Litigiu comercial - actiune in regres.

Dosar nr. 7900/296/2004
DECIZIA CIVILA NR. 440/R/07.09.2007

Sentinta civila nr. 5794/18.12.2006
Dosar nr.7900/296/2004
Judecatoria Satu Mare
Domeniu asociat: litigiu comercial; actiune in regres.       In cadrul unui litigiu de drept comun, in care se solicita obligarea paratilor la
suportarea prejudiciului cauzat societatii de asigurare la care persoana vinovata avea
incheiat contract de asigurare de tip CASCO, in temeiul dreptului la regres si al
raspunderii civile delictuale, prezumtia de legalitate a procesului verbal de
contraventie sub aspectul existentei faptei, a persoanei care a savarsit-o si a culpei
acesteia poate fi rasturnata prin administrarea oricaror probe legale, inclusiv
expertiza tehnica judiciara, in cazul in care, procesul verbal de contraventie, act
administrativ care se bucura de prezumtia de legalitate pana la proba contrara nu
este dublat sub aspectul temeiniciei acestuia de o hotarare judecatoreasca intrata
sub puterea de lucru judecat care sa solutioneze litigiul de fond.
Prin Sentinta civila nr. 5794/18.12.2006 pronuntata in dosar nr. unic de mai
sus, a fost admisa actiunea civila astfel cum a fost precizata, formulata de
reclamanta SC Asigurare-Reasigurare ARDAF SA - Sucursala Satu Mare impotriva
paratilor SC Asigurarea Romaneasca ASIROM SA - Sucursala Satu Mare, SC
SIMFLORA SRL Calinesti Oas si GG (ultimii citati pentru opozabilitate) si in
consecinta, parata SC Asigurarea Romaneasca ASIROM SA a fost obligata sa achite
reclamantei suma de 8340 lei reprezentand contravaloarea debitului neachitat ca
urmare a prejudiciului cauzat asiguratului reclamantei in urma savarsirii accidentului
rutier din data de 22.12.2003, precum si la plata de daune interese in cuantum de
0,1% pentru fiecare zi de intarziere calculate incepand cu a 21-a zi de la data cand
aceasta este obligata si pana la plata efectiva a acestora.
S-au respins cheltuielile de judecata solicitate de reclamanta, avand in vedere
ca nu a facut vreo plata in contul acestora.
Impotriva acestei sentinte au declarat recurs in termen reclamanta SC
Asigurare Reasigurare ARDAF SA - Sucursala Satu Mare si parata SC Asigurarea
Romaneasca ASIROM SA - Sucursala Satu Mare.
Prin recursul declarat de reclamanta SC Asigurare Reasigurare - ARDAF SA
- Sucursala Satu Mare, se solicita admiterea in parte a sentintei atacate in sensul
obligarii paratei SC "ASIROM" SA - Sucursala Satu Mare la plata cheltuielilor
ocazionate cu judecarea prezentului dosar in fata instantei de fond.
In motivare se arata ca instanta de fond a respins cheltuielile de judecata
solicitate de reclamanta, considerand ca aceasta "nu a facut vreo plata in contul
acestora". Cheltuielile de judecata efectuate de reclamanta la instanta de fond au
constat in plata onorariului avocatial in cuantum de 700 lei, astfel cum rezulta si din
imputernicirea avocatiala anexata la dosarul cauzei. Dovada platii onorariului
avocatial este chitanta seria SJWLR nr. 1343256 11, eliberata inca la data de
28.09.2006. Intrucat nici instanta de fond si nici parata nu au solicitat instantei sa
faca dovada platii onorariului avocatial, s-a considerat ca acest aspect este lamurit in
baza imputernicirii avocatiale, in cuprinsul careia este prevazut cuantumul onorariului
avocatial. De vreme ce instanta de fond a admis actiunea reclamantei, cheltuielile de
judecata efectuate de catre aceastea trebuiau sa cada in sarcina paratei, in baza art.
274 C.proc.civ.
In drept, invoca art. 274, art. 304 indice 1 C.proc.civ.
Prin recursul paratei SC Asigurarea Romaneasca ASIROM SA - Sucursala
Satu Mare, se solicita admiterea acestuia, modificarea in tot a sentintei recurate si
respingerea actiunii reclamantei.
In motivare se arata ca sentinta civila recurata este nelegala, intrucat paratei 
i-a fost incalcat dreptul la aparare garantat de Constitutia Romaniei, dar si de
conventiile internationale la care tara noastra a aderat.
Pozitia instantei de fond exprimata prin sentinta recurata este criticata pentru
urmatoarele considerente:
Procesul verbal de contraventie constituie titlu executoriu in ce priveste
sanctiunea aplicata si in temeiul acestuia organele de executare ale statului
urmaresc recuperarea sumelor datorate cu titlu de amenda de la contravenienti.
Instanta de fond a inlaturat o parte a concluziilor raportului de expertiza
intocmit in cauza, cu toate ca in obiectivele expertizei chiar instanta a stabilit ca
expertul trebuie sa lamureasca si imprejurarile producerii accidentului, ceea ce
inseamna ca a apreciat ca trebuie sa-si formeze propria convingere si cu privire la
acest aspect. Ori, este evident ca stabilirea imprejurarii producerii accidentului de
circulatie are ca finalitate si analizarea posibilitatii stabilirii unei eventuale culpe a
partilor implicate in accident.
In acest sens, expertiza, la cap. II pct. 5, ofera o explicatie lamuritoare
precizand ca numitul SFS nu s-a asigurat temeinic inaintea trecerii pe banda
corespunzatoare sensului de mers si nu a  acordat prioritate de trecere celuilalt
autoturism, incalcand astfel prevederile art. 124, 160 alin. 1, art. 167 lit. g din OUG
nr. 195/2002.
Nu este de neglijat nici concluzia la care expertul a ajuns, in sensul ca paratul
G G nu putea evita tamponarea prin franare.
Avariile suferite de autoturismul "Skoda Octavia" cu nr. de inmatriculare     
SM-03-PRW, sunt in totalitate situate in partea din spate a acestuia, ceea ce duce la
o concluzie logica ca acest autoturism a aparut brusc in fata celuilalt autoturism, iar
coliziunea dintre cele doua autoturisme s-a produs datorita acestei aparitii
intempestive si surprinzatoare care nu a putut fi perceputa.
Astfel ca din probele administrate in cauza rezulta ca in sarcina celuilalt
conducator auto trebuie retinuta culpa exclusiva in producerea accidentului de
circulatie.
Societatea de asigurare impotriva careia isi indreapta pretentiile reclamanta
nu are posibilitatea legala de a se apara impotriva acestora decat in cadrul
solutionarii actiunii in pretentii formulate de reclamanta; societatea de asigurare nu
poate propune probe si aparari in cauzele in care se solutioneaza plangerile
impotriva proceselor verbale de contraventie, intrucat citarea acestora se face doar
pentru opozabilitate. Este evident ca societatea de asigurare trebuie sa se apere
cand exista probe, ca procesele verbale intocmite de politisti sunt rodul unor grave
erori de fapt sau intelegeri intre partile implicate sau intre acestea si politisti sau cand
acestea sunt lovite de nulitate absoluta. A nu da posibilitatea societatii de asigurare
sa formuleze aparari in astfel de cauzuri, inseamna a incuraja ilicitul si a diminua
rolul activ al judecatorului, care avand un proces verbal de contraventie neatacat
(chiar daca este nul absolut) sau mentinut, se limiteaza de a se pronunta asupra
temeiniciei cuantumului pretentiilor reclamantului.
Ori, limitarea acestor aparari doar la stabilirea legalitatii cuantumului
despagubirilor pretinse este restrictiva si nelegala. Rolul activ al judecatorului si
principiul staruintei in lamurirea cauzei sub toate aspectele pentru aflarea adevarului,
sunt principii care se impun a fi transpuse in practica. In materia raspunderii civile
delictuale se raspunde pentru cea mai usoara forma a culpei  - culpa levissima - si in
masura in care din probe rezulta existenta acestei culpe, instanta de fond trebuie sa
o constate.
Se apreciaza de catre recurenta-parata ca sentinta civila recurata este
nelegala si in ce priveste obligarea sa la plata unor daune interese, intrucat nu a fost
precizata data de la care acestea sunt datorate, astfel ca dispozitivul sub acest
aspect este neclar si imposibil de pus in practica. Nu este admisibil sa se mentioneze
in dispozitiv ca aceste daune interese sunt datorate incepand cu a 21-a zi de la data
cand sunt obligati si pana la plata efectiva a acestora. Este evident ca intre parata si
reclamanta vor exista deosebiri de pareri in ce priveste ziua de la care incepe sa
curga obligatia de plata a daunelor interese si prin urmare va reveni executorului
judecatoresc sarcina de a stabili aceasta data, ceea ce este inadmisibil.
In drept, invoca art. 304 indice 1, art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Prin intampinarea formulata de recurenta-reclamanta la recursul declarat de
recurenta-parata, se solicita respingerea acestuia.
      In motivarea intampinarii se arata ca nu se poate invoca de catre parata
incalcarea dreptului sau la aparare pe motivul ca instanta de fond a facut aplicarea
unor texte de lege. Este atributia si chiar obligatia instantei de judecata sa faca o
corecta si temeinica aplicabilitate a textelor de lege incidente in cauzele cu care au
fost investite. Interpretarea data de recurenta rolului activ al judecatorului este  
eronata. Instanta de judecata poate si trebuie sa cerceteze cauza cu care a fost
investita, limitandu-se la cadrul procesual format de reclamant prin cererea sa
introductiva si de parat-reclamant reconventional in cazul in care acesta depune la
dosarul cauzei o cerere reconventionala. In speta de fata recurenta nu a formulat o
astfel de cerere pentru a investi instanta de fond cu stabilirea culpei in producerea
accidentului din data de 22.12.2003, aceasta conduita adoptand-o tocmai datorita
faptului ca pe rolul Judecatorie Negresti Oas a existat dosarul nr. 27/2004, ce avea
ca obiect plangere impotriva procesului verbal de contraventie prin care se stabileste  
culpa exclusiva a asiguratului sau in producerea accidentului. Judecatoria Negresti
Oas a fost instanta investita cu stabilirea vinovatiei si a dinamicii producerii
accidentului. Recurenta nu face decat sa-si invoce propria culpa, ceea ce este de
nepermis.
      Atitudinea de nepasare a recurentei fata de dosarul mentionat a dus la
perimarea lui, conform Sentintei civile nr. 498/22.05.2006, comunicata de Judecatoria
Negresti Oas.
      Instanta de fond nu avea posibilitatea legala de a cerceta aspecte cu care nu
a fost investita si, mai ales, care nu puteau face obiectul prezentei judecati. Prin
procesul verbal de contraventie seria M nr. 140201 s-a retinut de catre organele
politiei rutiere faptul ca accidentul s-a produs din culpa exclusiva a lui GG care nu a
pastrat distanta regulamentara fata de autovehiculul lui S S, rezultand astfel
tamponarea din spate a autovehiculul acestuia din urma.
      Prezumtia de legalitate a procesului verbal seria M nr. 140201 intocmit la data
producerii accidentului nu a fost inlaturata, vinovatia conducatorului auto fiind
stabilita astfel fara echivoc.
      In virtutea celor invederate, instanta de fond a retinut in mod just faptul ca nu 
poate  in  cadrul  litigiului  dintre  parti  avand  ca  obiect actiune in pretentii, sa retina
ca avand forta probanta concluziile cu privire la elementele obiective privind  
imprejurarile producerii accidentului din expertiza judiciara intocmita de expertul
judiciar Molnar Zoltan.
      Este inadmisibil, asa cum in mod corect a aratat instanta fond, sa coexiste si
sa produca efecte juridice, in acelasi timp, un proces verbal de contraventie valabil
incheiat prin care se stabileste vinovatia unuia dintre conducatorii auto, cat si o
hotarare judecatoreasca irevocabila prin care sa se stabileasca culpa celeilalte
persoane implicate accident.
      In mod eronat recurenta sustine faptul ca societatea de asigurare nu poate
propune probe si aparari in cauzele in care se solutioneaza plangeri impotriva
proceselor verbale de contraventie, acestea fiind citate doar pentru opozabilitate. Se
intreba care este textul de lege pe care se intemeiaza sustinerile recurentei, doctrina
sau practica care statueaza acest lucru?
      Aceasta sustinere este cat se poate de departe de adevarul juridic si practic.
Societatile de asigurare sunt citate, in mod obligatoriu, in dosarele ce au ca obiect
plangeri contraventionale in cazul in care fapta a avut ca mare producerea unui
accident, in temeiul art. 33 alin. 2 din O.G 2/2001. Potrivit doctrinei si jurisprudentei  
pozitia societatii de asigurare este a unui chemat in garantie. Oricum ar fi numita
pozitia societatii de asigurare in cadrul unui astfel de proces, acesta are, mai intai de
toate, calitatea de parte, avand asadar aceleasi drepturi si obligatii ca si oricare  
dintre partile din proces. Societatea de asigurare isi poate propune probe si formula 
aparari la fel si petentul, titularul plangerii sau intimatul. Negarea acestui drept ar
echivala cu o incalcarea a dreptului la aparare. De vreme ce o sentinta pronuntata iti
este opozabila, ar fi injust si nelegal ca in acel cadru procesual sa nu-ti fie permis a-ti
administra propriul probator. Orice obligatie da nastere la un drept. Mai mult decat
atat, in cazul in care titularul plangerii contraventionale nu manifesta interes pentru
propria cauza, societatea de asigurare este direct interesata si astfel sa administreze
chiar ea probatoriul necesar dovedirii celor sustinute.
      Asadar cele invocate de recurenta-parata nu au suport juridic si practic,
putand astfel constitui un motiv de nelegalitate si netemeinicie a sentintei pronuntate.
      In ceea ce priveste daunele interese la care a fost obligata recurenta-parata,
considera ca instanta de fond in mod corect si explicit arata in dispozitivul sentintei
faptul ca daunele interese in cuantum de 0,1% pe fiecare zi intarziere vor fi calculate
incepand cu a 21-a zi de la data la care acesta este obligata, invederand totodata ca,
in cadrul raspunderii civile delictuale debitorul obligatiei este de drept pus in
intarziere de la data savarsirii faptei, respectiv 22.12.2003 si pana la plata efectiva a
acestora, textul de lege aplicabil fiind Ordinul C.S.A. nr. 3113/2003 art. 43 alin. 3.
In drept, invoca art. 308 alin. 2 C.proc.civ.
Analizand sentinta recurata prin prisma motivelor de recurs invocate, cat
si prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1 C.proc.civ., instanta de recurs a
retinut ca fiind relevanta spetei urmatoarea argumentatie juridica.
In legislatia romaneasca raspunderea contraventionala este o forma a
raspunderii administrative, iar actul juridic prin care se constata savarsirea unor
abateri administrative - contraventii si, prin care se aplica sanctiunile administrative
corespunzatoare - procesul verbal de contraventie si sanctionare a contraventiilor -
este un act administrativ de autoritate sau eventual cu caracter individual. (In acest
sens se invoca ca temei de drept art. 8, art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001).
In virtutea naturii sale juridice de act administrativ, procesul verbal de
contraventie are aceleasi caractere ca si orice alt act administrativ unilateral: este
obligatoriu, executoriu, esentialmente irevocabil si se bucura de prezumtia de
legalitate in sensul ca acesta a fost intocmit de autoritatea care figureaza ca emitent
al acestuia, la data si locul aratate in cuprinsul sau.
Din modul de reglementare al regimului juridic al contraventiilor prevazut de
OG nr. 2/2001, se poate retine insa, ca, sub aspectul conditiilor raspunderii
contraventionale, a elementelor constitutive ale contraventiei, a cauzelor care inlatura
caracterul contraventional al faptei, a modalitatii de aplicare a sanctiunilor
contraventionale in functie de imprejurari ca grad de pericol social al faptei, mod si
mijloc de savarsire, etc., contraventia ca forma a  faptelor juridice ilicite se aproprie
ca reglementare mai mult de infractiune ca forma a raspunderii penale si mai putin de
raspunderea civila. Fata de aceasta caracteristica a contraventiei - desi in OG nr.
2/2001 nu se prevede in mod expres, insa dintr-o analiza juridica judicioasa a acestui
act normativ se poate ajunge la aceasta concluzie, in practica instantelor de judecata
s-a admis in mod unanim punctul de vedere potrivit caruia, procesul verbal de
contraventie desi are natura juridica a unui act administrativ se bucura de prezumtia
de legalitate pana la proba contrara, proba ce poate fi administrata in fata unei
instante judecatoresti.
In masura in care impotriva unui proces verbal de constatare a contraventiei
se exercita calea de atac a plangerii la contraventie prevazuta de art. 31 din OG nr.
2/2001, iar instanta de judecata in urma cercetarilor judecatoresti constata temeinicia
sau netemeinicia procesului verbal de contraventie, prezumtia de legalitate a
procesului verbal de contraventie este dublata de principiul puterii de lucru judecat in
ce priveste existenta faptei, a autorului faptei si a culpei acestuia. In masura in care
se constata nulitatea procesului verbal de contraventie pentru nerespectarea unor
conditii de forma esentiale la incheierea acestuia - procesul verbal de contraventie
isi pierde valoarea de inscris probator, putand fi apreciat cel mult ca un inceput de
dovada, iar cel neatacat se bucura in continuare de prezumtia de legalitate pana la
proba contrara.
In acest context, in mod subsidiar si, pentru a raspunde unei probleme de
drept ridicata de recurenta-reclamanta prin intampinarea formulata in caza, s-a
apreciat ca, in cazul plangerilor la contraventie care privesc fapte contraventionale
care au avut ca urmare accidente de circulatie, citarea societatilor de asigurare se
face intr-adevar pentru ca hotararea judecatoreasca sa le fie opozabila. Prin aceasta
citare, societatile de asigurare sau persoanele citate de catre prima instanta nu
dobandesc calitatea de "Parte" in sensul prevazut de dispozitiile Codului de
procedura. Cu toate ca acestea nu au calitatea de "parte", acestea strict teoretic
neavand posibilitatea sa formuleze cereri de probatiune, exceptii sau aparari de fond,
s-a apreciat ca citarea societatilor de asigurare in plangerile la contraventie nu s-a
intentionat a fi pur formala, doar pentru opozabilitate, acestea pe parcursul derularii
procesului avand posibilitatea de a prezenta instantei anumite aspecte de fapt, de
drept sau probatorii care ar putea fi relevante in solutionarea cauzei. Aspectele
invocate de catre persoanele citate, in virtutea rolului activ putand a fi formal insusite
de catre instanta, iar probatoriul corespunzator putand a fi administrat, tot formal, din
oficiu.
Fata de aceste aspecte teoretice si formale s-a concluzionat in sensul ca,
pasivitatea manifestata de catre o societate de asigurari cu ocazia solutionarii unei
plangeri la contraventie nu poate fi sanctionata in nici un mod in cadrul litigiului de
drept comun in care aceasta este chemata sa raspunda pentru prejudiciul cauzat de
asiguratul sau, decat cu incalcarea dreptului la aparare al acesteia.
In litigiul dedus judecatii se constata in fapt ca, reclamanta societate de
asigurare a introdus actiune in regres reglementata de art. 22, art. 49 si urm. din
Legea nr. 136/1995 potrivit dreptului comun, impotriva persoanei vinovate de
producerea accidentului de circulatie, proprietarul autoturismului condus de persoana
vinovata si societatea de asigurari RCA la care era asigurat acest autoturism.
Cererea de chemare in judecata a reclamantei este intemeiata pe procesul verbal de
constatare a contraventiei prin care s-a stabilit raspunderea contraventionala a
paratului persoana fizica.
Acest proces verbal de contraventie (seria M nr. 140201 incheiat de I.P.J.
Satu Mare) a fost contestat de catre contravenient, insa plangerea acestuia, ce a
format dosarul nr. 27/2004 al Judecatoriei Negresti Oas a fost perimata in conditiile
art. 248 C.proc.civ. In aceasta situatie, in concordanta cu argumentele juridice
anterior amintite, procesul verbal de contraventie contestat, isi pastreaza caracterul
de act administrativ care se bucura de prezumtia de legalitate pana la proba
contrara, nefiind dublat sub aspectul temeiniciei acestuia de o hotarare
judecatoreasca care sa solutioneze litigiul de fond, intrata sub puterea de lucru
judecat.
Ca atare, in cadrul unui litigiu de drept comun, in cadrul caruia se solicita
obligarea paratilor la suportarea prejudiciului cauzat societatii de asigurare la care
persoana vinovata avea incheiat contract de asigurare de tip CASCO, in temeiul
dreptului la regres si al raspunderii civile delictuale, la solicitarea partilor, prezumtia
de legalitate a procesului verbal de contraventie sub aspectul existentei faptei, a
persoanei care a savarsit-o si a culpei acesteia poate fi rasturnata prin administrarea
oricaror probe legale, inclusiv expertiza tehnica judiciara.
Prin urmare, prima instanta, in mod corect a incuviintat si a administrat proba
cu expertiza tehnica judiciara in cauza, insa in mod eronat a inlaturat concluziile
acesteia, apreciind ca procesul verbal de contraventie este "titlu executoriu" si ca
instanta in cadrul litigiului intemeiat pe raspunderea civila delictuala "nu poate sa
retina ca avand forta probanta concluziile cu privire la expertiza judiciara intocmita de
expert". Aceasta argumentatie a primei instante este formulata cu aplicarea gresita a
legii, intrucat procesul verbal de contraventie este "titlu executoriu" in ce priveste
sanctiunile contraventionale aplicate prin acesta si nicidecum cu privire la starea de
fapt descrisa in cuprinsul acestuia.
Constatand ca, prin probele administrate in cauza, respectiv prin raportul de
expertiza tehnica judiciara intocmit de expert judiciar Molnar Zoltan, coroborat cu
restul inscrisurilor depuse in probatiune s-a dovedit in mod stiintific faptul ca paratul
persoana fizica nu a savarsit vreo fapta ilicita si ca in producerea accidentului de
circulatie culpa revine exclusiv conducatorului auto asigurat al reclamantei, instanta
de recurs a apreciat ca actiune in regres formulata de catre reclamanta este
neintemeiata, nefiind indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale prevazute de
art. 998 Cod civil.
In consecinta, in temeiul art. 2 pct. 3 C.proc.civ., art. 304 pct. 9, art. 304 indice
1, art. 312 C.proc.civ., instanta a admis recursul declarat de  parata societate de
asigurare si a modificat in tot sentinta recurata, in sensul respingerii ca nefondata a
actiunii inaintata de reclamanta pentru pretentii.
Fata de modul de solutionare a capatului principal de cerere privind plata de
despagubiri, instanta a constatat ca, acordarea cheltuielilor de judecata se poate
face doar in favoarea recurentei-parate societate de asigurare in dauna reclamantei-
recurente. Astfel, recursul declarat de reclamanta-recurenta privind modalitatea de
solutionare de catre prima instanta a capatului de cerere privind plata cheltuielilor de
judecata se dovedeste a fi nefondat, motiv pentru care prin prisma dispozitiilor art.
274 C.proc.civ. acesta urmeaza a fi respins.
Avand in vedere ca partea cazuta in pretentii este reclamanta-recurenta, in
temeiul art. 274 C.proc.civ. aceasta a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata
suportate de catre recurenta-parata in fond in recurs, reprezentand taxe judiciare,
onorariu avocat si expert.