Cerere de transfer al urmaririi penale in baza art. 124 alin.1 si art.124 alin.2 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala - inceperea urmararii penale in rem sau in personam, conditie de admisibilitate a cereri...

Cerere de transfer al urmaririi penale in baza art. 124 alin.1 si art.124 alin.2 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala - inceperea urmararii penale in rem sau in personam, conditie de admisibilitate a cererii; lipsa indicarii de catre procuror a motivelor care justifica transferul de procedura.
 
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Iasi la data de 14.10.2011 sub nr. 12730/99/2011 Ministerul Public, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism, Serviciul Teritorial Iasi, a solicitat transferul urmaririi penale privind pe inculpatii (!!!) L.D., L.I. si L.R.C. in Germania.
 In motivarea cererii s-a aratat ca prin procesul verbal din data de 13.09.2010 lucratorii din cadrul Inspectoratului Judetean al Politiei de Frontiera Iasi s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul ca numita A.A. a fost transferata in Germania in vederea exploatarii prin practicarea prostitutiei. In urma efectuarii activitatilor specifice in cauza, au rezultat date si indicii temeinice conform carora, inculpatii L.D., L.I. si L.R.C. au savarsit infractiunea de "trafic de persoane", prev de art. 12, alin. 1 si 2 din Legea nr. 678/2001 cu modificarile si completarile ulterioare, constand in aceea ca au racolat, au transportat in Germania si exploatat prin obligarea la practicarea prostitutiei, mai multe tinere romance. S-a stabilit identitatea a 8 dintre persoanele traficate, astfel: A.A., A.S.E., B. (fosta F.) L., G.l., A.N., P.N., V. (fosta A.) M.G. si C.R.M.
Numitele A.A., A.S.E., B.(fosta F.) L. si G.l. au fost audiate in cauza, iar numitele A.N., P.N., V. (fosta A.) M.G. si C.R. M. nu au putut fi audiate, deoarece acestea s-au aflat, permanent, pe teritoriul Germaniei. Din declaratiile persoanelor audiate in cauza s-a stabilit ca incepand din anul 2006 si pana in prezent, inculpatii L.D., L.I. si L.R.C. au racolat mai multe persoane tinere de sex feminin, pe unele dintre acestea prin promisiuni mincinoase, pe care le-au transferat in Germania unde le-au determinat sa practice prostitutia in mai multe cluburi, marea majoritate a banilor astfel rezultati fiind insusiti de catre ei. Astfel, din probatoriul administrat in cauza a rezultat faptul ca, in perioada 2006 si pana in prezent, numitii L.D., L.I. si L.R.C. au racolat, de cele mai multe ori prin inselaciune sau prin promisiuni false, direct sau prin interpusi, mai multe persoane de sex feminin, cetateni romani, pe care le-au transferat in Germania unde, L.l. si L.D., cu sprijinul unor patroni ai unor cluburi de noapte, le-au exploatat in folosul lor prin obligarea la practicarea prostitutiei sau prin executarea unei munci sau indeplinirea de servicii in mod fortat si cu incalcarea normelor legale privind conditiile de munca, salarizare, sanatate si securitate.
Modul de operare al numitului L.R.C. era urmatorul: isi racola personal victimele, se imprietenea cu acestea, intretinea raporturi sexuale cu acestea. Dupa care le promitea ca le poate asigura locuri de munca bine platite in Germania, ca ospatarite in localuri, prin intermediul surorilor lui L.l. si L.D.
Numitele L.l. si L.D. isi racolau personal victimele sau prin intermediul altor tinere pe care le exploatau, promitandu-le acestora ca le vor asigura locuri de munca bine platite in Germania. Mai mult, pentru a fi mai convingatoare, acestea se ofereau sa suporte ele pretul transportului pana in Germania si cel al taxelor pentru eliberarea pasaportului. Numitii L.D., L.I. si L.R.C. organizau transportul tinerelor pana in Germania, unde acestea erau preluate si cazate de catre surorile L. stabilind cu fiecare dintre victimele racolate ca acestea sa inapoieze iele de bani cheltuite cu plecarea lor, din primul salarii pe care ele il vor obtine dupa ajungerea in Germania. L.l. si L.D. le cazau pe tinere intr-o locuinta inchiriata, le luau documentele de identitate si telefoanele mobile si le restrictionau libertatea de miscare, dupa care le duceau in cluburi de noapte ca prostituate, sumele de bani obtinute de catre victime fiind insusite, aproape in totalitate, de catre acestea. Pentru a convinge victimele sa se prostitueze in folosul lor L.l. si L.D. le intimidau si le amenintau in diferite moduri, astfel incat le induceau acestora o stare de frica permanenta iar ele cedau si acceptau sa se prostitueze. Sumele de bani obtinute de catre L.l. si L.D. in urma exploatarii victimelor reveneau lor si lui L.R.C., banii fiind trimisi in Romana membrilor lor de familie prin transferuri bancare efectuate prin sistemul WESTERN UNION.
Din datele de la dosarul cauzei se remarca faptul ca activitatea infractionala se desfasoara aproape integral pe teritoriul Germaniei, loc in care se afla si in prezent numitele L.l., L.D., precum si toate cele 8 persoane de sex feminin care au fost identificate ca fiind exploatate prin obligarea la practicarea prostitutiei si care au fost mentionate in prezentul referat (unele dintre ele fiind in aceeasi situatie si in prezent). De asemenea, persoanele care exercita exploatarea asupra victimelor pe teritoriul Germaniei sunt cetateni sau rezidenti germani, patroni de cluburi. In considerarea celor expuse, apreciem ca sunt indeplinite conditiile legale pentru a solicita transferul urmaririi penale in Germania, in conformitate cu dispozitiile art. 110 si urm. din Legea nr.302/2004 modificata si completata de Legea 224/2006 si O.U.G. 103/2006.
La cererea adresata instantei a fost atasat dosarul de urmarire penala nr. 206/D/P/2010 al DIICOT Iasi.
Instanta a dispus citarea persoanelor cu privire la care se solicita transferul urmaririi penale, precum si desemnarea unor aparatori din oficiu pentru acestia, in considerarea faptului ca, desi se sustine de procuror ca cei trei faptuitori nu locuiesc efectiv in Romania, singurele domicilii indicate erau cele din Iasi, citarea acestor persoane neputandu-se efectua la adresa unde acestia locuiesc efectiv.
Analizand continutul cererii de transfer al procedurii penale si actele dosarului nr. 206/D/P/2010 al DIICOT, Serviciul Teritorial Iasi, instanta constata ca cererea avand ca obiect transferul procedurii penale privind pe faptuitorii L.D., L.I. si L.R.C., formulata de Ministerului Public - Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata si Terorism (DIICOT)- Serviciul Teritorial Iasi este nefondata pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare:
 Potrivit dispozitiilor art.124 alin.1 si art.124 alin.2 din Legea 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala (in numerotarea data textelor de lege prin republicarea din 31.05.2011 - MO nr. 377/2011), transferul de procedura penala nu poate privi decat un "invinuit", termen folosit expres de legiuitor ("persoana invinuita").
 Potrivit art.229 C.p.p. invinuitul este persoana fata de care se efectueaza urmarirea penala, cat timp nu a fost pusa in miscare actiunea penala impotriva sa.
 In consecinta, coroborand aceste dispozitii legale, rezulta in mod neechivoc faptul ca o conditie necesara pentru a fi dispus transferul de procedura penala este aceea de a se fi inceput urmarirea penala, "in rem" sau "in personam", in cauza in care se solicita transferul de procedura.
 Verificand continutul dosarului inaintat de DIICOT, Serviciul Teritorial Iasi, atasat cererii formulate, instanta constata ca in cauza nr. 206/D/P/2010 nu a fost inceputa urmarirea penala, existand doar o serie de acte premergatoare, exterioare cadrului unui proces penal.
 Chiar daca procurorul foloseste in cererea adresata instantei notiunea de "inculpat" cu referire la faptuitorii L.D., L.I. si L.R.C., in cauza nu exista nici macar rezolutia de incepere a urmaririi penale, nemaivorbind de ordonanta de punere in miscare a actiunii penale, singurul act procedural care ar fi determinat dobandirea calitatii de inculpat de catre cei trei faptuitori.
Or, faptuitorii L.D., L.I. si L.R.C. nu pot dobandi calitatea de invinuit sau inculpat (cum ii numeste procurorul in cererea adresata instantei) printr-o simpla intentie a procurorului de caz, toate dispozitiile acestuia trebuind sa fie materializate in acte de procedura cu continut specific - art. 203 C.proc.pen.
 In acest context, in absenta materializarii intentiei de a se incepe urmarirea penala in cauza, solicitarea formulata este in mod vadit nefondata si contrara dispozitiilor legale care o reglementeaza.
 Mai mult, admiterea unei astfel de solicitari in conditiile date (faza actelor premergatoare) ar echivala cu eludarea dreptului la aparare al persoanelor implicate in proceduri judiciare si a garantiilor procesuale ale dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din C.p.p. si art. 6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.
 Asa cum a stabilit Curtea Europeana a Drepturilor Omului, notiunea de acuzatie in materie penala, de natura sa atraga incidenta dispozitiilor art. 6 din CEDO si a garantiilor sale, are caracter autonom, nefiind circumscrisa calificarilor din legea interna ci fiind incidenta daca un act sau o masura a autoritatilor implica "repercusiuni importante asupra situatiei persoanei, in pofida faptului ca nu exista nicio acuzatie formala impotriva sa pentru vreo infractiune" ( a se vedea cauzele Aleksandr Zaichenko v. Russia, Deweer v. Belgium).
Dincolo de conditia formala anterior analizata - inceperea urmaririi penale - si care nu este indeplinita in cauza, din actele dosarului nu rezulta nici intrunirea conditiilor de fond ale cererii de transfer de procedura prev. de art. 124 din legea 302/2004.
 Procurorul isi intemeiaza cererea de transfer de procedura, in drept, pe dispozitii legale fara legatura cu cauza - art. 110 priveste procedura mandatului european de arestare - iar din dosarul cauzei lipsesc dovezi ca faptuitorii s-ar afla pe teritoriul statului german cum se sustine in cerere. Este adevarat ca persoanele vatamate audiate au declarat ca au fost traficate pe teritoriul Germaniei, dar in cauza nu au mai fost facute acte de cercetare de aproximativ un an, termen suficient pentru ca persoanele banuite de comiterea faptelor pentru care autoritatile s-au sesizat din oficiu sa revina in tara, fiind cetateni romani.
 Dovada sta faptul ca dupa pronuntarea solutiei din prezenta cauza la dosar a fost trimisa o cerere de catre faptuitoarea L.D., existand posibilitatea ca aceasta sa fi revenit in tara intrucat a luat cunostinta de existenta prezentei cauze pe rolul instantei.
 Procurorul nu a motivat un anume caz dintre cele reglementate de art. 124 anterior citat care sa justifice transferul urmaririi penale in Germania, limitandu-se la a invoca doar ca persoanele acuzate si unele parti vatamate se afla pe teritoriul acestui stat, fara a preciza de ce nu se poate asigura prezenta acestora in Romania prin intermediul mijloacelor procesuale pe care le are la dispozitie. Aceasta in conditiile in care simplul fapt ca persoana acuzata locuieste pe teritoriul unui stat nu constituie temei al transferului procedurii penale, trebuind sa se regaseasca in cauza si alte conditii - art. 124 alin. 1 si 2, legea 302/2004, republicata.
  Fata de considerentele anterior expuse, constatand ca cererea formulata de DIICOT, Serviciul teritorial Iasi, privind transferul urmaririi penale privind pe faptuitorii L.D., L.I. si L.R.C. in Germania, nu se incadreaza normelor legale stabilite de art. 124 din legea 302/2004, instanta o va respinge ca nefondata.