Clauze abuzive

Cod Operator 2443
Dosar nr. _..
R O M A N I A

TRIBUNALUL GORJ
SECTIA A II-A CIVILA

Decizia Nr. _.
Sedinta publica de la __
Completul compus din:
PRESEDINTE .....
Judecator .....
Judecator .....
Grefier ..... Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta parata V.R. S.A. impotriva sentintei civile nr...... pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. ......
La apelul nominal facut in sedinta publica a raspuns intimatul reclamant P.V., lipsa fiind recurenta parata V.R. S.A.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefier, dupa care, constatand recursul in stare de judecata, s-a acordat cuvantul.
Intimatul reclamant P.V.a solicitat respingerea recursului, depunand concluzii scrise in acest sens.

TRIBUNALUL

Asupra recursului civil de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg.Jiu sub nr. ..... reclamantul P.V.a chemat in judecata pe  parata  SC V.R. SA, solicitand instantei ca prin sentinta ce va pronunta, sa fie obligata aceasta la plata sumei de 1587,71 euro reprezentand comisionul de rezerva achitat de reclamant si retinut ilegal de parata in perioada 10.07.2006 - 18.05.2009 in baza conventiei de credit nr. ....., cu cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii a aratat ca este titularul conventiei de credit mentionate, contract in baza caruia i s-a retinut suma de 1587,71 euro cu titlu de comision de rezerva .
Reclamantul mentioneaza ca in contract a fost inclusa o clauza abuziva respectiv plata comisionului de rezerva ,fiind incalcate disp. art. 4 alin.1 din legea 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele incheiate intre comercianti si consumatori, clauza abuziva fiind acea clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul.
Reclamantul considera ca parata nu a negociat  aceasta clauza cu consumatorul neexistand o notificare scrisa prin care parata sa-l fi invitat la negociere.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 4 alin.1 -3 din Legea 193/2000 si prevederile Codului de procedura civila.
In cauza parata V.R. SA a formulat intampinare prin care a invocat lipsa calitatii procesuale pasive a Sucursalei Tg-Jiu, exceptie ce a fost pusa in discutia partilor si admisa prin incheierea de sedinta din data de 10.03.2011.
Reclamantul a solicitat introducerea in cauza a SC V.R. SA, care prin intampinarea depusa solicita respingerea actiunii formulata cu motivarea ca acea cauza contractuala cu privire la comisionul de rezerva nu reprezinta o clauza abuziva in intelesul art. 6 din  L. 193/2000 deoarece nu indeplineste niciuna din cele trei conditii cumulative pentru ca aceasta a fost negociata , nu creeaza un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor ca o consecinta a  abuzului si nu se refera la obiectul principal al contractului.
In cauza a fost efectuata o expertiza contabila de catre expert G.L., expertiza avand ca obiectiv - verificarea comisionului de rezerva platit de reclamant in perioada 2006 - 2009 inclusiv comision calculat in lei lunar.
Prin sentinta civila nr...... pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr...... a fost admisa actiunea ulterior precizata, formulata de reclamantul P.V impotriva paratei si  SC V.R. SA Bucuresti.
A fost obligata parata sa restituie reclamantului suma de 5716,76 lei, actualizata la data platii efective
A fost obligata  parata la plata cheltuielilor de judecata in suma de 1020 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca la data de 12.06.2006 intre reclamant si parata s-a incheiat conventia de credit nr. _.avand ca obiect acordarea unui credit in valoare de 29790 euro. La punctul 4 lit.g din conventie s-a prevazut un comision de rezerva de 1,85 % comision pe care reclamantul l-a achitat conform extrasului de cont.
Intrucat reclamantul a considerat ca acest comision de rezerva a fost retinut ilegal, a formulat prezenta actiune pentru restituirea comisionului, dupa incheierea  procesului verbal de conciliere  din data de 1.11.2010 din care reiese ca reclamantul si-a mentinut pretentiile privind comisionul de rezerva.
Fata de starea de fapt retinuta, instanta a constatat ca potrivit art. 4 din Legea 193/2000 actualizata " o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva , daca prin ea insasi sau impreuna cu acte prevederi din contract creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar bunei credinte un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor".
  Verificand actele dosarului instanta a constatat ca parata nu a facut dovada existentei unei negocieri cu clientul, neexistand o notificare in acest sens, in art. 4 din Legea 193/2000 precizandu-se ca " este de datoria comerciantului sa prezinte probe in sensul in care se mentioneaza  ca o clauza standard  performanta ar fi fost negociata direct cu consumatorul".
Avand in vedere ca parata nu a negociat cu consumatorul clauza introdusa la pct. 4 lit.g din conventie, respectiv plata comisionului de rezerva,  instanta considera ca aceasta clauza este abuziva, faptul ca reclamantul a semnat contractul neavand relevanta din moment ce aceasta este o clauza existenta in contractul standard.
Parata a sustinut ca acest comision de rezerva reprezinta obiectul principal al contractului si ca in consecinta trebuie aplicate prevederile art. 4 din Directiva nr. 1993/13/CEE conform carora "aprecierea caracterului abuziv nu se efectueaza asupra clauzelor care descriu obiectul principal al contractului".
Instanta nu a retinut aceasta sustinere a paratei deoarece din analiza conventiei nr. .....(fila 12)  reiese ca obiectul principal al contractului este creditul mentionat la pct.1 iar comisionul de rezerva este mentionat la pct. 5 "comisioane", deci comisionul de rezerva  nu este obiect principal al conventiei si reprezinta o clauza abuziva in contract.
Avand in vedere ca retinerea comisionului de rezerva este o clauza abuziva, instanta a considerat actiunea intemeiata.
Din raportul de expertiza reiese ca reclamantul a achitat suma de 5739,4307 lei  cu titlu de comision de rezerva  conform, extraselor de cont , din aceasta suma parata a restituit reclamantului suma de 22,66 lei, iar comisionul ce urmeaza a fi restituit de catre parata este de 5716,76 lei
Impotriva sentintei a declarat recurs recurenta-parata V.R. SA criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, in esenta, invocand incalcarea de catre instanta a disp.art.129 alin.5 C.pr.civ. si interpretarea gresita a dispozitiilor Legii nr. 193/2000.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs parata, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
S-a sustinut in esenta faptul ca instanta de fond a nesocotit principiul rolului activ al judecatorului, consacrat de dispozitiile art.129 alin.5 C.pr.civila, deoarece in mod incorect interpreteaza si enumera ca si conditie pentru ca o clauza contractuala sa fie calificata abuziva , conditia nenegocierii directe cu consumatorul, or aceasta nu este o conditie, este o premisa, chiar permisa de lege, pentru ca o clauza care nu a fost negociata cu consumatorul sa fie abuziva, trebuie sa indeplineasca cumulativ conditiile prevazute de lege, respectiv creeaza in detrimentul consumatorului un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei credinte, or, cel ce face o propunere in fata instantei de judecata trebuie sa o dovedeasca.
Deci art.4 din Legea nr.193/2000 permite introducerea in contracte a unor clauze standard preformulate, fara a fi negociate cu consumatorii, insa cu indeplinirea celor doua conditii; mai mult decat atat, reclamantul a cunoscut de la data semnarii Conventiei respectivele prevederi.
S-a aratat ca nu se motiveaza in nici un mod celelalte doua conditii , respectiv de ce aceasta clauza creeaza un dezechilibru semnificativ  intre drepturile si obligatiile partilor.
S-a mentionat de asemenea ca in mod incorect instanta de fond a retinut ca parata ar fi trebuit sa faca dovada negocierii directe cu reclamantul, deoarece legea permite introducerea in contracte a unor clauze preformulate.
Pe de alta parte, s-a sustinut ca sentinta a fost pronuntata fara a se observa ca dreptul intimatului de a solicita restituirea sumelor achitate in baza clauzelor considerate ca fiind nelegale este prescris.
S-a sustinut ca sanctiunea unei clauze abuzive este nulitatea relativa, deoarece interesul protejat in fiecare caz in parte este cel al fiecarui consumator, iar caracterul  abuziv se apreciaza in persoana fiecaruia. Aceasta  nulitate are la baza viciile de consimtamant care sunt invocate de catre clientii bancii, considerate a fi existente in momentul incheierii contractelor de credit.
De asemenea, s-a aratat ca natura interesului protejat este una privata, astfel incat se distinge cu claritate diferenta dintre nulitatea relativa si cea absoluta, prin aceasta natura .Chiar scopul pentru care a fost edictata aceasta lege este acela de a asigura consumatorului care doreste achizitionarea produselor sau serviciilor comerciantului, posibilitatea de a-si manifesta, in relatiile cu acesta din urma, vointa reala, neafectata de vreun viciu de consimtamant.
Totodata, s-a aratat ca motivele invocate de reclamanta reprezinta cauze de nulitate relativa, ceea ce atrage regimul juridic corespunzator, din punctul de vedere al persoanelor care o pot invoca, al posibilitatii acoperirii prin confirmare, dar si al perioadei de timp in care poate fi invocata aceasta nulitate.
Din acest punct de vedere, s-a sustinut si ca dreptul la actiune s-a prescris, intrucat conventia a fost incheiata la data de 12.06.2006, iar cererea de chemare in judecata a fost inregistrata la data de 29.11.2010, deci dupa expirarea termenului de 3 ani.
In subsidiar s-a solicitat sa se constate ca o parte din pretentiile reclamantului sunt prescrise in sensul ca sumele achitate in perioada 10.07.2006-12.11.2007 ( adica 2652,27 lei) sunt prescrise raportat la data introducerii actiunii.
Prin urmare, prescriptia dreptului la actiune pentru restituirea fiecarei sume va incepe sa curga de la data la care aceasta s-a platit.
Pe fondul cauzei, s-a aratat ca atata vreme cat a fost semnat , contractul reprezinta legea partilor, in temeiul principiului libertatii contractuale.
Intimatul a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat, aratand ca recurenta este in eroare cu privire la natura juridica a clauzei abuzive, intrucat clauza abuziva priveste insusi obiectul contractului, ceea ce atrage nulitatea absoluta.
Dosarul de recurs a fost initial inregistrat pe rolul Sectiei I Civila, iar prin incheierea din 07.03.2012 s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol si inregistrarea acesteia pe rolul sectiei a II-a civila.
Tribunalul, analizand criticile formulate prin prisma motivelor de recurs, apreciaza ca recursul este nefondat, urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Se retine faptul ca intre parti s-a incheiat contractul de credit nr.0050/12.06.2006 pentru dobandirea unui imobil apartament situat in Tg.Jiu, valoarea creditului fiind de 29.790 EUR .
In cadrul acestui contract, sunt prevazute mai multe clauze contractuale, printre care si comisionul de rezerva, stipulat la art. 5 lit.g.
Potrivit acestei clauze,comisionul de rezerva reprezinta “comision datorat ca urmare a obligatiei bancii de a constitui rezerva minima obligatorie la Banca Nationala a Romaniei. Valoarea comisionul de rezerva este stabilita in functie de valoarea obligatiei bancii. Banca isi rezerva dreptul de a modifica in mod corespunzator valoarea acestui comision, in conditiile in care obligatia bancii fata de Banca Nationala a Romaniei creste/se diminueaza. Comisionul de rezerva se acumuleaza zilnic si se calculeaza la soldul creditului pentru un numar de zile calendaristice ("perioada de calcul") incepand cu data primei trageri. In perioada de calcul a comisionului se include prima zi si se exclude ziua pana la care se face calculul. Comisionul de rezerva lunar se calculeaza dupa formula: (soldul creditului x rata comisionului x numarul efectiv de zile intre scadente)/360. Rata comisionului de rezerva este exprimata in forma procentuala (ex. x%), valoarea sa fiind mentionata in Conditiile Speciale".
Acest comision de rezerva reprezinta de fapt transferarea catre clienti a obligatiilor financiare ale bancii fata de sistemul BNR.
De regula, aceste clauze sunt cuprinse in contracte preformulate, lipsindu-le caracterul negociat.
Totodata, ele creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, contrar cerintelor bunei-credinte.
Din aceste motive, precum si pentru argumentele care vor fi dezvoltate in cele ce urmeaza, aceste clauze abuzive sunt nule absolut, urmand a fi eliminate din contracte.
Dezechilibrul contractual indus de aceste clauze si lipsa bunei-credinte a bancii trebuie analizate in functie de justetea acestui comision fata de costurile suportate de banca in legatura cu activitatea sa de acordare a creditului.
Disproportia dintre drepturile si obligatiile contractuale ale partilor este cu usurinta demonstrata intrucat, reclamantul a suportat, pe de o parte, cresterea ratei lunare datorita devalorizarii leului, iar pe de alta, comisionul de rezerva pe care banca recurenta il transfera din propria sarcina, in cea a reclamantului.
O astfel de justificare nu exista, acest comision nereprezentand altceva decat o dobanda mascata care, pe langa faptul ca lezeaza interesele economice ale clientilor, aduce atingere si mediului concurential bancar, dezavantajand bancile concurente prin prezentarea unor dobanzi doar aparent reduse, dar care, de fapt, disimuleaza un spor de dobanda sub denumirea de comision.
Disimularea unei parti a dobanzii sub denumirea de comision este o dovada clara a relei credinte a bancii care percepe un astfel de comision, intrucat, pe de o parte, reprezinta o modalitate de inducere in eroare a clientilor, prin prezentarea de dobanzi avantajoase in raport cu ofertele altor banci care actionau pe aceeasi piata relevanta cu banca respectiva (dar care, in realitate, datorita adaugarii la DAE a comisionului de administrare, nu mai erau chiar atat de avantajoase) si, pe de alta parte, reprezinta o modalitate de procurare a unui avantaj concurential contrar uzantelor cinstite ale comerciantilor.
Recurenta a specificat in motivele sale de recurs faptul ca fiind in discutie acest dol ce tine de propriul consimtamant al persoanei imprumutate, este practic vorba despre un viciu de aceasta natura, ceea ce ar putea atrage eventual nulitatea relativa, fiind o clauza specifica contractului incheiat in considerarea persoanei reclamantului si vizeaza apararea unui interes personal.
Tribunalul insa apreciaza ca inserarea in contract a unei astfel de clauze ,pe langa faptul ca , intr-adevar, lezeaza si interesul personal al reclamantului, este realizata cu incalcarea dispozitiilor exprese ale legii, mai exact, prin ocolirea prin disimulare a dispozitiilor exprese ale legii, acesta fiind de altfel aspectul care atrage necesitatea ocrotirii interesului public, atragand asadar nulitatea absoluta.
Mai mult decat atat, clauza de acest gen este inserata in contracte preformulate, fiind identica la toate contractele de aceeasi categorie.
In plus, trebuie subliniat faptul ca acest comision este prohibit in mod expres de art. 15 din Legea nr. 190/1999, ( in forma in vigoare la data incheierii contractului de credit, text mentinut de altfel si pe parcurs, pana in prezent) care indica in mod limitativ care sunt costurile pe care trebuie sa le suporte consumatorul dintr-un contract de credit imobiliar/ipotecar: "In sarcina imprumutatului vor fi puse numai cheltuielile aferente intocmirii documentatiei de credit si constituirii ipotecii si garantiilor aferente".
Art. 9 din aceeasi Lege enumera clauzele pe care le poate cuprinde un contract de credit imobiliar.
Prezentarea costurilor bancii in acest mod este cel putin confuza pentru consumatori, care, atunci cand doresc obtinerea unui credit isi directioneaza atentia asupra dobanzii, cost care ar trebui sa fie cel principal si care diferentiaza ofertele de creditare din piata bancara.
Dobanda reprezinta beneficiul creditorului de a pune la dispozitie o suma de bani debitorului sau,cuantificata sub forma unui procent din suma imprumutata, in vreme ce comisionul este un cost adiacent activitatii de creditare, separat de dobanda. In afara de aceste doua elemente, debitorul mai poate plati si alte taxe de genul onorariilor pentru inscrierea garantiilor sau a radierii acestora, precum si taxele notariale sau de consultanta independenta. Toate aceste elemente se regasesc in dobanda anuala efectiva (DAE) care reprezinta costul total al creditarii.
Prin urmare, orice alt cost pus in sarcina clientilor, inclusiv comisionul de rezerva, este interzis in mod expres de legislatia in vigoare.
Tribunalul apreciaza ca mentionarea unor astfel de comisioane (alaturi de o alta serie) incalca dreptul consumatorilor la o informare precisa si corecta, drept reglementat de art. 45 din Legea 296/2004 privind Codul Consumului , fiind totodata, si o practica comerciala incorecta, care are drept scop si ca efect deformarea substantiala a comportamentului economic al consumatorilor.
Potrivit definitiei reglementate la art. 2 lit. e) din Legea 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii, deformarea substantiala a comportamentului economic al consumatorilor reprezinta folosirea unei practici comerciale ce afecteaza considerabil capacitatea consumatorilor de a lua o decizie in cunostinta de cauza, decizie pe care altfel nu ar fi luat-o.
Art. 6 lit. d) din acelasi act normativ prevede ca o practica comerciala este incorecta si este considerata o actiune inselatoare daca ea contine informatii false (precum calculul dobanzii anuale efective fara sa tina seama de toate costurile creditului) sau, in orice situatie, induce in eroare sau este susceptibila sa induca in eroare consumatorul mediu, astfel incat il determina sa ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o, cu privire la pret sau la modul de calcul al acestuia.
Concret, modul de redactare al acestei clauze face ca acest consumator sa nu aiba nicio idee in momentul semnarii contractului cu privire la valoarea obligatiei bancii(nu se precizeaza niciunde in contract care este valoarea rezervei minime obligatorii pentru pe care o datoreaza banca recurenta la Banca Nationala a Romaniei)si la ce anume presupune riscul rezervarii de catre banca a dreptului de a modifica in mod corespunzator valoarea acestui comision, in conditiile in care obligatia bancii fata de Banca Nationala a Romaniei creste/se diminueaza.
Prin impiedicarea consumatorului sa aprecieze costurile reale ale creditului,  clauza sus-mentionata se incadreaza in articolele de lege precitate, in consecinta, trebuie sanctionata ca atare cu nulitatea absoluta, nu relativa, astfel cum in mod eronat apreciaza recurenta.
Instanta apreciaza ca aceasta clauza reprezinta prin ea insasi o clauza abuziva in sensul dispozitiilor art. 1 lit. a din Anexa la Legea nr. 193/2000 republ., deoarece se rezerva dreptul comerciantului de a modifica unilateral valoarea sau perioada de aplicare a acestui comision, insa in situatia in care obligatiile sau conditiile BNR cresc/se diminueaza/se elimina (valoarea acestui comision fiind calculata in functie de valoarea obligatiei bancii fata de BNR), fara a se da clientului libertatea de a rezilia imediat contractul.
Instanta subliniaza ca posibilitatea creditorului de a modifica unilateral durata perceperii si nivelul comisionului de rezerva in functie de obligatiile impuse de B.N.R., este de natura a crea un dezechilibru major intre partile contractului pentru ca nu este prevazut in contract nici un element de referinta care sa permita cuantificarea acestor schimbari si care astfel sa permita debitorului sa calculeze daca majorarea este necesara si proportionala cu scopul urmarit de creditor. 
De asemenea,Legea nr. 193 / 2000 privind protectia consumatorului vine in sprijinul elucidarii situatiilor contractuale care pot fi incadrate in aceasta categorie. Astfel, Legea amintita precizeaza in plus faptul ca “o clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitate consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului respectiv. Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, in cazul in care o evaluare
globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens."
In privinta acestui din urma aspect consideram ca furnizorul nu poate fi exonerat de raspunderea derivata dintr-o clauza declarata abuziva prin simplul fapt al introducerii in contract a unei alte clauze in care partile declara ca au negociat contractul, daca aceasta din urma clauza incearca sa acrediteze in mod fals ideea ca partile nu au semnat un contract standard preformulat, ci unul negociat.
In fine, facem precizarea ca acele clauze abuzive cuprinse in contract si constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula in continuare, cu acordul consumatorului, numai daca dupa eliminarea acestora mai poate continua.
De altfel, si CEJ,a observat in Cauza C-168/05 ca “ Importanta protectiei consumatorului a determinat in mod particular legislatia comunitara sa prevada, in art. 6 paragraf. 1 al Directivei, ca clauzele abuzive cuprinse intr-un contract incheiat intre un consumator si un profesionist nu sunt obligatorii pentru consumator . Aceasta este o dispozitie imperativa care, avand in vedere pozitia de inferioritate a unei parti a contractului, este menita sa inlocuiasca echilibrul formal pe care contractul il stabileste intre drepturile si obligatiile partilor contractante, si are ca efect impunerea unui echilibru real, care restabileste egalitatea intre parti". De asemenea, se arata in decizia instantei europene ca "natura si importanta interesului public pe care se bazeaza protectia conferita de directiva consumatorului justifica, mai mult, ca instanta nationala sa fie obligata sa aprecieze din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale, compensand in felul acesta dezechilibrul care exista intre consumator si profesionist, vanzator sau furnizor."
Fiind deci in vorba despre o nulitate absoluta a clauzei abuzive constatate conform considerentelor anterioare, in mod corect instanta de fond a apreciat asupra necesitatii restituirii sumei solicitate, suma retinuta in temeiul unei clauze nule absolut. Cum efectul direct al constatarii nulitatii absolute a unui contract ( in speta a unei clauze din contract) este restabilirea situatiei anterioare, tribunalul considera ca instanta de fond a pronuntat o sentinta temeinica, in deplina concordanta cu dispozitiile legale , recursul declarat urmand a fi respins.
Vazand si dispozitiile art.312 alin.1 din c.pr.civila,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta parata V.R. S.A. impotriva sentintei civile nr...... pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. ......
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica de la 09 Aprilie 2012, la Tribunalul Gorj. 
Presedinte,
..... Judecator,
..... Judecator,
.....
Grefier,
.....