Contracte. Efectele nulitatii absolute a unui act juridic asupra valabilitatii actelor subsecvente. Stingerea ipotecii.

Dosar nr. 2373/296/2008
DECIZIE CIVILA Nr. 132/R/03 Martie 2009

Contracte. Efectele nulitatii absolute a unui act juridic asupra valabilitatii actelor
subsecvente. Stingerea ipotecii.

Prin Sentinta civila nr.  4814/10.09.2008 pronuntata de Judecatoria Satu Mare
in dosar nr. unic de mai sus, a fost admisa actiunea civila astfel cum a fost
completata, formulata de reclamantul A, impotriva paratilor G, B, L si BANCA Y -
Sucursala Satu Mare, constatandu-se nulitatea absoluta a contractului de donatie
autentificat de Biroul Notarului Public M sub nr. inreg. x/2003 si s-a dispus radierea
inscrierilor din CF nr. 2740 nedef. Satu Mare nr. top. 868/20, caruia in natura ii
corespunde arabil extravilan in suprafata de 6.900 mp, referitoare la intabularea
dreptului de proprietate in favoarea paratului G si, de asemenea, s-a dispus radierea
ipotecii si a interdictiei de grevare si instrainare inscrise de BANCA Y in coala de
carte funciara mentionata mai sus.
Paratii au fost obligati sa achite reclamantului suma de 732 lei cheltuieli de
judecata, constand in onorariu avocatial.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin Sentinta
civila nr. /2008 a Judecatoriei Satu Mare pronuntata in dosar nr.(_), ramasa
definitiva si irevocabila prin neapelare, a fost admisa actiunea reclamantului A
(reclamant si in prezenta cauza) impotriva paratilor (_) si in consecinta s-a constatat
nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare autentificat cu nr. 9500 din
18.05.2001 al notarului public M. In considerentele hotararii, instanta a retinut
existenta cauzei ilicite generate de reaua credinta a ambelor parti contractante.
Anterior pronuntarii hotararii judecatoresti de mai sus, reclamantului i-a fost
admisa actiunea civila pentru constatarea nulitatii absolute a certificatului de
mostenitor nr. 120 din 2001 din dosarul nr. (_) al notarului public M, pentru
fraudarea cu rea-credinta de catre paratul M si de catre fratele sau D, a drepturilor
succesorale ale celorlalti doi frati.
In ceea ce priveste soarta juridica a contractului de donatie autentificat de
Biroul Notarului Public M sub nr. inreg. _/2003, (act subsecvent actului de vanzare-
cumparare a carui nulitate absoluta s-a constatat prin hotarare judecatoreasca),
instanta de fond a  tinut cont de  principiul resoluto jure dantis resolvitur jus
accipientis, potrivit caruia desfiintarea actului primar duce la desfiintarea actului
subsecvent, datorita legaturii sale cu primul.
De asemenea, prima instanta retinut ca paratul nu se poate prevala de nici
una din exceptiile de la acest principiu: 1) principiul ocrotirii bunei-credinte a
subdobanditorului unui bun cu titlu oneros; 2) principiul asigurarii stabilitatii circuitului
civil, care este o nevoie de ordin general, social.
In speta, actul subsecvent este un contract de donatie, care este un contract
cu titlu gratuit, unilateral, in care cauza obligatiei celui care dispune consta in intentia
de a mari patrimoniul celui gratificat, fara a primi in schimb o contraprestatie. Daca
instanta este pusa in situatia de a alege intre prevenirea pagubei si gratificarea unei
persoane cu privire la acelasi bun, intotdeauna va opta spre prima varianta.
De asemenea, paratul nu a facut dovada existentei simulatiei actului juridic de
donatie de fata.
Nulitatea actului juridic civil atrage principiul retroactivitatii, potrivit caruia
efectele nulitatii se suie pana in momentul incheierii actului juridic civil; ca atare, se
ajunge in situatia in care partile n-ar fi incheiat actul juridic. De asemenea, nulitatea
atrage principiul repunerii in situatia anterioara, potrivit careia tot ce s-a executat in
baza unui act anulat trebuie restituit astfel incat partile raportului juridic trebuie sa
ajunga in situatia in care acel act nu s-ar fi incheiat.
In baza celor de mai sus, prima instanta a constatat nulitatea absoluta a
contractului de donatie prezent si in consecinta, vazand dispozitiile Legii nr. 7/1996,
a dispus radierea inscrierilor din CF nr. 2740 nedef. Satu Mare, nr. top. 868/20 caruia
in natura ii corespunde arabil extravilan in suprafata de 6.900 mp, referitoare la
intabularea dreptului de proprietate in favoarea paratului G.
Referitor la capatul de cerere avand ca obiect radierea ipotecii si a interdictiei
de instrainare si grevare, inscrise de BANCA Y, instanta de fond a avut in vedere
urmatoarele:
Ipoteca se poate stinge pe cale accesorie, ca urmare a stingerii raportului de
obligatie garantat; in speta, constatarea nulitatii absolute a contractului de donatie
are drept efect desfiintarea ipotecii.
Prima instanta a considerat ca aspectul invocat de BANCA Y, in sensul ca
creditorul ipotecar are dreptul sa urmareasca bunul in mainile oricui s-ar afla, este
lipsit de suport juridic, in conditiile in care bunul ipotecat nu s-a instrainat de catre
constituitorul ipotecii catre o alta persoana, ci s-a desfiintat cu efect retroactiv chiar
calitatea de proprietar al acestuia din urma. Cu alte cuvinte, dreptul de urmarire
exista in cazul unei ipoteci valabile, nu si in cazul unei ipoteci stinse pe cale
accesorie.
Avand in vedere ca interdictia de grevare si instrainare s-a inscris tot in baza
contractului de ipoteca stins pe cale accesorie, prima instanta a dispus si radierea
acesteia.
Fata de cele de mai sus actiunea reclamantului a fost admisa astfel cum a fost
completata, in cauza facandu-se aplicarea si a dispozitiilor art. 274 C.proc.civ.
      Impotriva sentintei civile cu nr. de mai sus, paratul G in temeiul art. 304 pct. 5
si pct. 9 C.proc.civ. a declarat recurs, solicitand admiterea caii de atacat promovate,
modificarea in tot a hotararii atacate, iar pe fond respingerea actiunii reclamantului,
pentru urmatoarele motive:
      Sentinta civila recurata este nelegala, instanta de fond pronuntand hotararea
cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, mai mult, instanta de judecata prin hotararea
data a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105
alin. 2 C.proc.civ.
      Urmeaza deci, sa fie retinute ca motive de modificare in tot a hotararii
recurate, cazurile prevazute de art. 304 pct. 5 si pct.9 C.proc.civ.
      1. Un prim aspect pe care il invedereaza este faptul ca potrivit prevederilor art.
20 din Legea nr. 146/1997, "(1) Taxele judiciare de timbru se platesc anticipat. ... (3)
Neindeplinirea obligatiei de plata pana la termenul stabilit se sanctioneaza cu
anularea actiunii sau a cererii".
      Solicita a se observa faptul ca prin incheierea de sedinta din data de
25.06.2008 (fila 65 din dosar) instanta de judecata a pus in vedere intimatului
reclamant sa achite taxa de timbru in valoare de 1.000 lei, reprezentanta acestuia
obligandu-se sa achite aceasta taxa pana la sfarsitul dezbaterilor.
      Astfel cum este mentionat in cuprinsul aceleasi incheieri, la a doua strigare a
cauzei reprezentanta intimatului reclamant depune doar taxa de timbru de 86 Iei si
timbru judiciar de 15 lei, neindeplinind astfel dispozitia instantei de judecata de a
achita taxa de timbru in cuantum de 1.000 lei, fapt sanctionat in conditiile art. 20 alin.
3 din Legea nr. 146/1997 cu nulitatea actiunii.
      Anterior satisfacerii timbrajului instanta de fond nu putea sa se pronunte
asupra nici unei cereri formulate de catre partile din litigiu, nefiind legal investita.
      Cu toate acestea, instanta de fond a admis precizarea la actiune formulata de
intimatul reclamant (fila 8 din dosar), totodata a respins cererile in probatiune si
cererea de suspendare pe care le-a formulat, mai mult a procedat la judecarea in
fond a cauzei.
      Procedand in acest mod, instanta de fond prin hotararea data a incalcat
formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art. 105 alin. 2 C.proc.civ,
fapt care in conditiile prevazute de art. 304 pct. 5 C.proc.civ., constituie un intemeiat
motiv de recurs.
      2. Pe fondul cauzei, arata ca actiunea intimatului reclamant este nefondata,
intrucat potrivit afirmatiilor sale acesta ar fi comostenitor al mamei sale impreuna cu
fratele sau m, ceea ce inseamna ca este coproprietar asupra patrimoniului lasat de
defuncta AF.
      Asa fiind, orice instrainare facuta de un coproprietar ramane valida cu conditia
rezolutorie ca bunul instrainat sa cada la partaj in lotul instrainatorului. Asadar pana
cand nu s-a stabilit masa succesorala dupa defuncta si pana cand nu s-a realizat
imparteala, instrainarea parcelei de teren ce face obiectul prezentei actiuni de catre 
M, trebuie sa fie analizata in functie de aceasta imparteala.
      Pe de alta parte, avand in vedere ca donatia facuta recurentului parat de catre
co-paratii intimati B nu poate fi suspectata de rea credinta, acest act juridic translativ
de proprietate trebuie in principiu mentinut, fratele intimatului reclamant neavand
decat sa aduca la masa succesorala echivalentul valoric al bunului instrainat.
      Instanta de fond in mod gresit a retinut faptul ca nu a facut dovada existentei
simulatiei actului juridic de donatie, atat timp cat, pe de o parte, aceasta i-a respins
cererea in probatiune solicitata tocmai pentru a dovedi acest aspect, iar pe de alta
parte, astfel cum s-a consemnat chiar in cuprinsul sentintei civile recurate, a depus
dovada inregistrarii la Judecatoria Satu Mare a actiunii in simulatie a contractului de
donatie.
      Referitor la capatul de cerere care vizeaza radierea ipotecii, apreciaza ca este
nelegal si nefondat, neexistand nici un text de lege care sa prevada desfiintarea unei
ipoteci in ipoteza in care titlul de proprietate al celui care a constituit ipoteca este
anulat. Dreptul de ipoteca este un drept accesoriu al dreptului de creanta si nu al
dreptului de proprietate, dupa cum clar prevede art. 1746 alin. 3 Cod civil.
      Asadar, chiar in ipoteza admiterii primelor doua capete de cerere, cel de-al
treilea este nesustinut de vreo prevedere legala.
      3. In temeiul art. 241 alin. 1 pct. 1 C.proc.civ, solicita sa se dispuna
suspendarea prezentei cauze pana la solutionarea definitiva si irevocabila a actiunii
civile in constatarea simulatiei contractul de donatie de fata.
      Invedereaza faptul ca pe calea acestei actiuni a solicitat constatarea simulatiei
contractului de donatie autentificat sub nr. /2003 de Notarul Public M cu consecinta
inlaturarii acestui contract spre a se aplica efectiv antecontractul de vanzare-
cumparare perfectat intre parti.
      Actiunea promovata se intemeiaza pe faptul ca, intre parti, in realitate, la data
de 24.04.2003, s-a perfectat antecontractul de vanzare-cumparare a imobilului mai
sus mentionat, data Ia care a fost achitat integral pretul de 1.500 Euro si a fost predat
in folosinta imobilul.
      Acest din urma contract corespunde vointei reale a partilor, anihilandu-se
astfel in tot aparenta juridica creata prin contractul de donatie.
      In consecinta, titlul cu care a dobandit dreptul de proprietate asupra imobilului
inscris in CF nr. 2740 nedefinitiv Satu Mare cu nr. top. 868/20 sub B1, care in natura
reprezinta teren arabil extravilan cu suprafata de 6.920 mp, este contractul de
vanzare cumparare incheiat la data de 24.04.2003.
      Suspendarea solutionarii prezentului recurs pana la solutionarea actiunii civile
in constatarea simulatiei se impune avand in vedere faptul ca, in situatia admiterii
acestei actiuni, actiunea intimatului reclamant ar fi lipsita de obiect.
      In drept, invoca art. 304 pct. 5 si pct. 9, art. 312 si urm., art. 274 C.proc.civ.
      Impotriva aceleiasi sentinte, a declarat recurs si parata BANCA Y Sucursala
Satu Mare (filele 7-10), solicitand admiterea acestuia si rejudecand cauza,
respingerea actiunii, cu cheltuieli de judecata.
      In motivare se arata ca instanta de fond a pronuntat o sentinta nelegala si
netemeinica pentru urmatoarele considerente:
      S-a dispus radierea ipotecii si a interdictiilor aferente din cartea funciara, fara a
se constata nulitatea contractului de ipoteca, astfel ca masura dispusa de instanta
apare ca fiind fara suport.
      Este inadmisibil sa se dispuna radierea din cartea funciara a unui drept pentru
care nu s-a stabilit daca este sau nu desfiintat. Instanta s-a rezumat, in
considerentele sentintei, la a aprecia ca ipoteca bancii se desfiinteaza ca urmare a
constatarii nulitatii contractului de donatie; insa prin dispozitivul sentintei nu s-a
constatat desfiintarea ipotecii, ci s-a dispus direct radierea din cartea funciara. De
altfel, instanta nici nu avea cum sa constate nulitatea ipotecii pentru ca din partea
reclamantului nu a existat nici un capat de cerere in aceasta privinta si ar fi insemnat
sa se acorde mai mult decat s-a cerut.
      Instanta a apreciat in mod netemeinic faptul ca ipoteca bancii se desfiinteaza
ca urmare a constatarii nulitatii contractului de donatie - ca mod de dobandire a
proprietatii imobilului. Neexistand vreun text de lege care sa reglementeze expres
aceasta situatie, instanta a apelat la principiile de drept asa cum sunt ele enuntate in
doctrina judiciara, insa a ignorat principiile: ocrotirii bunei-credinte o tertului, al
asigurarii stabilitatii circuitului civil si al validitatii aparentei in drept. Instanta a retinut
ca in privinta paratului G nu se aplica exceptiile de la principiul  resolute jure dantis....
Insa, in privinta bancii, nu a retinut buna-credinta, desi a invocat aceasta ca aparare,
in cazul bancii, isi gasesc aplicatie, strans legate, principiile ocrotirii tertului de buna
credinta si cel al validitatii aparentei in drept.
      Mai exact, asa cum a invocat si in fata instantei de fond, banca a fost de buna-
credinta  la incheierea contractului de ipoteca, deoarece ipoteca s-a incheiat avand
in vedere situatia reflectata in cartea funciara, care pentru un tert este situatia
opozabila. Daca este sa se ignore faptul ca pentru un tert este opozabila situatia
juridica inscrisa in cartea funciara, inseamna ca existenta cartilor funciare este total
inutila!
      Privitor la al treilea principiu, in conditiile in care banca ramane fara garantia
reala a creditului acordat, nu vede cum se asigura stabilitatea circuitului civil, ca
exceptie de la aplicarea principiului resoluto jure dantis.... De asemenea, nu s-a tinut
cont de faptul ca banca este tert fata de contractul de donatie si nu s-a tinut cont de
drepturile si interesele legitime ale bancii, in calitate de creditor ipotecar.
      In sprijinul sau invoca Decizia nr. 2993 din 24 aprilie 2002 a Curtii Supreme de
Justitie. Speta solutionata prin decizia invocata este similara, in sensul ca
proprietarul care a incheiat contractul de ipoteca a dobandit proprietatea in baza unui
contract de vanzare-cumparare, contract care s-a reziliat datorita neachitarii pretului
integral al vanzarii. Cu toate ca proprietarul si-a pierdut retroactiv calitatea de
proprietar ca efect al rezolutiunii vanzarii, instanta suprema a dispus mentinerea
ipotecii motivand: "referitor la ipoteca a carei intabulare a avut loc la 7 octombrie
1998, solutiile pronuntate in cauza nu au tinut seama de faptul ca B.I.R. S.A. -
Sucursala Oradea este tert in raport cu actul de vanzare-cumparare supus
rezolutiunii si are calitatea de creditor fata de parata cumparatoare.
      Asa fiind, drepturile si interesele legitime ale acestei recurente-parate se
impuneau a fi conservate si protejate chiar si in conditiile in care a intervenit
rezolutiunea actului de vanzare-cumparare". In esenta, sustine ca este in prezenta
aceleiasi situatii: desfiintarea titlului de proprietate a celui care a consimtit inscrierea
ipotecii (rezolutiunea avand efecte retroactive, ca si nulitatea). Drept urmare,
considera ca decizia Curtii Supreme de Justitie este mai mult decat relevanta in
cauza si ataseaza recursului reproducerea acestei decizii asa cum a fost publicata in
Revista romana de drept al afacerilor Nr. 6/2003, pag. 144 - 147.
      In ce priveste constatarea nulitatii contractului de donatie si radierea
inscrierilor din cartea funciara referitoare la dreptul de proprietate in favoarea
paratului G, considera ca sentinta instantei de fond este, de asemenea, criticabila.
Instanta a ignorat problema opozabilitatii celor doua sentinte irevocabile anterioare,
pe baza carora a facut aplicarea principiului resoluto jure dantis..., nefacand nici o
referire la aceasta, desi a invocat acest aspect atat in intampinare, cat si in
concluziile scrise. Concret, studiind continutul cartilor funciare aflate in copie la
dosarul cauzei, se observa ca parcela cu nr. cadastral 868/20, ce face obiectul
litigiului, a fost transcrisa din CF nr. 2551 Nedef. Satu Mare, in CF nr. 2740 Nedef.
Satu Mare, in data de 21.05.2001, in momentul inscrierii proprietatii asupra paratei
B(inscrierea de la pozitia B4 din CF nr. 2551). Paratul G a dobandit proprietatea
asupra imobilului in luna mai 2003 (inscrierea de la pozitia B2 din CF nr. 2740).
      Sentintele irevocabile invocate de reclamant, prin care s-au anulat instrainarile
anterioare, au fost pronuntate in anii 2007, respectiv 2008. Vazand si aceste sentinte
aflate la dosar, se observa ca ele fac referire doar de CF nr. 2551 Nedef. Satu Mare
si nu au ca parte in proces pe titularul dreptului de proprietate actual la data
pronuntarii lor, respectiv pe G, care era proprietar inca din anul 2003. Considera ca
intimatul-reclamant a dat dovada de o conduita procesuala incorecta, pornind cele
doua procese anterioare separat, depunand la dosarele instantelor doar coala
funciara valabila pana in anul 2001, ceea ce a dus la necitarea tuturor proprietarilor
succesivi, astfel incat acestia nu au avut nici macar posibilitatea sa formuleze
aparari, fiind pusi in fata faptului implinit.
      De asemenea, din nerespectarea regimului de publicitate imobiliara de catre
reclamant, a rezultat si ipotecarea de catre BANCA Y a imobilului, caci daca
reclamantul ar fi procedat la notarea proceselor in cartea funciara a imobilului, cu
siguranta s-ar fi preintampinat luarea in garantie a imobilului. De aici reiese cu
claritate ca banca este un tert de buna-credinta, care trebuie protejat fata de actiunile
in justitie incorect gestionate de reclamant.
       Analizand sentinta prin prisma criticilor sustinute ca motive de recurs, instanta
apreciaza recursurile ca nefondate pentru urmatoarele considerente:
1. Recursul paratului G
           Critica referitoare la stabilirea gresita a cuantumului taxei judiciare de timbru
nu poate fi primita favorabil de vreme ce valoarea obiectului pricinii, declarata de
reclamant conform art.112 C.proc.civ. si necontestata de parati este de 3000 lei,
raportat la care cuantumul taxei judiciare de timbru, redusa de catre instanta, nu
poate fi de 1000 lei, astfel cum din eroare s-a retinut in Incheierea sedintei publice
din 25 iunie 2008.
            De altfel, in cuprinsul aceleiasi incheieri se arata ca avocata reclamantului
"depune la dosar chitanta privind achitarea taxei de timbru la valoarea de 1000 lei,
respectiv 86 lei si 15 lei timbru judiciar", instanta nemaiinstituind alte obligatii de
natura fiscala. Recurentul parat nu a invocat in fata primei instante exceptia
insuficientei timbrari, astfel ca in recurs, o asemenea exceptie nu poate conduce la
anularea actiunii introductive ci, cel mult, la obligarea reclamantului la plata diferentei
pana la nivelul sumei corect calculate cu titlu de taxa judiciara de timbru.
           Contractul de vanzare cumparare incheiat intre M si intimatii B nu a fost
desfiintat ca urmare a nulitatii relative decurgand din instrainarea bunului succesoral
de catre un singur mostenitor, ci pentru o cauza de nulitate absoluta, respectiv cauza
ilicita, situatie in care apararile structurate pe necesitatea efectuarii in prealabil a
partajului succesoral nu sunt pertinente. Mai mult, in acea cauza nu s-au aplicat
regula referitoare la mostenitorul aparent si principul error comunis facit jus, intimata
B fiind considerata de rea credinta.
            Recurentul a dobandit bunul cu titlu gratuit, astfel ca nu se afla in situatia de
exceptie de la aplicarea principiului de drept resoluto jure dantis resolvitur jus
accipientis, buna credinta nefiind relevanta.  Inscrierea dreptului sau in cartea
funciara a operat in anul 2003, asa incat nici din perspectiva aplicarii art.37 alin.2 din 
Legea 7/1996, dreptul sau nu se poate bucura de protectie legala.
             Reclamantul este tert fata de contractul incheiat de parti, asa incat lui ii este
opozabil doar actul aparent. Eventualul  contrainscris nu poate produce efecte decat
intre parti, cu conditia de a fi valid sub aspectul conditiilor de forma si de fond
(art.1175 C.civil).
            Pe de o parte, tertului nu ii poate fi opusa situatia juridica consacrata prin
actul secret, ci numai situatia juridica reflectata in contractul public, aparent. Pe de
alta parte, concursul dintre terti - unii invocand actul secret, iar altii actul aparent -
este rezolvat, conform doctrinei si practicii judiciare, in favoarea acestora din urma.
2. Recursul paratei Banca Y
           Principiile de drept invocate de aceasta recurenta in scopul salvgardarii
efectelor contractului de ipoteca nu sunt aplicabile in speta, banca nefiind un
subdobanditor cu titlu oneros al imobilului, ci doar un creditor privilegiat, iar buna sa
credinta, fundamentata pe increderea in continutul cartii funciare, nu are capacitatea
de a inlatura efectele nulitatii contractului de vanzare cumparare si a celui de
donatie. Astfel, in materie de ipoteca, art.1770 Cod civil statueaza ca:
           "Acei care au asupra unui imobil un drept suspens prin o conditie, sau
rezolubil in oarecare cazuri, sau supus la actiune de resciziune, nu pot consimti
decat o ipoteca supusa acelorasi conditii sau acelorasi resciziuni".
            Prin urmare, conditia rezolutorie fiind totdeauna subinteleasa in contractele
sinalagmatice cum este contractul de vanzare cumparare initial, a carui nulitate a
generat intregul litigiu, revocabila fiind la randul sau si donatia in anumite situatii,
inclusiv pe cale de consecinta a nulitatii actului precedent, creditorul ipotecar incheie
contractul de ipoteca asumandu-si acest risc, din aceasta perspectiva buna sa
credinta nefiind perfecta.
             Referitor la inopozabilitatea hotararilor judecatoresti pronuntate fara
improcesuarea donatarului, se constata ca acestea nu pot fi ignorate de catre terti.
Fata de acestia hotararile se impun cu valoarea unui fapt juridic fapt juridic si cu
valoarea unui mijloc de proba (Decizia nr.2351/2007 a ICCJ, Sectia civila si de
proprietate intelectuala).
             Ipoteca se poate stinge fie pe cale principala, fie pe cale accesorie. Unul
dintre cazurile de stingere a obligatiei pe cale principala il reprezinta rezolutiunea
dreptului de proprietate al constitutorului, adica desfiintarea dreptului sau.
Desfiintarea prealabila a contractului de ipoteca este necesara doar in situatia
stingerii pe cale accesorie, critica structurata astfel de catre recurenta nefiind
intemeiata.
             Hotararile judecatoresti invocate ca precedent judiciar au la baza o stare de
fapt diferita de cea din prezenta pricina (se invoca rezolutiunea pentru neplata
pretului si reglementarea expresa a acestei situatii prin art.1369, 1738 Cod civil,
respectiv notarea procesului in cartea funciara si consecintele acestei notari),
neputand fi sustinuta pe aceasta cale decat o jurisprudenta vasta si constanta intr-o
situatie de fapt identica.
             In consecinta, in temeiul art.312 C.proc.civ., instanta va respinge recursurile
ca nefondate si conform art.274 C.proc.civ., va obliga fiecare recurent sa plateasca
intimatului reclamant cate 976 lei cheltuieli de judecata.
             
 
 
 
  7