Revendicare imobiliara

175. Revendicare imobiliara
Dosar nr. 29942/215/2009
R O M A N I A

TRIBUNALUL DOLJ
SECTIA CIVILA

DECIZIE Nr. 781/2011
Sedinta publica de la 04 Aprilie 2011 Asupra recursului civil de fata;
      Prin cererea inregistrata la data de 13.06.2007, sub nr. 11759/63/2007, pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantii I. S. si I. E. au chemat in judecata Primaria municipiului Craiova, pentru ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa fie obligata aceasta la retrocedarea terenului in suprafata de 330 mp, situat in Craiova, str. Pandurilor, nr. 43 avand vecinatatile: N - alee de acces; E - domeniu public, S - str. Pandurilor, trotuar, V - platforma betonata.
      In motivarea cererii, reclamantii au aratat ca prin procesul verbal nr. 17/16.04.1982 al Consiliului Popular al Judetului Dolj, au fost expropriati de imobilul compus din casa si teren in suprafata de 330 mp, situat in Craiova, str. Pandurilor, nr. 43.
      Conform acestui proces verbal in care figureaza la pozitia 10 a fost despagubit reclamantul pentru exproprierea imobilului numai pentru constructie, nu si pentru terenul ce il detineau in proprietate, conform actului de vanzare-cumparare din 08.11.1946.
      Imobilul compus din casa si teren a fost expropriat in scopul construirii de blocuri de locuinte, utilitatea publica nefiind realizata pana in prezent, terenul fiind liber si neafectat de nicio constructie sau utilitate publica.
      In drept, cererea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica.
      Parata Primaria Municipiului  Craiova a depus la dosar dispozitia nr. 4249/26.02.2003 - prin care a fost respinsa cererea formulata de reclamantul Iacob Stefan privind restituirea in natura a terenului in suprafata de 330 mp situat in Craiova, str. Pandurilor nr. 43, insotita de actele care au stat la baza emiterii dispozitiei.
      In sedinta publica din 28.03.2008, instanta din oficiu, a invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii.
      Tribunalul Dolj, prin sentinta civila nr. 76 din 28 martie 2008, pronuntata in dosarul nr. 11759/63/2007, a admis exceptia inadmisibilitatii actiunii si a respins actiunea avand ca obiect expropriere, formulata de reclamantii Iacob Stefan si Iacob Elena, in contradictoriu cu parata Primaria  Municipiului  Craiova, ca inadmisibila.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii apelanti Iacob Stefan si Iacob Elena.
Prin decizia civila nr. 231 din 30.06.2008 pronuntata de Curtea de Apel Craiova, s-a admis apelul, s-a desfiintat sentinta atacata si s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeasi instanta.
Prin decizia civila nr. 5928/25.05.2009 a I.C.C.J. s-a respins recursul declarat de paratul primarul mun. Craiova, impotriva deciziei civile nr. 231 din 30.06.2008 pronuntata de Curtea de Apel Craiova.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Dolj sub nr. 11115/63/2009.
      La data de 02.10.2009 reclamantii I. St. si I. E. au depus la dosar precizare la actiune, aratand ca obiectul actiunii il reprezinta revendicarea terenului in suprafata de 330 m.p. situat in Craiova, str. Pandurilor, nr. 43, avand vecinatatile: N - alee acces; E - domeniu public; S - str. Pandurilor, trotuar; V - platforma betonata, preluat abuziv de stat conform procesului-verbal nr. 17/16.04.1982 al Consiliului Popular al jud. Dolj.
      In drept, reclamantii au intemeiat cererea precizata pe dispozitiile art. 480 C.civ., art. 1 din Protocolul nr. 1 aditional la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Decizia in interesul legii nr. 33 din 09.06.2008, teza a II-a.
Cererea precizata a fost comunicata paratului, care nu a depus la dosar intampinare si nici nu s-a prezentat in fata instantei pentru a-si preciza pozitia fata de precizarea actiunii.
La termenul din 09.11.2009 reclamantii au precizat valoarea terenului revendicat la suma de 100.000 lei.
Prin decizia civila nr. 350 din data de 09.11.2009 pronuntata de Tribunalul Dolj, s-a declinat  competenta de  solutionare a  prezentei cauze in favoarea  Judecatoriei Craiova.
Cauza  a fost  inregistrata pe rolul Judecatoriei Craiova  sub nr. 29942/215/2009.
La data de 09.12.2009, reclamantii au formulat cerere de  reexaminare cu privire  modul de  stabilire a taxei de  timbru, care a  fost  solutionata   la data de  12.01.2010,  cerere ce a  fost  admisa si s-a  constatat  ca actiunea  ce  formeaza obiectul dosarului nr. 29942/215/2009  al Judecatoriei Craiova este scutita de  taxa judiciara de  timbru potrivit art. 15  alin. 1, lit. r  din Legea  nr. 146/1997.
Prin incheierea de  sedinta din data de  22.01.2010,  s-a dispus  citarea  in calitate de  parat a  Municipiului Craiova  prin primar.
Prin sentinta civila nr. 5950 din 02.04.2010 pronuntata de Judecatoria Craiova a fost respinsa actiunea formulata de reclamanti.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca prin actiunea in revendicare isi are temeiul in dispozitiile art.480 Cod civil si reprezinta aceea actiune reala si petitorie prin care proprietarul neposesor cere recunoasterea dreptului sau de proprietate si restituirea bunului sau de la posesorul neproprietar. Actiunea in revendicare poate fi introdusa numai de titularul dreptului de proprietate.
Proba dreptului de proprietate ii incumba reclamantului care pretinde ca este proprietarul imobilului. Codul civil (art. 1169) prevede ca cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa o dovedeasca. Revendicarea este intentata impotriva posesorului actual, parat in revendicare si prezumat proprietar pana la proba contrara. Reclamantul este cel care trebuie sa justifice in mod pozitiv dreptul pe care il invoca si nu se poate limita sa demonstreze ca paratul este un simplu posesor fara drept.
Dovada dreptului de proprietate se face prin titlu sau prin prescriptie achizitiva, proprietatea imobiliara neputand fi dovedita  cu martori sau prezumtii.
In dovedirea dreptului lor de proprietate asupra terenului in litigiu, reclamantii au invocat inscrisul sub semnatura privata intitulat “act de vanzare provizoriu" din 08.11.1946 si procesul verbal din 16.04.1982, insa aceste acte nu reprezinta titlu de proprietate stricto sensu (act translativ de proprietate sau act declarativ de proprietate). Actul translativ de proprietate imobiliara trebuie incheiat in forma autentica, astfel ca inscrisul sub semnatura privata din 08.11.1946 nu este in masura sa faca dovada dobandirii dreptului de proprietate al reclamantilor.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs I. St. si I. E., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie; in motivarea recursului, se arata ca instanta a incalcat prevederile legale in materie, respectiv art.1176, 1197, 1294, 1295 C.civil si ca a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului; inscrisul sub semnatura privata din 08.11.1946 nu a fost niciodata contestat, fiind recunoscut de parti si de stat, astfel incat, conform art.1176 C.civil, are acelasi efect ca si actul autentic; dreptul de proprietate al reclamantilor a fost recunoscut de autoritatile competente, iar in acest sens, prin dispozitia nr.4249/26.02.2003 a Primarului Mun.Craiova s-a respins cererea de restituire in natura si s-a inaintat dosarul la Prefectura Judetului Dolj, pentru acordarea de despagubiri; reclamantii au revendicat terenul in natura, intrucat este cunoscut faptul ca Fondul "Proprietatea" nu functioneaza in prezent intr-un mod susceptibil sa duca la acordarea efectiva a despagubirilor; inscrisul sub semnatura privata indeplinea conditiile art.1294-1295 C.civil, astfel incat a operat transferul proprietatii; acest inscris are valoare si de inceput de dovada scrisa, conform art.1197 C.civil, ce poate fi completata cu alte mijloace de proba; s-au incalcat dispozitiile art.6 din CEDO, care prevad dreptul la un proces echitabil.
In recurs s-au depus la dosar: sentinta civila nr.411/30.09.2003 a Tribunalului Dolj, decizia civilanr.453/12.martie 2004 a Curtii de Apel Craiova, decizia civila nr.8717/3 noiembrie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie.
Recursul va fi respins, iar sentinta pronuntata de Judecatorie va fi mentinuta, cu schimbarea considerentelor acesteia, potrivit celor ce urmeaza:
Actiunea in revendicare formulata de reclamanti este o actiune in revendicare pe dreptul comun, intemeiata pe  art.480 C.civil, prin care  se solicita de la autoritatea administrativa  locala restituirea unei suprafete  de teren de 330 mp expropriate in 1982.
Acesta nu este singurul demers judiciar facut  pentru recuperarea terenului de 330 mp din Craiova, str. Pandurilor, nr.43; reclamantul I. St. a formulat notificare in baza Legii 10/2001 privind  regimul juridic al imobilelor preluate abuziv  in  perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar prin dispozitia nr.4249/26.02.2003 a Primarului Mun.Craiova s-a respins  cererea privind  restituirea in natura si s-a facut  o  propunere de acordare a masurilor reparatorii prin echivalent, motivandu-se ca terenul este afectat de lucrari de investitii publice, fiind amplasat intr-o zona de locuinte colective, pe acesta aflandu-se dotari ale locului de joaca pentru copii iar restul terenului fiind ocupat de o strada.
Prin sentinta civila nr.411/30.09.2003 a Tribunalului Dolj s-a admis contestatia formulata de reclamant impotriva dispozitiei nr.4249/2003 a Primarului Mun.Craiova si s-a dispus restituirea in natura a terenului de 330 mp, retinandu-se ca  acesta este folosit ca  loc de joaca  pentru copii.
Prin decizia  civila nr.453/12.03.2004 a Curtii de Apel Craiova s-a admis apelul declarat de Primaria Craiova impotriva acestei sentinte, care a fost schimbata, dispunandu-se  respingerea contestatiei; s-a  retinut ca terenul a fost expropriat in baza Decretului 339/1980 si ca este  plasat  intr-o zona de locuinte, de blocuri, fiind folosit in scopul exproprierii; astfel,  o parte din teren este ocupata de spatii verzi si de  locuri de joaca pentru copii, iar o parte este  ocupat de strada; in aceste conditii, terenul este afectat de detalii de sistematizare, iar reclamantul  nu poate decat  sa beneficieze de masuri reparatorii prin echivalent.
Prin decizia civila nr.8717/3 noiembrie 2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a respins  ca nefondat recursul declarat de reclamant impotriva deciziei mentionate, retinandu-se ca instanta de apel a apreciat  in mod judicios  ca reclamantul nu poate sa beneficieze decat de masuri reparatorii prin echivalent.
In cauza supusa solutionarii opereaza prezumtia puterii lucrului judecat, reglementata de art.1201 C.civil, in ceea ce priveste dezlegarile in fapt si in drept date cu privire la situatia  terenului in litigiu prin cele doua decizii ale instantelor superioare, date in cadrul pricinii ce a avut ca obiect aplicarea prevederilor Legii nr.10/2001.
Tribunalul constata ca aceste dezlegari sunt pe deplin operante in speta, dat fiind ca o  restituire in natura  a terenului pe calea prezentei actiuni ar echivala  cu o veritabila masura reparatorie, similara celei reglementate de actul normativ  special(Legea nr.10/2001) neexistand,practic,  nici o  deosebire  intre efectele  procesuale  ale hotararii prin care s-ar admite o actiune in revendicare pe dreptul comun  si efectele  unei hotarari prin care s-ar  dispune o restituire in natura a bunului  in baza Legii nr.10/2001.
Asa fiind, se constata ca afectatiunea actuala a terenului expropriat constituie un impediment la restituirea in natura a terenului,  deoarece terenul  se incadreaza  in actualul  peisaj urbanistic, diferit de cel anterior exproprierii, iar pe el se gaseste  un spatiu verde si o strada.
Recurentului reclamant I. St. i-a fost recunoscuta indreptatirea la acordarea de masuri reparatorii prin echivalent in cadrul procedurii  speciale reglementate de Legea nr.10/2001, astfel incat  el are, practic , un drept de creanta constituie  un "bun" in acceptiunea  art.1 alin.1 din Protocolul Aditional nr.1 la Conventia  Europeana  a Drepturilor Omului.
Dreptul  la respectarea  bunului nu-i garanteaza insa reclamantului si o  restituire  in natura a terenului expropriat, pentru ca dreptul la un bun in  acceptiunea CEDO nu se  confunda  cu dreptul real, dreptul de proprietate  imobiliara reglementat de legislatia  interna;  cu alte cuvinte, beneficiul oricarei legi reparatorii  trebuie sa constea intr-o justa reparare a prejudiciului suferit prin lezarea  unui drept patrimonial si nu neaparat  intr-o restituire in natura  a bunului ce a  constituit obiectul  material al dreptului  respectiv, cu  ignorarea contextului. social-juridic actual , diferit  de  cel de la data  preluarii abuzive.
In acest sens, Tribunalul retine ca dispozitiile Legii nr.10/2001 reglementeaza situatia tuturor imobilelor  preluate abuziv  in perioada  de referinta  a legii si sunt  de generala aplicare,  chiar  si atunci  cand s-a  promovat o actiune pe dreptul  comun,  pentru  ca menirea lor este  sa confere  o rezolvare juridica  adecvata  tuturor situatiilor  de fapt  ce decurg din  lezarea  dreptului de  proprietate in perioada regimului  totalitar.
Prin urmare, in  speta sunt incidente dispozitiile art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001 republicata, potrivit carora  "in cazul  in care  lucrarile  pentru care  s-a dispus   exproprierea ocupa functional intregul teren afectat, masurile reparatorii se stabilesc prin echivalent  pentru intregul  imobil".
Asa cum s-a aratat mai inainte, incidenta  acestui text legal este stabilita in considerarea prezumtiei  puterii lucrului judecat a celor  doua  hotarari judecatoresti  pronuntate  in cadrul contestatiei impotriva dispozitiei Primarului;  in aplicarea acestui text de lege si a prezumtiei legale, Tribunalul a procedat  la o dezvoltare a motivelor  pentru care  nu se impune o  restituire in natura  a terenului, in considerentele  prezentei decizii.
Astfel, se retine ca ratiunea si finalitatea oricarei masuri reparatorii (adoptate fie in  solutionarea unei  actiuni pe dreptul  comun, fie  prin aplicarea  unei legi  speciale) constau in a  remedia  neajunsurile  pricinuite  fostilor proprietari in perioada  regimului politic totalitar,  dar aceste acte reparatorii nu pot  avea drept  consecinta crearea unor  neajunsuri societatii actuale romanesti.
In virtutea acestui principiu, care asigura  concordanta  dintre interesul  individual, particular ocrotit de o anumita norma legala, cu interesul general al colectivitatii, al societatii - societate care trebuie sa fie si ea  protejata intr-o ordine juridica fireasca - acordarea unei masuri reparatorii nu poate fi facuta decat intr-o  maniera rezonabila, in functie  de circumstantele concrete ale starii de fapt. O aplicare rezonabila si echitabila a normelor  legale cu caracter reparator  presupune teza potrivit  careia se pot restitui catre fostii proprietari doar terenurile libere, nu si terenurile de sub blocurile de locuinte, spatiile verzi dintre acestea, spatiile de parcare (in conditiile in care standardele locative ale perioadei sistematizarii localitatilor nu prevedeau amenajarea unor astfel de spatii speciale), spatiile de joaca pentru copii, aleile pentru acces.
Restituirea catre fostii proprietari a unor suprafete de teren ce ar avea actualmente destinatiile mentionate in paragraful anterior ar duce la ruperea justului echilibru intre interesele particulare si cele generale, ceea ce ar fi indezirabil intr-o ordine juridica ce a aderat la normele Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
In ceea ce priveste situatia pe care o are in proces reclamanta I. ., care nu a formulat notificare in baza Legii nr.10/2001, Tribunalul constata ca ei ii sunt aplicabile dezlegarile in fapt si in drept date prin prezenta decizie care au in vedere incidenta art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001 si necesitatea asigurarii echilibrului intre interesul individual si cel general.
Fata de cele expuse, in temeiul art.312 alin.1 raportat la art.3041 C.pr.civ, recursul va fi respins ca nefondat.

1