purtare abuziva

Dosar nr. 2094/189/2009 - purtare abuziva
R O M A N I A

TRIBUNALUL VASLUI
 SECTIA PENALA

DECIZIA PENALA NR. 122/A
Sedinta publica de la 26 Mai 2010
Instanta constituita din:
PRESEDINTE : NICULACHE LUMINITA
Judecator : SIMIONESCU ELENA
Grefier : BODESCU PANSELUTA

Ministerul Public reprezentat de procuror ARMEANU SORIN
din cadrul Parchetului de pe langa Tribunalul Vaslui

Pe rol, la ordine, se afla spre solutionare apelul penal declarat de inculpatul FAS, domiciliat in municipiul, impotriva sentintei penale nr. 97 din 23.02.2010 a Judecatoriei Barlad, pronuntata in dosar nr. 2094/189/2009.
Obiectul cauzei : infractiunea prev. de art. 250 Cod penal. 
La apelul nominal facut in sedinta publica se prezinta inculpatul apelant FAS , asistat de aparator angajat, d-na av. Vasilache Cezarina.
Lipsesc partea vatamata intimata SV si partea civila intimata Spitalul Municipal de Urgenta "Elena Beldiman" Barlad.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, care invedereaza ca: procedura de citare este legal indeplinita; apelul a fost declarat in termenul prev. de art. 363 Cod procedura penala, fiind motivat in scris; inculpatul a fost audiat la fond si interpelat in apel; cauza se afla la al doilea termen de judecata si s-a amanat la cererea inculpatului in vederea pregatirii apararii in raport de schimbarea de incadrare juridica pusa in discutie la termenul de azi.
S-au verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care:
Solicitand si primind cuvantul, aparatorul inculpatului arata ca a solicitat la termenul anterior amanarea cauzei pentru a explica acestuia in ce consta schimbarea de incadrare juridica solicitata de procuror, amanare ce s-a justificat prin aceea ca, pe parcursul desfasurarii procesului penal, inculpatul a avut suspiciuni legate de modul de desfasurare a cercetarilor. Precizeaza d-na av. Vasilache ca, in ceea ce priveste cererea de schimbare a incadrarii juridice, lasa la aprecierea instantei intrucat unul dintre motivele de apel formulate de inculpat vizeaza tocmai incadrarea juridica a faptei ce i se retine, inculpatul solicitand insa achitarea.
Instanta invedereaza partilor ca urmeaza a se pronunta prin hotarare asupra cererii formulate de procuror privind schimbarea de incadrare juridica si, nefiind alte cereri formulate prealabile dezbaterilor, constata cauza in stare de judecata si trece la dezbateri, dand cuvantul inculpatului in sustinerea apelului.
Avand cuvantul, d-na av. Vasilache Cezarina arata ca, prin sentinta penala nr. 97 din 23.02.2010 a Judecatoriei Barlad inculpatul FAS a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunii de purtare abuziva prev. de art. 250 alin.1,5 Cod penal, dispunandu-se suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Inculpatul a formulat apel, criticand sentinta primei instante pentru nelegalitate si netemeinicie. Cu privire la nelegalitatea hotararii, arata aparatorul inculpatului ca prima instanta a retinut ca FAS indeplinea functia de agent de paza la SC DG SRL, avand ca obligatie de serviciu asigurarea pazei unui depozit de fier vechi. Prima instanta a retinut in continuare ca, in timpul desfasurarii activitatii de serviciu, la data de 16.01.2004, inculpatul impreuna cu alti colegi de-ai sai, au surprins partea vatamata SV care, impreuna cu numitul HG - martor in cauza de fata - au sustras fier vechi din curtea SC COMPIL SA. In timpul imobilizarii, partii vatamate i s-au aplicat mai multe lovituri pentru a caror vindecare au fost necesare 18-19 zile ingrijiri medicale. De asemenea, in certificatul medico-legal se precizeaza ca partii vatamate i-a fost pusa viata in pericol. In raport de momentul la care s-au petrecut aceste fapte, instanta a apreciat ca in sarcina inculpatului se poate retine infractiunea prev. de art. 250 alin.1,5 Cod penal. Instanta a retinut astfel ca fapta comisa de inculpatul FAS intruneste elementele constitutive ale infractiunii de purtare abuziva prev. de art. 250 alin.1,5 Cod penal. In baza acestui text de lege si a dispozitiilor art. 345 Cod procedura penala, instanta aplicand inculpatului o pedeapsa la individualizarea careia a avut in vedere disp. art. 52 si 72 Cod penal. Instanta a explicat, in continuare, criteriile pe care le-a avut in vedere la individualizarea pedepsei, apreciind ca inculpatului i se poate aplica o pedeapsa orientata la minimul special prevazut de lege, pedeapsa astfel stabilita fiind de 3 ani inchisoare (minimul pentru infractiunea prev. de art. 250 alin.1,5 Cod penal). Instanta de fond a apreciat ca inculpatul a savarsit fapta in calitatea sa de functionar public, desi inculpatul nu avea aceasta calitate si nici nu-si desfasura activitatea in vreuna din institutiile prevazute la art. 145 din Codul penal. Fata de aceste aspecte, solicita aparatorul inculpatului ca, in temeiul disp. art. 379 pct.2 lit.a din Codul de procedura penala, admiterea apelului, desfiintarea sentintei primei instante si, raportat la art. 345 alin.3 cu ref. la art. 11 lit.d Cod procedura penala, sa se dispuna achitarea inculpatului. In ceea ce priveste netemeinicia hotararii, sustine aparatorul inculpatului ca, din probatoriul administrat in cauza, nu s-a putut trage concluzia certa ca inculpatul este cel care a provocat leziunile pentru care partea vatamata a fost internata si pentru care s-a eliberat certificatul medico-legal. Astfel, partea vatamata, prin declaratia aflata la fila 7, a relatat ca: "_au intervenit mai multi agenti care m-au alergat pana in strada  Tecuciului. Am inceput sa fiu lovit de agentii respectivi cu bastoanele. Am cazut si acestia au continuat sa ma loveasca". Partea vatamata face asadar referire la un numar mai mare de martori. De asemenea, nici din declaratiile martorilor HG, Dura Gruia, Manzu Costache si GS  nu rezulta foarte clar ca inculpatul este cel care a produs leziunile partii vatamate. Exista o stare de incertitudine, o stare de dubiu cu privire la agentul care a exercitat acele agresiuni asupra partii vatamate motiv pentru care, aceasta stare de dubiu ar trebui sa-i profite inculpatului. Fata de aceste aspecte, solicita d-na av. Vasilache Cezarina ca, in temeiul disp. art. 379 pct. 2 lit.a din Codul de procedura penala, sa se admita apelul, sa fie desfiintata sentinta primei instante si, raportat la art. 345 alin.3 cu referire la art. 11 pct.2 lit.a si 10 lit.c Cod procedura penala, sa se dispuna achitarea inculpatului apelant.
Avand cuvantul cu privire la apelul declarat de inculpatul FAS, reprezentantul parchetului arata ca, prin apelul formulat, acesta a solicitat achitarea pe motiv ca ar exista un dubiu in ceea ce priveste persoana care l-a lovit pe vatamat. Vatamatul si un prieten de-al sau au fost surprinsi de cinci agenti de paza - printre care si inculpatul - la furat de fier vechi. Cei doi s-au despartit astfel ca agentii de paza au inceput sa fuga dupa ei, vatamatul SV fiind surprins de inculpatul din cauza de fata. Arata procurorul ca a solicitat schimbarea incadrarii juridice in sensul de a se retine in favoarea inculpatului art. 258 din Codul penal intrucat nu este functionar public, insa este functionar, iar limitele de pedeapsa in ceea ce priveste maximul sunt mai mici, schimbarea de incadrare juridica fiind in favoarea inculpatului. Trebuie insa sa avem in vedere ca numai maximul pedepsei se reduce, nu si minimul, minimul pedepsei ramanand de trei ani, exact pedeapsa aplicata de instanta de fond. La dozarea pedepsei instanta a avut in vedere, pe de o parte, ca inculpatul a avut o atitudine doar partial sincera, iar pe de alta parte gravitatea leziunilor, acestea punand in pericol viata partii vatamate. Ori tocmai aceste elemente - gravitatea leziunilor, atitudinea partial sincera, faptul ca inculpatul ar fi putut sa constientizeze ca loviturile aplicate cu bastoanele respective puteau sa provoace leziuni grave, au dus la la acest cuantum al pedepsei de 3 ani inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei. Solicita procurorul a se admite apelul doar in ceea ce priveste schimbarea de incadrare juridica, se se desfiinteze hotararea instantei de fond si sa se retina in favoarea inculpatului, pe langa art. 250 alin.5 Cod penal, si art. 258. Pedeapsa aplicata este insa legala si temeinica, solicitand procurorul a se respinge apelul inculpatului formulat in acest sens.
Avand ultimul cuvant, inculpatul apelant FAS arata ca in mod gresit s-a consemnat in incheierea din 9 februarie 2010 ca el a afirmat ca regreta faptele. El nu a spus acest lucru intrucat nu a savarsit nici o fapta astfel ca, prin acea consemnare, se intelege ca el ar fi comis o infractiune. Sustine ca este nevinovat.
S-au declarat dezbaterile inchise, cauza fiind lasata in pronuntare.
Ulterior deliberarii,

T R I B U N A L U L,
Cu privire la apelul penal declarat constata:

Prin Rechizitoriul nr. 4043/P/2006 din data de 27 martie  2009  al Parchetului de pe langa Judecatoria Barlad, in temeiul art.262 pct. 1 lit. a din Codul de procedura penala, s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului FAS, pentru savarsirea infractiunii de purtare abuziva, fapta prev. si ped de art. 250 al.1,5 din Codul penal.
In conformitate cu prevederile art. 264 Codul de procedura penala, rechizitoriul, verificat sub aspectul legalitatii si temeiniciei, impreuna cu dosarul cauzei, a fost inaintat instantei competente din punct de vedere material si teritorial, Judecatoria Barlad, pe rolul careia a fost inregistrat dosarul nr. 2094/189/2009.
Procedandu-se la judecarea cauzei, prin Sentinta penala nr. 97 pronuntata la data de 23 Februarie 2010, in dosarul nr. 2094/189/2009, s-a dispus condamnarea inculpatului FAS  la pedeapsa  de  3 ( trei) ani  inchisoare pentru savarsirea infractiunii de purtare abuziva, fapta prev. si ped. de art. 250 alin. 1,5 din Codul penal,  impotriva partii vatamate SV.
Pe durata prevazuta de art. 71 din Codul penal, a fost interzisa  exercitarea drepturilor prevazuta de art. 64 lit. a teza a  II-a si b din  Codul penal, incepand cu data ramanerii definitive a hotararii.
In temeiul art. 81 din Codul penal, s-a dispus si suspendarea conditionata a executarii pedepsei principale a inchisorii, fixandu-se termen de incercare de 5 ( cinci) ani, incepand cu data ramanerii definitive a hotararii, iar, in temeiul art.71 alin. 5 din Codul penal, suspendarea executarii pedepselor accesorii privind interzicerea drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza  a II-a  si b  Cod penal, pe aceeasi durata, atragandu-se atentia asupra dispozitiilor art.83 din Codul penal privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.
S-a dispus si admiterea actiunii civile formulate de partea civila Spitalul Municipal de Urgenta "Elena Beldiman" din Barlad si obligarea inculpatului FAS la plata catre acesta a sumei de 758,29 lei, actualizata la data executarii.
Inculpatului FAS a fost obligat sa plateasca statului suma de  1.000 lei  reprezentand cheltuieli judiciare, avansate in cauza, din care suma de 100 lei reprezentand onorariu partial avocat din oficiu pentru inculpat in faza de judecata,  va fi platit Baroului Vaslui din fondurile Ministerului Justitiei si al Libertatilor Cetatenesti.
Pentru a pronunta  aceasta hotarare  instanta de fond a retinut urmatoarele :
La data de 16.01.2004, invinuitii indeplineau functia de agenti de paza in cadrul S.C. DG S.R.L., preluata ulterior de S.C. LS S.R.L., avand ca obiectiv de paza depozitul de fier vechi al S.C. COMPIL S.A., situat pe strada Palerma de pe raza municipiului Barlad. In cursul diminetii, in jurul orei 1100,  au observat pe partea vatamata SV si pe martorul HG care incercau sa sustraga fier vechi din obiectivul de paza.
Dupa ce au reusit sa scoata doua bucati, invinuitii i-au somat sa ramana pe loc, moment in care cei doi au abandonat fierul si au fugit spre strada Tecuciului. Invinuitii s-au regrupat hotarand sa-i urmareasca si sa-i prinda pe faptuitori. Un grup de agenti era format din invinuitii FAS, RBL, GS iar celalalt grup era format din IG si SA.
In timpul urmaririi, martorul HG a aruncat spre agenti cu pietre, folosind o prastie cu scopul de a le bloca inaintarea. Cu toate acestea, pe str. Tecuciului, invinuitii IG si SA l-au imobilizat pe acesta, aplicandu-i mai multe lovituri peste picioare cu bastoanele din dotare.
In apropiere, pe partea cealalta a strazii Tecuciului a fost imobilizat vatamatul SV zis "Cubanezul", de invinuitii FAS si RBL. Acestia l-au lovit pe vatamat cu bastoanele peste picioare si peste corp, dupa care s-au aruncat efectiv peste el, punandu-l la pamant. Lovituri cu bocancii i-au fost aplicate de cei doi invinuiti si dupa ce acesta se afla pe sol, motiv pentru care martorul Dura Gruia, care se afla in zona, alarmat de modul in care cei doi erau loviti, a strigat catre agentii de paza sa inceteze, ca altfel ii omoara.Invinuitii au strigat catre acesta sa-si vada de drum.
IG si SA s-au ocupat efectiv de HG pe care, dupa imobilizare, l-au bagat intr-un autoturism. Vatamatul SV, desi sangera, a fost bagat de FA si Radu Bogdanel in portbagajul altui autoturism. Autoturismul a fost adus la fata locului de martorul GS.
HG si vatamatul au fost dusi la Politia municipiului Barlad si, intrucat starea sanatatii lui SV s-a agravat, a fost transportat si internat de urgenta la Spitalul de Adulti Barlad, in aceeasi zi.
Din raportul de expertiza efectuat de Cabinetul Medico-Legal Barlad a rezultat ca partea vatamata SV a fost internat la Spitalul de Adulti Barlad, Sectia Chirurgie Generala de la data de 16.01.2004 pana la 23.01.2004 cu diagnosticul de traumatism toracic drept. Pneumotorax drept. La internare, acesta prezenta echimoze posttraumatice multiple la nivelul fetei dorsale a hemitoracelui drept. Dureri spontane si la palparea hemitoracelui cu prezenta de crepitatii osoase pe patul coastelor 6-7. S-a intervenit chirurgical, stabilindu-se diagnosticul postoperator de traumatism drept cu fracturi C6-C7. Pneumotorax drept. Traumatismul a putut fi produs prin lovire cu mijloace contondente la data de 16.01.2004 si a necesitat 18-19 zile ingrijiri medicale de la data producerii. Leziunile au pus in primejdie viata victimei .
Numitii SV si HG au fost condamnati pentru fapta de furt comisa la 16.01.2004 prin Sentinta penala nr. 345/25.02.2005 a Judecatoriei Barlad, mentinuta prin Decizia penala nr. 209/A/16.06.2005 a Tribunalului Vaslui, dosar in care cei invinuiti in prezenta cauza au avut calitatea de martori .
Prima instanta a aratat ca situatia faptica retinuta rezulta din urmatoarele mijloace de proba: plangerea si declaratiile partii vatamate,  procesul - verbal cu actele premergatoare, procese-verbale de recunoastere dupa fotografie, declaratiile martorilor  HG, Dura Gruia, Minzu Costache, GS, declaratiile invinuitilor, procese-verbale de confruntare, raportul de expertiza medico-legala, adrese S.C. LIVALDO, S.C. DG S.R.L si celelalte acte ale dosarului.
S-a retinut ca inculpatul FAS este in varsta de 34 ani, a absolvit 10 clase si scoala profesionala, este muncitor, necasatorit, a recunoscut partial fapta comisa si nu este cunoscut cu antecedente penale. Acesta, in timpul urmaririi penale si-a asumat partial responsabilitatea pentru fapta comisa iar in faza de judecata a avut o atitudine oscilanta cu privire la dinamica agresiunii, succesiunea actelor reciproce de lovire si obiectele folosite, sustinand ipoteza ca leziunile partii vatamate au fost produse prin caderea acesteia cu ocazia incercarii de a fugi si de a sari gardul, aspect contrazis de  celelalte probe administrate in cauza coroborat cu natura leziunilor constatate prin actele medicale de expertizare.
Fata de probele administrate in cauza, instanta a apreciat ca fapta comisa de inculpatul FAS care, la data de 16.01.2004, impreuna cu numitul RBL, in calitate de agenti de paza, in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, la imobilizarea partii vatamate, au aplicat acesteia mai multe lovituri provocandu-i leziuni care i-au pus in primejdie viata, necesitand 18-19 zile ingrijiri medicale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de purtare abuziva - prev. de art. 250 al. 1,5 Cod penal.
In baza textului de lege enuntat mai sus si a dispozitiilor art. 345 din Codul de procedura penala, instanta a decis aplicarea unei pedepse, la individualizarea careia a avut in vedere prevederile art. 52 si 72 din Codul penal si anume gradul de pericol concret al faptei, imprejurarile concret in care aceasta a fost comisa si toate elementele ce caracterizeaza persoana inculpatului.
S-a retinut ca fapta savarsita de inculpat a fost un incident nefericit in viata acestuia, o exceptie de la regula ce indica un comportament prosocial, in contextul in care se afla la prima incalcare a legii penale, nefiind cunoscut cu antecedente, este cunoscut ca o persoana serioasa, onesta, un bun gospodar, cu un comportament civilizat, linistit, realizeaza venituri din munca, isi intretine familia, nefiind cunoscut ca manifestand un comportament violent si nemaifiind implicat in conflicte cu alti cetateni.
Cu toate acestea instanta  a apreciat ca fapta savarsita este de o gravitate sporita, nefiind justificata de temerea de pierdere a locului de munca, sau de comportamentul antisocial al partii vatamate, cu atat mai putin de etnia acestuia. In conditiile in care inculpatul a avut posibilitatea de a actiona in grup si detinea mijloace de imobilizare netraumatizante, cum ar fi Spray-urile lacrimogere, violenta disproportionata nu se justifica, chiar daca scopul principal, de apreciat de altfel, a fost de stopare a unui fenomen infractional.
Punand in balanta toate aceste circumstante, prima instanta a hotarat asupra oportunitatii aplicarii unei pedepse spre minimul special prevazut de lege respectiv 3 ani, precum si cu privire la suspendare conditionata a executarii, scopul pedepsei putand fi atins si prin aceasta modalitate de executare.
Cat priveste latura civila a cauzei, instanta a constatat ca exista legatura de intre fapta inculpatului si cheltuielile de spitalizare ale partii vatamate pentru ingrijirea leziunilor produse, asa incat se este necesar ca acesta sa suporte si cheltuielile efectuate.
Impotriva  hotararii, in termen legal, prin cererea din data de 01 martie 2010, fara a arata motivele, a declarat apel inculpatul FA.
Prin memoriul intocmit de aparatorul ales, in sustinerea apelului formulat, s-a aratat ca hotararea este nelegala deoarece subiectul activ al infractiunii de purtare abuziva prev. art. 250 ain.1 si 5 din Codul penal trebuie sa aiba calitatea de functionar public, pe care inculpatul nu o indeplinea.
In ceea ce priveste temeinicia sentintei, s-a aratat ca probatoriul administrat in cauza nu demonstreaza fara indoiala ca inculpatul este autorul actelor de agresiune la care a fost supus vatamatul, indoiala careia instanta de fond nu i-a dat eficienta.
In considerarea motivelor invocate, inculpatul, prin aparator, a revelat existenta unor imprejurari de natura a afecta aptitudinea functionala a actiunii penale, respectiv prevederile art. 10 alin. 1 lit. a c si d din Codul de procedura penala.
Examinand cauza si judecata instantei de fond sub toate aspectele ei, conform art. 371 alin. 2  din Codul de procedura penala, tribunalul constata ca apelul formulat este fondat sub aspectele ce vor fi aratate in continuare.
Verificand probatoriul administrat in cursul urmaririi penale si in faza cercetarii judecatoresti, tribunalul constata ca s-a retinut in mod corect vinovatia inculpatului pentru comiterea faptei constand in aceea ca, la data de 16.01.2004, impreuna cu numitul RBL, in calitate de agenti de paza, in timpul exercitarii atributiilor de serviciu, la imobilizarea partii vatamate, au aplicat acesteia mai multe lovituri provocandu-i leziuni care i-au pus in primejdie viata, necesitand 18-19 zile ingrijiri medicale.
Vinovatia inculpatului rezulta din declaratiile acestuia, coroborate cu ansamblul probelor administrate in cauza, respectiv cu declaratiile partii vatamate, cu depozitiile martorilor audiati si cu Raportul de expertiza medico-legala nr. 87 din 19 aprilie 2007 al Cabinetului medico-legal Barlad din care rezulta ca, la momentul examinarii, partea vatamata SV prezenta leziuni de tipul traumatism toracic drept cu fractura coastelor C6-C7 pneumotorax prin agresiune, traumatism ce a necesitat 18-19 zile ingrijiri medicale si care a pus in primejdie viata.
Desi inculpatul scoate in evidenta existenta unei indoieli cu privire la identitatea autorului agresiunii, aceasta sustinere vine in contradictie cu propriile sale declaratii. Inculpatul a recunoscut ca a procedat la imobilizarea vatamatului. Acest lucru este confirmat si de ceilalti agenti care au aratat ca vatamatul a fost imobilizat de inculpatul FA si de numitul RADU BOGDANEL LUCIAN, fata de care s-a dispus disjungerea cauzei si continuarea cercetarilor.
Ca modalitatea de imobilizare a depasit limitele unei asemenea activitati legale rezulta din chiar continutul actului medico-legal intocmit, care atesta existenta unui traumatism serios.
 Este necesar sa se raspunda la intrebarea daca pentru imobilizarea unei persoane surprinse in timpul comiterii unui furt, erau necesare actiuni agresive cu aptitudinea de a-i pune acesteia viata in primejdie. Vazand probele administrate, raspunsul nu poate fi decat in sens negativ. Dincolo de fireasca atitudine de impotrivire sau chiar in contextul unor manifestari agresive din partea vatamatul, imobilizarea sa  se putea realiza fara a se recurge la  actiuni violente de amploarea celor intreprinse. Este necesar sa se observe ca agentii se aflau intr-o superioritate numerica si dispuneau si de mijloace non-violente de imobilizare.
Ca limitele regulamentare au fost depasite este recunoscut chiar de cei ce au participat la aceasta activitate. Astfel, numitul IG a declarat ca ,, la imobilizarea celor doi recunosc ca s-au depasit niste limite’. Acest lucru  a fost declarat si de insusi  inculpatul FA care a aratat ca ,,este posibil sa fi depasit niste limite’ si ca  au ,,sarit pe vatamat ca la rugby’’, actiune ce reprezinta un factor agresiv serios pentru o persoana care nu este antrenata sa-i faca fata. Este de observat ca vatamatul a suferit  fractura unor coaste si pneumotorax prin agresiune care presupune patrunderea aerului in cavitatea pleurala, datorita perforarii plamanului sau a peretelui toracic, traumatism care putea fi realizat chiar in contextul indicat de catre inculpat, si anume atunci cand s-a sarit peste el.
Cat priveste declaratia martorului DURA GRUIA, care in cursul urmaririi penale a invederat ca a perceput in mod nemijlocit fapta comisa, motiv pentru care a solicitat agentilor sa abandoneze demersul lor agresiv, iar in fata instantei a aratat ca cele relatate i-au fost povestite de catre partea vatamata care l-a corupt, tribunalul nu exclude realitatea unei asemenea ipoteze. Este posibil ca vatamatul, din dorinta de a-si proba sustinerile, sa fi recurs si la astfel de actiuni. Ca atare, depozitia acestuia martor nu poate fi considerata ca exprima adevarul.
Faptul ca agresiunea a fost observata de terte persoane insa este indicat si de unul dintre agenti, respectiv de catre numitul IG care a invederat ca ,,este adevarat ca au fost oameni care au strigat la noi sa-i lasam in pace’’ Acelasi IG, in declaratia data in cursul urmaririi penale, a aratat ca a observat ca, in timpul imobilizarii vatamatului, cei doi agenti l-au lovit cu bastoanele si cu picioarele.
Vazand toate aceste, tribunalul concluzioneaza ca exista certitudine cu privire la culpabilitatea inculpatului FAS, sub aspectul comiterii actiunilor agresive fata de vatamatul SV.
Cat priveste incadrarea juridica data faptei, chestiune ce a fost pusa in discutie de catre inculpat, prin sustinerea ca domnia sa nu avea calitatea de functionar public, dar si de reprezentantul Ministerului Public, prin solicitarea de a se retine si prevederile art. 258 din Codul penal conform carora disp. art. 250 se aplica si celorlalti functionari, tribunalul constata ca se impune schimbarea incadrarii juridice potrivit art. 334 din Codul de procedura penala, din infractiunea de purtare abuziva  prev de art. 250 alin. 1 si 5 din Codul penal, in infractiunea de purtare abuziva in varianta normativa prev. de art. 250 alin 1 si 5, cu referire la art. 258 din Codul penal.
Aceasta, deoarece potrivit art. 250 alin.5 din Codul penal constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 3 la 12 ani, vatamarea corporala grava savarsita de catre un functionar public, in conditiile alin. 1, si anume in exercitiul atributiilor de serviciu.
Conform art. 258 din Codul  penal dispozitiile 246- 250 privitoare la functionari publici se aplica si celorlalti functionari, in acest caz maximul pedepsei reducandu-se cu o treime.
Ca atare, cum inculpatul, ca de agent de paza in cadrul S.C.DAYTONA SRL, nu indeplineste calitatea de functionar public   tribunalul apreciaza corecta observatia ca incadrarea juridica nu este corecta din acest punct de vedere.
    In ceea ce priveste individualizarea judiciara a pedepsei, instanta de control judiciar retine ca pedeapsa de 3 ani inchisoare  stabilita in sarcina inculpatului FAS pentru infractiunea de purtare abuziva in varianta normativa prev. de art. 250 alin 1 si 5, cu referire la art. 258 din Codul penal este prea severa pentru a-si atinge scopul sau preventiv, curativ si educativ. Pentru ca pedeapsa sa-si realizeze functiile, este necesar sa fie bine adaptata gravitatii infractiunii, personalitatii infractorului precum si tuturor conditiilor obiective si subiective de comitere a faptei.
Ceea ce indreptateste instanta de control judiciar sa aprecieze pedeapsa ca fiind prea severa sunt elementele ce caracterizeaza persoana faptuitorului care se afla la prima incalcare a legii penale, ceea ce demonstreaza ca savarsirea faptei reprezinta un eveniment nefericit in viata sa.
Tribunalul nu pierde din vedere gravitatea faptei comise, ferocitatea cu care inculpatul a participat la agresarea vatamatului, dar mai ales lipsa de umanitate, de compasiune manifestate fata de acesta, nu neaparat prin violentele exercitate cat prin decizia de a-l transporta pana la sediul politiei in portbagajul unei masini, atitudine ce nu trebuie manifestata nici chiar fata de un infractor, asa cum s-a dovedit vatamatul. Orice persoana are dreptul de a fi tratata cu demnitate, indiferent daca se dovedeste ca nu respecta regulile impuse de societate.
Dincolo de toate aceste caracteristici negative ale persoanei inculpatului FAS, tribunalul recunoaste faptul ca actiunea agresiva a fost comisa in contextul unei indignari cauzate de fapta vatamatului de a sustrage bunuri dintre cele a caror paza inculpatul o asigura, iar imobilizarea s-a realizat cu scopul ca autorii furtului sa fie deferiti justitiei. Fara a se sugera necesitatea retinerii circumstantei provocarii, care presupune intrunirea unor conditii cumulative, conditii care in speta nu se verifica, tribunalul nu poate sa nu observe ca fapta de furt comisa a avut caracter sfidator la adresa agentilor, generand interventia acestora.
        Astfel, punand in balanta toate circumstantele faptei comise de inculpatul FA,  precum si  caracteristicile persoanei, tribunalul apreciaza ca fiind justificata reducerea pedepsei sub minimul prevazut de lege ca efect al retinerii circumstantei prev. de art. 74 alin. 1 lit. a din Codul penal, pedeapsa inchisorii de 2 ani fiind suficienta pentru realizarea constrangerii necesare, a preventiei si a readaptarii acestuia la viata  sociala.
        Cat priveste modalitatea de executare a pedepsei aplicate, instanta de control judiciar concluzioneaza ca suspendarea conditionata a executarii pedepsei reprezinta o masura adecvata nevoilor de sanctionare a cazului dedus judecatii, motiv pentru care nu va opera nicio modificare in aceasta directie, prima instanta realizand o corespunzatoare individualizare a executarii.
Verificand actele procesuale efectuate in cursul desfasurarii procesului penal, se constata ca au fost respectate dispozitiile legale a caror incalcare este sanctionata  potrivit art.197 alin. 2  din Codul de  procedura penala cu nulitatea absoluta.
Vazand  considerentele  aratate, in temeiul art. 379 pct.2 lit. a din Codul de procedura penala, tribunalul urmeaza sa admita rapelul formulat de inculpatul FAS impotriva Sentintei penale nr. 97 din 23.02.2010 a Judecatoriei Barlad, pe care o va desfiinta in parte, in latura penala.
Rejudecand, in temeiul art. 334 din Codul de procedura penala, va schimba incadrarea juridica data faptei din infractiunea de purtare abuziva  prev. de art. 250 alin. 1 si 5 din Codul penal, in infractiunea de purtare abuziva in varianta normativa prev. de art. 250 alin 1 si 5, cu referire la art. 258 din Codul penal.
Va retine in favoarea inculpatului circumstanta atenuanta prevazuta de art. 74 alin 1 lit. a din Codul penal si, dand eficienta prevederilor art. 76 alin. 1 lit. c din Codul penal, va reduce pedeapsa de la 3 la 2 ani.
 Va mentine dispozitiile referitoare la suspendarea conditionata a executarii si va reduce termenul de incercare de la 5 ani la 4 ani.
Va mentine celelalte dispozitii ale sentintei si va inlatura prevederile contrare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:

Admite apelul declarat  de inculpatul FAS  impotriva Sentintei penale nr. 97 din 23.02.2010 a Judecatoriei Barlad, pe care o desfiinteaza in parte, in latura penala.
Rejudecand, in temeiul art. 334 Cod procedura penala schimba incadrarea juridica a faptei, retinute in sarcina inculpatului din infractiunea de purtare abuziva prev. si ped. de art. 250 alin. 1, 5 Cod penal in infractiunea de purtare abuziva in varianta art. 250 alin. 1, 5 Cod penal cu referire la art. 258 Cod penal.
Retine in favoarea inculpatului FAS circumstanta atenuanta prev. de art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal.
Dand eficienta prevederilor art. 76 alin. 1 lit. c Cod penal, reduce pedeapsa aplicata pentru comiterea infractiunii de purtare abuziva prev. de art. 250 alin. 1, 5 cu referire la art. 258 si cu aplic. art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal  de la 3 ani, la 2 ani inchisoare, pe care acesta o va executa.
Mentine dispozitiile referitoare la suspendarea conditionata a executarii pedepsei, conform art. 81 Cod penal si  reduce termenul de incercare stabilit de prima instanta de la 5 ani la 4 ani.
Mentine celelalte dispozitii ale hotararii apelate si inlatura dispozitiile contrare.
Cheltuielile avansate in apel raman in sarcina statului.
Cu recurs in termen de 10 zile de la pronuntare pentru inculpat si de la comunicare pentru celelalte parti.
Pronuntata in sedinta publica, azi, 26.05.2010.
    PRESEDINTE,                    JUDECATOR,                        GREFIER,
Niculache Luminita              Simionescu Elena               Bodescu Panseluta