Contestatie la executare

Dosar nr. 2174/218/2006
DECIZIA CIVILA Nr. 443/R/Septembrie 2007
Domeniu asociat: contestatie la executare       In cadrul contestatiei la executare nu pot sa fie invocate aparari de catre
contestator, care privesc titlurile executorii si modul de formare a datoriei   vamale,
aceasta fiind destinata sa inlature neregularitatile comise cu prilejul urmaririi silite,
ulterioare emiterii titlului de creanta devenit ulterior titlu executoriu.  Contestatia la
executare nu este si nu poate fi considerata ca un mijloc procedural destinat a anula
sau modifica insasi titlul executoriu, o atare finalitate putandu-se realiza numai prin
intermediul cailor legale de atac. Prin Sentinta civila nr. 360/28.02.2007 pronuntata de Judecatoria Carei in
dosar cu nr. unic de mai sus, a fost admisa in parte contestatia la executare
formulata de contestatorul MA, impotriva intimatei DIRECTIA REGIONALA VAMALA
ORADEA si prin urmare, au fost anulate formele de executare impotriva
contestatorului din dosarul executional nr. 647/2001, respectiv somatia de plata si
dispozitia de urmarire, respingandu-se ca inadmisibila contestatia cu privire la actul
constatator nr. 852 din 19.03.2001. Fara cheltuieli de judecata.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs intimata DIRECTIA REGIONALA
VAMALA CLUJ, in nume propriu si in reprezentarea A.N.V. Bucuresti, solicitand
instantei admiterea recursului, modificarea hotararii atacate, in sensul respingerii
contestatiei la executare formulata de contestatorul-debitor fiscal ca inadmisibila si
netemeinica si mentinerea masurilor de executare silita, luate de creditoarea fiscala -
DIRECTIA REGIONALA VAMALA CLUJ (Oradea) in baza titlurilor executorii
intocmite de Biroul Vamal Petea, executarea silita fiind legala si temeinica.
      In motivare se arata ca instanta de fond nu a luat in considerare decizia Curtii
Constitutionale invocata de recurenta si nici prevederile art. 169 alin. 3 Cod
procedura fiscala si cele ale art. 399 alin. 3, cu toate ca sunt de o deosebita
importanta si inrauresc decisive solutionarea oricarei contestatii la executarea
creantelor fiscale.
      Sustine ca in cadrul contestatiei la executare nu pot sa fie invocate aparari de
catre contestator, care privesc titlurile executorii si modul de formare a datoriei  
vamale. Daca s-ar lua in considerare sustinerile contestatorului ar insemna ca exista
o suprapunere intre dispozitiile art. 169-170 si cele ale art. 175-188 din Codul de
procedura fiscala si, in consecinta, atat pe calea contestatiei la executare cat si pe  
cea a contestatiei administrativ-jurisdictionale, indreptata impotriva actului
administrativ-fiscal, pot fi invocate orice aparari privind titlul executoriu.
      De altfel, o reglementare similara ca formulare si efecte cu cea prevazuta la
art. 169, alin. 3 Cod procedura fiscala, este cuprinsa si de art. 399 alin. 3 Cod
procedura civila, facandu-se o corelare absolut necesara intre cele doua articole de
lege.
      Astfel, legiuitorul a dorit ca in privinta titlurilor executorii emise pentru
recuperarea unor creante fiscale sa nu existe confuziunea intre cele doua cai de atac
- contestatia impotriva actului administrativ-fiscal si contestatia la executare - in
privinta obiectului si al efectelor acestor doua cai de atac.
      In materie de executare a creantelor fiscale orice sustinere care vizeaza
fondul titlului executoriu poate fi valorificata numai pe calea contestatiei
administrative, fiind inadmisibila pe calea contestatiei la executare.
       Instanta de fond trebuia sa se margineasca a constata ca titlurile nu au fost
contestate de debitor in termen Iegal, cu toate ca a facut proba ca i-au fost
comunicate si, ca o consecinta fireasca si prevazuta in Iege sa respinga orice aparari
care vizeaza datoria vamala in sine.
      Anularea masurilor de executare luate de creditoarea fiscala DIRECTIA
REGIONALA VAMALA Oradea este neintemeiata, din moment ce nu sunt aduse
argumente si probe in sensul nerespectarii de catre creditoare a dispozitiilor legale
privind masurile de executare in sine.
      Dar ceea ce este mai grav este ca debitorul prezinta, in sustinerea actiunii
sale, ca proba Declaratia vamala de calatori nr. 2961 din 18.10.1997 a Biroului vamal
Petea, in care este inserata la rubrica ‘‘IESIRE" ca destinatar si proprietar al bunului
SC "V" SRL - Baia Mare si pe care instanta de fond o retine si in temeiul ei admite
contestatia la executare.
      Pe copia exemplarului D.V.C. nr. 2961/18.10.1997, aflata la dosarul
executional nr. 647/2001 al DIRECTIEI REGIONALE VAMALE Oradea, nu figureaza
la rubrica in cauza vreo mentiune, fiind necompletata. A solicitat Biroului Vamal
Petea sa le retrimita aceasta declaratie vamala si a rezultat ca nu exista nici o
mentiune referitoare la SC "V" SRL - Baia Mare. Urmare a simplei comparatii dintre
scrisul de la rubrica "iesire" si cel din restul D.V.C. nr. 2961/18.10.1997, asa cum a
fost depusa de contestator, se constata ca acestea sunt total diferite. Cele inscrise in
rubrica "iesire" a declaratiei depuse de contestator sunt executate cu un alt scris,
diferit de cel al agentului vamal Ch., din cadrul Biroului Vamal Petea, care a intocmit
D.V.C. 2961/1997.
      In Declaratia vamala nr. I 8241 din 22.12.1998 inregistrata si acceptata de
Biroul Vamal Baia Mare, de asemenea, depusa de contestator ca proba, la casuta cu
nr. 40 figureaza ca document precedent de tranzit declaratia nr. 8685 din 23.11.1998
si nicidecum D.V.C. nr. 2961/18.10.1997
      In D.V.C. nr.2961/18.10.1997 este inscris ca birou vamal de destinatie Biroul
Vamal Satu Mare, cu termen de incheiere al tranzitului in 30 de zile de la data
acordarii tranzitului. Din 18.10.1997 pana in 22.12.1998 s-a scurs mai bine de un an
de zile, iar bunul a fost prezentat la vamuire nu la Biroul Vamal Satu Mare, ci la Biroul
Vamal Baia Mare, de o alta persoana decat contestatorul MA, cu toate acesta avea
obligatii clare in acest sens, stabilite conform art. 99 Cod vamal si art. 164, alin. 2 din
Regulamentul vamal.
      Autoturismul marca "WV" a fost introdus in tara de acesta prin Biroul Vamal
Petea in data de 18.10.1997 !!!, primind regimul vamal de tranzit cu Declaratia
vamala de calatori nr. 2961. Destinatarul bunului introdus in tara era chiar
contestatorul. Contestatorului i s-a acordat un termen de 30 de zile in care trebuia sa
se prezinte la Biroul Vamal Satu Mare, ca birou vamal de destinatie, pentru a incheia
regimul vamal suspensiv cu o declaratie vamala de import definitiv.
      In opozitie cu cele afirmate de contestator si retinute de instanta de fond, nu 
s-a facut dovada ca: in primul rand, au fost respectate dispozitiile art. 93 si 96 din
Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal, privind faptul ca autoritatea vamala a fost
instiintata si si-a dat acordul cu privire la schimbarea destinatiei vamale si a regimului
vamal introdus in tara de contestator si nici asupra cesiunii operatiunii vamale catre
SC "V" SRL - Baia Mare si, in al doilea rand, ca s-a facut plata taxelor vamale.
      Prevederile art. 5 si 6 din OG nr. 26/1993 privind Tariful vamal al Romaniei,
articole de lege care reglementeaza asupra persoanelor si bunurilor care beneficiaza
de scutire de la plata taxelor vamale, nu cuprind persoanele fizice, asa cum este si
debitorul, ca beneficiare ale scutirii de la plata taxelor vamale.
      Orice persoana fizica, care nu era inclusa de OG nr. 26/1993, trebuia sa
plateasca taxe vamale aferente introducerii in tara a unui autovehicul, avand
obligatia legala de a incheia tranzitului vamal acordat.
In drept, se invoca dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9, art. 312 C.proc.civ.
Prin intampinarea formulata in cauza, intimatul contestator solicita respingerea
recursului declarat de catre DIRECTIA REGIONALA VAMALA Cluj si mentinerea
sentintei ca temeinica si legala.
In motivarea intampinarii se reda starea de fapt retinuta si de catre prima
instanta si se invoca ca practica judiciara Sentinta civila nr. 126/CA pronuntata de
Tribunalul Satu Mare in dosar nr. 573/2006 si Decizia civila nr. 276/CA/2006 a Curtii
de Apel data in dosar nr. 2316/35/CA/2006.
Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate de catre
intimata-recurenta, instanta a apreciat ca recursul declarat in cauza este intemeiat.
In primul rand, se constata ca, in mod corect prima instanta a retinut faptul ca,
motivele de nelegalitate invocate de catre contestator prin contestatia la executare
inaintata instantei de executare, privesc raportul de drept material fiscal nascut ca
urmare a introducerii in tara de catre petent a unui autoturism pentru care a intocmit
o declaratie vamala de tranzit si legalitatea titlului de creanta emis in baza declaratiei
vamale, respectiv a AC nr. 852/19.02.2001. Intrucat pentru anularea titlurilor de
creanta fiscala devenite titluri executorii ca urmare a implinirii termenului de scadenta
a platii datoriei fiscale stabilit prin titlul de creanta exista o cale legala de atac,
respectiv contestatia administrativ-fiscala prevazuta de art. 175 si urm. din OG nr.
92/2003 privind Codul de procedura fiscala, respectiv actiunea in contencios
administrativ fiscal reglementata de art. 189 din acelasi act normativ, in mod corect
prima instanta a retinut in speta aplicabilitatea dispozitiilor art. 399 alin. 3 C.proc.civ.
si a apreciat ca este inadmisibila contestatia la executare cu privire la actul
constatator nr. 852/19.03.2001 prin care s-a stabilit in sarcina contestatorului datoria
vamala pentru care au fost emise formele de executare silita.
Contestatia la executare este destinata sa inlature neregularitatile comise cu
prilejul urmaririi silite, ulterioare emiterii titlului de creanta devenit ulterior titlu
executoriu. Ea nu este si nu poate fi considerata ca un mijloc procedural destinat a
anula sau modifica insasi titlul executoriu, o atare finalitate putandu-se realiza numai
prin intermediul cailor legale de atac.
Prin solutia pronuntata de catre prima instanta aceste principii generale de
drept au fost incalcate.
Astfel, desi prima instanta a retinut in mod corect inadmisibilitatea formularii
unor aparari de fond impotriva titlurilor de creanta fiscala pe calea contestatiei la
executare, aceasta anuleaza formele de executare silita emise in baza titlului de
creanta devenit titlu executor tocmai in baza unei aparari de fond a contestatorului -
plata anterioara a taxelor vamale de catre un tert si lipsa obligatiei de plata a
contestatorului a acestei datorii vamale. Cu alte cuvinte, prima instanta a analizat
existenta datoriei vamale stabilite printr-un titlu de creanta, a constatat ca aceasta
datorie vamala cadea in sarcina unei terte persoane si inlaturand efectele juridice
tocmai ale actului constatator nr. 852/19.03.2001 a anulat formele de executare silita
emise in baza unui act administrativ fiscal necontestat  in conditiile art. 175 si urm.
C.proc.fiscala.
Constatand ca solutia primei instante, de anulare a formelor de executare silita
emise in dosarul executional nr. 647/2001, respectiv a somatiei de plata si a
dispozitiei de urmarire este nelegala, fiind data cu incalcarea si aplicarea gresita a
legii, ca in realitate, formele de executare silita pornite impotriva contestatorului nu
sunt criticate prin prisma unor exceptii de nulitate a acestora sau prin prisma unor
imprejurari ulterioare initierii procedurii executarii silite, lipsa unor motive de nulitate
de ordine publica ce ar putea fi invocate in cauza, in temeiul art. 169 si urm.
C.proc.fiscala, art. 399 si urm. C.proc.civ., art. 304 pct. 9 C.proc.civ., art. 312
C.proc.civ., art. 274 C.proc.civ., instanta a admis recursul declarat de intimata.
Sentinta recurata a fost modificata in tot in sensul ca s-a respins in totalitate
contestatia la executare formulata de debitorul fiscal, conform dispozitivului
prezentei.
2