Contestatie decizie suspendare contract de munca.
(Sentinta civila nr. 4460/2013 din data de 26.09.2013 pronuntata de Tribunalul Gorj)Dosar nr.
Cod operator: 2443
R O M A N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
Sentinta Nr. 4460/2013
Sedinta publica de la 26 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PRESEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier Pe rol judecarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul L.S., in contradictoriu cu parata C.N.P.R. SA, avand ca obiect contestatie decizie suspendare contract de munca.
La apelul nominal facut in sedinta publica s-a prezentat reclamantul personal si asistat de avocat M.C., cu delegatie la dosar, iar parata a fost reprezentata de consilier juridic M.M., conform imputernicirii depuse la dosar.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza ca la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratura al instantei raspunsul solicitat prin adresa la termenul anterior de judecata.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor atat cu privire la exceptiile invocate cat si pe fondul cauzei.
Avocat M.C., pentru reclamant, a solicitat admiterea exceptiei nulitatii absolute a deciziei nr.5039/18.12.2012, pe motiv ca aceasta este nemotivata, nu prevede durata masurii suspendarii, nu se mentioneaza efectele pe care le atrage suspendarea contractului individual de munca, nu se mentioneaza instanta la care decizia poate fi contestata, nu este avizata de juridic pentru conformitate si legalitate. Cu privire la nemotivarea deciziei a sustinut ca aceasta trebuia sa descrie presupusa fapta penala savarsita de reclamant, sa fie indicate mijloacele de proba ale dovedirii acestor sustineri, mentionata functia detinuta de reclamant in momentul suspendarii contractului individual de munca si sa se precizeze in ce mod au fost incalcate atributiile de serviciu prin savarsirea faptei respective. S-a sustinut de asemenea ca decizia contestata nu prevede durata masurii suspendarii din functie, desi textul de lege care reglementeaza aceasta situatie arata exact termenele sau durata pentru care poate fi luata o asemenea decizie.
S-a precizat ca decizia contestata este nula absolut si pentru ca nu se mentioneaza efectele pe care le atrage suspendarea contractului individual de munca, pentru ca in cuprinsul deciziei nu se mentioneaza instanta la care poate fi contestata aceasta si de asemenea nu este avizata de juridic pentru conformitate si legalitate.
Pe fondul cauzei a solicitat admiterea contestatiei si anularea deciziei nr.5039/18.12.2012 ca fiind nelegala si netemeinica, fara cheltuieli de judecata. A sustinut ca scopul pentru care a fost reglementata aceasta posibilitate este acela ca angajatorul sa impiedice salariatul ca in exercitarea atributiilor de serviciu pe care le are sa mai continue sa savarseasca fapte de natura celor pentru care este cercetat penal si sa il impiedice sa mai produca prejudicii iar in consecinta masura suspendarii este un atribut al angajatorului pe care acesta il poate exercita in scopul protejarii propriilor interese.
Exercitarea acestui drept al angajatorului nu trebuie insa sa fie insa abuziva, de rea credinta, nu trebuie sa incalce drepturile izvorate din CIM, de a presta activitate si de a primi un salariu corespunzator muncii prestate, salariu care ii asigura existenta sa si a familiei sale. cu atat mai mult cu cat masura cu atat mai mult cu cat masura dispusa unilateral de angajator, intervine in acelasi timp unilateral in executarea CIM, contract bilateral ce are la baza principiul consensualitatii prevazut de art.8 din C. muncii.
Din expunerea textului ce reglementeaza suspendarea CIM se desprinde ideea ca aplicarea acestei masuri se poate lua in doua situatii anume:
- cand s-a formulat plangere penala impotriva salariatului - situatia presupune conduita personala si exclusiva a angajatorului care, din orice motive si fara alte conditionari, poate sa formuleze oricand o plangere penala impotriva unui salariat si salariatul a fost trimis in judecata pentru fapte incompatibile cu functia detinuta - aceasta trimitere in judecata presupunand, cu necesitate, interventia organelor abilitate ale statului. in aceasta a doua situatie, atitudinea subiectiva a angajatorului nu mai conteaza deoarece, in raportul juridic de drept penal, statul, prin structurile sale este titularul dreptului de a trage la raspundere penala si nicidecum angajatorul.
Nu s-ar putea retine o eventuala coroborare a celor doua situatii prevazute de lege deoarece legiuitorul a folosit conjunctia "sau" in redactarea textului, ceea ce presupune excluderea unei situatii de catre cealalta si in consecinta, nu se poate aprecia ca posibilitatea formularii plangerii penale (prima situatie) ar opera numai pentru faptele incompatibile cu functia detinuta de salariat, fapte de o anumita gravitate, ce au justificat trimiterea in judecata.
A considerat ca instanta poate cenzura masura suspendarii sub aspectul oportunitatii sale, oportunitate care va fi analizata in functie de circumstantele concrete in care salariatul a savarsit faptele pentru care s-a formulat plangerea penala, de consecintele acestora, de persoana salariatului, de situatia de la data dispunerii unei astfel de masuri.
Consilier juridic M.M., pentru parata, solicita atat respingerea exceptiilor invocate de catre reclamant motivand ca nici un text de lege nu prevede expres elementele obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda o decizie de suspendare a contractului individual de munca. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata si mentinerea ca temeinica si legala a deciziei nr.5039/18.12.2012.
INSTANTA
Deliberand asupra cauzei de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. _., reclamantul L.S., in contradictoriu cu parata C.N.P.R. SA, a solicitat anularea deciziei nr.5039/18.12.2012 ca fiind nelegala si netemeinica.
In fapt, reclamantul a aratat ca la data de 18.12.2012 prin decizia nr.5039 emisa de C.N.P.R. SA i-a fost suspendat contractul individual de munca motivat de existenta unei plangeri penale formulata de catre angajator si impotriva sa.
In mod netemeinic si nelegal s-a retinut in sarcina sa ca in calitate de diriginte OP Tismana a expediat 2 mandate in suma totala de 1529 lei (inclusiv taxe postale) reprezentand compensare bilet de odihna si tratament (BOT) necuvenit unui salariat al DRP Sud Vest Craiova respectiv doamnei D.I.
S-a precizat ca aceste sustineri sunt nefondate si mai ales premature avand in vedere stadiul incipient al cercetarii penale , faptul ca pana in prezent nu i-a fost imputat in concret vreun prejudiciu nici de catre organele de control financiar ale angajatorului si nici de catre organele de cercetare penala.
In cadrul notei explicative din data de 06.11.2012 in fata organelor de control financiar reclamantul si-a aratat punctul de vedere cu privire la acuzele care i-au fost aduse, respectiv:
Conform fisei postului in calitate de diriginte, oficial nu avea nici o atributie in ceea ce priveste vizarea cererilor de decontarea BOT. In realitate, desi atributiile sale si fisa postului nu prevad aceste aspecte practica creata de-a lungul timpului in Posta Romana este cu totul si cu totul alta in sensul ca prima viza pe cererea salariatului de decont a BOT dupa efectuarea concediului (cerere pe care acesta si-o procura in prealabil in forma tipizata de la Sindicat sau putea chiar sa o intocmeasca de mana) o puneau dirigintii, confirmand astfel perioada in care salariatul a efectuat concediul de odihna. La aceasta cerere de decont trebuiau anexate documente justificative respectiv copii de pe bilet si facturi.
Dupa viza dirigintelui de posta cererea cu documentele anexe doveditoare mergea mai departe catre Sindicat spre avizare care le trimitea apoi la serviciu financiar de la Craiova. De la Craiova veneau decontarile BOT confirmate si aprobate sub forma notelor de plata catre casieriile oficiilor postale. Acele note de plata dupa momentul achitarii erau semnate de casiera care efectua plata, de persoana salariata care incasa decontul de pe BOT si singura atributie a dirigintilor este aceea de a viza/(confirma) la sfarsitul programului situatia zilnica a documentelor care au stat la baza efectuarii platilor si incasarilor din ziua respectiva inregistrate in cadrul decontului banesc al oficiului postal.
Cert este ca cererea pentru a beneficia de decont BOT a fost completata si semnata de factorul postal N.V, urmand procedura de mai sus. La sosirea in OP Tismana a notei de plata cu decontul BOT aprobat, banii inscrisi pe nota de plata i-au fost dati de casiera salariatului, care a semnat pentru primirea sumei de 1528 lei. Dupa efectuarea platii, casiera certifica prin semnatura achitarea notei de plata, iar la sfar?itul programului de lucru intocmea decontul banesc in care inregistra la capitolul plati operatiunea efectuata.
Reclamantul a precizat ca a verificat la sfar?itul programului de lucru si a constatat ca factorul postal s-a identificat si si-a semnat personal nota de plata in momentul in care si-a ridicat personal banii de la casierie, a verificat suma inscrisa in nota de plata cu cea inscrisa in decontul banesc, indeplinind astfel atributiile din fisa postului.
Factorul postal Nechifor Vasile intrucat a motivat ca, se grabea sa plece mai devreme, l-a rugat pe reclamant sa expedieze contravaloarea sumei pe care o ridicase dnei D.I., pe care personal nu o cunoaste dar stia din auzite ca e angajata a Postei. Nu a ridicat insa si nu a semnat pentru nicio suma de bani in numele nimanui ci doar la rugamintea factorului postal (care a venit la el dupa ce si-a ridicat banii de la casierie sa-l roage sa intocmeasca mandatele si sa trimita acei bani mai departe respectiv la Craiova) el avand doar simpla calitate de expeditor pe acele mandate.
Reclamantul a mentionat de asemenea ca nu cunoaste cum s-au procurat BOT existente in contabilitate pe numele salariatului din subordinea sa si nu cunoaste daca facturile fiscale de decont s-au procurat de catre salariat personal si daca erau anexate la cererea intocmita de catre factorul postal in momentul in care acesta a efectuat cererea de decont si nici nu intra in atributiile sale de serviciu si in fisa postului sa cunoasca toate aspectele mai sus detaliate. Personal nu a vizat cereri necompletate, nu a intocmit cereri de decont in numele lui sau in numele vreunui angajat si nu a solicitat niciodata factorilor postali din subordinea sa sa intocmeasca cereri in numele lor pentru a optiune decont al BOT, daca nu au efectuat concediul si nu au documente justificative in acest sens.
Cu privire la decontul banesc din 24.10.2011 in valoare de 208 lei si la decontul din 25.08.2011 in valoare de 1320 Iei pe ale caror note de plata era inscris numele angajatului Nechifor Vasile, casiera i-a dat banii angajatului, iar dupa aceasta el a intocmit la rugamintea angajatului N.V. 2 mandate prin care a fost trimisa aceeasi suma obtinuta in urma decontului, destinatarului D.I.. A facut acest lucru la rugamintea colegiala a factorului postal N.V. care i-a spus ca dna D.I. insista sa ii fie trimise e-mandatele cat mai repede, fara sa ii spuna din ce motiv anume iar el nu a facut altceva decat sa ii acorde ajutor unei coleg de serviciu. Nu l-a intrebat pe factorul postal in acel moment de ce si in ce scop trimite acei bani, ce reprezinta suma, de ce tot insista persoana destinatara sa trimit e-mandatele repede, daca o cunoaste, intrucat puteau sa fie probleme personale care nu il priveau iar starea acestuia era una de agitatie si neliniste.
Ulterior, la o perioada destul de mare de timp de cand a intocmit mandatele respectiv prin aprilie-mai 2012 (cand factorul postal N.V. a venit la el la birou si i-a spus ca vrea sa plece din Posta), intr-o discutie l-a intrebat de ce a trimis acei bani si ce era toata acea graba si presiune. Acesta i-a spus ca de fapt D.I. l-a rugat sa ii dea ei BOT (si ulterior decontul aferent acestuia) pe care factorul postal oricum nu l-a folosit si a facut cerere in acest sens.
Nu a avut rea intentie si nici un scop ascuns in momentul in care a intocmit acele e-mandate catre D.I., la acel moment el necunoscand situatia reala intrucat niciodata nu s-a mai petrecut vreun asemenea eveniment in cazul OP Tismana si nu a constientizat faptul ca o simpla calitate de expeditor, facuta cu buna credinta si din spirit colegial ii poate crea asemenea probleme.
A sustinut reclamantul ca acuzatiile care i se aduc sunt simple supozitii nefondate ale angajatorului care datorita plangerilor penale formulate asupra multor angajati ai Postei Romane a dispus "la gramada" suspendarea in masa contractelor individuale de munca a peste 35 de angajati ai postei din cadrul D.R.P. S-V Craiova, printre care si lui.
Fata de decizia angajatorului de a dispune suspendarea contractului individual de munca a precizat ca: plangerea penala completatoare nr. 101/11539/04.12.2012 indicata in decizia de suspendare contestata in prezenta cauza a fost formulata ulterior inceperii cercetarilor in dosarul nr. 103l2/P/20l2 (ci nu 10321/P/2012 cum gresit este mentionat in decizia de suspendare a CIM emisa CN Posta Romana SA); aceasta a doua plangere penala este formulata grosso modo impotriva a 18 angajati ai Postei Romane si a fost conexata la dosarul penal 10312/P/2012 ulterior inceperii cercetarilor care au avut la baza o prima plangere penala a angajatorului respectiv cea cu nr. 101.4/1371 /06.09.2012.
Reclamantul a invocat de asemenea mai multe exceptii in vederea constatarii nulitatii absolute a deciziei contestate, dupa cum urmeaza:
- decizia contestata este nemotivata deoarece in continutul deciziei de suspendare trebuia descrisa presupusa fapta penala savarsita de reclamant, indicate mijloacele de proba ale dovedirii acestor sustineri, mentionata functia detinuta de el in momentul suspendarii CIM in raport cu atributiile de serviciu conform fisei postului si precizat concret in ce mod au fost incalcate prin savarsirea faptei respective. De asemenea,nu a fost descrisa fapta pretinsa a fi fost savarsita ce a determinat luarea masurii, astfel ca nu se poate verifica daca exista legatura de cauzalitate intre aceasta si atributiile sale de serviciu.
- decizia contestata este nula absolut intrucat in cuprinsul acesteia nu este prevazuta durata masurii suspendarii din functie desi textul de lege care reglementeaza aceasta situatie
arata exact termenele sau durata pentru care poate fi luata o asemenea decizie.
- decizia contestata este nula absolut pentru ca nu se mentioneaza efectele pe care le atrage suspendarea contractului individual de munca. in absenta unor dispozitii exprese privind procedura suspendarii contractului individual de munca, doctrina si practica sunt unanime in a sustine emiterea unei note interne (decizie sau ordin) de catre angajator, catre serviciul resurse umane, prin care sa se dispuna suspendarea CIM precizand: temeiul legalei durata, perioada sau termenul pana la care se produc efectele suspendarii.
- decizia contestata este nula absoluta deoarece in cuprinsul deciziei de suspendare a CIM-ului nu se mentioneaza instanta la care poate fi contestata aceasta.
- decizia contestata este nula absolut deoarece nu este avizata de juridic pentru conformitate si legalitate.
Pe fondul cauzei reclamantul a invederat instantei urmatoarele aspecte:
Cum suspendarea contractului individual de munca este rezultatul unor manifestari ale vointei juridice, legiuitorul, prin art.49 alin.l C.Muncii a statuat ca "suspendarea contractului individual de munca poate interveni de drept" - respectiv prin vointa legiuitorului, "prin acordul partilor sau prin actul unilateral al uneia dintre parti".In prezenta cauza, instanta este investita cu examinarea suspendarii contractului prin actul unilateral al uneia dintre parti" intrucat temeiul de drept indicat in motivarea deciziei de suspendare a contractului il reprezinta art.22.4 lit.c) din CCM nr. 101/2256/29.04.2008 incheiat intre C.N.P.R. SA si Federatia Sindicatelor din Posta si Comunicatii, valabil 01.05.2008-01.05.2018,si art.52 alin.l lit.b) C. Muncii texte de lege care prevad ca "CIM-ul poate fi suspendat la initiativa angajatorului (in speta C.N.P.R.),in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. Din redactarea disp.art.52 alin.l lit.b) C. Muncii, rezulta ca angajatorul are posibilitatea, sa ia masura suspendarii CIM, aceasta masura nefiind obligatorie, neproducand efecte de drept, prin simplul fapt ca se formuleaza o plangere penala impotriva salariatului.
Scopul pentru care a fost reglementata aceasta posibilitate este acela ca angajatorul sa impiedice salariatul ca in exercitarea atributiilor de serviciu pe care le are sa mai continue sa savarseasca fapte de natura celor pentru care este cercetat penal si sa il impiedice sa mai produca prejudicii iar in consecinta masura suspendarii este un atribut al angajatorului pe care acesta il poate exercita in scopul protejarii propriilor interese.
Exercitarea acestui drept al angajatorului nu trebuie sa fie insa abuziva, de rea credinta, nu trebuie sa incalce drepturile izvorate din CIM, de a presta activitate si de a primi un salariu corespunzator muncii prestate, salariu care ii asigura existenta sa si a familiei sale. cu atat mai mult cu cat masura cu atat mai mult cu cat masura dispusa unilateral de angajator, intervine in acelasi timp unilateral in executarea CIM, contract bilateral ce are Iar baza principiul consensualitatii prevazut de art.8 din C. muncii.
Din expunerea textului ce reglementeaza suspendarea CIM (art.52 alin.l lit.b) C. Muncii) se desprinde ideea ca aplicarea acestei masuri se poate lua in doua situatii anume:
- cand s-a formulat plangere penala impotriva salariatului - situatia presupune conduita personala si exclusiva a angajatorului care, din orice motive si fara alte conditionari, poate sa formuleze oricand o plangere penala impotriva unui salariat si salariatul a fost trimis in judecata pentru fapte incompatibile cu functia detinuta - aceasta trimitere in judecata presupunand, cu necesitate, interventia organelor abilitate ale statului. in aceasta a doua situatie, atitudinea subiectiva a angajatorului nu mai conteaza deoarece, in raportul juridic de drept penal, statul, prin structurile sale este titularul dreptului de a trage la raspundere penala si nicidecum angajatorul.
Nu s-ar putea retine o eventuala coroborare a celor doua situatii prevazute de lege deoarece, tehnic-formal, legiuitorul a folosit conjunctia adversativa ^sau" in redactarea textului, ceea ce presupune excluderea unei situatii de catre cealalta. in consecinta, nu se poate aprecia ca posibilitatea formularii plangerii penale (prima situatie) ar opera numai pentru faptele incompatibile cu functia detinuta de salariat, fapte de o anumita gravitate, ce au justificat trimiterea in judecata.
In aceste conditii este cert ca in prezenta cauza nu se confirma cea de-a doua cerinta prevazuta de art.22.4 lit.c) din Contractul Colectiv de Munca si art. 52 alin.l lit. b) din Codul Muncii pentru suspendarea CIM, si anume daca contestatorul este incompatibil sa exercite functia pe care o detine, urmarea formularii plangerii penale impotriva sa.
A considerat reclamantul ca nu sunt intrunite cerintele prev.art.22.4 lit.c) din CCM si art. 52 alin. (1) lit. b) din Codul Muncii pentru suspendarea contractului individual de munca, deoarece aceasta este doar o posibilitate a angajatorului si nu o obligatie (nu e o norma imperativa), masura suspendarii urmand a fi dispusa de catre angajator, daca este neaparat necesara, de la caz la caz.
Atata timp cat de 6 luni de cand a fost formulata plangerea penala si pana in prezent in dosarul penal angajatul L.S. nu are nicio calitate considera ca masura luata de angajator este una abuziva intrucat angajatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.
Organele de cercetare penala sunt singurele abilitate de lege care au rolul de a rasturna aceasta prezumtie, dovedind vinovatia. Este cert faptul ca in aceasta cauza masura suspendarii CIM este o masura pe termen lung, intuind (intrucat decizia nu prevede in mod expres durata masurii suspendarii) ca este dispusa pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti pronuntata in dosarul penal, timp in care angajatul d.p.d.v.penal se bucura de prezumtia de nevinovatie (conf.prevederilor legale respectiv art. 5 ind.2 Cpp; Constitutiei Romaniei.
Daca si decizia de sanctionare poate fi cenzurata de catre instanta de judecata, cu atat mai mult instanta va putea cenzura si decizia de suspendare a ClM-uIui (conform principiului de drept cel ce poate mai mult poate si mai putin), posibilitate conferita instantei in concret de art.266 C. muncii.
Asadar, reclamantul a solicitat instantei de judecata in primul rand sa cenzureze masura suspendarii sub aspectul oportunitatii sale care trebuie analizata in coroborare cu circumstantele reale si personale ale angajatului (comportarea generala la locul de munca, eventuale sanctiuni disciplinare anterioare) si sa constate ca decizia de suspendare a CIM-ului este disproportionata in raport cu situatia concreta a contestatorului.
La momentul suspendarii CIM situatia sa personala concreta era urmatoarea: avea deja in derulare un contract de imprumut la CAR Posta Gorj incheiat in 30.05.2012 pe o perioada de 18 luni in cuantum de 9.000 RON, credit la care are obligatia de a plati rata lunara de 550 lei. De asemenea, la Raiffeissen Bank are o descoperire de card de 9.000 lei. De asemenea are doi copii Luca Mihai Sorin (22 ani) si Luca Ion (25 ani) care locuiesc cu el si sotia si nu au serviciu si prin urmare nu au venituri, tatal sau este decedat din 1991 iar mama sa Luca Vergina este o persoana in varsta si bolnava si se afla in ingrijirea sa, iar in momentul de fata singurul intretinator al familiei este sotia sa L.M., ce are o stare de sanatate precara fiind operata in urma cu mai mult timp la rinichiul drept, care are un venit net lunar 573 lei, insuficient si cheltuielilor de subzisten?a ale familiei.
Cat priveste circumstantele personale, reclamantul a invederat ca este angajat al Postei peste 23ani (din 05.09.1990), timp in care nu a avut nici o sanctiune si-a indeplinit in mod corespunzator sarcinile si atributiile de serviciu cu seriozitate si de-a lungul timpului a promovat pe diverse functii, respectiv: factor postal, diriginte inlocuitor iar din 2005 este diriginte OP Tismana.
A mentionat de asemenea ca in momentul in care a fost emisa decizia de suspendare a CIM a (18.12.2012) se afla in concediu medical incepand din data 06.12.2012. Si in prezent (in momentul depunerii prezentei contestatii) este in concediu medical, avand probleme de sanatate (conform celor mai sus mentionate).
In drept, reclamantul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 268 alin.l Codul muncii raportat la disp.art.2Il alin. 1, lit. a) din Legea nr.62/2011 a dialogului social.
Prin intampinarea formulata, parata a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata si mentinerea deciziei de suspendare a contractului individual de munca al reclamantului L.S. ca fiind legala si temeinica.
In motivarea intampinarii s-a aratat ca potrivit art. 52 alin. 1 lit. b din Codul Muncii, "Contractul individual de munca poate f suspendat din initiativa angajatorului in urmatoarele situatii:....b) in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sa
acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti."
Plecand de la aceste prevederi, se poate observa faptul ca subscrisa parata si exercitat dreptul conferit de lege, dispunand suspendarea contractului individual de munca al reclamantului, precum si al altor salariati care si-au desfasurat activitatea in cadrul unor puncte de lucru ale companiei din judetele Poli, Gorj si Olt. Suspendarea a avut ca temei legal plangerea penala formulata de CN. Posta Romana pentru faptele comise de acesti salariati, care intrunesc elementele constitutive ale unor infractiuni si care sunt incompatibile cu functiile detinute in cadrul companiei.
Urmare a verificarilor efectuate de catre organele de control din cadrul CN. Posta Romana asupra actelor si documentelor inregistrate in contabilitatea fostei sucursale D.R.P. Sud-Vest din Craiova, verificari ce au vizat modul in care au fost acordat compensarile in bani ale biletelor de odihna si tratament in anii 2010, 2011 si 2012, s-a stabilit ca au fost acordate compensari in bani ale biletelor de odihna si tratament unor salariati care la datele respective nu se aflau in concedii de odihna sau care nu au solicitat si nu au beneficiat de astfel de compensari.
CN. Posta Romana a formulat plangerea penala nr. 101.4/1371/06.09.2012 si completata la data de 04.12.2012 ce a fost depuse la Parchetul de pe langa Judecatoria Craiova si fac obiectul dosarului penal nr. 10312/P/2012. Urmare a depunerii plangerii penale si formarii dosarului penal, angajatorul a dispus suspendarea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art. 52 (1) lit.b din Codul Muncii. Asadar, sustinerea reclamantului ca plangerea penala completata de noi in decembrie 2012 "a fost formulata ulterior inceperii cercetarilor in dosarul penal nr. 10312/P/2012" este falsa.
Nici un text de lege nu prevede expres elementele obligatorii pe care trebui sa le cuprinda o decizie de suspendare, a?a cum art. 252 alin. 2 din Codul Muncii reglementeaza elementele obligatorii ale unei decizii de sanctionare disciplinara, motiv pentru care a solicitat parata respingerea ca neintemeiata a exceptiei nulitatii deciziei de suspendare.
In sensul sustinerilor noastre s-a pronuntat si Curtea de Apel Pitesti, Sectia Civila, Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, Minori si Familie, care prin Decizia civila nr. 671/R-CM/11.11.2008 a statuat:"Curtea constata ca dispozitiile art. 268 Codul Muncii, in baza carora instanta a constatat nulitatea deciziei ce face obiectul prezentului dosar reglementeaza elementele pe care, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa le cuprinda decizia de aplicare a unei sanctiuni disciplinare. In cazul emiterii unei decizii de suspendare a contractului individual de munca, din ini?iativa angajatorului, nu pot fi aplicate dispozitiile legale care reglementeaza o alta institutie de dreptul muncii - raspunderea disciplinara.
Normele instituite pentru suspendarea contractului individual de munca nu impun anumite conditii de forma pentru decizia de suspendare a caror nerespectare sa atraga nulitatea absoluta."
Rezulta asadar ca, legea nu impune anumite conditii de forma in cazul emiterii unei decizii de suspendare a contractului individual de munca din initiativa angajatorului, astfel ca, decizia de suspendare contestata este legala si temeinica, atat sub aspectul conditiilor de fond cat si sub aspectul conditiilor de forma.
A sustinut ca, decizia de suspendare a fost emisa ca urmare a depunerii plangerii penale de catre angajator conform dispozitiilor art. 52 alin. 1 lit. b) din Codul Muncii, articol ce nu contravine dreptului la munca garantat de art. 41 alin. 1 din Constitutia i Romaniei, reclamantul nefiind impiedicat sa se incadreze pe perioada suspendarii contractului individual de munca la o alta unitate.
Intr-adevar, masura suspendarii contractului individual de munca reprezinta o suspendare a principalelor sale efecte - prestarea muncii si plata acesteia -, insa prejudiciul produs reclamantului prin neplata drepturilor salariale nu este unul care nu s-ar : putea repara, in sensul prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul Muncii, cata vreme, in ; cazul constatarii nevinovatiei celui in cauza, acesta isi va relua activitatea avuta anterior si i se va plati, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
Luand masura suspendarii contractului individual de munca, parata nu se pronunta asupra vinovatiei sau nevinovatiei salariatului si nici asupra raspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a caror solutionare intra in sfera de activitate a organelor judiciare. Mai mult, facultatea de a lua masura suspendarii, acordata de catre legiuitor angajatorului, prin dispozitia legala criticata, nu incalca prezumtia de nevinovatie.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 205 din Noul Cod p.civ., art. 52 (1) lit. b, art. 248, art. 251 si art. 252 din Codul Muncii.
Instanta a incuviintat si administrat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Potrivit art.248 cod procedura civila, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
Se retine astfel, ca reclamantul a invocat mai multe exceptii in vederea constatarii nulitatii absolute a deciziei contestate, dupa cum urmeaza:
-decizia contestata este nemotivata deoarece in continutul deciziei de suspendare trebuia descrisa presupusa fapta penala savarsita de reclamant, indicate mijloacele de proba ale dovedirii acestor sustineri, mentionata functia detinuta de el in momentul suspendarii CIM in raport cu atributiile de serviciu conform fisei postului si precizat concret in ce mod au fost incalcate prin savarsirea faptei respective. De asemenea,nu a fost descrisa fapta pretinsa a fi fost savarsita ce a determinat luarea masurii, astfel ca nu se poate verifica daca exista legatura de cauzalitate intre aceasta si atributiile sale de serviciu.
-decizia contestata este nula absolut intrucat in cuprinsul acesteia nu este prevazuta durata masurii suspendarii din functie desi textul de lege care reglementeaza aceasta situatie
arata exact termenele sau durata pentru care poate fi luata o asemenea decizie.
-decizia contestata este nula absolut pentru ca nu se mentioneaza efectele pe care le atrage suspendarea contractului individual de munca.
-decizia contestata este nula absolut deoarece in cuprinsul deciziei de suspendare a CIM-ului nu se mentioneaza instanta la care poate fi contestata aceasta.
-decizia contestata este nula absolut deoarece nu este avizata de juridic pentru conformitate si legalitate.
Aceste sustineri ale reclamantului nu pot fi insa primite de instanta.
Din expunerea textului reglementarii suspendarii contractului individual de munca din initiativa angajatorului, in cauza dedusa judecatii, rezulta ca decizia de suspendare nu poate fi analizata decat prin prisma conditiilor expres prevazute de lege, respectiv existenta unei plangeri penale formulata de angajator impotriva salariatului si o fapta penala incompatibila cu functia detinuta de salariat.
Normele instituite pentru suspendarea contractului individual de munca nu impun anumite conditii de forma pentru decizia de suspendare, a caror nerespectare sa atraga nulitatea absoluta. In cazul emiterii unei decizii de suspendare a contractului individual de munca din initiativa angajatorului nu pot fi aplicate prin analogie dispozitiile care reglementeaza raspunderea disciplinara, aceasta din urma fiind o institutie diferita.
Prin urmare, nemotivarea deciziei de suspendare, lipsa din continutul acesteia a duratei masurii suspendarii si a efectelor pe care le atrage suspendarea contractului de munca nu sunt elemente de natura a atrage nulitatea absoluta. De altfel, chiar din dispozitiile art.52 alineat 1 litera b din codul muncii rezulta faptul ca masura suspendarii contractului individual de munca dureaza pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. De asemenea, art.49 alineat 2 din codul muncii prevede in mod expres ca suspendarea contractului individual de munca are ca efect suspendarea prestarii muncii de catre salariat si a platii drepturilor de natura salariala de catre angajator. Nici lipsa mentiunii privind instanta la care poate fi atacata decizia nu atrage nulitatea absoluta a deciziei, reclamantului neputandu-i-se incalca accesul la justitie pe acest considerent, fiind de atributul instantelor sa-si stabileasca, in raport de dispozitiile legale, competenta de solutionare a cauzei.
Nu poate fi primita nici sustinerea ca decizia contestata este nula absolut deoarece nu este avizata de juridic pentru conformitate si legalitate, avand in vedere ca lipsa unei astfel de mentiuni nu este prevazuta sub sanctiunea nulitatii. In plus exista angajatori care nu au incadrat personal de specialitate juridica, astfel ca daca s-ar admite teza reclamantului ar insemna ca toate deciziile emise de acesti angajatori ar fi nule, ceea ce nu este cazul.
De asemenea, faptul ca in cuprinsul deciziei contestate nu se indica faptele penale pentru care s-a formulat plangerea penala de catre angajator nu atrage nulitatea deciziei pentru ca o asemenea cerinta nu este impusa de legiuitor, pe de o parte, iar pe de alta parte, incadrarea infractiunilor se face de organul de urmarire penala sesizat prin plangerea penala depusa de intimata.
In consecinta, sustinerile reclamantului conform carora decizia atacata nu contine toate elementele enuntate, sunt apreciate de instanta ca nefiind judicioase, in conditiile in care prevederile legale referitoare la decizia de sanctionare nu sunt aplicabile in cauza, deoarece masura suspendarii contractului individual de munca nu a fost luata ca urmare a savarsirii unei abateri disciplinare, ci pentru un alt temei juridic, avand in consecinta un regim juridic diferit, situatie in care aceste elemente nu sunt necesare.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca potrivit art. 52 alin. 1 lit. b Codul Muncii, in cazul in care angajatorul a formulat o plangere penala impotriva salariatului pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
In cauza, se constata ca angajatorul a formulat plangere penala impotriva reclamantului, inregistrata sub nr.101/11539/04.12.2012(filele 97-99 din dosar), astfel ca angajatorul - parat poate avea initiativa suspendarii contractului de munca al reclamantului, initiativa care este lasata de legiuitor exclusiv la latitudinea acestuia. Se retine ca Inspectoratul de Politie al judetului Dolj- Serviciul de Investigare a Fraudelor a confirmat prin adresa nr.269.466 din 10.09.2013 ca la data de 04.12.2012, in completarea plangerii penale formulate initial si care face obiectul dosarului penal nr.10312/P/2012, C.N.P.R. SA, a solicitat extinderea cercetarilor si fata de alti functionari, intre care se regaseste si L.S.- diriginte la Oficiul Postal Tismana, judetul Gorj, insa pana in prezent, fata de acestia nu a fost inceputa urmarirea penala.
Astfel, parata, in calitatea sa de angajator al reclamantului, a inteles sa uzeze de dreptul sau prevazut de Codul Muncii si, prin decizia nr.5039 din 18.12.2012 ce face obiectul prezentei contestatii, a suspendat contractul individual de munca al reclamantului L.S.- diriginte OP Tismana.
Suspendarea din functie a salariatului impotriva caruia angajatorului a formulat plangerea penala este o masura legala care protejeaza angajatorul fata de pericolul continuarii activitatii ilicite si al extinderii consecintelor periculoase ale faptei penale ale acestuia.
In speta de fata plangerea penala formulata de angajator are legatura cu functia reclamantului, caruia i s-a imputat faptul ca a expediat cu mandate suma de 1529 lei reprezentand compensari bilete de odihna si tratament necuvenite salariatei D.I., astfel ca angajatorul a hotarat in mod legal, sa-i suspende reclamantului contractului individual de munca pe perioada cercetarii acestei plangeri si pana la finalizarea ei.
Instanta constata totodata ca textul legal nu impune cerinte suplimentare, respectiv inceperea urmaririi penale fata de salariat, punerea in miscare a actiunii penale sau luarea unor declaratii acestuia de organele de urmarire penala, asa incat prin simpla inregistrare a plangerii penale formulata de catre angajator privind savarsirea unor fapte penale incompatibile in legatura cu serviciul cum este si in cazul de fata, prin care parata ar fi fost prejudiciata cu o suma semnificativa, se poate suspenda, din initiativa exclusiva a angajatorului, in mod legal, contractul individual de munca al salariatului.
Nici sustinerile in sensul ca masura suspendarii contractului individual de munca ar fi fost una abuziva intrucat angajatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, ca pana in prezent nu s-a dispus absolut nimic in dosarul penal, reclamantul neprimind nici macar o citatie, nu sunt fondate. Angajatorul are dreptul de a formula o plangere penala pentru fapte imputate salariatului, urmand ca pe parcursul cercetarilor sa se stabileasca de autoritatile competente daca sunt sau nu intrunite conditiile raspunderii penale. Insa, simplul fapt al formularii plangerii penale, nu indica un abuz din partea angajatorului, acesta exercitand doar un drept ce i-a fost conferit de legiuitor, deoarece nu partea are obligatia de stabili conditiile raspunderii penale. De altfel, netemeinicia plangerii penale nu atrage nevalabilitatea deciziei de suspendare a contractului individual de munca ci doar plata despagubirilor, conform art.52 alineat 2 codul muncii.
Prin masura suspendarii contractului individual de munca, masura pe care parata a inteles sa o dispuna fata de reclamant si care reprezinta o prerogativa conferita de legiuitor, nu se poate retine ca a fost afectata prezumtia de nevinovatie de care acesta beneficiaza potrivit legii pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
Instanta nu poate avea in vedere nici situatia familiala a reclamantului, atat timp cat in cazul constatarii nevinovatiei celui caruia i-a fost suspendat contractul de munca din initiativa angajatorului, ca efect al unor fapte pentru care acesta a formulat plangere penala, salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului, angajatorul asumandu-si riscul unei asemenea raspunderi in ceea ce il priveste.
In acord cu cele mai sus mentionate este si decizia nr. 926/2007, prin care Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 52 alin. (1) lit. c)- in prezent lit.b, din Codul muncii. Autorul exceptiei sustinuse ca, in baza acestui text legal, angajatorul ar putea lua, in mod abuziv, o decizie de suspendare a unui contract individual de munca prin simpla formulare a unei plangeri penale impotriva unui salariat. S-a sustinut de asemenea ca salariatului nu i s-ar respecta dreptul de aparare, deoarece angajatorul nu este obligat sa asculte parerea salariatului acuzat, ci poate depune plangerea in mod direct, cu consecinta imediata a suspendarii contractului. Curtea a respins exceptia si a declarat textul constitutional. Ea a aratat ca nimic nu il opreste pe salariat sa i?i angajeze avocat, cu prilejul contestarii in instanta a deciziei angajatorului de suspendare a contractului. In plus, dreptul la munca nu ii este periclitat niciun moment, deoarece daca se va constata nevinova?ia salariatului, acesta i?i va relua activitatea anterioara, in plus platindu-i-se o despagubire egala cu salariul de care a fost lipsit pe parcursul suspendarii.
Avand in vedere aceste considerente, instanta considera ca decizia atacata a fost in mod legal intocmita fiind aplicabile situatiei de fapt ipoteza textului legal retinut de parata, motiv pentru care va fi respinsa ca nefondata contestatia formulata de reclamantul L.S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE Respinge exceptiile invocate de reclamant.
Respinge actiunea formulata de reclamantul L.S., domiciliat in _., in contradictoriu cu parata C.N.P.R. SA cu sediul in _.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronuntata in sedinta publica de la 26 Septembrie 2013. PRESEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI, GREFIER,
Cod operator: 2443
R O M A N I A
TRIBUNALUL GORJ
SECTIA CONFLICTE DE MUNCA SI ASIGURARI SOCIALE
Sentinta Nr. 4460/2013
Sedinta publica de la 26 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PRESEDINTE
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier Pe rol judecarea cererii de chemare in judecata formulata de reclamantul L.S., in contradictoriu cu parata C.N.P.R. SA, avand ca obiect contestatie decizie suspendare contract de munca.
La apelul nominal facut in sedinta publica s-a prezentat reclamantul personal si asistat de avocat M.C., cu delegatie la dosar, iar parata a fost reprezentata de consilier juridic M.M., conform imputernicirii depuse la dosar.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre grefierul de sedinta care invedereaza ca la dosarul cauzei s-a depus prin serviciul registratura al instantei raspunsul solicitat prin adresa la termenul anterior de judecata.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvantul partilor atat cu privire la exceptiile invocate cat si pe fondul cauzei.
Avocat M.C., pentru reclamant, a solicitat admiterea exceptiei nulitatii absolute a deciziei nr.5039/18.12.2012, pe motiv ca aceasta este nemotivata, nu prevede durata masurii suspendarii, nu se mentioneaza efectele pe care le atrage suspendarea contractului individual de munca, nu se mentioneaza instanta la care decizia poate fi contestata, nu este avizata de juridic pentru conformitate si legalitate. Cu privire la nemotivarea deciziei a sustinut ca aceasta trebuia sa descrie presupusa fapta penala savarsita de reclamant, sa fie indicate mijloacele de proba ale dovedirii acestor sustineri, mentionata functia detinuta de reclamant in momentul suspendarii contractului individual de munca si sa se precizeze in ce mod au fost incalcate atributiile de serviciu prin savarsirea faptei respective. S-a sustinut de asemenea ca decizia contestata nu prevede durata masurii suspendarii din functie, desi textul de lege care reglementeaza aceasta situatie arata exact termenele sau durata pentru care poate fi luata o asemenea decizie.
S-a precizat ca decizia contestata este nula absolut si pentru ca nu se mentioneaza efectele pe care le atrage suspendarea contractului individual de munca, pentru ca in cuprinsul deciziei nu se mentioneaza instanta la care poate fi contestata aceasta si de asemenea nu este avizata de juridic pentru conformitate si legalitate.
Pe fondul cauzei a solicitat admiterea contestatiei si anularea deciziei nr.5039/18.12.2012 ca fiind nelegala si netemeinica, fara cheltuieli de judecata. A sustinut ca scopul pentru care a fost reglementata aceasta posibilitate este acela ca angajatorul sa impiedice salariatul ca in exercitarea atributiilor de serviciu pe care le are sa mai continue sa savarseasca fapte de natura celor pentru care este cercetat penal si sa il impiedice sa mai produca prejudicii iar in consecinta masura suspendarii este un atribut al angajatorului pe care acesta il poate exercita in scopul protejarii propriilor interese.
Exercitarea acestui drept al angajatorului nu trebuie insa sa fie insa abuziva, de rea credinta, nu trebuie sa incalce drepturile izvorate din CIM, de a presta activitate si de a primi un salariu corespunzator muncii prestate, salariu care ii asigura existenta sa si a familiei sale. cu atat mai mult cu cat masura cu atat mai mult cu cat masura dispusa unilateral de angajator, intervine in acelasi timp unilateral in executarea CIM, contract bilateral ce are la baza principiul consensualitatii prevazut de art.8 din C. muncii.
Din expunerea textului ce reglementeaza suspendarea CIM se desprinde ideea ca aplicarea acestei masuri se poate lua in doua situatii anume:
- cand s-a formulat plangere penala impotriva salariatului - situatia presupune conduita personala si exclusiva a angajatorului care, din orice motive si fara alte conditionari, poate sa formuleze oricand o plangere penala impotriva unui salariat si salariatul a fost trimis in judecata pentru fapte incompatibile cu functia detinuta - aceasta trimitere in judecata presupunand, cu necesitate, interventia organelor abilitate ale statului. in aceasta a doua situatie, atitudinea subiectiva a angajatorului nu mai conteaza deoarece, in raportul juridic de drept penal, statul, prin structurile sale este titularul dreptului de a trage la raspundere penala si nicidecum angajatorul.
Nu s-ar putea retine o eventuala coroborare a celor doua situatii prevazute de lege deoarece legiuitorul a folosit conjunctia "sau" in redactarea textului, ceea ce presupune excluderea unei situatii de catre cealalta si in consecinta, nu se poate aprecia ca posibilitatea formularii plangerii penale (prima situatie) ar opera numai pentru faptele incompatibile cu functia detinuta de salariat, fapte de o anumita gravitate, ce au justificat trimiterea in judecata.
A considerat ca instanta poate cenzura masura suspendarii sub aspectul oportunitatii sale, oportunitate care va fi analizata in functie de circumstantele concrete in care salariatul a savarsit faptele pentru care s-a formulat plangerea penala, de consecintele acestora, de persoana salariatului, de situatia de la data dispunerii unei astfel de masuri.
Consilier juridic M.M., pentru parata, solicita atat respingerea exceptiilor invocate de catre reclamant motivand ca nici un text de lege nu prevede expres elementele obligatorii pe care trebuie sa le cuprinda o decizie de suspendare a contractului individual de munca. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata si mentinerea ca temeinica si legala a deciziei nr.5039/18.12.2012.
INSTANTA
Deliberand asupra cauzei de fata:
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Gorj - Sectia Conflicte de Munca si Asigurari Sociale sub nr. _., reclamantul L.S., in contradictoriu cu parata C.N.P.R. SA, a solicitat anularea deciziei nr.5039/18.12.2012 ca fiind nelegala si netemeinica.
In fapt, reclamantul a aratat ca la data de 18.12.2012 prin decizia nr.5039 emisa de C.N.P.R. SA i-a fost suspendat contractul individual de munca motivat de existenta unei plangeri penale formulata de catre angajator si impotriva sa.
In mod netemeinic si nelegal s-a retinut in sarcina sa ca in calitate de diriginte OP Tismana a expediat 2 mandate in suma totala de 1529 lei (inclusiv taxe postale) reprezentand compensare bilet de odihna si tratament (BOT) necuvenit unui salariat al DRP Sud Vest Craiova respectiv doamnei D.I.
S-a precizat ca aceste sustineri sunt nefondate si mai ales premature avand in vedere stadiul incipient al cercetarii penale , faptul ca pana in prezent nu i-a fost imputat in concret vreun prejudiciu nici de catre organele de control financiar ale angajatorului si nici de catre organele de cercetare penala.
In cadrul notei explicative din data de 06.11.2012 in fata organelor de control financiar reclamantul si-a aratat punctul de vedere cu privire la acuzele care i-au fost aduse, respectiv:
Conform fisei postului in calitate de diriginte, oficial nu avea nici o atributie in ceea ce priveste vizarea cererilor de decontarea BOT. In realitate, desi atributiile sale si fisa postului nu prevad aceste aspecte practica creata de-a lungul timpului in Posta Romana este cu totul si cu totul alta in sensul ca prima viza pe cererea salariatului de decont a BOT dupa efectuarea concediului (cerere pe care acesta si-o procura in prealabil in forma tipizata de la Sindicat sau putea chiar sa o intocmeasca de mana) o puneau dirigintii, confirmand astfel perioada in care salariatul a efectuat concediul de odihna. La aceasta cerere de decont trebuiau anexate documente justificative respectiv copii de pe bilet si facturi.
Dupa viza dirigintelui de posta cererea cu documentele anexe doveditoare mergea mai departe catre Sindicat spre avizare care le trimitea apoi la serviciu financiar de la Craiova. De la Craiova veneau decontarile BOT confirmate si aprobate sub forma notelor de plata catre casieriile oficiilor postale. Acele note de plata dupa momentul achitarii erau semnate de casiera care efectua plata, de persoana salariata care incasa decontul de pe BOT si singura atributie a dirigintilor este aceea de a viza/(confirma) la sfarsitul programului situatia zilnica a documentelor care au stat la baza efectuarii platilor si incasarilor din ziua respectiva inregistrate in cadrul decontului banesc al oficiului postal.
Cert este ca cererea pentru a beneficia de decont BOT a fost completata si semnata de factorul postal N.V, urmand procedura de mai sus. La sosirea in OP Tismana a notei de plata cu decontul BOT aprobat, banii inscrisi pe nota de plata i-au fost dati de casiera salariatului, care a semnat pentru primirea sumei de 1528 lei. Dupa efectuarea platii, casiera certifica prin semnatura achitarea notei de plata, iar la sfar?itul programului de lucru intocmea decontul banesc in care inregistra la capitolul plati operatiunea efectuata.
Reclamantul a precizat ca a verificat la sfar?itul programului de lucru si a constatat ca factorul postal s-a identificat si si-a semnat personal nota de plata in momentul in care si-a ridicat personal banii de la casierie, a verificat suma inscrisa in nota de plata cu cea inscrisa in decontul banesc, indeplinind astfel atributiile din fisa postului.
Factorul postal Nechifor Vasile intrucat a motivat ca, se grabea sa plece mai devreme, l-a rugat pe reclamant sa expedieze contravaloarea sumei pe care o ridicase dnei D.I., pe care personal nu o cunoaste dar stia din auzite ca e angajata a Postei. Nu a ridicat insa si nu a semnat pentru nicio suma de bani in numele nimanui ci doar la rugamintea factorului postal (care a venit la el dupa ce si-a ridicat banii de la casierie sa-l roage sa intocmeasca mandatele si sa trimita acei bani mai departe respectiv la Craiova) el avand doar simpla calitate de expeditor pe acele mandate.
Reclamantul a mentionat de asemenea ca nu cunoaste cum s-au procurat BOT existente in contabilitate pe numele salariatului din subordinea sa si nu cunoaste daca facturile fiscale de decont s-au procurat de catre salariat personal si daca erau anexate la cererea intocmita de catre factorul postal in momentul in care acesta a efectuat cererea de decont si nici nu intra in atributiile sale de serviciu si in fisa postului sa cunoasca toate aspectele mai sus detaliate. Personal nu a vizat cereri necompletate, nu a intocmit cereri de decont in numele lui sau in numele vreunui angajat si nu a solicitat niciodata factorilor postali din subordinea sa sa intocmeasca cereri in numele lor pentru a optiune decont al BOT, daca nu au efectuat concediul si nu au documente justificative in acest sens.
Cu privire la decontul banesc din 24.10.2011 in valoare de 208 lei si la decontul din 25.08.2011 in valoare de 1320 Iei pe ale caror note de plata era inscris numele angajatului Nechifor Vasile, casiera i-a dat banii angajatului, iar dupa aceasta el a intocmit la rugamintea angajatului N.V. 2 mandate prin care a fost trimisa aceeasi suma obtinuta in urma decontului, destinatarului D.I.. A facut acest lucru la rugamintea colegiala a factorului postal N.V. care i-a spus ca dna D.I. insista sa ii fie trimise e-mandatele cat mai repede, fara sa ii spuna din ce motiv anume iar el nu a facut altceva decat sa ii acorde ajutor unei coleg de serviciu. Nu l-a intrebat pe factorul postal in acel moment de ce si in ce scop trimite acei bani, ce reprezinta suma, de ce tot insista persoana destinatara sa trimit e-mandatele repede, daca o cunoaste, intrucat puteau sa fie probleme personale care nu il priveau iar starea acestuia era una de agitatie si neliniste.
Ulterior, la o perioada destul de mare de timp de cand a intocmit mandatele respectiv prin aprilie-mai 2012 (cand factorul postal N.V. a venit la el la birou si i-a spus ca vrea sa plece din Posta), intr-o discutie l-a intrebat de ce a trimis acei bani si ce era toata acea graba si presiune. Acesta i-a spus ca de fapt D.I. l-a rugat sa ii dea ei BOT (si ulterior decontul aferent acestuia) pe care factorul postal oricum nu l-a folosit si a facut cerere in acest sens.
Nu a avut rea intentie si nici un scop ascuns in momentul in care a intocmit acele e-mandate catre D.I., la acel moment el necunoscand situatia reala intrucat niciodata nu s-a mai petrecut vreun asemenea eveniment in cazul OP Tismana si nu a constientizat faptul ca o simpla calitate de expeditor, facuta cu buna credinta si din spirit colegial ii poate crea asemenea probleme.
A sustinut reclamantul ca acuzatiile care i se aduc sunt simple supozitii nefondate ale angajatorului care datorita plangerilor penale formulate asupra multor angajati ai Postei Romane a dispus "la gramada" suspendarea in masa contractelor individuale de munca a peste 35 de angajati ai postei din cadrul D.R.P. S-V Craiova, printre care si lui.
Fata de decizia angajatorului de a dispune suspendarea contractului individual de munca a precizat ca: plangerea penala completatoare nr. 101/11539/04.12.2012 indicata in decizia de suspendare contestata in prezenta cauza a fost formulata ulterior inceperii cercetarilor in dosarul nr. 103l2/P/20l2 (ci nu 10321/P/2012 cum gresit este mentionat in decizia de suspendare a CIM emisa CN Posta Romana SA); aceasta a doua plangere penala este formulata grosso modo impotriva a 18 angajati ai Postei Romane si a fost conexata la dosarul penal 10312/P/2012 ulterior inceperii cercetarilor care au avut la baza o prima plangere penala a angajatorului respectiv cea cu nr. 101.4/1371 /06.09.2012.
Reclamantul a invocat de asemenea mai multe exceptii in vederea constatarii nulitatii absolute a deciziei contestate, dupa cum urmeaza:
- decizia contestata este nemotivata deoarece in continutul deciziei de suspendare trebuia descrisa presupusa fapta penala savarsita de reclamant, indicate mijloacele de proba ale dovedirii acestor sustineri, mentionata functia detinuta de el in momentul suspendarii CIM in raport cu atributiile de serviciu conform fisei postului si precizat concret in ce mod au fost incalcate prin savarsirea faptei respective. De asemenea,nu a fost descrisa fapta pretinsa a fi fost savarsita ce a determinat luarea masurii, astfel ca nu se poate verifica daca exista legatura de cauzalitate intre aceasta si atributiile sale de serviciu.
- decizia contestata este nula absolut intrucat in cuprinsul acesteia nu este prevazuta durata masurii suspendarii din functie desi textul de lege care reglementeaza aceasta situatie
arata exact termenele sau durata pentru care poate fi luata o asemenea decizie.
- decizia contestata este nula absolut pentru ca nu se mentioneaza efectele pe care le atrage suspendarea contractului individual de munca. in absenta unor dispozitii exprese privind procedura suspendarii contractului individual de munca, doctrina si practica sunt unanime in a sustine emiterea unei note interne (decizie sau ordin) de catre angajator, catre serviciul resurse umane, prin care sa se dispuna suspendarea CIM precizand: temeiul legalei durata, perioada sau termenul pana la care se produc efectele suspendarii.
- decizia contestata este nula absoluta deoarece in cuprinsul deciziei de suspendare a CIM-ului nu se mentioneaza instanta la care poate fi contestata aceasta.
- decizia contestata este nula absolut deoarece nu este avizata de juridic pentru conformitate si legalitate.
Pe fondul cauzei reclamantul a invederat instantei urmatoarele aspecte:
Cum suspendarea contractului individual de munca este rezultatul unor manifestari ale vointei juridice, legiuitorul, prin art.49 alin.l C.Muncii a statuat ca "suspendarea contractului individual de munca poate interveni de drept" - respectiv prin vointa legiuitorului, "prin acordul partilor sau prin actul unilateral al uneia dintre parti".In prezenta cauza, instanta este investita cu examinarea suspendarii contractului prin actul unilateral al uneia dintre parti" intrucat temeiul de drept indicat in motivarea deciziei de suspendare a contractului il reprezinta art.22.4 lit.c) din CCM nr. 101/2256/29.04.2008 incheiat intre C.N.P.R. SA si Federatia Sindicatelor din Posta si Comunicatii, valabil 01.05.2008-01.05.2018,si art.52 alin.l lit.b) C. Muncii texte de lege care prevad ca "CIM-ul poate fi suspendat la initiativa angajatorului (in speta C.N.P.R.),in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. Din redactarea disp.art.52 alin.l lit.b) C. Muncii, rezulta ca angajatorul are posibilitatea, sa ia masura suspendarii CIM, aceasta masura nefiind obligatorie, neproducand efecte de drept, prin simplul fapt ca se formuleaza o plangere penala impotriva salariatului.
Scopul pentru care a fost reglementata aceasta posibilitate este acela ca angajatorul sa impiedice salariatul ca in exercitarea atributiilor de serviciu pe care le are sa mai continue sa savarseasca fapte de natura celor pentru care este cercetat penal si sa il impiedice sa mai produca prejudicii iar in consecinta masura suspendarii este un atribut al angajatorului pe care acesta il poate exercita in scopul protejarii propriilor interese.
Exercitarea acestui drept al angajatorului nu trebuie sa fie insa abuziva, de rea credinta, nu trebuie sa incalce drepturile izvorate din CIM, de a presta activitate si de a primi un salariu corespunzator muncii prestate, salariu care ii asigura existenta sa si a familiei sale. cu atat mai mult cu cat masura cu atat mai mult cu cat masura dispusa unilateral de angajator, intervine in acelasi timp unilateral in executarea CIM, contract bilateral ce are Iar baza principiul consensualitatii prevazut de art.8 din C. muncii.
Din expunerea textului ce reglementeaza suspendarea CIM (art.52 alin.l lit.b) C. Muncii) se desprinde ideea ca aplicarea acestei masuri se poate lua in doua situatii anume:
- cand s-a formulat plangere penala impotriva salariatului - situatia presupune conduita personala si exclusiva a angajatorului care, din orice motive si fara alte conditionari, poate sa formuleze oricand o plangere penala impotriva unui salariat si salariatul a fost trimis in judecata pentru fapte incompatibile cu functia detinuta - aceasta trimitere in judecata presupunand, cu necesitate, interventia organelor abilitate ale statului. in aceasta a doua situatie, atitudinea subiectiva a angajatorului nu mai conteaza deoarece, in raportul juridic de drept penal, statul, prin structurile sale este titularul dreptului de a trage la raspundere penala si nicidecum angajatorul.
Nu s-ar putea retine o eventuala coroborare a celor doua situatii prevazute de lege deoarece, tehnic-formal, legiuitorul a folosit conjunctia adversativa ^sau" in redactarea textului, ceea ce presupune excluderea unei situatii de catre cealalta. in consecinta, nu se poate aprecia ca posibilitatea formularii plangerii penale (prima situatie) ar opera numai pentru faptele incompatibile cu functia detinuta de salariat, fapte de o anumita gravitate, ce au justificat trimiterea in judecata.
In aceste conditii este cert ca in prezenta cauza nu se confirma cea de-a doua cerinta prevazuta de art.22.4 lit.c) din Contractul Colectiv de Munca si art. 52 alin.l lit. b) din Codul Muncii pentru suspendarea CIM, si anume daca contestatorul este incompatibil sa exercite functia pe care o detine, urmarea formularii plangerii penale impotriva sa.
A considerat reclamantul ca nu sunt intrunite cerintele prev.art.22.4 lit.c) din CCM si art. 52 alin. (1) lit. b) din Codul Muncii pentru suspendarea contractului individual de munca, deoarece aceasta este doar o posibilitate a angajatorului si nu o obligatie (nu e o norma imperativa), masura suspendarii urmand a fi dispusa de catre angajator, daca este neaparat necesara, de la caz la caz.
Atata timp cat de 6 luni de cand a fost formulata plangerea penala si pana in prezent in dosarul penal angajatul L.S. nu are nicio calitate considera ca masura luata de angajator este una abuziva intrucat angajatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie.
Organele de cercetare penala sunt singurele abilitate de lege care au rolul de a rasturna aceasta prezumtie, dovedind vinovatia. Este cert faptul ca in aceasta cauza masura suspendarii CIM este o masura pe termen lung, intuind (intrucat decizia nu prevede in mod expres durata masurii suspendarii) ca este dispusa pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti pronuntata in dosarul penal, timp in care angajatul d.p.d.v.penal se bucura de prezumtia de nevinovatie (conf.prevederilor legale respectiv art. 5 ind.2 Cpp; Constitutiei Romaniei.
Daca si decizia de sanctionare poate fi cenzurata de catre instanta de judecata, cu atat mai mult instanta va putea cenzura si decizia de suspendare a ClM-uIui (conform principiului de drept cel ce poate mai mult poate si mai putin), posibilitate conferita instantei in concret de art.266 C. muncii.
Asadar, reclamantul a solicitat instantei de judecata in primul rand sa cenzureze masura suspendarii sub aspectul oportunitatii sale care trebuie analizata in coroborare cu circumstantele reale si personale ale angajatului (comportarea generala la locul de munca, eventuale sanctiuni disciplinare anterioare) si sa constate ca decizia de suspendare a CIM-ului este disproportionata in raport cu situatia concreta a contestatorului.
La momentul suspendarii CIM situatia sa personala concreta era urmatoarea: avea deja in derulare un contract de imprumut la CAR Posta Gorj incheiat in 30.05.2012 pe o perioada de 18 luni in cuantum de 9.000 RON, credit la care are obligatia de a plati rata lunara de 550 lei. De asemenea, la Raiffeissen Bank are o descoperire de card de 9.000 lei. De asemenea are doi copii Luca Mihai Sorin (22 ani) si Luca Ion (25 ani) care locuiesc cu el si sotia si nu au serviciu si prin urmare nu au venituri, tatal sau este decedat din 1991 iar mama sa Luca Vergina este o persoana in varsta si bolnava si se afla in ingrijirea sa, iar in momentul de fata singurul intretinator al familiei este sotia sa L.M., ce are o stare de sanatate precara fiind operata in urma cu mai mult timp la rinichiul drept, care are un venit net lunar 573 lei, insuficient si cheltuielilor de subzisten?a ale familiei.
Cat priveste circumstantele personale, reclamantul a invederat ca este angajat al Postei peste 23ani (din 05.09.1990), timp in care nu a avut nici o sanctiune si-a indeplinit in mod corespunzator sarcinile si atributiile de serviciu cu seriozitate si de-a lungul timpului a promovat pe diverse functii, respectiv: factor postal, diriginte inlocuitor iar din 2005 este diriginte OP Tismana.
A mentionat de asemenea ca in momentul in care a fost emisa decizia de suspendare a CIM a (18.12.2012) se afla in concediu medical incepand din data 06.12.2012. Si in prezent (in momentul depunerii prezentei contestatii) este in concediu medical, avand probleme de sanatate (conform celor mai sus mentionate).
In drept, reclamantul si-a intemeiat cererea pe dispozitiile art. 268 alin.l Codul muncii raportat la disp.art.2Il alin. 1, lit. a) din Legea nr.62/2011 a dialogului social.
Prin intampinarea formulata, parata a solicitat respingerea contestatiei ca neintemeiata si mentinerea deciziei de suspendare a contractului individual de munca al reclamantului L.S. ca fiind legala si temeinica.
In motivarea intampinarii s-a aratat ca potrivit art. 52 alin. 1 lit. b din Codul Muncii, "Contractul individual de munca poate f suspendat din initiativa angajatorului in urmatoarele situatii:....b) in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sa
acesta a fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti."
Plecand de la aceste prevederi, se poate observa faptul ca subscrisa parata si exercitat dreptul conferit de lege, dispunand suspendarea contractului individual de munca al reclamantului, precum si al altor salariati care si-au desfasurat activitatea in cadrul unor puncte de lucru ale companiei din judetele Poli, Gorj si Olt. Suspendarea a avut ca temei legal plangerea penala formulata de CN. Posta Romana pentru faptele comise de acesti salariati, care intrunesc elementele constitutive ale unor infractiuni si care sunt incompatibile cu functiile detinute in cadrul companiei.
Urmare a verificarilor efectuate de catre organele de control din cadrul CN. Posta Romana asupra actelor si documentelor inregistrate in contabilitatea fostei sucursale D.R.P. Sud-Vest din Craiova, verificari ce au vizat modul in care au fost acordat compensarile in bani ale biletelor de odihna si tratament in anii 2010, 2011 si 2012, s-a stabilit ca au fost acordate compensari in bani ale biletelor de odihna si tratament unor salariati care la datele respective nu se aflau in concedii de odihna sau care nu au solicitat si nu au beneficiat de astfel de compensari.
CN. Posta Romana a formulat plangerea penala nr. 101.4/1371/06.09.2012 si completata la data de 04.12.2012 ce a fost depuse la Parchetul de pe langa Judecatoria Craiova si fac obiectul dosarului penal nr. 10312/P/2012. Urmare a depunerii plangerii penale si formarii dosarului penal, angajatorul a dispus suspendarea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art. 52 (1) lit.b din Codul Muncii. Asadar, sustinerea reclamantului ca plangerea penala completata de noi in decembrie 2012 "a fost formulata ulterior inceperii cercetarilor in dosarul penal nr. 10312/P/2012" este falsa.
Nici un text de lege nu prevede expres elementele obligatorii pe care trebui sa le cuprinda o decizie de suspendare, a?a cum art. 252 alin. 2 din Codul Muncii reglementeaza elementele obligatorii ale unei decizii de sanctionare disciplinara, motiv pentru care a solicitat parata respingerea ca neintemeiata a exceptiei nulitatii deciziei de suspendare.
In sensul sustinerilor noastre s-a pronuntat si Curtea de Apel Pitesti, Sectia Civila, Conflicte de Munca si Asigurari Sociale, Minori si Familie, care prin Decizia civila nr. 671/R-CM/11.11.2008 a statuat:"Curtea constata ca dispozitiile art. 268 Codul Muncii, in baza carora instanta a constatat nulitatea deciziei ce face obiectul prezentului dosar reglementeaza elementele pe care, sub sanctiunea nulitatii absolute, trebuie sa le cuprinda decizia de aplicare a unei sanctiuni disciplinare. In cazul emiterii unei decizii de suspendare a contractului individual de munca, din ini?iativa angajatorului, nu pot fi aplicate dispozitiile legale care reglementeaza o alta institutie de dreptul muncii - raspunderea disciplinara.
Normele instituite pentru suspendarea contractului individual de munca nu impun anumite conditii de forma pentru decizia de suspendare a caror nerespectare sa atraga nulitatea absoluta."
Rezulta asadar ca, legea nu impune anumite conditii de forma in cazul emiterii unei decizii de suspendare a contractului individual de munca din initiativa angajatorului, astfel ca, decizia de suspendare contestata este legala si temeinica, atat sub aspectul conditiilor de fond cat si sub aspectul conditiilor de forma.
A sustinut ca, decizia de suspendare a fost emisa ca urmare a depunerii plangerii penale de catre angajator conform dispozitiilor art. 52 alin. 1 lit. b) din Codul Muncii, articol ce nu contravine dreptului la munca garantat de art. 41 alin. 1 din Constitutia i Romaniei, reclamantul nefiind impiedicat sa se incadreze pe perioada suspendarii contractului individual de munca la o alta unitate.
Intr-adevar, masura suspendarii contractului individual de munca reprezinta o suspendare a principalelor sale efecte - prestarea muncii si plata acesteia -, insa prejudiciul produs reclamantului prin neplata drepturilor salariale nu este unul care nu s-ar : putea repara, in sensul prevederilor art. 52 alin. 2 din Codul Muncii, cata vreme, in ; cazul constatarii nevinovatiei celui in cauza, acesta isi va relua activitatea avuta anterior si i se va plati, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
Luand masura suspendarii contractului individual de munca, parata nu se pronunta asupra vinovatiei sau nevinovatiei salariatului si nici asupra raspunderii sale penale, acestea fiind chestiuni a caror solutionare intra in sfera de activitate a organelor judiciare. Mai mult, facultatea de a lua masura suspendarii, acordata de catre legiuitor angajatorului, prin dispozitia legala criticata, nu incalca prezumtia de nevinovatie.
In drept, intampinarea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 205 din Noul Cod p.civ., art. 52 (1) lit. b, art. 248, art. 251 si art. 252 din Codul Muncii.
Instanta a incuviintat si administrat pentru ambele parti proba cu inscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Potrivit art.248 cod procedura civila, instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond care fac inutila, in tot sau in parte, administrarea de probe ori, dupa caz, cercetarea in fond a cauzei.
Se retine astfel, ca reclamantul a invocat mai multe exceptii in vederea constatarii nulitatii absolute a deciziei contestate, dupa cum urmeaza:
-decizia contestata este nemotivata deoarece in continutul deciziei de suspendare trebuia descrisa presupusa fapta penala savarsita de reclamant, indicate mijloacele de proba ale dovedirii acestor sustineri, mentionata functia detinuta de el in momentul suspendarii CIM in raport cu atributiile de serviciu conform fisei postului si precizat concret in ce mod au fost incalcate prin savarsirea faptei respective. De asemenea,nu a fost descrisa fapta pretinsa a fi fost savarsita ce a determinat luarea masurii, astfel ca nu se poate verifica daca exista legatura de cauzalitate intre aceasta si atributiile sale de serviciu.
-decizia contestata este nula absolut intrucat in cuprinsul acesteia nu este prevazuta durata masurii suspendarii din functie desi textul de lege care reglementeaza aceasta situatie
arata exact termenele sau durata pentru care poate fi luata o asemenea decizie.
-decizia contestata este nula absolut pentru ca nu se mentioneaza efectele pe care le atrage suspendarea contractului individual de munca.
-decizia contestata este nula absolut deoarece in cuprinsul deciziei de suspendare a CIM-ului nu se mentioneaza instanta la care poate fi contestata aceasta.
-decizia contestata este nula absolut deoarece nu este avizata de juridic pentru conformitate si legalitate.
Aceste sustineri ale reclamantului nu pot fi insa primite de instanta.
Din expunerea textului reglementarii suspendarii contractului individual de munca din initiativa angajatorului, in cauza dedusa judecatii, rezulta ca decizia de suspendare nu poate fi analizata decat prin prisma conditiilor expres prevazute de lege, respectiv existenta unei plangeri penale formulata de angajator impotriva salariatului si o fapta penala incompatibila cu functia detinuta de salariat.
Normele instituite pentru suspendarea contractului individual de munca nu impun anumite conditii de forma pentru decizia de suspendare, a caror nerespectare sa atraga nulitatea absoluta. In cazul emiterii unei decizii de suspendare a contractului individual de munca din initiativa angajatorului nu pot fi aplicate prin analogie dispozitiile care reglementeaza raspunderea disciplinara, aceasta din urma fiind o institutie diferita.
Prin urmare, nemotivarea deciziei de suspendare, lipsa din continutul acesteia a duratei masurii suspendarii si a efectelor pe care le atrage suspendarea contractului de munca nu sunt elemente de natura a atrage nulitatea absoluta. De altfel, chiar din dispozitiile art.52 alineat 1 litera b din codul muncii rezulta faptul ca masura suspendarii contractului individual de munca dureaza pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti. De asemenea, art.49 alineat 2 din codul muncii prevede in mod expres ca suspendarea contractului individual de munca are ca efect suspendarea prestarii muncii de catre salariat si a platii drepturilor de natura salariala de catre angajator. Nici lipsa mentiunii privind instanta la care poate fi atacata decizia nu atrage nulitatea absoluta a deciziei, reclamantului neputandu-i-se incalca accesul la justitie pe acest considerent, fiind de atributul instantelor sa-si stabileasca, in raport de dispozitiile legale, competenta de solutionare a cauzei.
Nu poate fi primita nici sustinerea ca decizia contestata este nula absolut deoarece nu este avizata de juridic pentru conformitate si legalitate, avand in vedere ca lipsa unei astfel de mentiuni nu este prevazuta sub sanctiunea nulitatii. In plus exista angajatori care nu au incadrat personal de specialitate juridica, astfel ca daca s-ar admite teza reclamantului ar insemna ca toate deciziile emise de acesti angajatori ar fi nule, ceea ce nu este cazul.
De asemenea, faptul ca in cuprinsul deciziei contestate nu se indica faptele penale pentru care s-a formulat plangerea penala de catre angajator nu atrage nulitatea deciziei pentru ca o asemenea cerinta nu este impusa de legiuitor, pe de o parte, iar pe de alta parte, incadrarea infractiunilor se face de organul de urmarire penala sesizat prin plangerea penala depusa de intimata.
In consecinta, sustinerile reclamantului conform carora decizia atacata nu contine toate elementele enuntate, sunt apreciate de instanta ca nefiind judicioase, in conditiile in care prevederile legale referitoare la decizia de sanctionare nu sunt aplicabile in cauza, deoarece masura suspendarii contractului individual de munca nu a fost luata ca urmare a savarsirii unei abateri disciplinare, ci pentru un alt temei juridic, avand in consecinta un regim juridic diferit, situatie in care aceste elemente nu sunt necesare.
Pe fondul cauzei, instanta retine ca potrivit art. 52 alin. 1 lit. b Codul Muncii, in cazul in care angajatorul a formulat o plangere penala impotriva salariatului pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
In cauza, se constata ca angajatorul a formulat plangere penala impotriva reclamantului, inregistrata sub nr.101/11539/04.12.2012(filele 97-99 din dosar), astfel ca angajatorul - parat poate avea initiativa suspendarii contractului de munca al reclamantului, initiativa care este lasata de legiuitor exclusiv la latitudinea acestuia. Se retine ca Inspectoratul de Politie al judetului Dolj- Serviciul de Investigare a Fraudelor a confirmat prin adresa nr.269.466 din 10.09.2013 ca la data de 04.12.2012, in completarea plangerii penale formulate initial si care face obiectul dosarului penal nr.10312/P/2012, C.N.P.R. SA, a solicitat extinderea cercetarilor si fata de alti functionari, intre care se regaseste si L.S.- diriginte la Oficiul Postal Tismana, judetul Gorj, insa pana in prezent, fata de acestia nu a fost inceputa urmarirea penala.
Astfel, parata, in calitatea sa de angajator al reclamantului, a inteles sa uzeze de dreptul sau prevazut de Codul Muncii si, prin decizia nr.5039 din 18.12.2012 ce face obiectul prezentei contestatii, a suspendat contractul individual de munca al reclamantului L.S.- diriginte OP Tismana.
Suspendarea din functie a salariatului impotriva caruia angajatorului a formulat plangerea penala este o masura legala care protejeaza angajatorul fata de pericolul continuarii activitatii ilicite si al extinderii consecintelor periculoase ale faptei penale ale acestuia.
In speta de fata plangerea penala formulata de angajator are legatura cu functia reclamantului, caruia i s-a imputat faptul ca a expediat cu mandate suma de 1529 lei reprezentand compensari bilete de odihna si tratament necuvenite salariatei D.I., astfel ca angajatorul a hotarat in mod legal, sa-i suspende reclamantului contractului individual de munca pe perioada cercetarii acestei plangeri si pana la finalizarea ei.
Instanta constata totodata ca textul legal nu impune cerinte suplimentare, respectiv inceperea urmaririi penale fata de salariat, punerea in miscare a actiunii penale sau luarea unor declaratii acestuia de organele de urmarire penala, asa incat prin simpla inregistrare a plangerii penale formulata de catre angajator privind savarsirea unor fapte penale incompatibile in legatura cu serviciul cum este si in cazul de fata, prin care parata ar fi fost prejudiciata cu o suma semnificativa, se poate suspenda, din initiativa exclusiva a angajatorului, in mod legal, contractul individual de munca al salariatului.
Nici sustinerile in sensul ca masura suspendarii contractului individual de munca ar fi fost una abuziva intrucat angajatul beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, ca pana in prezent nu s-a dispus absolut nimic in dosarul penal, reclamantul neprimind nici macar o citatie, nu sunt fondate. Angajatorul are dreptul de a formula o plangere penala pentru fapte imputate salariatului, urmand ca pe parcursul cercetarilor sa se stabileasca de autoritatile competente daca sunt sau nu intrunite conditiile raspunderii penale. Insa, simplul fapt al formularii plangerii penale, nu indica un abuz din partea angajatorului, acesta exercitand doar un drept ce i-a fost conferit de legiuitor, deoarece nu partea are obligatia de stabili conditiile raspunderii penale. De altfel, netemeinicia plangerii penale nu atrage nevalabilitatea deciziei de suspendare a contractului individual de munca ci doar plata despagubirilor, conform art.52 alineat 2 codul muncii.
Prin masura suspendarii contractului individual de munca, masura pe care parata a inteles sa o dispuna fata de reclamant si care reprezinta o prerogativa conferita de legiuitor, nu se poate retine ca a fost afectata prezumtia de nevinovatie de care acesta beneficiaza potrivit legii pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti.
Instanta nu poate avea in vedere nici situatia familiala a reclamantului, atat timp cat in cazul constatarii nevinovatiei celui caruia i-a fost suspendat contractul de munca din initiativa angajatorului, ca efect al unor fapte pentru care acesta a formulat plangere penala, salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste, in temeiul normelor si principiilor raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendarii contractului, angajatorul asumandu-si riscul unei asemenea raspunderi in ceea ce il priveste.
In acord cu cele mai sus mentionate este si decizia nr. 926/2007, prin care Curtea Constitutionala a respins exceptia de neconstitutionalitate a art. 52 alin. (1) lit. c)- in prezent lit.b, din Codul muncii. Autorul exceptiei sustinuse ca, in baza acestui text legal, angajatorul ar putea lua, in mod abuziv, o decizie de suspendare a unui contract individual de munca prin simpla formulare a unei plangeri penale impotriva unui salariat. S-a sustinut de asemenea ca salariatului nu i s-ar respecta dreptul de aparare, deoarece angajatorul nu este obligat sa asculte parerea salariatului acuzat, ci poate depune plangerea in mod direct, cu consecinta imediata a suspendarii contractului. Curtea a respins exceptia si a declarat textul constitutional. Ea a aratat ca nimic nu il opreste pe salariat sa i?i angajeze avocat, cu prilejul contestarii in instanta a deciziei angajatorului de suspendare a contractului. In plus, dreptul la munca nu ii este periclitat niciun moment, deoarece daca se va constata nevinova?ia salariatului, acesta i?i va relua activitatea anterioara, in plus platindu-i-se o despagubire egala cu salariul de care a fost lipsit pe parcursul suspendarii.
Avand in vedere aceste considerente, instanta considera ca decizia atacata a fost in mod legal intocmita fiind aplicabile situatiei de fapt ipoteza textului legal retinut de parata, motiv pentru care va fi respinsa ca nefondata contestatia formulata de reclamantul L.S..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE Respinge exceptiile invocate de reclamant.
Respinge actiunea formulata de reclamantul L.S., domiciliat in _., in contradictoriu cu parata C.N.P.R. SA cu sediul in _.
Cu drept de apel in termen de 10 zile de la comunicare, ce se depune la Tribunalul Gorj.
Pronuntata in sedinta publica de la 26 Septembrie 2013. PRESEDINTE, ASISTENTI JUDICIARI, GREFIER,
Sursa: Portal.just.ro
Alte spete Cereri; Chemare in judecata (actiuni, cereri); Contracte economice
Fond funciar.Actiune intemeiata pe art.III din Legea nr.169/1997 - Decizie nr. 192/2015 din data de 08.05.2015Anulare sentinta cu retinere spre rejudecare. Incalcarea principiului disponibilitatii si al contradictorialitatii. - Decizie nr. 691/2015 din data de 28.05.2015
Fond funciar.Exceptia lipsei interesului reclamantilor. - Decizie nr. 230/2015 din data de 09.06.2015
Punere in executare a sentintei in granituire.Posibilitatea de a fi pusa in executare de catre oricare dintre parti - Decizie nr. 780/2015 din data de 11.06.2015
Timbraj. Examinarea cu prioritate a exceptiei netimbrarii apelului. - Decizie nr. 1052/2014 din data de 15.10.2014
Recurs tardiv. Formularea cererii de recurs in termenul indicat in hotarare - Decizie nr. 198/2015 din data de 13.05.2015
Contestatie la executare. Apel tardiv. - Decizie nr. 600/2015 din data de 12.05.2015
Art.453 si urm.c.p.civ.Cheltuieli de judecata. Punere in intarziere. - Decizie nr. 508/2015 din data de 22.04.2015
Suspendare apel pentru lipsa partilor - Decizie nr. Incheiere din data de 24.06.2015
Admiterea contestatiei si a cererii de liberare conditionata - Sentinta penala nr. 193/2015 din data de 19.05.2015
Admiterea contestatiei si a cererii de liberare conditionata - Sentinta penala nr. 194/2015 din data de 19.05.2015
Actiune in constatare - Sentinta comerciala nr. 279/2015 din data de 21.04.2015
Constatare nulitate act - Decizie nr. 209/2015 din data de 18.05.2015
Temeiul prevazut de art. 16 lit. a C.pr.pen. Fapta nu exista. - Sentinta penala nr. 27/2015 din data de 31.03.2015
Retragerea cererii de liberare conditionata. - Sentinta penala nr. 102/2015 din data de 17.03.2015
Calea de atac poate fi exercitata doar de par?ile din dosar, mandatarul uneia dintre par?i nu poate formula apel in nume propriu ci doar in numele ?i pentru mandantul sau - Decizie nr. 431/2015 din data de 03.04.2015
Respectarea principiului disponibilita?ii . solu?ionarea cauzei in limitele investirii - art 22 alin 6 Cproc.civ. - Decizie nr. 309/2015 din data de 12.03.2015
Lipsa semnaturii pe cererea de apel atrage nulitatea caii de atac declarata - art 470 C.proc.civ. - Decizie nr. 405/2015 din data de 01.04.2015
Obligativitatea instan?ei de a solu?iona cu prioritate excep?iile de procedura sau de fond care fac inutila administrarea de probe sau cercetarea in fond a cauzei - Decizie nr. 421/2015 din data de 02.04.2015
Reconstituirea dreptului de proprietate legea 18/1991 - Decizie nr. 307/2015 din data de 11.03.2015