Casare trimitere cu rejudecare in vederea calificarii obiectului actiunii, precum si a temeiului juridic al acesteia, raportat la starea de fapt pe care reclamantii au inteles sa o invoce.

Dosar nr. 298/230/2012 54. Decizie civila. Recurs admis. Casare trimitere cu rejudecare in vederea calificarii obiectului actiunii, precum si a temeiului juridic al acesteia, raportat la starea de fapt pe care reclamantii au inteles  sa o invoce. R O M A N I A

TRIBUNALUL DOLJ
SECTIA I CIVILA

DECIZIE Nr. 594/2013
     

T R I B U N A L U L

Asupra  recursului civil de fata:
Prin  actiunea civila   inaintata  Judecatoriei  Filiasi la data de 06.03.2012 si  inregistrata  sub nr. 298/230/06.03.2012, reclamantii  G.  I. si  G.  Gh. l-au  chemat in judecata pe paratul  G.  I. F.,  pentru ca prin  sentinta  ce  se va pronunta , sa  se dispuna   rezolutiunea contractului   autentificat  sub nr. 2848/24.08.2010  de  Biroul  Notarului  Public  Jianu  Georgeta  Cristina .
In motivarea  actiunii, reclamantii  au  aratat ca, in fapt, in luna  august  2010  paratul   a  venit  din Spania si in urma unei  vizite   facute la  domiciliul  lor, ocazie cu care   a constatat ca  ei  se  descurca  greu, i-a propus  lui G.  I., sa il  intretina cu  toate cele necesare, iar cand va  deceda  sa il inmormanteze  crestineste.
A aratat  reclamantul  G.  I. ca   paratul  l-a luat in imobilul  construit  de parat, iar  a doua zi i-a comunicat ca va discuta si cu  fratele sau, reclamantul  G.  Gh. zis "Porumbel" pentru  a imparti prin notariat terenul intravilan detinut  in devalmasie.
A mai  aratat reclamantul  G.  I. ca  notarul  public  Jianu  Georgeta  Cristina s-a prezentat la domiciliul paratului, interesandu-se  de provenienta  terenului si  a celor   doua  case  existente pe  acesta, a  discutat si cu  fratele  sau  G.  Gh., iar ulterior, intr-o alta  zi,  le-a  cerut  sa  semneze mai multe inscrisuri despre care ei, lipsiti  de cunostinte le-au  semnat. Paratul   i-a comunicat  ca, intrucat urma sa  il intretina si sa il inmormanteze nu poate sa ii  dea si bani.
A aratat  reclamantul  G.  I. ca  actele notariale  le-a luat paratul, astfel ca,   doar cu prilejul  dezbaterii  succesiunii  dupa  defuncta  sa sotie  a aflat  ca  actul notarial incheiat cu paratul nu este act de intretinere ci, act  de vanzare-cumparare.
In  drept, reclamantii si-au intemeiat  actiunea pe dispozitiile art. 112 C.pr.civ., art. 1365-1366 C.civ. rap. la  art. 1020 C.civ. si  art. 1073 din C.civ.
In dovedire, reclamantii  au  depus la dosar   copia contractului  de vanzare - cumparare  autentificat  sub nr. 2848 din data de 24.08.2010.
Actiunea a fost timbrata corespunzator, potrivit dispozitiilor Legii nr. 146/1997 privind  taxele  judiciare  de timbru.
Instanta a dispus efectuarea unei  adrese catre  B.N.P. Jianu  Georgeta  Cristina, pentru  a inainta   in copie actele intocmite in cadrul  dosarului   notarial in care s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2848/24.08.2010.
Actele au fost inaintate cu  adresa nr. 640 din data de 08.05.2012  si atasate la filele  1927 la dosar.
La termenul  de judecata  din data de 15 mai  2012, instanta  a  incuviintat   proba cu inscrisuri, proba testimoniala   si proba cu interogatoriul luat paratului .
La data de 19.09.2012  reclamantii au formulat precizare la  actiune,  prin care  au aratat ca  un act juridic isi produce  efectele  doar in situatia in care, cu ocazia  perfectarii sale au  fost  respectate cumulativ conditiile esentiale pentru validarea unei  conventii, iar la data  autentificarii  actului  de vanzare-cumparare - 24.08. 2010, aceste conditii erau prevazute  de art. 948 din vechiul Cod civil, astfel incat urmeaza  a fi avute in vedere.
Au mai  precizat ca,   in cadrul  procesului de partaj,  promovat  de ceilalti frati si surori ai paratului (Dosar nr. 10/230/2012), a aflat ca desi fiul, respectiv  nepotul parat ii asigurase in luna august  2010, ca incheie un act de intretinere, ei  au  semnat  un contract de vanzare-cumparare  al imobilului  compus din teren si casa situata pe acesta, paratul  folosindu-se de nestiinta lor de carte si precaritatea  vederii, in propriul  sau interes.
Pentru cele mai sus aratate, reclamantii au solicitat sa se dispuna   desfiintarea contractului de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 2848/24.08.2010, ca fiind  lovit  de nulitate   absoluta.
In drept,  reclamantii  au invocat  dispozitiile art. 948 pct. 2  coroborat cu   art. 953, art. 960, art. 977  din Codul  civil.
Proba cu interogatoriu luat paratului de catre reclamanti si proba testimoniala, cu martorii G.  V. si  P.  A., propusi  de catre  parat, au  fost  administrate la termenul de judecata  din 19 iunie 2012( filele 46-47, 50-52 la dosar).
Avand in vedere   precizarea  aparatorului paratului  T.  D. in  sensul ca paratul  s-a  aflat in tara pe perioada verii,  insa in prezent  nu  se mai afla,  in baza art. 223  C.pr.civ. i-a pus in vedere  mandatarului  sa  depuna la  dosar   raspunsul paratului dat in cuprinsul unei procuri  speciale si autentice.
La data de 25  septembrie 2012, s-a  dispus amanarea pronuntarii in prezenta cauza in vederea  depunerii  de concluzii  scrise, insa ulterior cauza a fost repusa pe rol, instanta socotind necesara suplimentarea probei cu martori pentru a se dovedi plata pretului mentionat in contractul de vanzare-cumparare, sens in care au fost audiati martorii  A. D. si N. C.
Prin sentinta civila nr. 993/04.12.2012 pronuntata de Judecatoria Craiova a fost admisa actiunea formulata  si precizata  ulterior  de  reclamantii  G.  I.  si  G.  G., in contradictoriu cu paratul  G.  I. F..
S-a dispus anularea contractului  de vanzare-cumparare, autentificat  sub nr. 2848/24.08.2010 de Biroul  Notarului  Public  Jianu  Georgeta  Cristina .
A fost obligat paratul  G.  I. F. sa plateasca  reclamantilor suma de  920 lei, cu titlul  de cheltuieli   de judecata.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut ca la data de 24 august 2010, intre reclamantii  G.  I. si  G.  Gh.  si paratul  G.  F.  s-a incheiat un contract  de vanzare - cumparare  prin care   reclamantii  au vandut paratului imobilul proprietatea acestora situat in comuna Bradesti, sat Tatomiresti, jud. Dolj constand in Lotul nr. 1 (Corp de proprietate  1) compus din teren intravilan in suprafata  de 1070 m.p. din  acte la masuratorile cadastrale rezultand  suprafata de 1154 m.p. aflat in tarlaua  37 parcelele  640, 641, 642, 643 , avand vecinatatile  identificate in documentatia cadastrala impreuna cu  C1 una  casa  de locuit avand o suprafata   construita la sol  de 50  m.p., fiind inregistrat in C.F. la nr. 646/1.
Imobilul descris mai sus este proprietatea reclamantilor dobandit prin  reconstituirea  dreptului  de proprietate asupra terenurilor in baza TDP nr.  380 - 46147 eliberat la data de 06.01.1994 de Comisia Judeteana  Dolj pentru  stabilirea  dreptului de proprietate asupra terenurilor si prin contribuire fara a detine autorizatie  de constructie in baza certificatului  nr. 4749/2008 eliberat  de primaria  comunei Bradesti, jud. Dolj, in baza contractului de dezmembrare  nr. 2845/2010 autentificat  de B.N.P. Jianu  Georgeta  Cristina.
Initial reclamantii au solicitat "rezolutiunea contractului", desi in finalul cererii au invocat anularea acestuia, pentru neplata pretului vanzarii si a neprestarii intretinerii la care partile s-ar fi inteles anterior semnarii actului .
Ulterior, ca urmare a punerii in discutie a obiectului actiunii, respectiv " rezolutiune " sau " anulare ", reclamantii au formulat o precizare la actiune, solicitand anularea acestuia, pentru neplata pretului, pentru inducerea in eroare cu privire la natura contractului incheiat de parti, invederand ca au inteles sa incheie iun contract de intretinere cu paratul si nu unul de vanzare-cumparare.
Daca privitor la neplata pretului, instanta constata ca acesta este un motiv de rezolutiune a unui contract de vanzare-cumparare, eroarea asupra naturii contractului, cunoscuta  sub denumirea " error in negotium " este un motiv de nulitate absoluta.
Privitor la plata pretului, desi in contractul de vanzare-cumparare se fac mentiuni ca acesta s-a platit, instanta constata ca plata nu s-a facut in prezenta notarului public, pentru ca  in aceasta situatie contractul incheiat de notar sa fie inscris autentic, inclusiv pentru dovada platii, ambele parti mentionand ca plata s-a facut la o data anterioara.
Cum reclamantii au afirmat in fata notarului ca plata s-a facut  in data autentificarii contractului, iar paratul a afirmat in fata aceluiasi notar ca plata s-a facut pana in data autentificarii, deci anterior acestei date, instanta a considerat necesar ca dovada platii sumei de 8800 lei,  ca act juridic trebuie produsa in cadrul procesului, contractul incheiat de parti, nefiind decat un inceput de dovada scrisa, ce trebuie intregita cu alte mijloace de proba,  inclusiv prin declaratii de martori, conform dispozitiilor art. 1169 din vechiul Cod civil, in vigoare la data incheierii contractului.
Paratul, desi a  afirmat in interogatoriul luat ca poate aduce martori privind plata pretului, ulterior nu a prezentat nicio persoana care ar fi fost de fata sau ar fi cunoscut despre plata acestui pret. Mai mult, martorii semnatari ai contractului incheiat de parti, respectiv P. A. si G. V., nu au cunoscut nimic cu privire la plata pretului.
In consecinta, instanta a constatat ca plata pretului de 8800 lei, invocata in contractul dintre parti nu s-a efectuat  anterior, concomitent sau ulterior semnarii contractului.
Privitor la inducerea in eroare a reclamantilor cu privire la natura contractului incheiat de acestia, instanta a apreciat ca fiind intemeiate urmatoarele prezumtii simple:
Reclamantii sunt persoane in varsta, cu probleme de sanatate majore, de vreme ce nu s-au putut prezenta la notar, fiind nevoie de deplasarea acestuia la domiciliul lor pentru incheierea actelor.
Din declaratia martorului P. A. rezulta ca contractul nu a fost semnat concomitent  de ambii reclamanti, cum sustine notarul, iar martorul G. V. nu a fost de fata atunci cand au semnat partile, cum de asemenea, se afirma in contract.
In aceste conditii, evident ca se poate trage prezumtia ca desi notarul le-a citit continutul actului, reclamantii nu au inteles ce act semneaza, fiind lipsiti si de sprijinul unui reprezentant al autoritatii tutelare, reprezentant pe care niciuna dintre parti si nici notarul nu l-a solicitat, imprejurare in care instanta apreciaza cu atat mai evidenta prezumtia ca reclamantii nu au inteles  natura conventiei incheiate.
Cum din declaratia martorului A. D. rezulta ca anterior  evenimentului nuntii paratului si, implicit, a semnarii contractului dintre parti, reclamantul G. I. a fost luat de catre parat in casa sa noua, iar dupa nunta  s-a intors la casa batraneasca, este posibil ca vointa interna a partilor sa fi fost aceea a unui contract de intretinere.
In concluzie, nefiind dovedita plata pretului, avand in vedere relatiile dintre parti anterior si ulterior semnarii contractului, instanta  constata ca reclamantii au fost in eroare la momentul semnarii acestui contract,  fiind convinsi ca este vorba de un contract de intretinere si nu unul de vanzare-cumparare.
Cum eroarea asupra obiectului contractului este un motiv de nulitate absoluta, avand in vedere dispozitiile art. 948  din vechiul Cod civil sub care s-au nascut relatiile contractuale dintre parti, instanta a admis actiunea formulata de reclamanti si a dispus anularea contractului  de vanzare-cumparare, autentificat  sub nr. 2848/24.08.2010 de Biroul  Notarului  Public  Jianu  Georgeta  Cristina.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs paratul G. F., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In motivarea recursului se arata ca reclamantii  au indicat drept temei al cererii art. 1365 C.civil, dar nu au aratat care este motivul de rezolutiune a contractului, ca dupa precizarea actiunii au invocat dolul si ca a instanta a repus cauza pe rol desi reclamantii nu au invocat cu privire la pret.
Recurentul mai arata ca din  depozitia martorului P. A.  rezulta ca notarul a citit partilor actul incheiat, ca nu s-au avut in vedere dispozitiile art. 1169 din vechiul Cod civil privind sarcina probei si ca instanta a anulat contractul in baza unor prezumtii, fara sa aiba probe care sa rastoarne un inscris autentic.
Intimatii G. I. si G. Gh. au formulat intampinare, aratand ca instanta de fond a retinut in mod corect ca aspectul legat de neplata pretului este un motiv de rezolutiune a contractului de vanzare-cumparare, iar cel vizand eroarea asupra naturii contractului este motiv de nulitate absoluta, ambele aspecte invocate fiind reale.
Recursul va fi admis, pentru urmatoarele considerente:
Potrivit art.129, alin.6 C.proc.civ, "in toate cazurile, judecatorii hotarasc numai asupra obiectului cererii deduse judecatii"; acest text de lege reglementeaza obligatia instantei  de judecata de a se pronunta in limitele investirii sale, pe care o fac  partile litigante, conform  principiului disponibilitatii.
De asemenea, potrivit art.129, alin.4 C.proc.civ, "cu privire la situatia de fapt si la motivarea in drept pe care partile le invoca in sustinerea pretentiilor si apararilor lor, judecatorul este in drept sa le ceara acestora sa prezinte explicatii, oral sau in scris, precum si sa puna in dezbaterea lor orice imprejurari de fapt ori de drept, chiar daca nu sunt mentionate in cerere sau in intimpinare"; textul de lege  citat este o aplicatie a principiului rolului activ al instantei in procesul civil, principiu in virtutea caruia instanta este datoare sa-si clarifice propria investire, sa lamureasca  eventualele neconcordante  dintre obiectul unei cereri si temeiul juridic al acesteia, sa realizeze o corecta calificare juridica a cererii etc, in vederea pronuntarii unei sentinte temeinice si legale.
O prima observatie ce se impune este aceea ca instanta de fond a pronuntat o solutie de anulare a contractului de vanzare-cumparare dedus judecatii, ceea ce ar presupune existenta unui motiv de nulitate relativa a acestuia, a carei sanctiune e reprezentata de anulare, iar in considerente se da eficienta juridica unui motiv de nulitate absoluta, si anume  eroarea-obstacol la incheierea actului, a carei sanctiune ar fi fost constatarea nulitatii, si nu anularea.
Prin modificarea actiunii facuta la data de 19.09.2012, reclamantii au solicitat constatarea  nulitatii absolute a contractului,  indicand drept temei juridic al cererii lor dispozitiile art. 948 pct. 2, raportate la art. 953, 960 si 977 din vechiul Cod civil. Aceste texte coroborate duc la concluzia ca reclamantii au invocat dolul, drept  motiv de nulitate a contractului, instiintand ca acesta nu a fost valabil incheiat.
Tribunalul observa ca obiectul actiunii modificate (constatarea nulitatii contractului) nu concorda  cu temeiul juridic al acesteia, prin care se reclama existenta dolului, deoarece dolul este o cauza de nulitate relativa, a carei sanctiune juridica este anularea, si nu nulitatea.
Instanta era datoare sa clarifice aceasta neconcordanta ce tine de problematica  de drept substantial dedusa judecatii si de mijlocul procesual ales, pentru a se evita orice confuzii si contradictii cu privire la propria sa investire si pentru a putea realiza o analiza corecta si riguroasa a spetei.
Asadar, reclamantii si-au modificat actiunea, obiectul acesteia fiind reprezentat de constatarea nulitatii actului juridic, invocand insa un motiv de nulitate relativa, iar instanta de judecata a pronuntat o solutie de anulare a actului juridic, retinand  in considerente  o  cauza de nulitate absoluta, alta decat cea invocata drept temei juridic al actiunii.
Tribunalul mai ia act de faptul ca teoria dreptului substantial civil si jurisprudenta au consacrat modul diferit in care se pot contura, ca ipoteze de lucru, cele doua motive de nulitate a unui act juridic mentionate anterior, eroarea-obstacol, ca motiv de nulitate absoluta, si dolul, ca motiv de nulitate relativa.
De remarcat  faptul ca ambele cauze de nulitate vizeaza formarea valabila a acordului de vointa al partilor, vazuta prin prisma consimtamantului, ca element obligatoriu al actului juridic.
Eroarea-obstacol, mai exact error in negotio, eroarea asupra naturii actului juridic (deoarece in speta intereseaza aceasta forma a erorii-obstacol) presupune, prin ipoteza, ca o parte  crede ca incheia  un anumit act juridic, iar cocontractantul crede, la rindul lui, ca incheie un alt act juridic.
De altfel, in materia actului juridic civil, eroarea este definita drept falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui asemenea act.
Spre deosebire de eroare, dolul presupune o ipoteza de lucru diferita, in sensul ca acest viciu de consimtamant consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin mijloace  viclene, pentru a o  determina sa incheie un act juridic.
Cu alte cuvinte, dolul este o  eroare provocata, si nu una spontana, asa cum  este eroarea propriu-zisa (pentru care si eroarea asupra naturii actului juridic), aceasta diferenta dintre cele doua cauze  de nulitate asigurand  caracterul specific al fiecareia dintre ele.
Premisele faptice ale celor doua cauze de nulitate difera in mod  esential, intrucat eroarea asupra naturii actului presupune o reprezentare diferita a partilor  intre care se incheie  contractul cu privire la natura actului, eroarea fiind proprie fiecarui contractant, si nu provocata de  cocontractant, pe cand dolul presupune  o actiune  constienta de inducere in eroare de catre o parte contractanta fata de cocontractantul sau. Mai exact, dolul reclama, intotdeauna, un element intentional, care apartine  partii care uzeaza de mijloacele viclene, pe cand eroarea priveste convingerea gresita a partii, fara existenta unui element intentional al cocontractantului de a provoca eroarea respectiva.
Potrivit art.960, alin.1 din vechiul Cod civil, "dolul este o  cauza de nulitate  a conventiei cand mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti, sunt astfel, incat este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat".
Textul de lege citat face vorbire despre "mijloace viclene", despre "masinatii", formularea avand, oarecum, un caracter generic, care reclama o analiza de la speta la speta a starii de fapt ce s-ar incadra in motivul respectiv de nulitate.
Tribunalul observa ca asemenea mijloace  viclene constau intr-o captatie  si o  sugestie de natura  a altera libertatea de vointa a cocontractului, determinandu-l  sa incheie un act juridic pe care nu l-ar fi incheiat in situatia in care un factor exterior (utilizarea mijloacelor dolosive) nu ar fi  actionat asupra vointei sale.
Premisa faptica a dolului este utilizarea acestor mijloace viclene, care  altereaza libertatea de manifestare a vointei de catre subiectul fata de care sunt  utilizate, in contextul in care subiectul respectiv incheie actul fara a fi in eroare asupra naturii juridice. Cu alte  cuvinte , partea stie ca incheie un anumit act juridic, de o anumita natura ( o anumita specie de contract), dar a fost supusa captatiei sau  sugestiei,  vointa sa juridica fiind alterata pentru acest considerent.
Cu totul altfel se pune problema in situatia in care o parte contractanta incheie  un act juridic  avand  convingerea ca incheie  un alt act juridic, de o alta natura, iar aceasta eroare i-a fost  provocata in mod  intentionat de  cocontractant, care a profitat de o anumita situatie ce i-a  facilitat inducerea in eroare.
Intr-o atare ipoteza nu poate fi vorba nici despre error in negotio, dar nici despre dol.  Error in negotio presupune, asa cum s-a aratat, o  eroare spontana a ambilor cocontractanti, fara ca unul  sa intentioneze a-l induce in eroare pe celalalt; dolul presupune utilizarea unor mijloace  viclene, mijloace ce  servesc la convingerea cocontractantului sa incheie actul respectiv, fara ca acest  viciu de consimtamant sa aiba legatura cu gresita reprezentare a naturii actului juridic., determinind-o sa creada  e vorba  de un act de o alta natura), exista doar o parte, doar "jumatate" din ipoteza de  lucru specifica erorii asupra  naturii actului ( error in negotio), in sensul ca  doar o parte  crede ca incheie  un alt act juridic; cealalta parte, care actioneaza in  mod  fraudulos asupra libertatii de vointa a celeilalte parti, va ajunge sa incheie un act juridic lovit de nulitate absoluta pentru cauza imorala (art.966 din vechiul Cod civil), intrucat  scopul mediat este contrar normelor moralei, privite ca norme convietuire sociala. Cu alte cuvinte, este imoral ca  un subiect de drept sa induca in eroare pe un alt  subiect de drept, facandu-l sa incheie un act cu  convingerea ca actul are o  alta natura juridica, astfel incat scopul mediat al actului este unul imoral, iar actul va fi lovit de nulitate pentru cauza juridica imorala. Error in negotio, care exista doar partial, doar in privinta uneia dintre  parti, va fi  absorbita de cauza imorala, ca motiv  de nulitate absoluta, iar aceasta cauza imorala este un  motiv de nulitate  absoluta, mai puternic decat motivul de nulitate relativa reprezentat de dol, care presupune, asa cum s-a aratat, doar o captatie sau o sugestie in vederea incheierii actului.
Fata de cele ce preced, Tribunalul  constata ca in cauza se impune clarificarea obiectului actiunii, precum si a temeiului juridic al acesteia, raportat la starea de fapt pe care reclamantii au inteles  sa o invoce, aceasta clarificare fiind  absolut necesara in vederea unei juste solutionari a cauzei.
In temeiul art.312 alin.5 C.proc.civ., recursul va fi admis, iar sentinta pronuntata de Judecatoria va fi casata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.