InfoDosar.ro | Jurisprudenta | Spete Tribunalul Gorj

Divort. Cerere privind plata unei prestatii compensatorii in baza art.390 c.civ.

(Decizie nr. 834/2014 din data de 05.09.2014 pronuntata de Tribunalul Gorj)

Domeniu Chemare in judecata (actiuni, cereri); Plati | Dosare Tribunalul Gorj | Jurisprudenta Tribunalul Gorj

Divort. Cerere privind plata unei prestatii compensatorii in baza art.390 c.civ.
 Dosar nr_____.
R O M A N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA I CIVILA
Decizia civila nr___..
Sedinta publica din __. septembrie 2014
Completul compus din:
Presedinte
Judecator
Grefier Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelantul-reclamant si de apelanta parata  impotriva sentintei civile nr___/31.05.2014 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr____../318/2013 avand ca obiect divort.
La apelul nominal facut in sedinta publica au raspuns apelantul reclamant si apelanta parata.
Procedura de citare este legal indeplinita.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, care a aratat ca apelanta parata a depus la dosarul cauzei chitanta seria MUS nr.02625/01.09.2014 prin care a achitat taxa de timbru stabilita in sarcina sa si, avand in vedere precizarea partilor prezente ca nu mai au alte cereri de formulat, apelurile fiind in stare de judecata, s-a acordat cuvantul pe apelurile declarate.
Avocat, pentru apelantul reclamant, a solicitat admiterea apelului declarat de apelantul reclamant si schimbarea sentintei instantei de fond in sensul desfacerii casatoriei partilor din culpa ambelor parti si respingerii cererii reconventionale. S-a aratat ca sentinta nu este motivata decat pe culpa exclusiva a apelantului reclamant in ceea ce priveste desfacerea casatoriei si separarea partilor in fapt de peste 6 ani, pronuntandu-se pe cale de consecinta si pe capatul de cerere privind acordarea daunelor compensatorii. Acordarea acestora a fost criticata cu motivarea ca apelantul reclamantul nu a parasit de buna voie domiciliul conjugal, caci timp de 13 ani nu mai existase nici-o relatie intre parti, iar pe de alta parte nu exista decat doua probe pentru retinerea culpei sale exclusive. Acestea sunt martora, care este sora intimatei parate, si adeverinta eliberata de medicul de familie in care se mentioneaza ca apelanta parata sufera de tulburare depresiva, afectiune care nu este confirmata de un medic specialist.
Avocat, pentru apelanta parata, a solicitat admiterea apelului declarat de apelanta parata si schimbarea sentintei, in sensul admiterii in totalitate a cererii reconventionale, aratand ca daunele compensatorii in cuantum de 5000 lei reprezinta o suma mult prea mica, iar pe de alta parte trebuiau acordate si prestatii compensatorii. Prin atitudinea si actele sale apelantul si-a incalcat obligatiile si angajamentul de la data incheierii casatoriei si dupa 28 de ani de casatorie a preferat sa plece de acasa avand o culpa exclusiva in desfacerea casatoriei. In ceea ce priveste neacordarea prestatiei compensatorii solutia este gresita, deoarece la dosar sunt probe ca starea materiala a apelantei s-a inrautatit si s-a ajuns in situatia in care apelanta parata nu face fata cheltuielilor si a fost nevoita sa contracteze imprumuturi. Pentru aceleasi considerente a solicitat respingerea apelului declarat de apelantul reclamant.
Avocat, pentru apelanta parata, a aratat ca in situatia in care dispozitiile legale nu s-ar fi modificat nu s-ar fi putut obtine desfacerea casatoriei la cererea reclamantului, aspect confirmat de existenta a alte doua hotarari anterioare in care s-au respins actiunile de divort promovate de acelasi reclamant, retinandu-se culpa acestuia din urma in deteriorarea relatiilor de casatorie. In ceea ce priveste sustinerea apelantului parat ca de peste 13 ani ar fi incetat orice relatie intre parti aceasta nu a fost probata, probata fiind incercarea apelantei parate de a-l readuce acasa pe sotul sau. A solicitat obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecata.
Avocat, pentru apelantul reclamant C G, a solicitat respingerea apelului declarat de apelanta parata in ceea ce priveste continutul despagubirilor acordate. A aratat ca erau indeplinite conditiile prevazute de lege pentru a se dispune desfacerea casatoriei partilor, iar in ceea ce priveste starea materiala si disconfortul apelantei parate s-a dovedit ca apelantul reclamant a lasat toate bunurile comune in gospodarie si cei doi copii rezultati din casatori sunt majori si au fost ajutati de catre apelantul reclamant. Pe de alta parte s-a precizat ca atat reclamantul, cat si parata, au cate o pensie lunara de aproximativ 1000 lei si nu exista o disproportie intre starea materiala a acestora. A solicitat obligarea apelantei parate la plata cheltuielilor de judecata. TRIBUNALUL Asupra apelului civil de fata
Prin actiunea civila adresata instantei de judecata si inregistrata pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu sub numarul ___../318/2013 reclamantul C G a solicitat, in contradictoriu cu parata C D, desfacerea casatoriei incheiata la data de 06.11.1979, in temeiul art.373 alin.1 lit.c C.civ. cu revenirea paratei la numele purtat anterior incheierii casatoriei, acela de ,,B" si  cheltuieli de judecata.
In motivarea cererii reclamantul a aratat ca s-a casatorit cu parata la data de 6.11.1979, din casatorie rezultand doi copii care in prezent sunt majori. S-a precizat ca la scurt timp dupa incheierea casatoriei a constatat ca nu a cunoscut-o suficient pe parata, ca a trait alaturi de ea cu mare greutate timp de 28 de ani si in luna ianuarie 2008 a fost obligat sa paraseasca locuinta comuna si sa se stabileasca la parin?ii sai, in comuna R, jud.Gorj, fiind separat in fapt de peste 5 ani de sotie. A mai mentionat reclamantul ca pe toata perioada casniciei parata  a  dat  dovada de un dezinteres total fata de familie, in special fata de reclamant si de  nevoile  sale. Relatiile de familie s-au deteriorat la pu?in timp dupa casatorie, parata punand pe  primul plan parintii sai, insa a trait alaturi de parata din dorinta de a creste copii rezultati din casatorie.
A mai precizat reclamantul ca parata este cunoscuta de toti vecinii, dar si de fostii  colegi de serviciu pentru comportamentul sau agresiv verbal fata de reclamant si certurile  foarte dese  provocate de aceasta. Din anul 1998, dupa decesul tatalui sau, parata s-a separat de reclamant, refuzand sa mai convietuiasca cu el, sa il mai ingrijeasca, sa ii spele sau sa ii calce o perioada de peste 10 ani. Parata nu i-a acceptat niciodata fratii sau parintii, i-a interzis reclamantului sa ii viziteze sau sa ii ajute, cu toate ca el a acordat un permanent ajutor material si moral socrilor sai si a contribuit efectiv la cresterea si educarea fiicelor surorii paratei.
A mai mentionat reclamantul ca nu a exercitat acte de violenta asupra  paratei, desi comportamentul acesteia i-a creat in  repetate  randuri stari de tensiune. In septembrie 2007 reclamantul s-a deplasat cu fiica si sotul acesteia la socrii fiicei partilor si la intoarcere au vizitat-o pe sora reclamantului, stabilita in Buzau, pe care nu o mai vazuse de multa vreme. Afland despre aceasta vizita parata s-a suparat, a avut un acces de furie si i-a solicitat sa plece  din casa ei, iar din luna ianuarie 2008, la solicitarea insistenta si din vina paratei reclamantul si-a stabilit locuinta in comuna Runcu, la parintii sai, de atunci  partile fiind separate in fapt.
A mai precizat reclamantul ca la inceputul anului 2009 a mai formulat o cerere de  divort, care a fost respinsa ca neintemeiata prin sentinta civila nr_/2009 si o alta cerere de divort, respinsa prin sentinta civila nr__./2001, iar motivul invocat in sustinerea prezentei cereri este separarea in fapt de parata de peste 5 ani.
In  drept, cererea a fost intemeiata in drept pe dispozitiile art.373 alin.1 lit.c si art.383 alin.3 C.pr.Civ.
In dovedirea cererii au fost depuse la dosar, in copie, certificatul de casatorie, cartea de identitate a paratei si chitanta  nr.4016426.
La data de 09.07.2013 parata a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea cererii,  motivat  de faptul ca desi reclamantul a solicitat desfacerea casatoriei in baza art.373 alin.1 lit.c C.civil, in cuprinsul actiunii se face vorbire despre aspecte straine de natura temeiului de drept invocat si care sunt total neadevarate, fara suport probatoriu. A aratat parata ca reclamantul incearca sa acrediteze ideea ca vinovata de destramarea relatiilor familiale se face aceasta, iar el este o victima ce a suportat cu greu convietuirea de la data casatoriei si pana la data cand a plecat de acasa, respectiv peste 28 de ani.
A mentionat ca in realitate a avut o casnicie frumoasa in care s-au inteles foarte bine, reusind sa creasca si sa educe corespunzator pe cei doi copii, ca de la data incheierii casatoriei si pana in anul 2008 nu au stat separati aproape deloc, avand chiar si acelasi loc de munca, relatiile dintre parti fiind tot timpul cordiale, aspecte ce pot fi sustinute de prietenii sau colegi de serviciu ai partilor. Reclamantul a mai formulat si anterior doua actiuni de divort intemeiate pe vechiul Cod Civil, actiuni ce au fost insa respinse intrucat culpa exclusiva a reclamantului in deteriorarea relatiilor conjugale nu putea constitui motiv de divort, din probele administrate in aceste cauze rezultand in mod neindoielnic ca singurul vinovat de deteriorarea raporturilor dintre soti este reclamantul, acesta fiind cel care a parasit domiciliul comun in urma cu cativa ani deoarece a intretinut o relatie extraconjugala.
S-a mentionat ca din probatoriile administrate in aceste cauze  a rezultat ca nu se poate retine nici o vina a paratei, ea ocupandu-se pe toata perioada de convietuire de intretinerea gospodariei si a familiei, inclusiv a sotului care la un moment dat, fara nici un motiv intemeiat, nu a mai vrut sa locuiasca impreuna. S-a precizat ca martorii audiati nu au putut evidentia nici un motiv care sa contureze macar oarecum vina paratei in deteriorarea relatiilor de familie sau o vina comuna, bazata pe motive temeinice, ca parata a depus toate diligentele pentru a relua relatiile de casatorie, demers ce a fost insa refuzat de catre reclamant.
Avand in vedere noile modificari legale aduse in materia divortului si fata de temeiul de drept invocat in actiune, parata a solicitat  sa se  faca aplicarea dispozitiilor art.379 alin.2 C.civ. si sa se pronunte divortul din culpa exclusiva a reclamantului, iar pe cale reconventionala a solicitat  ca  reclamantul sa fie obligat la plata unei despagubiri, cat si la o prestatie compensatorie periodica in cuantum de 1/4 din veniturile realizate de acesta, in conformitate cu dispozitiile art.388 si 390 Cod civil.
A mai mentionat parata ca reclamantul a plecat de acasa pe ascuns, fara sa spuna nici paratei si nici copiilor care este motivul acestei despartiri, ca de atunci reclamantul a refuzat orice comunicare cu parata, aceasta afland despre intentia lui de a divorta odata cu primirea citatiilor de la instanta de judecata. Abia in  perioada solutionarii celorlalte doua cereri de divort parata a aflat motivul acestei despartiri, respectiv intretinerea de catre reclamant a unor relatii extraconjugale, acesta aflandu-se deja la a doua relatie de cand a parasit-o. Dupa o convietuire de peste 28 de ani, in care s-a ocupat exemplar de intretinerea gospodariei, indeplinind fara nici un cusur rolul de mama si sotie, se vede pusa in situatia de a ramane singura, doar pentru a-i face placere reclamantului, care nu mai vrea sa-si respecte obligatiile familiale si conjugale si angajamentele luate la data incheierii casatoriei, fara nici un motiv intemeiat.
A precizat aceasta ca pe langa disconfortul emotiv creat, trecerea printr-un lung proces de divort in care se incearca denigrarea sa, precum si petrecerea in singuratate a anilor urmatori (parata fiind la o varsta care nu-i mai permite refacerea vietii), mai exista si un altfel de disconfort, in conditiile in care va fi lipsita pe viitor de suportul moral si material al persoanei cu care s-a gospodarit o viata intreaga si pe care a sprijinit-o si i-a fost alaturi in toata aceasta perioada.
A men?ionat ca  tot acest disconfort, stresul si singuratatea au avut repercusiuni asupra psihicului sau, fiind afectata moral si descurajata in ceea ce priveste viitorul sau, gandindu-se la sprijinul pe care nu-l va mai avea atunci cand starea de sanatate ii va crea probleme sau mai apoi la batranete. In data de 25.07.2013 reclamantul a depus raspuns la intampinare, prin care a aratat ca despartirea in fapt de peste cinci ani de parata denota o culpa comuna in deteriorarea relatiilor de familie si ca reluarea casatoriei dupa o astfel de perioada nu mai este posibila, cu luarea in considerare si a pozitiei sale neechivoce de a nu mai continua aceasta casatorie, indiferent de motivele invocate.
A mentionat ca a mentine aceasta casatorie echivaleaza cu pastrarea unei casatorii formale, lipsita de continut ca institutie juridica, numai pe baza dorintei paratei (doar declarata) de a locui cu el, in realitate parata fiind motivata doar de dorinta de  a-l sicana continuu, intre parti nemaiexistand relatii de afectiune corespunzatoare unor soti.
Afirmatia paratei, formulata ca o aparare, conform careia ar fi avut deja doua relatii extraconjugale dupa despartirea in fapt de aceasta este sustinuta doar de sora acesteia  B. E.a (care in opinia reclamantului a avut un rol principal in destramarea relatiilor de casatorie).
A precizat reclamantul ca in decursul celor peste cinci ani de despartire in fapt de parata s-a gospodarit singur si s-a ajutat la muncile agricole si gospodaresti cu fratele sau si cu diverse persoane din satul Runcu, inclusiv cu persoane de sex feminin, dar nu s-a angajat in nicio relatie extraconjugala. Desi parata sustine ca a dorit sa salveze casnicia, nu a facut niciun gest in reluarea relatiilor de casatorie, ci dimpotriva, i-a trimis mesaje telefonice de amenintare, l-a apelat telefonic de foarte multe ori pentru a-i transmite ca nu va fi de acord cu divortul, ca-l va sicana toata viata si, pentru a crea impresia ca doreste o impacare, a venit la acesta la Runcu doar sa fie vazuta de vecini si prieteni.
Reclamantul a sustinut ca parata nu si-a dorit reluarea traiului in comun ca doi soti, fapt ce se poate constatat din refuzul acesteia de a mai avea relatii intime cu reclamantul de peste 13 ani, de a-l ingriji, de a participa cu acesta la diverse evenimente, solicitarea insistenta a paratei ca reclamantul sa  paraseasca domiciliul comun, ce poate echivala cu o alungare din domiciliu, refuzul acesteia de a continua casnicia in garsoniera din Bumbesti Jiu.
 Cu privire la cererea reconventionala formulata de parata, reclamantul a solicitat   respingerea acesteia, precizand ca dispozitiile art.390 C.civ. invocate de parata-reclamanta reconventional ca temei juridic pentru cererea sa sunt cat se poate de explicite si nu pot sustine temeinicia pretentiilor acesteia, intrucat la momentul divortului parata beneficiaza de mijloace indestulatoare de existenta si aceasta nu poate dovedi existenta unui dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina in conditiile sale de viata.
Mai mult, fata de prevederile art.391 alin.2 C.civ. parata nu a facut nicio mentiune cu privire la resursele sale materiale, la faptul ca ea nu se afla intr-o nevoie materiala, ci dimpotriva, la faptul ca nu mai au copii minori in intretinere, ca aceasta nu are o stare de sanatate precara si ca are un venit lunar din pensie de peste 1000 lei. S-a invocat faptul ca parata a solicitat ca reclamantul sa fie obligat la o prestatie compensatorie periodica in cuantum de 1/4 din veniturile realizate de acesta, insa nu a facut dovada indeplinirii conditiilor cumulative prevazute de art.390 C.civ, respectiv culpa sa fie exclusiva a reclamantului - parat reconventional (intrucat din probele ce vor fi  administrate in dosar va rezulta fara putinta de tagada o culpa evidenta a paratei reclamanta-reconventional sau cel mult o culpa comuna), ca parata se face vinovata de destramarea casatoriei, asa cum a precizat in cererea de chemare in judecata, intrucat aceasta nu-l mai respecta, iar inainte de despartirea in fapt nu se mai ingrijea de nevoile sale de foarte multi ani, acesta fiind obligat sa-si gateasca singur, sa-si spele si sa-si calce rufele si nu se mai achita de obligatia conjugala de peste 13 ani.
A mai sustinut reclamantul-parat ca la analizarea situatiei de fapt urmeaza a se  avea in vedere efectele pe care le va avea lichidarea regimului matrimonial, ca in urma cu peste cinci ani cand reclamantul a fost alungat de parata din casa comuna si a plecat la casa parinteasca din comuna Runcu parata a ramas cu urmatoarele bunuri comune de care a dispus si dispune dupa bunul sau plac: doua case de locuit in comuna Musetesti, sat Stancesti edificate de parti  in  anul 1979 si respectiv 1996, un autoturism Dacia 1310, un autoturism Aro 10, 4 (patru) terenuri agricole in suprafata de peste 2 ha, unelte si utilaje agricole respectiv - o caruta, prasitoare, ingropatoare, o motocositoare noua in valoare de 7900 lei, moara cu valt, precum si multe animale, respectiv - un cal, o vaca cu vitel, 24 oi, 6 capre, porci si gaini.
S-a precizat ca la plecarea reclamantului din gospodaria comuna toate aceste bunuri realizate in comun, impreuna cu toata mobila si aparatura electrocasnica si de uz gospodaresc, au ramas in folosinta exclusiva a paratei, ca aceasta nu poate justifica in niciun fel solicitarea sa de a se stabili o prestatie compensatorie periodica in sarcina sa si nici la plata unei despagubiri. De asemenea, in urma cu aproximativ patru ani parata s-a pensionat si primeste o pensie lunara in cuantum aproximativ egal cu pensia sa, de peste 1000 lei si impreuna, in timpul casatoriei, au achizitionat doua garsoniere (una in orasul Rovinari si una in orasul Bumbesti Jiu) pe care le-au donat celor doi copii majori, rezultati din casatorie.
In cauza, instanta a administrat proba testimoniala, fiind audiati martorii _
Prin sentinta civila nr. ___./31.01.2014 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr___../318/2013 a fost admisa cererea principala formulata de reclamantul-parat CG impotriva paratei-reclamante C D. S-a admis in parte cererea reconventionala formulata de parata- reclamanta C D impotriva reclamantului-parat C G si s-a dispus desfacerea casatoriei inregistrata sub nr___/06.11.1979 in registrul de stare civila al Primariei Bumbesti-Jiu din culpa exclusiva a reclamantului. Parata a revenit la numele purtat anterior casatoriei, acela de B si a fost obligat reclamantul la plata sumei de 5.000 lei despagubiri civile catre parata-reclamanta, fiind respinsa cererea privind obligarea reclamantului-parat la plata unei prestatii compensatorii. Au fost compensate cheltuielile de judecata si obligat reclamantul la plata sumei de 1110 lei cheltuieli de judecata catre parata.
Pentru a se pronunta astfel instanta a retinut ca partile s-au casatorit la data de 06.11.1979, casatoria acestora fiind inregistrata in registrul starii civile al Primariei Bumbesti-Jiu sub numarul ../06.11.1979, iar din relatiile de casatorie au rezultat copii care nu mai sunt minori. Din sustinerile reclamantului, confirmate de martorii audiati in cauza, reiese fara putinta de tagada ca de aproximativ cinci ani partile sunt separate in fapt, intrerupand relatiile de casatorie prin plecarea reclamantului din domiciliul comun.
S-a constatat astfel ca sunt indeplinite conditiile prevazute de art.373 lit.c C.civ. separarea in fapt dintre soti avand o durata de mai mult de doi ani, astfel ca, potrivit dispozitiilor art.934 C.pr.civ. s-a dispus desfacerea casatoriei din culpa exclusiva a sotului reclamant si potrivit art.383 alin.3 Cod civil parata va reveni la numele purtat anterior incheierii casatoriei, acela de "B".
In ceea ce priveste  cererea reconventionala referitoare la obligarea reclamantului-parat la plata unei prestatii compensatorii, din declaratiile martorilor audiati se constata ca la parasirea de catre reclamant a domiciliului comun parata a ramas cu toate bunurile dobandite in timpul casatoriei, aceasta beneficiind si de o pensie care ii poate acoperi nevoile uzuale, astfel ca nu s-au putut identifica un dezechilibru semnificativ pe care divortul urmeaza a-l determina in conditiile de viata ale paratei. Fata de aceste considerente si de dispozitiile art.390 si urmatoarele C.civ. a fost respinsa cererea  privind obligarea reclamantului-parat la plata unei prestatii compensatorii.
Cu privire la cererea paratei de a fi obligat reclamantul la plata unor despagubiri, instanta a retinut ca pronun?area divor?ului din culpa exclusiva a unuia dintre so?i poate produce so?ului nevinovat importante prejudicii, distincte de acel dezechilibru semnificativ care ar putea genera dreptul la presta?ie compensatorie, Codul civil prevazand posibilitatea acordarii unor despagubiri. Acest prejudiciu ar putea fi de ordin material, moral sau chiar profesional. Dispozi?iile art.388 C.civ. prin care este reglementat dreptul la despagubiri al so?ului nevinovat sunt aplicabile atat in cazul in care culpa apar?ine in totalitate so?ului reclamant, cat si atunci cand aceasta apar?ine in totalitate so?ului parat, la cererea so?ului nevinovat instan?a urmand a  acorda acestuia despagubirile care sa acopere prejudiciul suferit prin desfacerea casatoriei.
 Acest prejudiciu nu se confunda cu diferen?a de nivel de trai intervenita prin divor?, care poate genera dreptul la presta?ia compensatorie si nu are relevanta nivelul de trai al so?ilor sau durata casatoriei, iar prejudiciul trebuie sa fie, in toate situa?iile, dovedit.
Din probele administrate, instan?a a retinut ca dupa o casatorie care a durat 28 de ani si in care cel putin din exterior par?ile au parut a fi un exemplu pentru comunitate si o familie de gospodari cu o conduita demna de urmat, reclamantul a parasit domiciliul comun fara nicio explicatie, lasand-o pe parata singura, cu o gospodarie de intretinut, fara sprijinul material si mai ales emotional si moral de care parata reclamanta ar fi sperat sa beneficieze dupa atatia ani de gospodarie, acesta fiind de fapt si scopul incheierii unei casatorii.
Faptul ca parata-reclamanta si-a dorit pastrarea casatoriei si a fost serios afectata de plecarea reclamantului o dovedesc atat inscrisurile medicale din care reiese ca a fost diagnosticata cu tulburare depresiv-anxioasa, cat si declaratia martorei B. E.care a aratat ca parata a facut o depresie pe care cu greu a depasit-o, ca ii era greu sa iasa in public, plangea si se temea de singuratate,  de multe ori  apeland la martora si la copii sai sa ramana sa doarma cu ea.
S-a apreciat astfel ca prejudiciul moral suferit de parata reclamanta este dovedit, iar culpa reclamantului este retinuta avand in vedere temeiul de drept in temeiul caruia a fost admisa cererea de divort, fiind admisa cererea paratei privind obligarea reclamantului la despagubiri si apreciindu-se ca suma de 5.000 lei poate acoperi prejudiciul astfel creat paratei-reclamante.
Impotriva sentintei instantei de fond au declarat apel apelantul reclamant   si apelanta parata.
In apelul declarat apelantul reclamant a  criticat solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, solicitand admiterea apelului, modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii asa cum a fost formulata si respingerea cererii reconventionale a paratei.
In motivare, a precizat ca in luna ianuarie 2008, fiind intru-un permanent conflict cu parata si presat de insistentele acesteia de a pleca din casa lor, a decis sa se mute definitiv la parintii sai din comuna R. Plecarea sa nu s-a produs pe ascuns si nici motivat de existenta unei relatii extraconjugale asa cum a afirmat parata.
Dupa plecarea apelantului-reclamant, in decurs de un an parata nu a depus nici un efort in a-l determina pe reclamant sa revina la domiciliul comun, asa cum in mod eronat a sustinut. Abia dupa introducerea primei actiunii de divort de catre reclamant, la inceputul anului 2009, parata a simulat ca doreste sa-l determine pe reclamant sa revina la domiciliul comun, urmarind de fapt sicanarea acestuia si crearea unei false impresii ca si-ar dori continuarea casniciei.
Afirmatia paratei conform careia reclamantul ar fi fost angajat in doua relatii extraconjugale dupa despartirea in fapt de aceasta a fost sustinuta doar de martora BE (sora intimatei parate si cu rol principal in destramarea casatoriei partilor) este o afirmatie nereala, nedovedita cu alte probe, pentru ca reclamantul nu a avut si nu are nicio relatie cu o alta femeie. Asa cum acesta a sustinut in cererea de chemare in judecata, in decursul celor peste 6 ani de despartire in fapt de parata s-a gospodarit singur si s-a ajutat la muncile agricole si gospodaresti cu fratele sau si cu diverse persoane din satul Runcu, inclusiv cu persoane de sex feminin, dar nu s-a angajat in nici-o relatie extraconjugala.
In ceea ce priveste retinerea culpei sale exclusive in desfacerea casatoriei, s-a aratat ca aceasta a creat premisele admiterii in parte a cererii reconventionale privind obligarea sa la plata unei despagubiri in temeiul art.388 Cod civil si probele pe care s-a fundamentat solutia sunt depozitia martorei BE si adeverinta medicala nr.4479/22.10.2013 eliberata de medicul Pa Ghe, in care se mentioneaza ca diagnostic discopatia lombara si tulburare depresiva anxioasa, diagnostic care nu poate fi stabilit decat de medicul specialist. De altfel, aceasta tulburare depresiva anxioasa nu s-a manifestat la momentul parasirii de catre apelantul reclamant al domiciliului comun, ci la momentul la care trebuia sustinuta cererea reconventionala promovata la data de 09.07.2013 in prezentul dosar, iar in ceea ce priveste depozitia martorei BE, aceasta este subiectiva, fiind sora apelantei parate. S-a mai mentionat ca divortul nu trebuie vazut ca o sanctiune, ci ca un remediu pentru ambele parti, iar prin stabilirea despagubirilor instanta a generat o imbogatire fara justa cauza pentru C D, cu atat mai mult cu cat acordarea despagubirilor presupune indeplinirea cumulativa a mai multor conditii, si anume divortul sa se fi pronuntat din culpa exclusiva a sotului chemat in judecata in cadrul actiuni in despagubiri, sotul reclamant sa fie suferit un prejudiciu ca urmare a desfacerii casatoriei, iar prejudiciul sa fie cert, nereparat, in stransa legatura cu desfacerea casatoriei si trebuie dovedit.
S-a mai mentionat ca, dupa cum rezulta din dispozitiile art.45 din Legea nr.71/2011, dispozitiile art.388 Cod civil privind acordarea despagubirilor si dispozitiile art.390 Cod civil privind acordarea prestatiei compensatorii sunt aplicabile in cazul in care motivele de divort   s-au ivit dupa intrarea in vigoare a Codului civil, astfel incat nu sunt aplicabile prevederile invocate de instanta in dovedirea acestor despagubiri.  Acest lucru deoarece motivele invocate de catre reclamant in aceasta cauza, dar si de catre parata au aparut inainte de intrarea in vigoare a Noului Cod civil, ceea ce a condus la pronuntarea sentintei civile nr___../22.02.2011 in dosarul nr___../318/2013 al Judecatoriei Tg -Jiu.
S-a mai precizat ca despartirea in fapt a fost generata de aspectul ca anterior acestui moment, timp de 13 ani, parata a refuzat sa mai aiba relatii intime cu reclamantul si sa-l ingrijeasca, fiind evidenta lipsa de comunicare, afectiune si sprijin reciproc ce ar fi trebuit sa existe intre parti.
Apelanta parata C D a criticat hotararea instantei de fond sub aspectul solutie datei cererii reconventionale prin care i-a fost acordata suma de 5000 lei despagubiri si i-a fost respinsa cererea privind obligarea reclamantului-parat la plata unei prestatii compensatorii.
In ceea ce priveste despagubirile acordate in temeiul art.388 Cod civil, apreciaza apelanta parata ca suma de 5000 lei este prea mica in raport de prejudiciul moral pe care l-a suferit din cauza reclamantului - parat, caci dupa o casnicie exemplara de 28 de ani reclamantul a preferat sa-si incalce obligatiile familiale si angajamentele luate la data incheierii casatoriei si sa paraseasca domiciliul conjugal pentru a intretine mai multe relatii extraconjugale.
Instanta de fond nu a luat in considerare faptul ca in timpul casatoriei partile au contractat mai multe credite (unul si pe numele fiului lor), iar dupa separare apelanta parata a ramas sa plateasca atat creditul luat pe numele copilului, cat si creditul pe numele sau care este mai mare si mai costisitor decat cel al reclamantului, cu greu reusind sa faca fata ratelor, fapt ce-i genereaza un stres suplimentar, pe care nu il avea inainte, cand isi gospodarea veniturile si cheltuielile impreuna.
Chiar daca bunurile dobandite in timpul casatoriei au ramas in posesia sa, acest lucru nu o avantajeaza pe apelanta parata cu nimic, deoarece aceasta nu le poate valorifica si nici nu se poate folosi de ele ca inainte de separarea in fapt. Astfel, desi este un autoturism in curte, apelanta parata este nevoita sa se deplaseze cu alte mijloace de transport, deoarece nu are permis de conducere si nici actele masinii.
In ceea ce priveste trauma suferita de catre apelanta parata prin parasirea domiciliului comun de catre sotul sau, s-a aratat ca aceasta este generata de faptul ca apelanta parata este o familista convinsa si a incercat in repetate randuri sa il convinga sa se intoarca acasa, stresul si singuratate afectandu-i serios psihicul si sanatatea. Lipsa in viitor a unui sprijin din partea persoanei cu care s-a gospodarit timp de 28 de ani a afectat-o din punct de vedere moral, cu atat mai mult cu cat este la o varsta la care nu isi mai poate reface viata de familie.
In drept au fost invocate dispozitiile art.466 si urmatoarele Cod procedura civila raportat la art.388 si art.390 cod civil.
La randul lor, atat apelantul reclamant CG, cat si apelanta parata C D au formulat intampinare, dar si raspuns la intampinare cu privire la apelul declarat de partea adversa, solicitand respingerea acestui apel si reiterand aspectele invocate in cererea de apel in legatura cu solutia pronuntata de catre instanta de fond.
Analizand apelurile de fata tribunalul retine ca acestea critica solutia pronuntata de instanta de fond in ceea ce priveste culpa sotilor in desfacerea casatoriei precum si cererea reconventionala formulata de parata C D pentru obligarea sotului reclamant la prestatii compensatorii si despagubiri, urmand sa verifice legalitatea si temeinicia solutiei instantei de fond prin prisma acestor critici.
In ceea ce priveste desfacerea casatoriei partilor din culpa exclusiva a sotului reclamant C G, tribunalul retine ca prin cererea promovata de rolul Judecatoriei Tg-Jiu la data de ...05.2013 reclamantul C G a solicitat desfacerea casatoriei incheiate cu C D la data de 06.11.1979 pentru motive care sunt anterioare anului 2008. De asemenea, tribunalul constata ca aceleasi motive de divort au fost verificate de catre instanta de judecata prin sentinta civila nr_../27.04.2009 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr_./2009 si prin sentinta civila nr_./22.02.2011 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr_./2010, iar pin aceste hotarari irevocabile s-a retinut culpa exclusiva a sotului reclamant in deteriorarea relatiilor de familie. In aceste conditii, in care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca pentru toate aspectele invocate in prezenta cerere de chemare in judecata reclamantul C G are o culpa exclusiva, in mod corect si instanta de fond a apreciat ca pentru desfacerea casatoriei exista culpa exclusiva a reclamantului C G, prin retinerea unei alte situatii de fapt ajungandu-se la incalcarea puterii de lucru judecat generat de cele doua hotarari judecatoresti mentionate anterior.
De asemenea, prin sentinta apelata instanta a respins cererea reconventionala formulata de apelanta reclamanta C D pentru obligarea sotului C G la plata unei prestatii compensatorii din care sa se suplineasca dezechilibrul semnificativ pe care divortul il genereaza in conditiile de viata ale reclamantei, iar tribunalul apreciaza ca fiind corecta si aceasta solutie. Astfel, dupa cum rezulta din probatoriul administrat in cauza apelanta parata este pensionara, realizand un venit lunar de aproximativ 1000 de lei, care este sensibil egal cu venitul din pensie realizat de sotul C G, iar in conditiile in care in toata perioada separatiei in fapt si in momentul de fata apelanta parata a ramas in gospodarie cu toate bunurile dobandite de soti in timpul casatoriei nu se poate sustine ca nivelul de viata in ceea ce priveste starea materiala a apelantei parate a suferit un dezechilibru considerabil, starea sa materiala ramanand aproximativ aceeasi.
O alta critica adusa sentintei instantei de fond este acea legata de acordarea unor despagubiri in cuantum de 5000 lei in temeiul art.388 Cod civil in favoarea sotiei C D, criticile vizand fie cuantumul sumei acordate, fie aspectul ca aceasta suma nu trebuia acordata.
Tribunalul retine ca potrivit dispozitiilor art.390 Cod civil, in cazul in care divortul se pronunta din culpa exclusiva a sotului parat sotul reclamant poate beneficia de o prestatie care sa compenseze, atat cat este posibil, un dezechilibru semnificativ pe care divortul l-ar determina in conditiile de viata ale celui care o solicita, iar prestatia compensatorie se poate acorda numai in cazul in care casatoria a durat cel putin 20 de ani. De asemenea, art.388 Cod civil stabileste ca distinct de dreptul la prestatia compensatorie prevazuta de art.390 sotul nevinovat, care sufera un prejudiciu prin desfacerea casatoriei, poate cere sotului vinovat sa il despagubeasca.
Din interpretarea acestor dispozitii legale rezulta ca acordarea acestor despagubiri este conditionata de existenta unui prejudiciu generat prin desfacerea casatoriei pentru sotul care nu are nici o culpa in desfacerea casatoriei si va verifica daca in raport cu starea de fapt rezultata din probatoriul administrat in fata instantei de fond in patrimoniul apelantei parate C D s-a creat un prejudiciu prin desfacerea casatoriei.
Tribunalul constata ca dispozitiile art.388 C.civil invocate de catre apelanta-parata in sus?inerea cererii sale de acordare de despagubiri nu sunt aplicabile cauzei de fata, in conformitate cu dispozitiile art.45 din legea nr.71/20111. Astfel, art.45 din legea nr.45/2011 mentioneaza ca dispozitiile art.388 C.civil sunt aplicabile numai in situatia in care motivele de divort s-au ivit dupa intrarea in vigoare a legii nr.284/2010 si, cum legea nr.284/2010 a intrat in vigoare la data de 01.10.2011, iar motivele de divort invocate sunt anterioare acestei date (partile sunt despartite in fapt din anul 2008), apelanta parata nu poate pretinde pentru desfacerea casatoriei despagubiri in sensul prevazut de art.388 C.civil.
De altfel, si daca aceste despagubiri ar reprezenta daune morale solicitate in temeiul principiilor generale de drept, nu se cuvine acordarea de daune morale catre apelanta parata C D. Acest lucru deoarece, dupa cum rezulta din probatoriul administrat in cauza, dar si din sustinerile apelantei parate insasi, C D a locuit singura in ultimii 6 ani ca urmare a faptul ca sotul sau parasise domiciliul comun si s-a gospodarit singura, sotul reclamant lasand la plecare toate bunurile pe care cei doi soti le dobandisera in timpul casatoriei. In aceasta perioada s-a aratat ca sotia a fost afectata de plecarea sotului sau, ca se temea de singuratate apeland la rude pentru a ramane peste noapte impreuna cu ea, insa cu toate acestea nu a fost de acord cu desfacerea casatoriei partilor in cele doua cauze inregistrate pe rolul Judecatoriei Tg-Jiu la cererea reclamantului C G. In ceea ce priveste sustinerea instantei de fond referitoare la faptul ca cele doua parti ar fi avut o casatorie de 28 de ani in care din exterior partile au parut a fi un exemplu pentru comunitate aceasta nu corespunde realitatii deoarece, dupa cum rezulta din recunoasterile partilor, acestea sunt despartite in fapt din anul 2008, dupa o convietuire de 21 de ani si dupa ce copii rezultati din casatorie au devenit majori, iar aparenta unei relatii nu este de natura a genera dreptul la despagubiri.
Tribunalul apreciaza astfel ca in cauza de fata nu s-a facut dovada existentei unui prejudiciu suferit de apelanta parata prin desfacerea casatoriei, deoarece de mai bine de 6 ani aceasta se afla in aceeasi situatie, iar tulburarea depresiva mentionata in adeverinta emisa in anul 2013 emisa de medicul de familie, in conditiile in care nu a fost insotita de acte provenite de la medicul de specialitate, nu apare ca fiind un argument suficient pentru acordarea acestor despagubiri.
In consecinta pentru considerentele aratate tribunalul apreciaza ca in speta nu sunt indeplinite conditiile pentru acordarea unor despagubiri in temeiul art. 388 Cod civil, hotararea instantei de fond fiind netemeinica sub acest aspect, urmand ca in baza art. 480 Cod procedura civila,  sa fie admis in parte apelul declarat de apelantul reclamant C G numai sub acest aspect si schimbata sentinta instantei de fond in sensul respingerii cererii reconventionale formulata de CD.

PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta parata C D, avand _ si domiciliata in comuna M, judetul Gorj impotriva sentintei civile nr_../31.05.2014 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr_../318/2013 si in contradictoriu cu apelantul reclamant C G, avand si domiciliat in comuna R..,  sat R., nr_, judetul Gorj.
Admite apelul declarat de apelantul reclamantul C G impotriva sentintei civile nr_/31.05.2014 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr_/318/2013 si schimba in parte sentinta in sensul ca inlatura obligarea reclamantului parat C G la plata de despagubiri catre parata reclamanta C D.
Mentine restul dispozitiilor sentintei civile nr_./31.05.2014 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr_../318/2013.
Obliga apelanta parata C D plata sumei de 625,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecata catre apelantul  reclamant C G.
Definitiva.
Pronuntata in sedinta publica din 05 septembrie 2014, la Tribunalul Gorj.
Sursa: Portal.just.ro


Alte spete Chemare in judecata (actiuni, cereri); Plati

Fond funciar.Actiune intemeiata pe art.III din Legea nr.169/1997 - Decizie nr. 192/2015 din data de 08.05.2015
Anulare sentinta cu retinere spre rejudecare. Incalcarea principiului disponibilitatii si al contradictorialitatii. - Decizie nr. 691/2015 din data de 28.05.2015
Fond funciar.Exceptia lipsei interesului reclamantilor. - Decizie nr. 230/2015 din data de 09.06.2015
Punere in executare a sentintei in granituire.Posibilitatea de a fi pusa in executare de catre oricare dintre parti - Decizie nr. 780/2015 din data de 11.06.2015
Timbraj. Examinarea cu prioritate a exceptiei netimbrarii apelului. - Decizie nr. 1052/2014 din data de 15.10.2014
Recurs tardiv. Formularea cererii de recurs in termenul indicat in hotarare - Decizie nr. 198/2015 din data de 13.05.2015
Contestatie la executare. Apel tardiv. - Decizie nr. 600/2015 din data de 12.05.2015
Art.453 si urm.c.p.civ.Cheltuieli de judecata. Punere in intarziere. - Decizie nr. 508/2015 din data de 22.04.2015
Suspendare apel pentru lipsa partilor - Decizie nr. Incheiere din data de 24.06.2015
Admiterea contestatiei si a cererii de liberare conditionata - Sentinta penala nr. 193/2015 din data de 19.05.2015
Admiterea contestatiei si a cererii de liberare conditionata - Sentinta penala nr. 194/2015 din data de 19.05.2015
Actiune in constatare - Sentinta comerciala nr. 279/2015 din data de 21.04.2015
Constatare nulitate act - Decizie nr. 209/2015 din data de 18.05.2015
Temeiul prevazut de art. 16 lit. a C.pr.pen. Fapta nu exista. - Sentinta penala nr. 27/2015 din data de 31.03.2015
Retragerea cererii de liberare conditionata. - Sentinta penala nr. 102/2015 din data de 17.03.2015
Calea de atac poate fi exercitata doar de par?ile din dosar, mandatarul uneia dintre par?i nu poate formula apel in nume propriu ci doar in numele ?i pentru mandantul sau - Decizie nr. 431/2015 din data de 03.04.2015
Respectarea principiului disponibilita?ii . solu?ionarea cauzei in limitele investirii - art 22 alin 6 Cproc.civ. - Decizie nr. 309/2015 din data de 12.03.2015
Lipsa semnaturii pe cererea de apel atrage nulitatea caii de atac declarata - art 470 C.proc.civ. - Decizie nr. 405/2015 din data de 01.04.2015
Obligativitatea instan?ei de a solu?iona cu prioritate excep?iile de procedura sau de fond care fac inutila administrarea de probe sau cercetarea in fond a cauzei - Decizie nr. 421/2015 din data de 02.04.2015
Reconstituirea dreptului de proprietate legea 18/1991 - Decizie nr. 307/2015 din data de 11.03.2015