contestatie la executare

Dosar nr. 5512/296/2007
DECIZIA CIVILA Nr. 213/R/14 Martie 2008
Domeniu asociat: contestatie la executare.       Asemenea actualei reglementari cuprinse in O.G. nr. 92/2003, privind titlul de
creanta, si in perioada anterioara, sub imperiul O.G. nr. 61/1996 si a Codului vamal
titlul de creanta, Actul Constatator al unei datorii vamale, pentru a produce efectele
juridice ale unui act administrativ fiscal fata de debitorul fiscal era necesar sa fie legal
comunicat debitorului fiscal. Din momentul comunicarii sau din momentul in care
creanta fiscala stabilita prin titlul de creanta astfel comunicat a devenit scadenta, titlul
de creanta devine titlu executoriu si se naste dreptul de executare silita al organului
fiscal, in speta cel vamal.
      Comunicare Actului constatator dupa data  expirarii termenului de prescriptie a
dreptului de a stabili datoria vamala, are ca si consecinta juridica lipsirea de efectele 
legale urmarite prin emiterea acestuia, respectiv nu are valoare de titlu de creanta
valabil ce poate fi executat in mod silit.
      Prin urmare formele de executare silita emise de catre organele vamale sunt
nelegale deoarece au la baza un inscris care, nedevenind titlu de creanta in termen
legal nu poate deveni nici titlu executoriu valabil pentru executarea silita a creantelor
stabilite prin acesta.       Prin sentinta civila nr. 4749/05.09.2007 pronuntata de Judecatoria Satu Mare
in dosar nr. unic de mai sus a fost admisa contestatia la executare formulata de
contestatorul AG in contradictoriu cu intimata DIRECTIA REGIONALA VAMALA
CLUJ, a fost admisa exceptia prescriptiei de a cere executarea silita, invocata de
catre contestator si in consecinta s-a dispus anularea somatiei nr. 27078/29.12.2006
emisa de catre intimata in dosar executional nr. 470/2001. Intimata a fost obligata sa
achite contestatorului suma de 1.194,3 lei cheltuieli de judecata.
      Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termen intimata DIRECTIA
REGIONALA PENTRU ACCIZE SI OPERATIUNI VAMALE CLUJ, solicitand
admiterea acestuia, modificare sentintei recurate si respingerea contestatiei la
executare formulata de debitorul fiscal.
      In motivarea cererii de recurs se arata ca Somatia nr. 11.394 din 13.09.2001
nu a fost anulata de instanta de executare, pentru ca nu a fost contestata de
debitorul AG si astfel a produs efecte. In prealabil, institutia recurenta l-a instiintat de
plata pe debitor in data de 27.08.2001, prin Instiintarea de plata nr. 10.450.
      Nici Instiintarea de plata nr. 10450/22.08.2001 si nici Somatia nr.
11394/13.09.2001 nu au fost returnate si nici nu a primit la sediul institutiei recurente
vreo contestatie, in sensul ca persoana vizata de aceste acte procedurale nu ar fi
titularul datoriei vamale.
      Este considerata valida comunicarea instiintarii de plata si a titlului de creanta
fiscala cu debitorul obligatiei bugetare, chiar daca este primita corespondenta postala
de catre o persoana majora, apartinatoare acesteia si care locuieste impreuna cu
aceasta, conform dispozitiilor pct. 1.1 din Ordinul Ministrului Finantelor nr. 972/1996
privind Normele metodologice de aplicare a OG nr. 11/1996. Astfel, nu poate fi
explicat, prin prisma celor invocate de institutia recurenta, faptul ca persoana
consemnata in confirmarea de primire a scrisorii recomandate ca primitoare a
corespondentei si a carei semnatura figureaza in confirmarea de primire, in speta
debitorul, nu a refuzat primirea scrisorii recomandate.
      Din moment ce debitorul fiscal AG nu a contestat titlul de creanta emis in
sarcina sa de Biroul Vamal Petea si nici Somatia nr. 11.394/2001, nu poate fi vorba
de faptul ca masurile de executate silita anterioare anului 2006 au fost comunicate
alte persoane, asa cum gresit a  retinut instanta de fond.
      Referitor la prescriptia dreptului de a cere executarea silita, recurenta arata ca,
daca ar admite ca dreptul de a cere executarea silita s-a nascut in anul 1998, odata
cu acceptarea si inregistrarea Declaratiei vamale de calatori nr. 2.225 din 25.04.1998
de catre Biroul Vamal Petea, la solicitarea debitorului ANDOR GHEORGHE, ar anula
dreptul autoritatii vamale de a proceda la controlul ulterior al oricarei operatiuni
vamale in termenul de 5 ani si de a stabili datoria vamala aferenta, drept care era
prevazut la art. 61 din Legea nr. 141/1997 privind Codul Vamal al Romaniei.
      Daca termenul de 5 ani prevazut de art. 61 din Legea nr. 141/1997 privind
Codul vamal incepe sa curga concomitent cu termenul de prescriptie de 5 ani priivind
dreptul de a cere plata taxelor vamale, prevazut de art. 187 din Legea nr. 141/1997
privind Codul vamal (modificat odata cu intrarea in vigoare a art. 131 din Codul de
procedura fiscala), atunci cele doua institutii se confunda, iar Actul constatator nr.
1121 din 10.07.2001 nu are nici o semnificatie. Ori, in cauza, sunt in prezenta a doua
institutii de drept distincte, care nu se confunda si ale caror termene de prescriptie
incep sa curga succesiv si nu concomitent. Termenul de prescriptie de 5 ani curgea -
potrivit art. 187 din Legea nr. 141/1997 - de la data acceptarii si inregistrarii
declaratiei vamale de import.
      Orice declaratie vamala de calatori/tranzit era o declaratie sumara si nu una 
de import, conform dispozitiilor art. 37 alin. 3 din HG nr. 626/1997 pentru aprobarea
Regulamentului vamal, iar titularul operatiunii de tranzit era obligat ca, in termenul
acordat de autoritatea vamala, sa se prezinte la biroul vamal de destinatie si sa
depuna declaratia vamala de import. In caz contrar, autoritatea vamala incheia
operatiunea din oficiu si emitea act constatator pentru datoria vamala, in baza
dispozitiilor art. 61 Cod vamal si art. 155 din Regulamentul vamal.
      Asadar, in cazul in care titularul de tranzit nu-si indeplinea obligatia legala de
a incheia operatiunea vamala, se emitea din oficiu act constatator in substituirea
declaratiei vamale de import.
      Termenul de prescriptie a dreptului de a cere executarea silita a drepturilor
vamale incepea sa curga de la data la care actul constatator devine titlul executoriu
si nu de la data declaratiei vamale de calatori.
      In drept, invoca dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 si art. 312 C.proc.civ.
      Prin intampinarea formulata in cauza, intimatul AG solicita respingerea ca
nefondat a recursului declarat de contestatoare.
      In motivare se arata ca, dupa cum recunoaste si parata-recurenta, prin
intampinarea formulata la actiunea introductiva, a intampinat dificultati in identificarea
corecta a debitorului fiscal avand in vedere ca Serviciul Public Comunitar pentru
Eliberarea si Evidenta Pasapoartelor Simple Satu Mare, l-au identificat incorect pe
tatal intimatului, deoarece aveau acelasi nume si prenume, iar la data efectuarii
tranzitului avea si acelasi domiciliu. Ca atare, in urma demersurilor efectuate catre
institutiile abilitate, a intrat in posesia informatiilor personale complete si corect ale
intimatului. In consecinta la data de 29.12.2006, DIRECTIA REGIONALA VAMALA
Cluj a emis si comunicat, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire,
Somatia nr. 27078/29.12.2006, impreuna cu procesul verbal privind calculul
dobanzilor si penalitatilor nr. 4249/06.06.2006. Recomandata a fost semnata de
primire (nu de intimat, deoarece asa cum a invederat are domiciliul in Italia) la data
de 08.01.2007. Este lesne de observat ca pana la data de 29.12.2006 nici un act de
executare silita nu il privea, avand in vedere CNP al intimatului.
      Opineaza ca in ceea ce priveste criticile formulate de recurenta la pct. I din
motivele de recurs, aceasta omite faptul ca toate actele de executare incheiate de 
recurenta pana la 29.12.2006 privesc o cu totul si cu totul alta persoana, avand in
vedere CNP inscris pe toate actele de executate emise de recurenta.
      Sustinerile recurentei de la pct. 2 din motivele de recurs unt atat neintemeiate,
cat si ambigue.
      Afirmatia recurentei potrivit careia "termenul de prescriptie a dreptului de a
cere executarea silita drepturilor vamale incepea sa curga de la data la care actul
constatator devine titlu executoriu si nu de la data declaratiei vamale de calatori" nu
are nici un suport legal. Astfel, potrivit art. 187 din Codul vamal "(1) Termenul de
prescriptie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani si curge de la data
acceptarii si inregistrarii declaratiei vamale de import.
      (2) Termenele prevazute in prezentul cod si in alte reglementari vamale se
calculeaza potrivit normelor prevazute in Codul de procedura civila".
      Recurenta omite faptul ca in cazul in care regimul suspensiv se incheie prin
alt birou vamal este obligatia acelui birou vamal de a comunica biroului vamal care a 
acordat acest regim, aceasta conform art. 158 alin. 2 din Codul vamal care prevede
"(2) In cazul in care regimul vamal suspensiv se incheie prin alt birou vamal, acesta
este obligat sa transmita o copie de pe declaratia vamala biroului vamal care a
acordat acest regim, in termen de 15 zile".
      Recurenta este intr-o evidenta eroare cand afirma ca art. 155 din
Regulamentul vamal permite transformarea din oficiu a unui regim vamal suspensiv
intr-unul definitiv, deoarece art. 155 din Regulamentul vamal prevede ca aceasta are
loc doar in situatia in care bunul nu dobandeste un alt regim vamal.
      In drept, invoca art. 115, art. 274 C.proc.civ.
      Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma motivelor invocate prin
cererea de recurs prin prisma dispozitiilor art. 3041 C.proc.civ., instanta a apreciat
recursul contestatoarei ca fiind neintemeiat pentru urmatoarele considerente.
      In primul rand instanta de recurs constata ca prima instanta a solutionat in
mod gresit exceptia prescriptiei dreptului organului fiscal de a executa obligatiile
fiscale stabilite in sarcina contestatorului, socotind inceputul termenului de prescriptie
a dreptului de a cere executarea silita odata cu data intocmirii declaratiei vamale de
calatori de catre reclamant si nu de la data la care titlul de creanta a devenit titlu
executor, respectiv de la data comunicarii Actului constatator cu debitorul fiscal.
      Declaratia vamala de calatori ce se intocmea la introducerea in tara a unor
autoturisme, pe care organele vamale stabileau un termen de tranzit pana la un alt
birou vamal, nu constituie o declaratie vamala de import, deoarece in cuprinsul
acestora nu este indicat cuantumul datoriei vamale si nu indeplinea conditiile
prevazute de art. 37 alin. 3 din H.G. nr. 626/1997 pentru aprobarea Regulamentului
vamal. Prin intocmirea unei astfel de declaratii, titularul operatiunii de tranzit era
obligat ca, in termenul acordat sa se prezinte la biroul vamal de destinatie si sa
depuna declaratia vamala de import.
      In cazul in care  termenul de tranzit s-a implinit, iar tranzitul vamal nu a fost
incheiat de titularul operatiunii in sensul aratat, la implinirea termenului de tranzit s-a
nascut dreptul organelor vamale de a incheia din oficiu operatiunea vamala, de a
stabili taxele vamale datorate, prin emiterea titlului de creanta respectiv a Actului
constatator al datoriilor vamale.
      Asemenea actualei reglementari cuprinse in O.G. nr. 92/2003, privind titlul de
creanta, si in perioada anterioara, sub imperiul O.G. nr. 61/1996 si a Codului vamal
titlul de creanta, Actul Constatator, pentru a produce fata de debitorul fiscal efectele
juridice ale unui act administrativ fiscal era necesar sa fie legal comunicat debitorului
fiscal. Din momentul comunicarii sau din momentul in care creanta fiscala stabilita
prin titlul de creanta astfel comunicat a devenit scadenta, titlul de creanta devine titlu
executoriu si se naste dreptul de executare silita al organului fiscal, in speta cel
vamal.
      In speta, se constata ca recurenta-intimata a intocmit in termenul de
prescriptie a dreptului de a stabili datoria vamala actul constatator, respectiv la
10.07.2001, insa din chiar sustinerile recurentei rezulta ca acest act constatator nu a
devenit titlu de creanta respectiv titlu executoriu in interiorul termenului de prescriptie
a dreptului de a stabili datoria vamala (01.01.1999 plus 5 ani = 01.01.2004),
deoarece in acest interval de timp Actul constatator nu a fost comunicat in mod legal
contestatorului.
      In principiu, comunicarea actelor administrativ fiscale se realizeaza in
conformitate cu dispozitiile Codului de procedura civila si in principiu corespondenta
poate fi preluata si de un membru major din familie, insa, in speta se constata ca
actul constatator a fost comunicat unei alte persoane, tatalui titularului operatiunii in
nume propriu si nu in calitate de tata al titularului.
      Din chiar sustinerile recurentei rezulta ca, prima comunicare a actului
Constatator cu reclamantul s-a realizat in anul 2006, dupa identificarea acestuia,
odata cu somatia nr. 27078/29.12.2006.
      Intrucat Actul constatator a fost comunicat contestatorului, dupa data de
01.01.2004 data expirarii termenului de prescriptie a dreptului de a stabili datoria
vamala, acest act constatator nu poate produce consecintele legale urmarite prin
emiterea acestuia, respectiv nu are valoare de titlu de creanta valabil ce poate fi
executat in mod silit.
      Prin urmare, instanta de recurs constata ca formele de executare silita emise
de catre organele vamale sunt nelegale deoarece au la baza un inscris care,
nedevenind titlu de creanta in termen legal nu poate deveni nici titlu executoriu
valabil pentru executarea silita a creantelor stabilite prin acesta.
      Intrucat, pentru considerentele aratate, solutia primei instante de anulare a
formelor de executare silita emise impotriva contestatorului intimat este corecta, in
lipsa unor motive de nulitate de ordine publica a sentintei recurate care sa impuna
casarea sau modificarea acesteia, retinand ca motivele de recurs invocate de catre
recurenta desi partial intemeiate nu sunt de natura sa duca la reformarea hotararii
primei instante sub aspectul naturii solutiei pronuntata de acesta, in temeiul art. 2 pct.
3, art. 399 si urm., art. 274, art. 312, art. 3041 C.proc.civ., art. 4, 44, 91, 172
C.proc.fiscala, instanta urmeaza sa respinga recursul declarat de catre organul fiscal
ca nefondat, conform dispozitivului prezentei.           
        
4