Recurs. Admisibilitatea cererii de intoarcere a executarii in cazul in care executarea a fost benevola.

Dosar nr. 3234/183/2011
76. Decizie civila. Recurs. Admisibilitatea cererii de intoarcere a executarii in cazul in care executarea a fost benevola.

R O M A N I A

TRIBUNALUL DOLJ
SECTIA I CIVILA
DECIZIE Nr. 750/2013

Asupra recursului civil de fata;
Prin actiunea inregistrata pe Judecatoriei Bailesti la 20.09.2011 Tribunalul Dolj a chemat in judecata pe paratii P. V., O. M. si M. I., solicitand sa se dispuna intoarcerea executarii sentintei civile nr. 3961 pronuntata la 5.06.2008 in dosarul nr. 22122/63/2007, in sensul obligarii paratilor sa restituie sumele incasate, reactualizate in raport de indicele de devalorizare a monedei nationale si cu dobanda legala, de la data platii la data recuperarii integrale a creantei.
         S-a motivat ca prin sentinta civila nr. 3961 pronuntata la 5.06.2008 in dosarul nr. 22122/63/2007 a fost admisa cererea formulata de reclamanti si obligati  Ministerul Justitiei, Tribunalul Dolj si Curtea de Apel Craiova sa achite reclamantilor drepturile salariale restante, reprezentand cresteri salariale conform HG nr. 10/2007, actualizate la data platii efective.
        S-a mai aratat ca, datorita caracterul executoriu de drept al sentintei  sus mentionate Tribunalul Dolj a efectuat plata  sumelor la care a fost  obligat prin titlurile executorii, parata P. V. primind suma de 2920 lei, paratul O. M. primind suma de 1961 lei, iar parata M. I. suma de 707 lei .
        S-a mai sustinut ca, in solutionarea  recursului impotriva sentintei civile sus mentionate Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 600/28.02.2010 a modificat sentinta pronuntata in sensul respingerii actiunii.
        In final, s-a aratat ca, fata de solutia pronuntata de Curtea de Apel Craiova, Tribunalul Dolj a facut o plata neta de 5.588 lei, fiind indreptatit ca in temeiul dispozitiilor legale sa solicite obligarea paratilor la restituirea sumelor incasate in mod necuvenit.
         In temeiul art. 242 pct. 2 c.pr.civ. a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
         S-a atasat la cerere statul de plata, sentinta civila nr. 3961 pronuntata la 5.06. 2008 in dosarul nr. 22122/63/2007 a Tribunalului Dolj si decizia nr. 600/28.02.2010  a Curtii de Apel Craiova .
          La 11.10.2011 parata M. I. a depus intampinare prin care a sustinut ca la 7.10.2011 a achitat reclamantului suma pretinsa si ca nu este de acord cu plata penalitatilor si a dobanzii solicitate .
          A atasat la intampinare chitanta nr. 256 din 7.10.2011 eliberata de Tribunalul Dolj.
         La 18.10.2012 a formulat intampinare si parata P. V., prin care a solicitat respingerea cererii formulata de reclamant, sustinand ca in cauza nu sunt aplicabile dispozitiile art. 401 ind. 1 - 404 ind. 4 c.pr.civ., dispozitii potrivit carora "intoarcerea executarii " nu se poate aplica decat in cazul executarii silite si nu in cazul executarii de buna voie.
        A mai sustinut ca in baza sentintei civile nr. 3961 pronuntata la 5.06.2008, executorie, i s-a achitat de buna voie  suma de 2920 lei si nu in urma unei executari silite in una din formele de executare prevazute de lege, asa cum prevad dispozitiile art.371 ind.1 alin.2 si 3 C.pr.civ., ci de bunavoie in sensul  dispozitiilor art.371 ind.1 alin.1 C.pr.civ.
Prin sentinta civila nr. 2970/15.11.2012 pronuntata de Judecatoria Bailesti a fost respinsa actiunea civila formulata de reclamantul Tribunalul Dolj impotriva paratilor P. V., O. M. si M. I.
Pentru a se pronunta astfel, instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit dispozitiilor art. 4041-4043 din codul de procedura civila intoarcerea executarii poate fi ceruta in doua situatii, limitativ prevazute in art. 4041 din codul de procedura civila, respectiv in cazul desfiintarii titlului executoriu sau a insesi executarii silite.
In cauza de fata, obligatia stabilita in sarcina reclamantei prin sentinta 3961/5 iunie 2008 a Tribunalului Dolj a fost executata de bunavoie, iar nu silit si nici titlul nu a fost desfiintat, astfel incat, dispozitiile care reglementeaza intoarcerea executarii motiv pentru care cererea a fost respinsa respinsa.                
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul Tribunalul Dolj, care a aratat, in esenta,  ca cererea de intoarcere a executarii indeplineste conditiile art.4042 alin.3 C.proc.civ, avand in vedere si reglementarile continute de art.4041  alin.1 si art.4042 alin.1 C.proc.civ.
Intimata P. V. a depus la dosar chitanta privind achitarea sumei de 2920 lei.
Intimata M. I. a formulat intampinare, aratand ca a restituit suma solicitata.
Printr-o nota de sedinta depusa la dosar, recurentul a aratat ca paratele M. I. si P. V. au achitat integral debitul de 707 lei, respectiv 2920 lei, daca isi mentine solicitarile referitoare la reactualizarea sumelor in raport de indicele de devalorizare a monedei nationale si dobanda legala de la data platii la data recuperarii integrale a creantei pentru aceste parate, iar pentru paratul Oprea Marin isi mentine solicitarea din actiunea introductiva.
Recursul va fi admis, pentru urmatoarele considerente:
Tribunalul constata ca prima instanta a dat o gresita dezlegare in drept cererii cu care a fost investita, statuand  ca aceasta ar fi lipsita de temei legal si ca nu sunt incidente dispozitiile art.4041 - 4043 C.proc.civ privind  intoarcerea executarii silite.
In acest sens, executarea voluntara a obligatiei de catre debitor nu poate constitui un motiv pentru a i se refuza acestuia calea procedurala instituita de art.4041 - 4043 C.proc.civ., pentru considerentele ce succed.
Intoarcerea executarii silite este o institutie de drept procesual ce isi are sediul de reglementare in Sectiunea VI1 din Capitolul I ("Dispozitii generale") din Cartea a V-a ("Despre executarea silita") a Codului de procedura civila. O justa abordare a spetei reclama o interpretare sistematica a reglementarilor ce dau continut acestei institutii de drept procesual, pentru ca. in acest mod se pot evidentia mai bine ratiunea si finalitatea pentru care legiuitorul a pus acest mijloc  procesual la dispozitia acelui subiect de drept al carui statut juridic va fi intervertit, el devenind, din debitor, creditor, in urma  desfiintarii titlului executoriu sau a actelor de executare silita.
Potrivit art. 3711, alin.1 C.proc.civ, "obligatia stabilita prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu se aduce la indeplinire de bunavoie".
Alineatul 2 al aceluiasi articol dispune ca "in cazul in care debitorul nu executa de bunavoie obligatia sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita, potrivit dispozitiilor prezentei carti, daca legea  nu prevede altfel".
Art.3711 face parte din Sectiunea I ("Scopul si obiectul executarii silite"),  Capitolul I ("Dispozitii generale"), Cartea a V-a ("Despre executarea silita").
Dupa cum se observa, prima ipoteza  pe care legiuitorul a avut-o in vedere in materia punerii in executare  a hotararilor judecatoresti si a altor titluri executorii este aceea a executarii benevole de catre debitorul in sarcina caruia s-a  instituit o anumita obligatie, executarea silita fiind tratata ca o ipoteza subsidiara, in care creditorul  se vede nevoit sa apeleze la forta de constrangere a statului.
O raportare la art.3711, alin.1 si 2 C.proc.civ. la art.4041 -4043 C.proc.civ reclama teza potrivit careia, debitorul care si-a executat voluntar obligatia beneficiaza de acelasi mijloc procesual precum debitorul care a fost supus executarii silite in situatia in care debitul devine creanta iar raportul juridic obligational se inverseaza ca urmare a desfiintarii titlului executoriu sau a actelor de executare.
Existenta unor acte de executare silita nu poate fi privita drept o conditie sine qua non a exercitiului dreptului de a cere intoarcerea executarii, aceasta fiind  o  interpretare in dezacord cu ratiunea si finalitatea legii; pentru ca mijlocul procesual supus analizei sa fie pus la dispozitia unui subiect de drept, este suficient sa fi existat un raport juridic obligational statornicit prin hotararea unei instante sau printr-un alt titlu emanand de la un organ jurisdictional, susceptibil de executare silita (si  nu neaparat pus in practica pe calea unei forme de executare silita), raport in care se va  schimba, ulterior, calitatea de creditor si de debitor pe care o au partile.
De altfel, legiuitorul a creat institutia intoarcerii executarii silite tocmai pentru a pune la dispozitia fostului debitor, devenit creditor, unui mijloc mai facil, cu o procedura de judecata ce presupune celeritate, pentru ca acesta sa nu fie nevoit a apela la procedura mai anevoioasa a unei actiuni pe dreptul comun in scopul restabilirii situatiei anterioare si al recuperarii prestatiei efectuate catre creditorul devenit, la randul sau, debitor; institutia  respectiva a fost introdusa in Codul de procedura civila prin OUG nr.138/2000, fiind evident ca, in lipsa unei asemenea reglementari legale, persoana interesata avea la dispozitie calea unei actiuni pe dreptul comun, ceea ce ar presupune initierea  unui nou proces civil.
Asa fiind, nu exista nici temei pentru a se institui o diferenta de tratament juridic intre debitorul care si-a executat voluntar obligatia si cel ce a fost supus  executarii silite, tinand  seama de faptul ca o asemenea interpretare ar fi de natura sa creeze o situatie  mai impovaratoare pentru debitorul care a avut o conduita juridica adecvata si si-a executat obligatia, iar titularul mijlocului procesual analizat ar fi tocmai debitorul ce a asteptat declansarea executarii silite impotriva sa.
In speta, Tribunalul ia act de faptul ca intimatele parate M. I. si P. V. au achitat recurentului sumele de bani reprezentand debitul propriu-zis, cererea ramanand  fara obiect cu privire la aceste sume.
In conditiile in care hotararea primei instante a fost data, practic, in baza exceptiei de inadmisibilitate a cererii,  in cauza se impune reluarea judecatii in ceea ce priveste solicitarea referitoare la reactualizarea sumelor datorate de cele doua intimate in raport de indicele de devalorizare a monedei nationale si solicitarea referitoare la dobanda legala precum si in ceea ce priveste cererea formulata in contradictoriu cu paratul O. M.
In temeiul art.312, alin.5 C.proc.civ, recursul va fi admis, iar sentinta pronuntata de Judecatorie va fi casata cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.