Dreptul minoritatilor nationale de a folosi limba materna in administratia publica locala. Inscriptie amplasata pe sediul primariei si consiliului local care nu respecta conditiile cerute de lege.

Prin sentinta civila nr.2442/03.10.2013, Tribunalul Covasna - sectia civila: a admis actiunea formulata de reclamantul Prefectul Judetului C impotriva Primarului Comunei M. si, in consecinta, a obligat paratul sa indeparteze de pe sediul Primariei Comunei M. inscriptia "Kozseghaza".
Pentru a pronunta aceasta hotarare, instanta de fond a retinut, in esenta, ca:
- in fapt, la data de 18.03.2013  prin adresa nr. 4647  reclamantul  PREFECTUL JUDETULUI C. a solicitat Primarului comunei M. sa dispuna inlaturarea de pe sediul Primariei a inscriptiei  "Kozseghaza" intrucat aceasta contravine dispozitiilor L nr. 215/2001 si HG nr. 1206/2001;
- intrucat reclamantul nu a primit raspuns, la data de 7.05.2013 a formulat plangere administrativa reiterand solicitarea initiala, pentru aceleasi motive;
- la data de 21.05.2013 Primarul comunei M. a comunicat reclamantului prin adresa nr.  506  o documentatie, fara a se preciza insa ce contin documentele respective;
- prezenta actiune formulata de reclamantul PREFECTUL JUDETULUI C. in cadrul dreptului de tutela administrativa reglementat de art. 3 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ vizeaza  indepartarea acestei inscriptii, motivul invocat fiind acela ca au fost incalcate  prevederile legale ale art.  76 alin. 4 din Legea  nr. 215/2001 a administratiei publice locale;
- in solutionarea actiunii, instanta de fond a avut in vedere ca  potrivit art. 76 alin. 4 "Autoritatile administratiei publice locale vor asigura inscriptionarea denumirii localitatilor si a institutiilor publice de sub autoritatea lor, precum si afisarea anunturilor de interes public si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritatii respective", iar conform art. 12 din HG nr. 1206/2001 "Inscriptionarea in limba materna a denumirii institutiilor publice de sub autoritatea consiliilor locale sau judetene se face printr-o tablita similara ca dimensiune, caracter, marime a literelor si culori cu cea inscriptionata in limba romana. Tablita se va amplasa sub tablita care contine denumirea oficiala in limba romana";
- in speta, din fotografia depusa la dosar ( fila 7) se constata ca pe sediul cladirii unde functioneaza Primaria sunt, in partea dreapta a cladirii, doua placute, de aceeasi dimensiune, caracter al literelor si culoare, cu denumirea tarii, a judetului si a institutiei, respectiv Primaria  comunei M.  in doua limbi, placuta de deasupra in limba romana si placuta de dedesubt in limba maghiara, iar in partea stanga a cladirii sunt doua placute, identice ca dimensiune, caracter al literelor si culoare, cu denumirea tarii, a judetului si a institutiei respectiv Consiliul local al  comunei M., la fel in doua limbi, placuta de deasupra in limba romana si placuta de dedesubt in limba maghiara;
- insa, pe fatada cladirii si pe toata lungimea acesteia, in partea superioara, exista o inscriptie, respectiv "Kozseghaza", realizata cu  elemente de zidarie si cu litere de dimensiuni mult mai mari decat cele de pe placutele mai sus prezentate. Traducerea acestei inscriptii este "Casa  comunei";
- instanta de fond a considerat necesar a analiza legalitatea acestei inscriptii prin prisma Cartei europene a limbilor minoritare, respectiv prin prisma principiilor care au fost avute in vedere la adoptarea acestui act cadru. In acest sens s-au avut in vedere dispozitiile  art. 7 pct. 2 din Carta care statueaza, cu titlu de principiu, faptul ca adoptarea de masuri speciale in favoarea limbilor regionale sau minoritare, destinate sa promoveze egalitatea intre vorbitorii acestor limbi si restul populatiei, nu este considerata ca un act de discriminare fata de vorbitorii limbilor mai raspandite. Din interpretarea per a contrario a acestui principiu rezulta in mod clar ca masurile speciale care nu  promoveaza egalitatea intre vorbitorii limbii minoritare si restul populatiei reprezinta un act de discriminare;
- prin prisma acestui principiu, o inscriptie care in traducere reprezinta "Casa  comunei", cu litere mari si pozitionata dominator in raport ce celelalte inscriptii, in contextul in care exista deja pe cladirea respectiva doua placute in limba minoritatii maghiare cu denumirea institutiei, nu poate fi considerata in nici un caz ca este destinata sa promoveze egalitatea;
- in sensul celor de mai sus, instanta de fond a constatat ca cele doua placute in limba maghiara sunt de natura sa respecte prevederile art.10 pct. 2 lit. d  si lit. g din Carta europeana a limbilor minoritare (folosirea sau adoptarea, daca este cazul, alaturi de denumirea in limba oficiala a formelor traditionale si corecte ale toponimiei in limbile regionale sau minoritare) iar inscriptia ce constituie obiectul litigiului nu isi gaseste nicio justificare in vreo dispozitie legala din dreptul intern sau cel comunitar;
- in ceea ce priveste opinia Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii,  tribunalul a retinut ca aceasta nu este obligatorie pentru instanta de judecata, deoarece obiectul prezentei cauze nu il constituie existenta sau nu a unui tratament discriminatoriu intre vorbitorii limbii minoritare si restul populatiei ci analiza legalitatii unei inscriptii existente pe sediul unei  institutii publice;
- in acelasi sens instanta a retinut ca nu pot fi aplicate nici dispozitiile art. 11 alin. 2 din Conventia cadru pentru Protectia Minoritatilor Nationale, acesta vizand dreptul persoanelor apartinand minoritatilor de a expune inscriptii cu caracter privat, or aceasta inscriptie nu are in niciun caz caracter privat, ba dimpotriva;
- nu are nicio relevanta  faptul ca inscriptia "Kozseghaza" reprezinta o denumire din evul mediu a sediului unei institutii de administrare, dupa cum nu are relevanta nici faptul ca aceasta inscriptie este folosita de administratia publica din statul vecin Ungaria. Conservarea identitatii minoritatii maghiare din Romania si a valorilor sale simbolice nu poate fi asigurata prin realizarea unei inscriptii pe sediul Primariei cu o denumire din evul mediu.
Impotriva acestei hotarari a formulat recurs, in termen legal si motivat, paratul Primarul Comunei M., care a solicitat casarea in intregime a sentintei atacate, rejudecarea cauzei si respingerea actiunii formulate de intimat.
In motivarea recursului, recurentul-parat a aratat, in esenta, ca, impreuna cu institutia pe care o reprezinta, respecta dispozitiile legale aplicabile in ceea ce priveste inscriptionarea autoritatilor publice in comuna M., denumirea "Kozseghaza" (Casa Comunei) avand drept scop conservarea identitatii culturale a minoritatii maghiare din Romania, intrucat reprezinta denumirea din evul mediu a sediului unei institutii de administrare si este folosita prin prisma valorii sale simbolice, istorice, culturale, asa cum rezulta ferm din Hotararea nr.215/01.09.2010 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii. Recurentul-parat mai arata ca insasi instanta de fond este cea care in motivarea sentintei face referire la prevederile cartei europene a limbilor minoritare, respectiv la art.7 pct.2, care statueaza in mod clar si neechivoc ca adoptarea de masuri speciale in favoarea limbilor regionale sau minoritare, destinate sa promoveze egalitatea intre vorbitorii acestor limbi si restul populatiei nu este considerata ca un act de discriminare fata de vorbitorii limbilor mai raspandite, astfel ca este eronata concluzia instantei ca din interpretarea per a contrario a acestui principiu rezulta ca inscriptia ce reprezinta "casa comunei" nu poate fi considerata ca promoveaza egalitatea, punct de vedere in sprijinul caruia vine si Hotararea nr.215/01.09.2010 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, din care rezulta ca amplasarea acestei inscriptii in limba maghiara si felul in care este expusa nu constituie discriminare. In ce priveste sustinerea instantei de fond, in sensul ca hotararea Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii nu este obligatorie in cauza, recurentul a aratat ca aceasta vine in contradictie cu motivarea sentintei atacate, prin care se subliniaza ca denumirea "Kozseghaza" este discriminatorie, iar conservarea identitati minoritatii maghiare din Romania si a valorilor sale simbolice nu poate fi asigurata prin realizarea unei inscriptii pe sediul Primariei cu o denumire din evul mediu. Recurentul mai sustine ca nici instanta de fond si nici intimatul nu au aratat in concret vreun text de lege care interzice expres ori prin analogie folosirea inscriptiei in cauza, ci dimpotriva chiar instanta de fond ajunge la concluzia ca pe fatada cladirii in care functioneaza Primaria sunt afisate inscriptii atat in limba maghiara cat si in limba romana, fiind astfel respectate pe deplin atat prevederile Legii administratiei publice locale nr.215/2001, cat si cele ale H.G. nr.1206/2001, astfel ca inscriptia in cauza nu incalca nicio dispozitie aplicabila in materie, iar faptul ca denumirea "Kozsegahaza" este inscriptionata cu litere mai mari in raport cu celelalte inscriptii se datoreaza numai faptului ca datorita inaltimii cladirii in cauza, prin folosirea acelorasi marimi de litere ca de pe tablite s-ar ajunge la indescifrabilitatea inscriptiei. In drept, recurentul-parat a invocat prevederile art.483, art.486, art.488 alin.(1) pct.8 si art.498 din Noul Cod de procedura civila.  
Intimatul-reclamant Prefectul Judetului C. a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului si mentinerea solutiei primei instante ca fiind temeinica si legala.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta atacata, fata de motivele invocate, Curtea apreciaza ca recursul este nefondat, din motivele ce vor fi expuse in continuare.
Prin recursul declarat, recurentul-parat invoca aplicarea gresita si incalcarea normelor de drept material, motiv de recurs prevazut de art.488 alin.(1) pct.8 din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedura civila.
In fapt, astfel cum in mod corect a retinut instanta de fond, pe fatada cladirii in care functioneaza Consiliul Local si Primaria Comunei M., judetul C., se afla amplasate, in partea dreapta a cladirii, doua placute, cu aceleasi dimensiuni, caractere ale literelor si culoare, cu denumirea tarii, a judetului si a institutiei, respectiv Primaria Comunei M. in doua limbi, placuta de deasupra in limba romana si placuta de dedesubt in limba maghiara, iar in partea stanga a cladirii alte doua placute, identice ca dimensiune, caracter al literelor si culoare, cu denumirea tarii, a judetului si a institutiei respectiv Consiliul Local al  Comunei M., la fel in doua limbi, placuta de deasupra in limba romana si placuta de dedesubt in limba maghiara. Totodata, insa, pe fatada cladirii si pe toata lungimea acesteia, in partea superioara, exista o inscriptie, respectiv "Kozseghaza", realizata cu  elemente de zidarie si cu litere de dimensiuni mult mai mari decat cele de pe placutele mai sus prezentate. Traducerea in limba romana a acestei inscriptii ar fi "Casa  comunei", insa aceasta traducere nu este in niciun fel inscriptionata pe cladire.
In drept, potrivit art.76 alin.(4) din Legea administratiei publice locale nr.215/2004, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, autoritatile administratiei publice locale din unitatile administrativ-teritoriale in care cetatenii apartinand unei minoritati nationale au o pondere de peste 20% vor asigura inscriptionarea denumirii localitatilor si a institutiilor publice de sub autoritatea lor si in limba materna a cetatenilor apartinand minoritati respective.
De asemenea, potrivit art.12 din Normele de aplicare a dispozitiilor privitoare la dreptul cetatenilor apartinand unei minoritati nationale de a folosi limba materna in administratia publica locala, cuprinse in Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, aprobate prin Hotararea Guvernului nr.1206/2001, "Inscriptionarea in limba materna a denumirii institutiilor publice de sub autoritatea consiliilor locale sau judetene se face printr-o tablita similara ca dimensiune, caracter, marime a literelor si culori cu cea inscriptionata in limba romana. Tablita se va amplasa sub tablita care contine denumirea oficiala in limba romana".
Este evident ca Primaria si Consiliul Local ale Comunei M., fiind institutii/autoritati publice, trebuie sa functioneze in sedii a caror inscriptionare sa respecte reguli stricte, in deplina conformitate cu dispozitiile normative incidente. Astfel, fata de dispozitiile evocate mai sus, se impune cu forta evidentei concluzia ca inscriptionarea in limba maghiara a sediilor acestor institutii publice poate fi facuta numai prin tablite similare ca dimensiune, caracter, marime a literelor si culori cu cea inscriptionata in limba romana.
Asa fiind, inscriptia "Kozseghaza" nu respecta aceste cerinte intrucat, pe de o parte, este realizata din elemente de zidarie si nu pe tablita, iar pe de alta parte aceasta inscriptie nu este tradusa in limba romana. Mai mult, inscriptia mentionata nu reprezinta denumirea oficiala a niciuneia dintre institutiile/autoritatile locale care functioneaza in cladirea respectiva.
In concluzie, prin amplasarea inscriptiei in cauza sunt incalcate normele legale ce reglementeaza modul de inscriptionare a denumirii institutiilor publice pe cladirile in care acestea functioneaza.
Faptul ca inscriptia respectiva reprezinta denumirea din evul mediu a unei institutii de administrare nu prezinta nicio relevanta si nu poate atrage o alta concluzie.
In ce priveste aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare, Curtea retine ca aceasta Carta a fost semnata de Romania in anul 2005 si ratificata prin Legea nr.282/2007, devenind astfel parte a dreptului intern. Potrivit art.7 pct.2 din Carta, adoptarea de masuri speciale in favoarea limbilor regionale sau minoritare este destinata sa promoveze egalitatea intre vorbitorii acestor limbi si restul populatiei. Aplicarea acestor prevederi ale Cartei a fost corespunzator realizata prin dispozitiile art.76 alin.(4) din Legea nr.215/2001 si art.12 din Normele aprobate prin Hotararea Guvernului nr.1206/2001, fiind asigurata egalitatea intre vorbitorii limbilor minoritare si cei ai limbii majoritare, prin inscriptionarea in mod similar, in ambele limbi, a denumirii institutiilor si autoritatilor publice.
Nu se poate retine ca o manifestare a egalitatii intre limba minoritatii si cea a majoritatii, amplasarea pe cladirea in care functioneaza institutiile/autoritatile publice a unei inscriptii in limba minoritara, care nu respecta exigentele stabilite de normele incidente si, mai mult, nu este insotita de traducerea sa in limba majoritara.
Prin urmare, inscriptia in cauza nu isi gaseste justificarea nici in prevederile Cartei Europene a Limbilor Regionale sau Minoritare.
In ce priveste Hotararea nr.215/01.09.2010 a Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii, invocata de recurentul-parat, Curtea constata ca prin aceasta hotarare s-a stabilit, la solicitarea Primariei Comunei M., ca amplasarea inscriptiei in cauza nu constituie o discriminare a cetatenilor romani care nu cunosc limba maghiara. Curtea apreciaza ca nu este relevanta in cauza dedusa judecatii concluzia hotararii evocate, intrucat problema suspusa analizei instantelor de judecata vizeaza respectarea sau nerespectarea prevederilor legale cu privire la inscriptionarea denumirilor institutiilor si/sau autoritatilor locale pe cladirea in care acestea isi au sediul, si nu existenta sau nu a vreunei discriminari.  
Fata de considerentele ce preced, Curtea, facand aplicarea dispozitiilor art.496, alin.(1) din Legea nr.134/2010 privind Codul de procedura civila, va respinge, ca nefondat, recursul declarat si va mentine sentinta atacata, ca legala si temeinica. Fara cheltuieli de judecata in recurs, nefiind solicitate de intimat.