vatama pe adversar, pentru a impiedica valorificarea  drepturilor  acestuia
Finalitatea contestatiei la executare o constituie inlaturarea vatamarii  produse  debitorului prin actele de executare, apararea drepturilor acestuia incalcate  sau pe cale de  a se incalca prin actele abuzive  savarsite de creditor.
     Se constata  insa, in speta, ca  dreptul de  a formula  contestatia  la executare  a  fost deturnat de la scopul  pentru care a  fost recunoscut, de la finalitatea legal, neputand  fi  explicat printr-un motiv   legitim,  de  vreme ce   singura aparare pe care debitorul  si-o putea  formula  in cadrul  procedurii prevazuta  de  art. 5802 Cod  procedura civila (  invocata, de  altfel si, pe calea  contestatiei  la executare de fata), constand  in aceea  ca  si-a executat de buna voie obligatia, nu a fost dovedita  prin nici un mijloc  de proba, aspect   retinut de  instanta de  fond  si necombatuta prin motivele  de recurs.
     Conform procesului-verbal  intocmit  de  catre  executorul judecatoresc, la data de  16.09.2010, executarea  silita a avut  ca obiect doar obligatia cuprinsa in prima parte  a  dispozitivului  hotararii judecatoresti, respectiv obligatia  debitorului de  a elibera calea de acces creditorilor catre dependinte, prin ridicarea  materialelor.
     Cat priveste  cealalta  obligatie din titlul  executoriu, respectiv obligatia paratului  sa  inlature mirosurile  neplacute prin  efectuarea lucrarilor de intretinere si curatenie  a locuintei sale, se retine ca nu a fost realizata nici  pana  in prezent, procedura executionala neputand continua  datorita respingerii cererii  creditorului  prin care solicita instantei de executare autorizarea  de  a indeplini  obligatia, prin patrunderea in locuinta debitorului, aflata  la demisolul imobilului, prin incheierea irevocabila, pronuntata in dosarul  nr.19380/215/2010  al Judecatoriei Craiova.
     Referitor  la  cheltuielile de executare, recurentul nu a  facut altceva decat  sa  reitereze  motivul invocat in contestatia la executare, analizat si combatut de instanta de fond ,  fara insa ca  recurentul sa aduca contraargumente, astfel  incat  nu se poate  retine existenta  unor critici aduse  sentintei  in aceasta  privinta.
     Hotararea instantei de fond este legala si in ceea ce priveste solutia data capatului accesoriu de cerere referitor la suspendarea executarii silite ,care urmeaza soarta principalului.
      Fata de  cele  expuse, in temeiul dispozitiilor  art.312  alin.1  C.pr.civ.,  recursul  se va  respinge  ca nefondat.

7