Discriminare

Discriminare

Dosar nr. 6765/83/2010
Sentinta civila nr.2628/D/15.11.2010
      Prin cererea  inregistrata la data de 22.07.2010 sub dosar nr. unic de mai sus,
reclamanta P. M. a chemat in judecata MINISTERUL JUSTITIEI SI     LIBERTATILOR
CETATENESTI Bucuresti - in calitate de ordonator principal de credite; CURTEA DE APEL
ORADEA, TRIBUNALUL SATU MARE, STATUL   ROMAN prin MINISTERUL
ECONOMIEI SI FINANTELOR PUBLICE si in contradictoriu cu CONSILIUL NATIONAL
PENTRU COMBATEREA DISCRIMINARII, Bucuresti, solicitand instantei ca prin
hotararea pe ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratilor:
      1. sa recunoasca discriminarea, sa calculeze si sa ii plateasca drepturile banesti
diferentele salariale dintre indemnizatiile lunare de care a beneficiat si cele ale procurorilor cu
functii de executie din cadrul DNA si DIICOT, incepand cu data de 16.06.2009 si pana la
incetarea discriminarii, actualizate cu indicii de inflatie pana la data platii efective;
      2. sa efectueze mentiunile corespunzatoare in carnetul de munca;
      6. paratul MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR sa fie obligat sa aloce
fondurile necesare platii drepturilor mai sus aratate.
      In sustinerea cererii, reclamanta arata urmatoarele:
      In fapt, a fost numita in functia de judecator  in baza Decretului Presedintelui
Romaniei nr. 987 din 10 iunie 2009 publicat in Monitorul Oficial al Romaniei la data de
16.06.2009.
      Conform Directivei 2000/EC/78 privind crearea cadrului general in favoarea
tratamentului egal privind ocuparea fortei de munca si conditiile de angajare (aquis-ul
comunitar in domeniu, prevenirii si combaterii discriminarii, publicat in Jurnalul Oficial al
Comunitatilor Europene nr. L.303 din 2 decembrie 2000), in vederea definirii si constatarii
discriminarii directe, tratamentul diferentiat trebuie analizat prin prisma unor persoane aflate
in situatii doar comparabile, iar nu neaparat in situatii chiar similare.
      Prin OUG nr. 27/2006 a fost reglementata salarizarea judecatorilor, procurorilor,
asistentilor judiciari si a altor categorii de personal din sistemul justitiei.
      Rezulta ca vechimea in magistratura reprezinta criteriul definitoriu, omniprezent si
esential in stabilirea salarizarii personalului prevazut de OUG nr. 27/2006, acest element
explicit sau implicit, aflandu-se in corelatie directa, necesara si obligatorie cu celelalte doua
criterii: nivelul instantelor sau parchetelor, respectiv functia detinuta.
      Totusi, in cazul procurorilor din D.I.I.C.O.T., a fost in mod privilegiat eliminata
corelatia obligatorie dintre criteriul nivelului instantelor sau parchetelor si criteriul vechimii
minime necesare accesului la respectivul nivel al parchetelor, deoarece acestia sunt salarizati
la nivelul Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, chiar daca nu au
vechimea minima (de 8 ani prevazuta de art. 44 alin. 1 lit. c din Legea nr. 303/2004)
corespunzatoare acestui nivel, ci dispun de o vechime de doar 5 ani (potrivit art. 87 alin. 2 si
art. 75 alin. 4 din Legea nr. 304/2004).
Analizand probatoriul administrat din perspectiva motivelor invocate, cat si a
apararilor formulate, instanta  a retinut ca:
Potrivit art. 11 alin. 2 din OUG nr. 27/2006 si a art. II din Legea nr. 45/2005
procurorii din cadrul D.N.A. si din cadrul D.I.I.C.O.T. au fost salarizati corespunzator
Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, fara sa se aiba in vedere criteriul
nivelului instantelor sau parchetelor si criteriul vechimii minime necesare accesului la
respectivul nivel al instantelor, criterii in functie de care a fost salarizat personalul prevazut de
OUG nr. 27/2006.
Fata de aceasta stare de fapt, reclamanta invoca discriminarea in sensul art. 2 alin. 1-3,
art. 6 din OUG nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de
discriminare.
Dar, asa cum si reclamanta a aratat, Curtea Constitutionala prin Deciziile nr. 818, 819,
820, 821/2008, a constatat neconstitutionalitatea dispozitiilor art. 1, art. 2 alin. 1 si 3 si art. 27
alin. 1 din OUG nr. 137/2000 in masura in care din ele se desprinde intelesul ca instantele
judecatoresti au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere
de lege, considerand ca sunt discriminatorii si sa le inlocuiasca cu norme create pe cale
judiciara sau cu prevederi cuprinse in acte normative neavute in vedere de legiuitor la
adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Ori, in conditiile in care actiunea reclamantei vizeaza acordarea altor drepturi salariale
decat cele stabilite prin lege, instanta apreciaza ca aceasta este inadmisibila.
Aceeasi instanta de control constitutional a statuat ca intelesul dispozitiilor Ordonantei
nr. 137/2000 prin care se confera instantelor judecatoresti competenta de a desfiinta norme
juridice instituite de lege si de a crea in locul acestora alte norme sau de a le substitui cu alte
norme cuprinse in alte acte normative, incalca principiul separatiei puterilor in stat prevazut in
art. 1 alin. 4 din Constitutie.
Instanta a respins actiunea reclamantei ca neintemeiata