Inadmisibilitate

SECTIA PENALA

DECIZIE PENALA

NR. 407/2014

28.10.2014
Pe rol fiind solutionarea contestatiei in anulare formulate de condamnatul Z.S. cu privire la decizia penala nr. 333/25.08.2014 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. 5250/318/2014.
Partile nu au fost citate, potrivit art. 431 C.pr.pen.
S-a facut referatul oral al cauzei de catre grefierul de sedinta, care invedereaza ca s-a atasat dosarul in care s-a pronuntat decizia contestata dupa care, nemaifiind alte cereri, constatandu-se cauza in stare de judecata, s-a acordat cuvantul:
Reprezentanta parchetului a solicitat respingerea contestatiei in anulare ca inadmisibila, intrucat motivele de contestatie formulate nu se incadreaza in nici unul din textele prevazute de lege. A mai aratat ca prezenta contestatie se refera la o decizie pronuntata de tribunal intr-un dosar avand ca obiect contestatie la executare si nu la dosarul de fond, chiar daca se invoca si motive referitoare la solutionarea fondului cauzei. TRIBUNALUL,

Asupra contestatiei in anulare de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj sub nr. 8023/95/2014 condamnatul Z.S. a formulat contestatie in anulare cu privire la decizia penala nr. 333/25.08.2014 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. 5250/318/2014.
In motivarea contestatiei, condamnatul a invocat dispozitiile art. 426 lit. a, b, d si i C.pr.pen. aratand ca decizia penala mentionata este netemeinica si nelegala, intrucat a fost pronuntata cu incalcarea normelor procesual penale.
Referitor la cazul prevazut de art. 426 lit. a C.pr.pen., a sustinut ca sentinta penala nr. 817/22.04.2009 a fost pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu dupa judecata in lipsa, citarea fiind facuta in mod gresit, iar contestatorul nu a putut participa la acest proces.
Cu privire la cazul prevazut de art. 426 lit. b C.pr.pen., s-a sustinut ca urmare a sentintei penale anterior mentionate, s-a solicitat extradarea sa, extradare ce a fost refuzata printr-o sentinta a Curtii de Apel Bologna, iar prin decizia penala contestata instanta a fost intr-o eroare totala retinand ca "motivele ca extradarea s-ar fi facut in baza unui mandat de executare care la momentul extradarii n-ar mai fi existat, precum si celelalte impedimente legale asa cum au fost invocate, puteau fi invocate si sigur au fost invocate, cu ocazia opozitiei pe care a facut-o petentul-condamnat, atunci cand s-a judecat in Italia, stat care a admis cererea de extradare formulata de statul roman."
Cu referire la motivele prevazute de lit. d si i ale aceluiasi articol, a sustinut ca judecatorul C.M. de la Judecatoria Tg-Jiu ar fi fost incompatibil, intrucat a pronuntat atat sentinta penala nr. 2287/03.12.2009, cat si sentinta penala nr. 817/22.04.2009, si deci care a participat atat la judecarea cauzei in fond, cat si in rejudecare si nu a observat prescriptia raspunderii penale, conform art. 126 C.pen. anterior, apreciind incident cazul de incompatibilitate prevazut de art. 64 alin. 1 pct. 7 C.pr.pen.
A mai aratat ca sentinta penala nr. 817/ 22.04.2009 a Judecatoriei Tg-Jiu a fost pronuntata ca urmare a desfiintarii sentintei penale nr. 562/2003, de catre Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 117/10.02.2009. Judecatoria Tg-Jiu, prin sentinta penala nr. 817/22.04.2009 a anulat mandatul de executare nr. 794/05.03.2003, emis de Judecatoria Tg-Jiu, in baza sentintei penale nr. 562/2003 si a reactivat mandatele de executare a pedepsei inchisorii emise in baza sentintei 1219/1999 si sentintei penale nr. 2600/1996, ambele ale Judecatoriei Sector 5 Bucuresti, sentinta penala nr. 15/1999 a Tribunalului Sibiu, sentinta penala nr. 4169/1998 a Judecatoriei Timisoara si decizia penala nr. 69/A/2000 a Curtii de Apel Timisoara. Aceste mandate au fost reactivate prin sentinta penala nr. 817/22.04.2009 a Judecatoriei Tg-Jiu. Prin aceasta sentinta a fost activat mandatul de executare a pedepsei de 10 ani inchisoare. Asadar, prima instanta prin sentinta penala nr. 1650/24.06.2014 a confirmat sentinta penala nr. 817/22.04.2009 a Judecatoriei Tg-Jiu, prin care au fost reactivate mai multe mandate de executare, emise in baza unor hotarari care ulterior au fost desfiintate.
In sustinerea contestatiei in anulare a depus la dosar fotocopiile deciziei penale contestate si ale sentintelor penale mai sus mentionate, solicitand admiterea contestatiei si desfiintarea sentintei penale nr. 1650/24.06.2014 a Judecatoriei Tg-Jiu si a deciziei penale nr. 333/25.08.2014 pronuntata de Tribunalul Gorj.
Din actele si lucrarile dosarului rezulta urmatoarele:
Prin decizia penala nr. 333/25.08.2014 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. 5250/318/2014, a fost respinsa contestatia formulata de condamnatul Z.S. impotriva sentintei penale nr. 1650/24.06.2014 pronuntata de Judecatoria Tg-Jiu in dosarul nr. 5250/318/2014, ca nefondata, fiind obligat contestatorul la cheltuieli de judecata in cuantum de 50 lei.
Analizand contestatia in anulare formulata impotriva acestei decizii, in raport de motivele invocate, privite prin prisma dispozitiilor art. 426 si art. 431 C.pr.pen., instanta constata ca aceasta cerere nu este admisibila in principiu, pentru considerentele de fapt si de drept ce succed:
Contestatia in anulare constituie o cale extraordinara de atac ce se poate formula numai impotriva hotararilor penale definitive, avand o natura juridica mixta, respectiv de anulare si de retractare, si a carei reglementare este in mod concret prevazuta de lege, in sensul indicarii exprese si limitative a cazurilor cand aceasta poate fi formulata, titularilor ei, termenelor de exercitare si procedurii de solutionare.
Astfel, legiuitorul roman a prevazut in continutul dispozitiilor art. 426 C.pr.pen., cazurile in care se poate face contestatia in anulare, respectiv: a) cand judecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau cand, desi legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate; b) cand inculpatul a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal; c) cand hotararea a fost pronuntata de alt complet decat cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) cand instanta nu a fost compusa potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) cand judecata a avut loc fara participarea procurorului sau a inculpatului, cand aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) cand judecata a avut loc in lipsa avocatului, cand asistenta juridica a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) cand sedinta de judecata nu a fost publica, in afara de cazurile cand legea prevede altfel; h) cand instanta nu a procedat la audierea inculpatului prezent, daca audierea era legal posibila; i) cand impotriva unei persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta.
In lipsa unor asemenea cazuri, contestatia in anulare impotriva hotararii judecatoresti definitive nu poate fi solicitata, intrucat este o cale extraordinara de atac ce presupune examinarea hotararii judecatoresti definitive numai in anumite situatii, iar nu de plano, prin simpla promovare a acestei cai de atac.
Conform dispozitiilor art. 427 alin. 2 C.pr.pen., in cererea de contestatie in anulare contestatorul trebuie sa arate cazurile de contestatie pe care le invoca, precum si motivele aduse in sprijinul acestora.
Potrivit alin. 1 al art. 431 C.pr.pen., instanta examineaza admisibilitatea in principiu, in camera de consiliu, fara citarea partilor, iar potrivit alin. 2 al aceluiasi articol, instanta, constatand ca cererea de contestatie in anulare este facuta in termenul prevazut de lege, ca motivul pe care se sprijina contestatia este dintre cele prevazute la art. 426 si ca in sprijinul contestatiei se depun ori se invoca dovezi care sunt la dosar, admite in principiu contestatia si dispune citarea partilor interesate.
Tribunalul, verificand contestatia in anulare formulata de contestatorul persoana condamnata Z.S., in raport cu actele si lucrarile dosarului, prin prisma dispozitiilor art. 431 C.pr.pen., constata ca in cauza contestatia in anulare exercitata de contestatorul persoana condamnata, intemeiata pe dispozitiile art. 426 lit. a, b, d si i C.pr.pen., a fost formulata impotriva deciziei penale nr. 333/25.08.2014 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. 5250/318/2014, hotarare pronuntata in contestatie, ce are caracter definitiv, respectiv a unei hotarari susceptibile de a face obiectul unei asemenea cai extraordinare de atac, deoarece legiuitorul nu a facut niciun fel de distinctie, in continutul art. 426 C.pr.pen., asupra felului hotararilor definitive, spre deosebire de continutul art. 452 din acelasi cod ce vizeaza hotararile supuse revizuirii, o alta cale extraordinara de atac si in al carui mod de reglementare se stipuleaza in mod expres ca se refera numai la hotararile care contin o rezolvare a fondului cauzei.
Tribunalul considera insa ca, in contextul cauzei, contestatia in anulare formulata de contestatorul persoana condamnata nu indeplineste una dintre conditiile prevazute de alin. 2 al art. 431 C.pr.pen., in sensul ca nici unul dintre motivele pe care se sprijina contestatia nu se regaseste intre cele prevazute la art. 426 C.pr.pen., aspect ce atrage inadmisibilitatea contestatiei.
Astfel, referitor la cazul prevazut de art. 426 lit. a C.pr.pen., respectiv cand judecata in apel a avut loc fara citarea legala a unei parti sau cand, desi legal citata, a fost in imposibilitate de a se prezenta si de a instiinta instanta despre aceasta imposibilitate, verificand preambulul deciziei contestate se constata ca persoana condamnata a fost prezenta personal la termenul de judecata din data de 25.08.2014, ocazie cu care a formulat concluzii la dezbaterea cauzei.
Cu privire la cazul prevazut de art. 426 lit. b C.pr.pen., respectiv cand inculpatul a fost condamnat, desi existau probe cu privire la o cauza de incetare a procesului penal, se constata ca nici acesta nu subzista, decizia contestata fiind pronuntata in calea de atac a contestatiei, impotriva unei hotarari pronuntate in contestatie la executare, in cadrul careia nu se pot solutiona aspecte de fond, asa cum acestea sunt invocate.
De asemenea, nu se justifica nici cazurile de la art. 426 lit. d si i C.pr.pen., respectiv ca instanta nu ar fi fost compusa potrivit legii ori ca ar fi existat un caz de incompatibilitate sau ca impotriva unei persoane s-ar fi pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi fapta, pentru aceleasi motive mai-sus prezentate.
Fata de cele ce preced, constatand ca cererea nu indeplineste conditiile prevazute in alin. 2 al art. 431 C.pr.pen., in sensul ca nici unul dintre motivele pe care se sprijina contestatia nu se regaseste intre cele prevazute la art. 426 C.pr.pen., vazand si dispozitiile art. 431 alin. 1 C.pr.pen., tribunalul va respinge ca inadmisibila contestatia in anulare. PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca inadmisibila contestatia in anulare formulata de condamnatul Z.S., detinut in Penitenciarul Tg-Jiu, impotriva deciziei penale nr. 333 din 25.08.2014 pronuntata de Tribunalul Gorj in dosarul nr. 5250/318/2014.
Definitiva.
Pronuntata in camera de consiliu din 28.10.2014.